669 matches
-
când curgeai prin mine. Tu m'ai hrănit, m-ai alăptat cu rime Mă înfruptam flămând din sânul tău Te-am devorat, ba chiar eram birău Iubindu-te, adesea, cu asprime. M-am regăsit, mă reîntorc în mine Ca vânt pribeag, trecut peste milenii, 'n același trup, ce l-au vârstat lichenii Și'n vraja care încă mă conține. *** Volumul "Ucenic în dragoste" Referință Bibliografică: Acuma știu! Ovidiu Oana Pârâu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1663, Anul V, 21 iulie
ACUMA ŞTIU! de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1663 din 21 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374952_a_376281]
-
de slavă: „Doamne, izvorul meu și cântecele mele! Nădejdea mea și truda mea! Din ale cărui miezuri vii de stele Cerc să-mi îngheț o boabă de mărgea” -Psalm. Sau de solitudine torturantă: „Tare sunt singur, Doamne, și pieziș! Copac pribeag uitat în câmpie, Cu fruct amar și cu frunziș Țepos și aspru-n îndârjire vie.” -Psalm. Apoi de implorare: „Nu-ți cer un lucru prea cu neputință În recea mea-ncruntată suferință. Dacă-ncepui de-aproape să-ți dau ghes Vreau
DIALOGUL LUI TUDOR ARGHEZI CU DUMNEZEU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1559 din 08 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374973_a_376302]
-
asta fiindcă este impulsul care îl motivează și care-i călăuzește pașii. Iubirea este primordială și, în absența ei, poetul nu se regăsește pe sine. “eu fără tine-aș fi rămas o umbră/ eu fără tine-aș fi un vânt pribeag/ eu fără tine-aș fi ca ploaia sumbră/ eu fără tine-aș fi de dor pribeag.” (Fără tine) O definiție a fericirii se regăsește, de asemenea, în poemele autorului. Iată cum descrie poetul fericirea folosind elemente ale naturii, dar și
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
în absența ei, poetul nu se regăsește pe sine. “eu fără tine-aș fi rămas o umbră/ eu fără tine-aș fi un vânt pribeag/ eu fără tine-aș fi ca ploaia sumbră/ eu fără tine-aș fi de dor pribeag.” (Fără tine) O definiție a fericirii se regăsește, de asemenea, în poemele autorului. Iată cum descrie poetul fericirea folosind elemente ale naturii, dar și ale firii umane surprinse în momente sugestive: “fericirea-i fagure de miere/ fericirea-i ca un
IOAN VASIU ŞI METAFORELE IUBIRII de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1918 din 01 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375039_a_376368]
-
vom uita poveștile frumoase și nescrise, ce ne-au durut până la lacrimi, când le-am trăit, când am deschis capcana porților albastre, doar cheia inimii scăldată în azur, a potrivit. Ne vom aminti în vreme , cu drag legenda, unei Muze pribege, prea aspru pedepsită, fiindcă a înecat în valuri de cerneală, versul, sfidând morala din cuvinte fiind în dragoste orbită. Vor curge slove pe portativ cu note amare, pe-albul foilor udate în lacrimi și suspine, cu pana înmuiată în șuvoi
AMURG PUSTIU de MARIANA PETRACHE în ediţia nr. 2068 din 29 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/375409_a_376738]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRUCEA ( PASCALE... ) Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 2296 din 14 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit... E singur și pribeag... Înconjurați de vină și păcate Mereu îl răstignim pe Cel Mai Drag. Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a Lui O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-I mâna sfântă cu un cui Când poarta noastră e
CRUCEA ( PASCALE... ) de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 2296 din 14 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371802_a_373131]
-
De dincolo de timp și rațiune... Suntem doi actori Pe scena vieții, Dar rolurile noastre sunt reale, Spectatorii suntem doar noi... Și, chiar dacă lipsesc aplauzele, Știm că, în spectacolul nostru unic, Nimeni nu câștigă și nimeni nu pierde. Suntem doi călători pribegi pe drumul vieții, Care s-au întâlnit întâmplător... sau poate nu... Și au devenit unul singur. Acum jucăm amândoi Aceeași piesă de teatru, Cu finalul pe care ni-l vom alege În propria noastră operă... Referință Bibliografică: CĂLĂTORI PRIN TIMP
CĂLĂTORI PRIN TIMP de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371854_a_373183]
-
Articolele Autorului Poate limba liniștii să-ndoape al vocalei răsărit cu dor de soare? Din consoana urletului să se-adape cu albastrul infinitului din mare? Poate inima să uite-a ta minciună și să zburde-apoi ca niciodată ca un nor pribeag - a soarelui cunună -, rătăcind tiptil în palma-ți deocheată? Poate gândul meu să te ucidă să-ți rănească - măcar -, amintirea? strânsu-mi-s-a viața-ntr-o firidă ca de tine să-mi ascund iubirea Nu, nu poate nimeni și nimic pe lume
O BLÂNDĂ MÂNGÂIERE de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1632 din 20 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372424_a_373753]
-
deși criticii literari o pun pe seama morții surorii lui. Cu certitudine însă poezia “Rămâi” a fost scrisă pentru Aurelia: “Rămâi pe veci departe Să nu cobori la mine, Rămâi în adumbrirea Poveștilor senine Și uită-ncet povestea De-un cântăreț pribeag, Biet precupeț de lacrimi Ce ți-a zâmbit în prag.” Aurelia Rusu a muril la 93 de ani, plânsă de întregul sat, având pe mormânt gravate versurile lui Octavian Goga: Iar vântul spune crengilor plecate Povestea ta, frumoasă domnișoară...” Octavia
DIN IUBIRILE LUI OCTAVIAN GOGA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1568 din 17 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372474_a_373803]
-
Acasa > Versuri > Spiritual > CRUCEA Autor: Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1561 din 10 aprilie 2015 Toate Articolele Autorului Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, E ostenit.. E singur și pribeag... Înconjurați de vină si păcate Mereu îl răstignim pe CEL MAI DRAG. Pășește Dumnezeu cu crucea-n spate, Iar dragostea nemărginit-a Lui O răsplătim punând de spini cunună, Rănindu-i mâna sfântă cu un cui... Când poarta noastră e
CRUCEA de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1561 din 10 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372921_a_374250]
-
duioasă. Și te prefaci că-i nouă, haina-ți roasă. Țeși timpul peste noi, cu-a ta menire.” A ei chemare “semăn tot mai mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag, un dor de mamă, e-n taina nopții vis, când plâng la sfânta în cernită ramă, la sfânta mea din templul stâng.” Dor pribeag Meditația în diferitele ipostaze ale singurătății aduce versului tonalități diferite, variante de ritm și intensitate, dar
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
mult cu mine însumi simt cum se deschid palmele mamei scutură țărână” De sine “Un dor pribeag, un dor de mamă, e-n taina nopții vis, când plâng la sfânta în cernită ramă, la sfânta mea din templul stâng.” Dor pribeag Meditația în diferitele ipostaze ale singurătății aduce versului tonalități diferite, variante de ritm și intensitate, dar păstrarea memoriei afective se face mereu calm, într-o gravitate asumată, prin himeră și mister ca termeni ai ecuației vieții. Existențialismul domnului Berghian ține
IOAN BERGHIAN- DEBUT LIRIC DECIS de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 1566 din 15 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/372999_a_374328]
-
pe unde să intre, să se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
se lumineze sau să bea din nectarul iubirii divine, prelinsă pe ivăre. Vorbesc gemetele pământului că alunecările faliilor în căutările locurilor sigure de așezare sunt însoțite de pași de femeie, de gemete surde din suflet pribeag, în căutare de suflet pribeag. Vorbesc malurile răscolite de brize, de brațe deschise spre ele, de nisipuri cernute-n clepsidre, de fluxuri sărutate de ea, călătoarea. Vorbesc valuri de creste-nspumate, răsturnate, de pânze-n plutiri peste hărți amintiri, balansate sub greutatea iubirii. A ducerii
INVITAŢIE LA LANSARE DE CARTE de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344782_a_346111]
-
ea? - Ha, ha, ha. Cine se plictisește de libertate? Dacă l-aș cita pe Valentin, ar trebui să spun că eu sunt ca vânturile din largul mării. Se pornesc când vor și poposesc acolo unde găsesc să mângâie un suflet pribeag ce-și plimbă pașii pe nisipul umed al țărmului. - Nu știam că domnul Valentin are înclinații filosofice. - A fost profesor de filosofie în tinerețe, înainte de a se apuca de cârciumărit. - Frumoasă compatibilitate între cele două profesii. Eu de ce ar trebui
ROMAN PREMIAT IN 2012 DE CATRE LIGA SCRIITORILOR. de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1198 din 12 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347802_a_349131]
-
Se scurge nisipu-n clepsidră, Tu nu percepi mesajele de dincolo În zborul solitar și îndrăzneț?" Eu inimii-i răspund: Ce dacă păru-mi cărunțește, Voi fi la fel de tânără sau bătrână Precum e Timpul cu ale sale anotimpuri." Mi-e sufletul pribeag Și năzuiește spre neștiute depărtări, Așa cum pasărea din colivie Visează imaginare evadări. În setea mea de nemărginire, Îmi caut odihna în alte sfere, Poate în Nemurire... (Floarea Cărbune) Referință Bibliografică: Valurile vieții / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr.
VALURILE VIEŢII de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347904_a_349233]
-
Patul meu e liber, dacă vrei..., te culci. Nu-ți șede prea bine în negru-mbrăcat; Sub un cearșaf alb poți să fii șarmant. Și dacă vreun OM te vede dormind, O să te admire, și va spune-n gând: „Un drumeț pribeag... tare-i obosit!” Te-am primit cu drag, poți fi liniștit... De mă uit mai bine, pari cam prăfuit: Părul ți-a căzut, vai!... mi-ai îmbătrânit. - Miezul nopții bate, timpul a sosit... Mă culc lângă tine, totul s-a
FONDATOR POETUL AV. MARCEL ION FANDARAC de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1174 din 19 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347907_a_349236]
-
și o știi, dar te-neci în poezii și pierzi atâta timp aiurea, plutind prin nu-ș ce fantezii... ești frumoasă și o știi, însă prea mult ții la tine, dar, în curând, când va sosi, la poarta ta, un moș pribeag mult prea târziu atunci va fi să afli că, eroul tău, din poezii, sunt eu, dar am ajuns, (cum ne-om da seama) la ceasul când va-ncepe... drama. Referință Bibliografică: eroul tău din poezii / George Safir : Confluențe Literare, ISSN
EROUL TĂU DIN POEZII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 1045 din 10 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347290_a_348619]
-
un fulger barbar, este câmpia cea care vine la mine sau tu, iubito, goală la rădăcina unui copac, ce zbori într-un cerc visceral, obscur, te urmăresc prin aer, cățărându-te pe cornul lunii, te urmăresc prin spații, prin nori pribegi, vârtejuri și aer, înveșmântată-n crini, printre stele sclipind, regină din nordul silfic, statuie la margini de mare, te-ai îngopat la rădăcina copacului, și cu tine ai îngropat cheia, cuvântul, inelul... crește mareea întunericului și șterge una câte una
CÂMPIA ŞI TU de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 977 din 03 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347395_a_348724]
-
mare, pește lume; S-as vedea cum trec cu toate, Randuri-randuri arătate, Înnegrirea mâlurilor, Strălucirea valurilor, Stolul randurelelor, Tremurarea stelelor Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uită pe tine. Ălei puica, ălei dragă, Cumu-i frunză cea pribeaga E viața mea întreaga, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimica; Viața trece, frunză pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noima, fără rost, Bine-ar
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348852_a_350181]
-
mare, pește lume; S-as vedea cum trec cu toate, Randuri-randuri arătate, Înnegrirea mâlurilor, Strălucirea valurilor, Stolul randurelelor, Tremurarea stelelor Poate că mi-ar fi mai bine, Poate te-aș uită pe tine. Ălei puica, ălei dragă, Cumu-i frunză cea pribeaga E viața mea întreaga, Căci dragostea ta mă strică De nu m-aleg cu nimica; Viața trece, frunză pică, Trece fără mângâiere, Ca izvorul de durere, Trece și se prăpădește, Arde și se mistuiește, Fără noima, fără rost, Bine-ar
EMINESCU SA NE JUDECE de DAN PETRESCU în ediţia nr. 746 din 15 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348850_a_350179]
-
Pe umeri, să ne crească ghiocei. Sămânța nemuririi să se zbată În carnea trupului - trufașă Și gemete din noi or să răzbată Prin mugurii ce plâng, în fașă. Într-un copac, la margine de lume, Vom înflori când un drumeț pribeag Ne-o scrijeli, lăsându-și al său nume Și, dintr-un ram, va rupe un... toiag. Referință Bibliografică: Să ne-ngropăm în ultima zăpadă / George Safir : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 431, Anul II, 06 martie 2012. Drepturi de
SĂ NE-NGROPĂM ÎN ULTIMA ZĂPADĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 431 din 06 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348397_a_349726]
-
timp ... Suntem, suntem, suntem, suntem ... O existență care moare la plural. Îmi sunteți picături pe frunte-mi Dar suntu-vă cenușă de furnal ... Cine suntem ... Suntem aripile frânte Lepădându-și îngerii ... Cine să ne mai descânte De blestemul plângerii? Suntem frunzele pribege De sub greii noștri pași, Cine să ne mai dezlege De blestemul ucigaș? Suntem valuri pe faleze Măcinate dor cu dor, Cine să ne mai salveze De blestemul toamnelor? Suntem creatori de vise Și de aripi larg deschise Înspre Omul Om
RUGĂ FĂRĂ SFÂRŞIT de ROMEO TARHON în ediţia nr. 639 din 30 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348445_a_349774]
-
sufletele înrourate mereu de dorul de acasă: oameni cu două patrii, dar cu un singur suflet - sufletul de român! Vasile Țâra - un bistrițean cu studii la Sorbona, Costică Vâlceanu - scriitor de cancelarie al elitelor culturale canadiene, Dan Isăcescu - simbolul aventurierului pribeag printre cloșari pe malul Senei, Sandu Ionescu - prototipul businessman-ului autentic, exponentul românului harnic și-al patriotului postbelic în persoana lui Ion Ritivoi - liberalul de încredere al lui Brătianu sunt doar câțiva dintre cei despre care putem citi în paginile
O CARTE A AVENTURII, CUTEZANŢEI ŞI-A DORULUI DE-ACASĂ de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348462_a_349791]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEORGETA RESTEMAN - POEME DE IARNĂ INSULARĂ Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 744 din 13 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului IARNĂ INSULARĂ Pribeag și deșirat printre ruine Gândul trudește-adesea-n miez de noapte Se răsucesc ghirlande reci de șoapte Și nesfârșiri de dor... de dor de bine. Întunecați, bolnavi de neputință Plâng nori de plumb peste nisip și pietre Din trupul lor țâșnesc vii
POEME DE IARNĂ INSULARĂ de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 744 din 13 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345176_a_346505]