402 matches
-
ceea ce are mai de preț în viață: icoana de pe perete și pruncul din leagăn. în filmul „Pintea”, pe care mulți dintre noi l-au văzut, este o secvență de o zguiduitoare semnificație. în vreme de oprimare, românii sunt nevoiți să pribegească lăsând totul. Dar au luat cu ei numai Biserica. Au pus-o pe roți, au înjugat boii, oamenii au proptit-o cu umerii lor și astfel Biserica mergea alături de credincioșii ei, cu turla ei semeață despicând văzduhul. Aceasta este o
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
nu scrie nicăieri, în nici un ghid din lume, dar eu știam că am să pot povesti despre el oricui m-ar întreba ceva despre cei ce trăiesc departe, pe un tărîm unde crește măceșul galben. Drept este că multă lume pribegește, în zilele noastre. Turismul este un microb care "se poartă", se transmite, se dezvoltă și contaminează. Prieteni, cunoștințe, rude sau vecini se duc și vin, încolo și-ncoace, umblă, fotografiază și povestesc, se documentează la plecare și-i documentează pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
adevărul plătind prețul cunoașterii, orbirea, iar suferința lui va echivala cu revelația. De altfel, în creația dramatică a lui Nicolae Ionel se mai întâlnește un orb înțelept înrudit cu eroii mitici : tatăl Anei din piesa Meșterul Manole este nevăzător și pribegește însoțit de fiica sa, noua Antigonă. Întrebat cum a orbit, el spune că își ispășește astfel fărădelegile și cusururile, mândria și dorința de cunoaștere : de multe/ și grelele-mi păcate [...] De trufie, cred, pentru-a fi vrut/ să văd prea
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
Nu că n-am fi avut dreptul, ci ca să vă dăm în noi înșine un exemplu pentru a fi imitați» (2Tes 3,8-9). Altundeva, le scria corintienilor: Până în ceasul de acum, suntem flămânzi și însetați, suntem goi și chinuiți și pribegim. Ne trudim, muncind cu mâinile noastre. Când suntem batjocoriți, binecuvântăm; când suntem persecutați, răbdăm; când suntem insultați, răspundem cu blândețe. Am ajuns gunoiul lumii, murdăria tuturor până acum» (1Cor 4,11-13). 76. Condamnarea cămătăriei de-a lungul creștinismului Primii creștini
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
Bucovina a lucrat studentul teolog Iracle Porumbescu (numele adevărat Golembiovski), pe atunci poet. 22 Mai colaborau: A. Treboniu Laurian, A. Mureșanu, Vasile Alecsandri. Există aprecierea că în redacția ziarului Bucovina, comitetul era totodată consiliul de familie al Hurmuzăchenilor. Vasile Alecsandri pribegește la Cernăuți unde sprijină străduințele naționale ale fraților Hurmuzachi și colaborează la ziarul lor Bucovina (1848-1850), cel dintâi ziar al românilor bucovineni. * Prin presiuni de tot felul, Dictat și ultimative, dar și negocieri nedorite, puterile lumii au impus României „dreptul
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
mesei greu, căci cei dela Secu sunt săraci tare. Înnainte de a ne sui în trăsură stăm de vorbă cu un călugăr care se dă drept fost ofițer în cavalerie; reformat pentru sifilis; călugăr acum care se plictisește grozav, și pribegește prin țară; închis în poliții, trimis îndărăt; spune că în mănăstire e ticăloșie, că el se duce des la bordel, mai ales de când a căpătat șancăr de la o femee din jurul mănăstirii pe care a cunoscut-o la crâșmă și pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
arătă și obrazul alb ca spuma laptelui, și ochii mai neguroși și mai plini de taină sub sprâncenele arcate, fin încondeiate, și gura rumănă, crestătură sângerată, gură care rostea sub bolțile reci ale bisericilor rugăciuni neînțelese, pe când gândurile cu dorurile pribegeau spre înflorirea altor plaiuri. Flăcăul Aron se opri fermecat în locul lui, îndărătul mănăstirii. Și noaptea nu putu închide ochii, și la slujba miezului de noapte coborât în grabă, furișat la vale, stătu cu ochii spre lumina care se aprinsese sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
golită de liberi-cugetători, în proporție de o mie de persoane anual în trei secole. De la 1471 la 1781 au fost arși pe rug treizeci de mii de oameni și două sute șaptezeci aruncați în închisori unde au pierit; sau au fugit pribegind în străinătăți. E cu neputință ca o națiune să reziste unui asemenea tratament, fără să ajungă la deteriorarea rasei, la scăderea inteligenței și sporirea superstiției. Omul e o ființă morală pentru că a întemeiat societatea; educația s-a făcut printr-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
N-ar fi fost prudent, crede C. Rezachevici, să facă apel la consimțământul marilor boieri, deoarece Petru Aron se purtase bine cu boierii și cu clerul, din care cauză „destui boieri, chiar din vârfurile Sfatului Domnesc” îl urmaseră în Polonia. Pribegiseră odată cu fostul domn logofătul Mihul și frații săi Duma și Tador, Stanciul Marele, Duma Braevici, Costea Danovici, Ion pârcălabul și Vasco Levici, așadar șapte inși. Era firesc ca domnul să vrea ca boierii să i se închine, mai cu seamă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
parte de față, ea formând temeiul oastei mici, adică oastea formată numai din boieri. Ștefan a păstrat în Sfatul Domnesc pe cea mai mare parte a boierilor care făcuseră parte din sfatul lui Petru Aron. A trimis salv-conducte celor ce pribegiseră ca să vină în țară. Pornind de la textul lui Ureche am fost tentați să considerăm că „Închinarea țării” s-a făcut pe un câmp, al dreptății, prin alungarea asasinului tatălui său făcându-se o dreptate istorică. Cercetări din ultima vreme consideră
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
copiii lui Alexandru cel Bun și pe deasupra și fiu natural, Bogdan al II-lea nu a putut să emită pretenții la scaunul Moldovei îndată după moartea tatălui său. De aceea, la fel ca Petru II, fratele său, a trebuit să pribegească până în anul 1449, când, după moartea fraților săi, Iliaș și Ștefan, se urcă în scaunul Moldovei. Locurile în care a pribegit Bogdan al II-lea au fost Țara Românească, unde domnea Vlad Dracul, căsătorit cu o nepoată a lui Bogdan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
scaunul Moldovei îndată după moartea tatălui său. De aceea, la fel ca Petru II, fratele său, a trebuit să pribegească până în anul 1449, când, după moartea fraților săi, Iliaș și Ștefan, se urcă în scaunul Moldovei. Locurile în care a pribegit Bogdan al II-lea au fost Țara Românească, unde domnea Vlad Dracul, căsătorit cu o nepoată a lui Bogdan, și Transilvania. Cu ajutorul lui Iancu de Hunedoara, care încerca să refacă unitatea de luptă a românilor pentru a stăvili înaintarea turcilor
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de moștenire, ci sate cumpărate de Mihul în 1453 de la nepoții lui Neagoe. La 10 august 1470, domnul îi acorda lui Mihu cel de-al patrulea salv-conduct. De data aceasta făgăduia că-i va întoarce patru sate. Printre cei care pribegiseră cu Petru Aron se afla și Stanciul (Marele), fost pârcălab de Cetatea Albă. El era căsătorit cu o fată a lui Alexandru cel Bun, Cneajna. În 1468, când merge în solie în Polonia, era tot pârcălab de Cetatea Albă. Moare
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
de starostele Podoliei. În acest document figurează cei 9 boieri care făcuseră parte din Sfatul Domnesc la 8 februarie 1448, cărora li se adaugă alți 12 boieri mari. Este primul caz, în secolul al XV-lea, când întregul Sfat Domnesc pribegește alături de domn. Amestecul străin face dificilă menținerea în scaun a unui domn, de aceea, Bogdan, care venise cu ajutor de la Iancu de Hunedoara, încearcă o apropiere de regatul polon. El face apel la Ditrih Buceațchi să intervină pe lângă regele polon
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
La 8 aprilie 1449, acesta confirma o danie făcută de boierul Oană Pântece mânăstirii Moldovița, privilegiu în care apare Sfatul Domnesc alcătuit din boieri care făcuseră parte din sfatul lui Alexandru cel Bun, ca Petru Hudici, dar și boieri care pribegiseră cu Roman, ca Manoil de la Hotin și Șăndrică aprodul. Iancu de Hunedoara îl sprijină pe Bogdan al II-lea să ia domnia în 1449. El îl înfrânge pe Alexăndrel la Tămășeni, la 12 octombrie 1449 “și a omorât o mulțime
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
putut impune autoritatea datorită opoziției boierilor. Povestea cu Isaia a căzut în momentul în care s-a dovedit că la Baia a trădat un vornic, dar nu Isaia, ci Crasnăș. În ceea ce privește salvconductele date Mihului logofăt, ca și boierilor, care au pribegit cu el în Polonia, ele nu constituie o dovadă a slăbiciunii domniei: Ștefan nu a dat acele salv-conducte la presiunea marilor boieri. Așa cum am mai arătat la începutul studiului nostru, Ștefan cel Mare i-a acordat lui Mihul, la 13
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
dintr-o familie de ruși de rit vechi ai căror strămoși au venit pe teritoriul României în urmă cu 300 de ani, după o cruntă prigoană religioasă. Credința le-a dat tăria de a-și părăsi locurile natale, de a pribegi și de a-și întemeia așezări în care să-și poată practica liber ritul. Nu știu cât se cunoaște din istoria acestui exil dar trebuie să-ți spun că mulți dintre ei au fost schingiuiți în chinuri groaznice, alții au fost arși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
inima mea Un Duh ce nu-l pot uita. Și m-a cuprins... O jale cu lacrimi amare. De atunci plâng și Întreb Cine era Străinul de la ușa mea! Tu, sau voi Frați și surori Nu ați Întâlnit Străinul ce pribegea? Îl voi căuta Până-l voi afla Cine oare era? Mila Ta 23.05.2010 Doamne, Doamne mila Ta Mi-a umplut inima De bucuria care-mi dai Și mă bucur că Te-am Cum aș face Doamne eu Ca să
Pelerinaj la Sfintele Locuri Și un buchet de poezii Duhovnicești by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1640_a_2956]
-
a existenței proprietății feudale asupra târgului, se mențin relațiile feudale cu toate consecințele ce decurgeau dintr-un sistem devenit anacronic. Amploarea procesului de strămutare a țăranilor în perioada regulamentară reflectă condițiile grele impuse țăranilor prin dispozițiile noilor legiuiri. Mulți locuitori pribegesc peste graniță sau se strămută pe alte moșii. La 23 aprilie 1848, Isprăvnicia raporta că 40 din birnicii Hușilor au fugit. Locuitorii mahalalei Broșteni reclamau și ei faptul că plătesc birul și îndeplinesc havalele multor persoane neimpozabile (morți, fugiți sau
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
în acest sens, faptul că un număr de 42 oameni (birnicii și însurățeii satului) din Cornii-Unguri s-au strămutat la Huși. De asemenea, Departamentul Averilor Bisericești remarca faptul că un număr mare de locuitori ai acestui sat „au început a pribegi în târgul Huși, unde cumpărând locuri își fac case și, fără învoirea proprietății, să așază acolo ca să scape de îndatoririle zilelor pontului”. Ispravnicul ținutului, care avea misiunea de a-i aduce pe fugari, raporta la 8 iunie 1850, că „în
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și toți pentru unul” că nimeni nu va fugi. Astfel, în chezășiile date la 15 ianuarie 1847 de locuitorii fruntași, mijlocași și codași din satele Vetrișoaia și Stănilești, ocolul Prut, ținutul Fălciu, se specifica, printre altele, că nu vor mai pribegi în stânga Prutului și își vor îndeplini îndatoririle: „Ne închezășluim unul pentru altul și toți pentru unul, pentru că atât din locuitorii birnici cât și din celelalte trepte dajnice, și alții aflători din satul nostru, nu vor urma a pribegi în a
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
vor mai pribegi în stânga Prutului și își vor îndeplini îndatoririle: „Ne închezășluim unul pentru altul și toți pentru unul, pentru că atât din locuitorii birnici cât și din celelalte trepte dajnice, și alții aflători din satul nostru, nu vor urma a pribegi în a stânga Prutului, dar nici măcar pe de alte locuri fără știrea Ocârmuirii. Iar la întâmplare când vreunul dintre noi birnicii sau trepte ar pribegi, noi cei din urmă suntem răspunzători pentru [...], a plăti atât capitația lor către Hazne cât
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
și din celelalte trepte dajnice, și alții aflători din satul nostru, nu vor urma a pribegi în a stânga Prutului, dar nici măcar pe de alte locuri fără știrea Ocârmuirii. Iar la întâmplare când vreunul dintre noi birnicii sau trepte ar pribegi, noi cei din urmă suntem răspunzători pentru [...], a plăti atât capitația lor către Hazne cât și toate havalele. Ne îndatorim că vom urma [...], atât cu straja, cât și pentru fiștecare localnic și alții, ce sfătuire și uneltiri ar revărsa. Despre
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
3 martie 1847, dată de locuitorii din satul Băsești, ocolul Mijloc, ținutul Fălciu, menționa răspunderea solidară. Străvechiul sistem al răspunderii solidare se dovedea a fi depășit, fuga de pe moșie a continuat. În septembrie 1847, și locuitorii din satul Pogănești au pribegit. La 27 decembrie 1847, Departamentul Trebilor Dinlăuntru comunica Isprăvniciei ținutului Fălciu că „cu prilejul înghețării apei Prutului, din unele sate aflătoare pe graniță pribegesc lăcuitorii dincolo”. Pentru a împiedica trecerea Prutului, autoritățile ordonau ca Isprăvnicia „să întărească paza cu mazili
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
fi depășit, fuga de pe moșie a continuat. În septembrie 1847, și locuitorii din satul Pogănești au pribegit. La 27 decembrie 1847, Departamentul Trebilor Dinlăuntru comunica Isprăvniciei ținutului Fălciu că „cu prilejul înghețării apei Prutului, din unele sate aflătoare pe graniță pribegesc lăcuitorii dincolo”. Pentru a împiedica trecerea Prutului, autoritățile ordonau ca Isprăvnicia „să întărească paza cu mazili vrednici, să siguripsască pe lăcuitori prin închezășluiri unii cu alții și să aibă neadormită priveghere asupra urmării lor ca să nu probegească cumva căci la
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]