328 matches
-
ni ofere lucruri până și necrezute. Îndelunga răbdarea a celei mai mari părți din auditori, născută însă din lipsă de tact fin, îl obicinuiesc firește pe actor din ce în ce mai mult ca să nu simtă defel așa de adânc [nevoia] de-a satisface pretențiunei unei emancipări necondiționate de dialect. Cât merg obicinuitele critici teatrale până-n fundamente și când se silesc să țină de rău defectele pronunției? Urechea rudă a mulțimei abia e atinsă de-o asemenea discordanță. De-acolo fenomenul cumcă vezi până și
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de școală de un dialect, germanul se vede deodată înlănțuit și-nțesut în defectele unei asemeni pronunții și prin asta firește că pierde simțul cel fin pentru valoarea unei pronunții pe deplin curate și libere de dialect. Cum să facă dar pretențiuni așa de stricte față cu alții când acei alții au de-a-i trece cu vederea atât de multe în astă privință. Următoarele vorbe a lui Arndt, dictate de focul cel mai curat (în scrierea lui: Despre ura poporului și despre
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
ne-nsemnate spuse de pe scenă. Cu-atît mai îngrijită și mai conștiințioasă trebuie să fie din cauza asta proscholiul unui actor în privința emancipărei de dialect. Daca se vor face, după cum se speră, școli adevărat naționale de cultură pentru artiștii reprezintatori, trebuie ca pretențiunea emancipărei de dialect să fie una din cele fundamentale pentru dezvoltarea artistică. Căci până și talentul reprezintător cel mai eminent are alaturi cu el în greșelele de dialect un inamic ne-mpăcat care-l poate lipsi de efectele cele mai mari
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a pretinde înainte de toate o ureche cultivată, ca să facă simțirea viitorului reprezintător atât de iritabilă față cu orce greșeli contra pronunției încît să nu se poată ca să-i scape neci cea mai mică disonanță. Atuncea nu va rămânea numai o pretențiune abstractă, un pium desiderium, aceea ca actorul pe scenă să fie modelul unei pronunții naționale, de la el să se-audă limba clară, curată, aurul cel lămurit de toată zgura. Scena, care pune în circulațiunea cea mai repede a sufletelor tezaurele
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
în semn simbolic (caracter -). Cât de puțin cunoaște limba germană pentru sine o ținoare sunetală materială, ci face acest coprins să atârne de la însămnătate, totuși în esențial lungimea și scurtimea vocalelor e otărîtă pentru pronunțare. De-aceea e una din pretențiunile cele mai esențiale ale oratorului de-a da drept acestor lungimi în pronunție și de-a le distinge de scurtimi. A doua combinare într-adevăr a vocalelor, care nu se-ntemeiază pe repetarea numai a aceluiași sunet, este împreunarea a
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cari, prin reproducțiunea fantaziei ce-și zugrăvește încă o dată cu deplină daritate sensibilă ceea ce-a văzut odată, și ea ordonă această persistență (Verweilen) și purtare a tonului fără cari nu pot fi neciodată împlin[it]e în (deplină) priveliște totală pretențiunile mai nalte a unei renașteri a viziunei. Ca esemplu aducem aminte de povestirea visului lui Wallenstein și a ducelui de Clarence în Richard al III-lea. De portament însă trebuie să distingem cu preciziune o degenerare a sa: așa-numita
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
creștere neobosită a ondolurilor tonului, astfel încît vocea să aibă a se-nălța la silințe dinamice din ce în ce [mai] mari. Din cauza sus-menționatelor însușiri s-ar putea ca această parte să constituie cea mai grea și cea mai naltă pretențiune făcută artei, pentru că puterea crescândă a intuițiunilor nimicește plane până și cele mai obicinuite întretăieri și pauze gramaticale si ne reprezintă întregul ca un spectacol mare, ce influințează asupra-ne cu lovituri din ce în ce mai tari. Aicea actorul caută să prindă numai
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
între ele un raport intern corect, care raport se impune simțământului artistic. Perioada după natură ar trebui să fie așadar mai mult decât un simplu conglomerat de construcțiuni care nu are să {EminescuOpXIV 317} facă altceva decât să ia în considerațiune pretențiunile minții logice abstracte și să le îndestuleze. Această unitate produsă numai pentru minte, perioada o predă iarăși fantaziei și sufletului prin arta cu care ea coordinează și împărțește membrele ei logice. Declamațiunea perioadei presupune cunoașterea ființei ei, prin urmare declama
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
s-o lași în fine să se încheie ca o unitate pentru auz. Dacă proza prezintă încă și o hotărâtă evidență plastică (ca cea a lui Gothe d. es. ), atunci pe lângă o deplină frumusețe a declamărei se mai adaogă și pretențiunea de-a lăsa să pătrundă prin accentele simbolice importanța espresiunii. Cultivarea unei nobile declamațiuni de proză trebuie să fie un studiu esențial al viitorului actor. Cine esersă arta vorbirei pe culmea poeziei, de la acela se poate pretinde măiestrie și-n
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
Fizionomii într-adevăr însămnate, din cari să ne vorbească cu deplin adevăr distinctivul caracter spiritual al individual[ului], sânt în realitate foarte rare. Ceea ce însă în realitate {EminescuOpXIV 342} nu e decât un fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
fenomen singuratec, un dar care întrece orce pretențiune a vieții reale, aceea arta are de-a realiza neîntrerupt. Tot șirul tipurilor artei trebuie să nu ne prezinte altceva decât efigii a celei mai adânci vieți a spiritului. Și de-aceea pretențiunea ce-o facem cătră artistul dramatic ca el, întrupînd caracterele, să le formuleze astfel încît aparența lor sensibilă să fie adecuată cu ființa lor spirituală, așa încît în fizionomie să se impuie pentru fantazia noastră o legătură cu personalitatea însași
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
arată în viața reală, aceasta contradicțiune a arătărei sensibile a omului și ființa sa spirituală, arătare care corespunde așa de rar cu caracterul, aceste lipse a pământești naturi omenești, arta le anulează pe toate și împacă astfel antitezele. De-aceea pretențiunea ce o facem artistului ca el să ne-arate și în ținuta corpului sau o copie adecuată cu lumea spiritului și sufletului său. Asta e cu deosebire important la caractere de-acelea cari, deja înaintea arătarei lor pe scenă, sânt
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
de simțire. O reprezentare în care să nu se-arate deja în tonul fundamental antiteza caracterului Cordeliei, cu iubirea și adevărul ei cel mai ofensator, abstrăgând cu totul de la sensul cuvintelor ei, o asemenea reprezentare ar rămânea în urma așteptărilor și pretențiunilor noastre. Nu în zădar poetul îi dă Cordeliei acea blândă eufonie a tonului care să fie o imagine frumoasă a sufletului ei. ESECUTAREA CARACTERULUI Masca, costumul, ținuta și tonul fundamental pun înainte-ne o icoană (precisă) solidă a caracterului. Însă
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
individualități întregi, în toate direcțiunile și manifestațiunile de viață date ei de cătră poet; astfel încît prin asta să vie o viață deplină în arătarea sensibilă, care să influințeze asupră-ne cu puterea adevărului natural, împlinindu-ne însă totodată și pretențiunile naturei noastre ideale. În partea cea generală am dezvoltat deja din noțiune relațiunea întreită a actorului față cu caracterele și am dedus din ea problema de-ntotdeuna a artistului. Presupunând cele zise deja, ne întoarcem acuma la ideea esecutărei ca atare
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
nuli. Numai atâta ar putea spune: de-am cunoaște originea și legitimitatea lor, am putea determina cuprinsul și hotarele rațiunei noastre; înainte însă de a se fi întîmplat aceasta afirmările acestei din urmă sânt hazardate orbește. asigura, afirma, susținea; Și pretențiune astfel ar și fi întemeiată o îndoială prese tot față cu orice filozofie dogmatică, care merge de sine în drumul ei, fără ca mai întîi să fi încercat o critică a rațiunei; însă pentru aceasta totuși nu i se poate deroga
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
că ideile și legile estetice lucrează, atât în artist cât și în privitor, într-un mod neconștiu. Aceasta este și motivul unic, dar de ajuns pentru părerea veche, cum că asupra gustului nu se-ncape dispută. În părerea vulgară asupra pretențiunilor ce sânt a se face la viața și purtarea unui om cult domnește aceeași, nu vrem să zicem (greșală) aberațiune, ci lipsă de cunoștință. Cu drept cuvânt purtarea unui om cult e privită de individuală, ca o espresiune a interiorului
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
cei mai mulți, căci simțirea a apucat a fi marele eleimosinor al psicologiei, care acopere orce sărăcie de cunoștință. În faptă însă este o judecată și nu o simțire instinctivă, însă această judecată nu apare conștiinței decât ca pronunțarea individualității și ca pretențiune față cu individualitatea: (lucruri d-astea 234r s-au obicinuit a se numi cu deosebire simțire, în loc de [a] trece înapoi la elementele individualității și la amestecul acestora). De aceea nu posedă literatura noastră până azi alte opuri asupra vieții de
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
a arătat clar cum că orce șic și amăsurare în purtare, de la purtarea cea mai exterioară până la formațiunea cea mai intimă a sufletului, se-ntemeiază pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
se-ntemeiază pe legi estetice, își are originea în judecăți estetice neconștie; și numai fiindcă sânt neconștie pretențiunile culturei par a fi curat individuale, pe când, în adevăr, individele toate, deși în diferitele graduri, își samănă în judecățile lor asupra acelor pretențiuni și sânt duse de legi estetice eterne. Reducerea acestor judecăți singlare {EminescuOpXIV 926} și a regulelor generale a unei vieți convenabile și peste tot frumoase la legile generale ale frumuseței n-a încercat-o încă nimeni până acuma. Știința estetică
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
neam, suntem, față cu dânsul, în cazul de legitimă apărare a neamului nostru, bazat pe dreptul ce-l are orice ființă individuală sau colectivă de a pune propria sa viață mai presus decât poftele altuia; Considerând că a admite aceste pretențiuni ale Alianței israelite universale și aceea ca legile să ni se impună din afară este tot una cu a abdica ca Stat și ca națiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste condițiuni umilitoare, ar fi sancționarea unor altor pretențiuni latente
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
aceste pretențiuni ale Alianței israelite universale și aceea ca legile să ni se impună din afară este tot una cu a abdica ca Stat și ca națiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste condițiuni umilitoare, ar fi sancționarea unor altor pretențiuni latente care mâine vor deveni la rândul lor exigibile; căci, deschizând ușa intervențiunei străine, cine ne poate spune unde se vor opri mai târziu pretențiunile nedrepte din afară? Etc. etc. Declară că nu e loc, cât pentru acum, la revizuirea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
ca națiune, că concesiunile făcute astăzi, în aceste condițiuni umilitoare, ar fi sancționarea unor altor pretențiuni latente care mâine vor deveni la rândul lor exigibile; căci, deschizând ușa intervențiunei străine, cine ne poate spune unde se vor opri mai târziu pretențiunile nedrepte din afară? Etc. etc. Declară că nu e loc, cât pentru acum, la revizuirea Art. 7 din Constitu țiune.“ anul Dar evreii sunt neobosiți; Alianța israelită universală lucrează energic pe lângă toate cabinetele cerând, stăruind ca să se impuie României soluționarea
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
Corti declară că se unește cu totul cu opiniunea exprimată de către colegul său, reprezentantul Angliei. Principele de Bismarck nu crede că admiterea românilor din punctul de vedere al reușitei lucrărilor Congresului să prezinte același interes ca admiterea grecilor, a căror pretențiuni, orice rezultat ar avea, nu ar putea să aibă o influență așa de considerabilă asupra deliberațiunilor Congresului. Alteța-Sa este plecat a crede că ar fi bine să nu se înmulțească dificultățile ce această înaltă Adunare găsește în opera sa
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1328_a_2730]
-
apoi în juste-milieu-[u]l rațiunei și a adevăratei simetrii; căci nu cred c-ar esista între români un geniu atât de putinte care să vrăjească nava română cu cântecul ideilor sale pe calea de mijloc, când tocmai materialismul are pretențiunea d-a trece de cale de mijloc. Circe ar cânta în zădar - noi n-am merge. Dar, fiindcă estremele s-ating, ar fi mult mai lesne să ne azvârlim în idealism, căci, ca ceva de tot nou, ar avea și
Opere 15 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295593_a_296922]
-
mare rău“. Urmând acest principiu n-ar fi lucru rezonabil să închidem ochii dinaintea pericolului care ar putea să amenințe pe cea a Europei, la caz când Rusia, în opera regulării apropiate a cestiunei sudo-slave, s-ar prezenta cu niscai pretențiuni de a cele, a căror satisfacere ar fi de natură să jignească nu numai poziția de putere mare a Turciei, dară și interesele noastre opuse aspirațiunilor panslave. În cazul unei asemenea eventualități probabile, este de o importanță incontestabilă poziția la
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]