584 matches
-
poartă de lemn românească - și motoul „Hai să dăm mână cu mână, cei cu inima română” sugerează orientarea tradiționalistă a publicației și rațiunile apariției ei, subliniate și într-un Cuvânt de început, care definește și aspirația de a oferi românilor pribegi „o adevărată recreere a sufletului și a minții, un binefăcător popas de reculegere în sens creștin și românesc, pe drumul cotidianului sumbru pe care-l parcurg”. C., editată de Nic. Iancu Păltinișanu, apare sub auspiciile Societății Culturale „România” din Sao
CAMINUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286055_a_287384]
-
apoi la „Neamul românesc” și „Neamul românesc literar”. Până la război mai tipărește versuri și cronici de artă plastică în „Arta română”, „Flacăra”, „Vremea”. La cotidianul „România”, în 1917, este autor de stihuri mobilizatoare, patriotice, iar la rubrica intitulată „Carnetul unui pribeag”, folosind semnătura Ac., poate și pseudonimul Idem, scrie note critice, uneori adevărate pamflete, precum și articole izvorâte din obida și suferințele acelor zile de restriște. Tot la Iași mai colaborează la „Unirea”, apoi, după întoarcerea la București, numele îi va apărea
ARDELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285430_a_286759]
-
-lea”, pp. 181 și urm.; Victor Papacostea, Civilizație românească și civilizație balcanică. Studii istorice, ediție îngrijită și note de Cornelia Papacostea-Danielopolu, studiu introductiv de Nicolae Șerban-Tanașoca, Editura Eminescu, București, 1983, pp. 247-259, 259-283. Vezi N. Drăganu, anexă la studiul „Codicele pribeagului Gheorghe Ștefan, voevodul Moldovei”, în Anuarul Institutului de istorie Națională, III, Cluj, 1926, pp. 245-249. Victor Papacostea, op. cit., pp. 260-261; istoricul arată, în același sens al dezvăluirii războiului confesional că „din rapoartele misiunilor catolice din Orient către Congregația de Propaganda
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
sentimental. Temperamentul poetului era cel al unui senzual, atras de forme și sonuri, și spiritul auster al meditației i-a rămas străin. Doar înstrăinarea (exilul) dă autenticitate discursului elegiac și creează un personaj și o obsesie a liricii lui B.: pribeagul. Popularitate i-a adus, însă, legenda istorică. Orientându-se, în poezie, spre izvorul vieții naționale, el răspundea programului „Daciei literare”. Construite pe antiteza romantică trecut-prezent, legendele urmăreau să trezească patriotismul contemporanilor. Deși creațiile sale au impus în literatura română specia
BOLINTINEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285807_a_287136]
-
Carmen” și „Ovidiu”. Versurile vor fi strânse în placheta Surprize (1900). Semnând și Ioan Bălănescu-Danubian, I. B. Danubian și Danubian, B. colaborează apoi la „Tribuna liberală” (Galați), „Noua revistă olteană”, „Presa” (Giurgiu), unde publică în foileton Schițe marine. Ziarul unui pribeag, tipărit și în volum, sub titlul Din largul mărei (1906). Ulterior, se consacră carierei militare, colaborând frecvent la diverse periodice, îndeosebi pe chestiuni de marină. A tipărit, de asemenea, mai multe lucrări de popularizare. Volumul Surprize se distinge în producția
BALANESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285574_a_286903]
-
îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față nu cu rege adevărat, ci cu un om care semăna cu pribegii ce veneau din când în când să cerșească și pe la ei prin vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
spre Polovraci: De pretutindeni ne-arăta pădurea Copaci schimonosiți ca niște — draci. Cerințe: 1. Folosiți în enunțuri proprii expresiile: “chenar de aur stacojiu” “soborul stelelor” “ardeau mestecenii frunzișul rar” “lacrime de ceară” 2.Scrieți cuvinte cu sens asemănător pentru: trudiți, pribegi, pâlcuri, sobor. 3. Transcrieți versurile în care autorul personifică munții. Ajutoarele pădurii Eugen Jianu Ne-a chemat moș Vuia, pădurarul, să venim la căsuța lui din poiana cea mare. Să venim negreșit, ca să-i cunoaștem ajutoarele. Cine or fi aceste
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
dor să se cuprindă, Drag cu drag. Cerințe: 1.Transcrieți primele patru strofe. Scrieți apoi mesajul care se desprinde din fiecare. 2. Subliniați expresiile frumoase. 3. Analizați părțile de vorbire studiate din prima strofă. 4. Explicați sensul cuvintelor și expresiilor: pribeag, Iar opaițele-au murit Satul doarme ca-n mormânt Totu-i plin de duhul sfânt Ca un glas domol de clopot Sună codrii mari de brad 5. Memorați versurile. Clar de lună Ștefan Octavian Iosif Lângă patul unde stau Bate
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
Alcătuiți propoziții folosind ortogramele din text. 4. Explicați versurile: “Soare, pretutindeni soare: nici un om, dar prind să zboare Până-n suflet rândunici.” Lupul Octavian Goga (fragment) Te-am auzit cum hăuleai departe, Înfiorând pădurea-nzăpezită, Bătrâne lup, cu gura istovită, Etern pribeag al câmpurilor moarte, Te-am auzit cum hăuleai departe. Te-am auzit, și-n ceasurile grele Ce mă gonesc cu vifore turbate, Am priceput chemarea ta de frate, Și-am priceput că-n noaptea fără stele Tu ești tovarăș visurilor
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
în dar! Tu n-ai casă-n țări străine Nici aici când ești la mine, Cânți într-una și nu-ți pasă, Oare când ai să-ți faci casă? Fă-ți cucule cuib în fag Să știu că nu ești pribeag, Și să-ți faci și un umbriș Să nu mai stai pe furiș. Nu vreau singur să te știu Când codrul este pustiu, Fă-ți o casă călduroasă Ca să treci iarna geroasă. Codrul e frate cu mine, Nici lui iarna
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
au umplut de mâini și limbi tăiate. Unii s-au ascuns În păduri, alții au plecat să-și găsească adăpost și liniște pe alte meleaguri. Puterea lui Anticrist era Însă imensă. Patria Mumă Își Întindea mereu hotarele. Pe unde ajungeau pribegii, ajungea și mâna țarului. Era ca un blestem. În cele din urmă, blestemul s-a Întors Împotriva prigonitorilor. Și Patria Mumă a fost pedepsită pentru fărădelegile ei. Venirea a doua a lui Anticrist a scăldat Rusia În sânge. Icoanele au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
vagoanele inimii nu mai merg tic-tac... acum aleargă tac-tic spre șina capului macazul mă duce în gara vieții hărăzită... Nedumerire pe aripi necunoscute ți-ai purtat pașii nesiguri prăbușeai munții peste roata pe care am prins împreună spiță cu spiță... pribeag am întrebat dantelele crestate ce mărginesc cerul mi-au răspuns ciutele din tânguirile limbilor de clopot... zilele mi-au rămas agățate pe rogvaivul arcuit în jurul inimii frânte la plecare ai vrut să acoperi rănile cuibului cu ramuri de pelin smulse
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
de pietre. Cânele se întoarce, dar de dincoace dușmanii s-au întețit și printre răcnete răzbate o vorbă spăimântată: „Turbat! E turbat! Câne turbat!“. Și vin cu mânie, își bălăbănesc ciomegele, furcile, bastoanele, nu mai este chip de scăpare, și pribeagul începe a urla înfiorător, stă o clipă în loc, apoi se repede și se strecoară subt un podeț. L-au împresurat. Cuconul Vasile, de departe, trage al doilea foc asurzitor, bolovanii pornesc, se izbesc și se înfundă pe gura neagră a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Nastase întorcând capul și privind pe Niță, parcă atunci îl vedea întăi; - aista-i un băietan, care-a venit azi la noi... —Cum îl chiamă? Moș Nastase nu răspunse, se întoarse iar spre flăcău și-i făcu semn cu capul. Pribeagul răspunse, învârtindu-și în mâni pălăria pleoștită: —Niță Lepădatu... Moșneagul dădu din cap și păru a se gândi în sine: atunci auzea întăi numele flăcăului și parcă i se părea ciudat... —Niță Lepădatu? întrebă iar boierul. Și de unde ești? —De la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ochii dealuri presărate cu nenumărate case din cărămidă și din piatră, adesea împodobite, la fel ca la Granada, cu plăci de faianță. — Acolo, pe câmpia străbătută de ued1, este inima orașului. La stânga, malul Andaluzilor, întemeiat cu secole în urmă de pribegi din Córdoba; la dreapta, malul celor din Kairouan, având în mijloc moscheea și școala Karauiyinilor, clădirea aceea mare cu olane verzi, unde, cu voia Domnului, vei primi învățătura înțelepților ulema. N-am ascultat decât în treacăt aceste savante explicații, căci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o sub acoperișul său pe rumiyya despre care toată lumea zicea că-i făcuse vrăji cumnatului său, ar fi însemnat să devină batjocura pribegilor din Granada, care sunt vreo șase mii numai la Fès și care îl cunosc cu toții și îi poartă respect. În afară de mine, care eram copleșit cu atenții și visam deja la dulciuri scăldate în miere, toți ai mei își țineau răsuflarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
sfaturile acelui om și astfel, după zece zile, am ajuns la destinație, istoviți, dar teferi. Ca să constatăm că rudele noastre refuzau să ne găzduiască. Trebuia să găsim acum un acoperiș pentru a ne adăposti, ceea ce nu era lucru ușor de când pribegii andaluzi, sosiți la Fès în valuri succesive, se înstăpâniseră peste toate casele disponibile. Când debarcase Boabdil, cu trei ani mai înainte, era însoțit, zice-se, de șapte sute de persoane, care-și aveau acum un cartier al lor unde viața era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
decât în alte părți, aceste locuri nu sunt niciodată goale; clienții le năpădesc cu caravane întregi. În seara sosirii noastre, am avut parte de mult noroc din moment ce am reușit să găsim o locuință într-un asemenea stabiliment, ținut de un pribeag din Granada. Acesta a trimis pe unul dintre robii săi să ne cumpere de la Piața Fumului peștișori prăjiți, colțunași cu carne, măsline și câțiva ciorchini de struguri. Iar pe pragul ușii ne-a pus și un vas cu apă proaspătă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mucegai. Peregrina în amintire și nu se întorcea de acolo decât cu părere de rău. Salma îl privea cu milă, cu neliniște, uneori cu teamă. În atitudinea lui, ea nu descoperea nici dorul de țară, nici imaginea greutăților vieții de pribeag. Pentru ea, tata încetase a mai fi el însuși din ziua când plecase Warda, iar întoarcerea concubinei nu schimbase nimic. Ochii aceia absenți, vocea nefirească, atracția spre țara rumilor, obsesiile care-l făceau să acționeze fără brumă de înțelepciune, toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Zeruali, pentru că știa că argumentul ăsta nu prea ținea cu Astaghfirullah. În schimb, a amintit de viața destrăbălată a logodnicului, de relațiile lui cu fostele soții, apoi a stăruit îndelung asupra trecutului acestuia, asupra masacrării călătorilor, „mai ales a primilor pribegi andaluzi“, asupra jafului din Rif. — Ce spui tu e de ajuns pentru a trimite un om în focul Iadului până la sfârșitul veacurilor. Dar ce dovezi ai? Ce martori poți numi? Harun se făcu umil: — Prietenul meu și cu mine suntem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la Brussa, nici la Constantinopol... — Nici la Alger... — Nici în Circazia... — Nici în Andaluzia... Am izbucnit amândoi într-un lung și afectat hohot de râs, pândindu-ne cu coada ochiului pentru a vedea care va ceda primul nemărturisitelor nostalgii de pribeag. A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un ofițer din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Oană, amestecate cu celelalte. Cu veștile adunării oștirii la Vaslui, cu cele despre convoaiele cu merinde și arme care se Îndreptau spre Valea Bârladului din toate colțuruile Moldovei. Cu cele ale pregătirilor făcute de locuitorii din satele Bucovinei pentru primirea pribegilor din sud. Cu cele ale mișcării celor două armate care urmau să facă joncțiunea pe teritoriul Țării Românești. Cu cele ale mișcărilor tătarilor din Crimeea, aliați ai Semilunei. Cu cele ale pregătirii baricadelor din trunchiuri de arbori În trecătorile Carpaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de imaginație pentru realizarea acestor portrete. Erau doar ipostaze ale tristeții. Ale Încercării de a evada din viitorul imediat. Dar sesiză și altceva. Schimbarea multor chipuri la vederea celor treizeci de Apărători. Apropierea tropotelor de cal Îi făcea pe mulți pribegi să ridice privirile. Iar imaginea mantiilor albe cu semnul scutului și spadei și clinchetul ușor al săbiilor aducea ceva nou În expresia lor. O undă de speranță. Ca și cum, deodată, pribegia lor dobândea un sens. Ca și cum totul ar fi făcut parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
lor soseau trupele trimise de Ștefan, conform unui plan. Pribegii mai Întâlniseră, până atunci, șiruri de răzeși mergând spre Vaslui, dar și unități de cavalerie galopând spre munți. Adeseori, drumurile erau blocate de convoaie de căruțe cu arme, iar ei, pribegii, ajutau la scoaterea câte uneia din noroi. O făceau cu inima plină. Acele arme erau sortite apărării lor. Pe măsură ce se apropiau de Suceava, Alexandru observă că oamenii care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care vin dinspre cetate au fețe mai luminoase. Unii se suiseră pe căruțe și povesteau, cu glas mare, că Îl văzuseră pe măria sa. Lumea se aduna să asculte. La Început, nimeni nu crezuse. Dar cei ce soseau se Împrăștiau printre pribegi și povesteau același lucru. Îl văzuseră pe măria sa. Și nu doar atât. Măria sa Îi chemase În sala tronului, unde se aflau cei mai mari căpitani ai Moldovei. Acolo, voievodul le vorbise lor, femeilor și bătrânilor, celor care nu crezuseră că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]