872 matches
-
drumul șerpuitor din fața noastră.” O regină fără regat și fără coroană Se logodesc în 1947, cel mai greu an din viața monarhului. Câteva săptămâni mai târziu, Mihai devine Regele fără Țară, fiind obligat de comuniști să abdice. Se căsătoresc în pribegie, la Atena, la palatal fratelui mamei Regelui, în singura monarhie rămasă în picioare în regiune după asaltul sovieticilor. Ana preia titualura de Regină a României, deși nu a domnit niciodată și nu a fost încoronată. Era însă un omagiu și
A plecat o regină fericită: „Dumnezeu mi-a dat omul vieții mele! Lumea aceasta nu îmi e datoare cu nimic!” () [Corola-blog/BlogPost/338462_a_339791]
-
a-și crește familia și cele cinci fete, au lucrat la o fermă de pui și au înființat un atelier de tâmplărie. Regele a făcut cursuri de zbor (deși pilota încă din România) și a vândut componente electronice. Amândoi, în pribegie, în sărăcie, în necunoscut. Dar Regina și-a crescut cele cinci fete în modestie și cu gândul că trebuie să ducă o viață de familie normală. „Important este să protestezi!” Cinci decenii a așteptat Ana, alături de Rege, ca să poată păși
A plecat o regină fericită: „Dumnezeu mi-a dat omul vieții mele! Lumea aceasta nu îmi e datoare cu nimic!” () [Corola-blog/BlogPost/338462_a_339791]
-
CAPITOLUL II Amintiri din pribegie - Refugiat în Iugoslavia Încă o zi se apropie de sfârșit. Soarele a coborât spre zenit, iar lumina amurgului îmbracă totul în tonuri de roz, liliachiu, roșu și albastru. În această seară stau de vorbă cu nea Mitică. Amintirile lui curg
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
părăsit țara. Anul 1948 a excelat prin numărul de emigrări, pentru că atunci s-a declanșat cel mai mare val de refugiați politic, din perioada postbelică. În aceste vremuri de restriște, marcate de puternice frământări politice și sociale, a luat drumul pribegiei și domnul Dumitru Sinu. Împreună cu alte șapte persoane, a trecut granița pe la sârbi. Cei care l-au ajutat să fugă din România au fost legionarii, cu toate că amicul meu, cunoscut între prieteni ca nea Mitică, nu făcuse parte niciodată din gruparea
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339942_a_341271]
-
data de 29 decembrie 1977, se stinge din viață departe de țară, așa cum parcă intuise după ultima vizită pe care o făcuse în România... În numărul din ianuarie 1978 al revistei românilor din Canada, „Le courier roumain”, un coleg de pribegie al lui Nichita Tomescu mărturisea: L-am ascultat cum își declama singur versurile, fericit de a-și fi regăsit rădăcinile, satul lui, pământul lui, credința lui. Când a terminat, m-a întrebat: «Oare ne vom mai întoarce vreodată? Eu nu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX () [Corola-blog/BlogPost/339928_a_341257]
-
pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii acasă, autoexilatul părăsește poziția de locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva autopercepției identitare, revenirea la sinele anterior este inavuabilă. Marea problemă a expatriatului o reprezintă identitatea, în special componenta culturală a acesteia. A pleca înseamnă
GABRIEL CHIFU: Romanul emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339568_a_340897]
-
pe sine cu bunăvoință, generozitate și detașare și de a se regăsi după o profundă și răscolitoare experiență interculturală. Chiar prin faptul revenirii acasă, autoexilatul părăsește poziția de locuitor al unei țări și îmbracă o identitate confuză. Cel întors din pribegie nu se regăsește pe sine ca pe cel plecat, ci ca pe un altul. Din perspectiva autopercepției identitare, revenirea la sinele anterior este inavuabilă. Marea problemă a expatriatului o reprezintă identitatea, în special componenta culturală a acesteia. A pleca înseamnă
GABRIEL CHIFU: Un roman al emigrării, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339644_a_340973]
-
era firesc ca, obiceiul pământului (legea țării) să sancționeze, cu precădere, infracțiunile contra persoanei și mai puțin pe cele contra proprietății. Cea mai gravă pedeapsă era izgonirea din obște a vinovatului, ceea ce echivala cu o condamnare veșnică la sărăcie și pribegie. Alte sancțiuni constau în strigarea peste sat sau la horă a vinovaților, în poreclirea lor sau, în cazul furtului, în purtarea hoțului prin sat, împreună cu lucrul furat, spre a fi batjocorit de restul membrilor obștii. Răzbunarea privată era și ea
OBŞTEA SĂTEASCĂ de GEORGE BACIU în ediţia nr. 303 din 30 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340705_a_342034]
-
Moldovei unde polonezii îl reînscăunează pe Ieremia Movilă, Mihai încearcă să reziste atacului polon asupra Țării Românești (la Curtea de Argeș - noiembrie 1600), însă și pe acest tron se va urca un membru al familiei Movileștilor, Simion Movila. Forțat să ia drumul pribegiei, Mihai Viteazul cere sprijin împăratului Imperiului Habsburgic, Rudolf al II-lea și se ajunge la o înțelegere în momentul în care nobilimea maghiară renunțase la alianța cu trupele austriece, trecând de partea lui Sigismund Bathory, revenit pe tronul Ardealului. Armata
NE-AM UITAT EROII ACESTEI GLII de GEORGE BACIU în ediţia nr. 218 din 06 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/340716_a_342045]
-
la prea scurt timp (e.g. Capitolul XV Titi Filip, iar în capitolul XVI, p. 100 „Unul dintre ei, Titi Filip, știa și greaca și cu o grecoaică s-a căsătorit”), expresii repetitive („orașul luminilor”, „țara frunzei de arțar”, „ortaci de pribegie”, „limba lui Voltaire”). Personajul și personalitatea lui nea Mitică prinde contur cu fiecare povestire: autodidact, încăpățânat, insistent în a-și urmări visele, loial, devotat, iubitor de carte și cultură, plin de umor, hotărât etc, întreaga lucrare debordează de spiritul lui
SAU REALITATEA, MEMORIA ŞI DOCUMENTUL ISTORIC INTEGRATE ÎN ARMONIA CUVÂNTULUI de CONFLUENŢE ROMÂNEŞTI în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341417_a_342746]
-
un dor cum geme Parcă simt un dor cum doare, Ori e-a vântului suflare? A plecat dorul, române, Și pe drum îți va rămâne, Nici în casă, nici afară, Nici în lume, nici în țară, Ci doar dus în pribegie, Rupt de maica Românie... Referință Bibliografică: Grupaj liric pentru țară / Romeo Tarhon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1063, Anul III, 28 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Romeo Tarhon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului
GRUPAJ LIRIC PENTRU ŢARĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1063 din 28 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342210_a_343539]
-
data de 29 decembrie 1977, se stinge din viață departe de țară, așa cum parcă intuise după ultima vizită pe care o făcuse în România... În numărul din ianuarie 1978 al revistei românilor din Canada, „Le courier roumain”, un coleg de pribegie al lui Nichita Tomescu mărturisea: L-am ascultat cum își declama singur versurile, fericit de a-și fi regăsit rădăcinile, satul lui, pământul lui, credința lui. Când a terminat, m-a întrebat: «Oare ne vom mai întoarce vreodată? Eu nu
EXILUL ROMÂNESC LA MIJLOC DE SECOL XX UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341707_a_343036]
-
în: Ediția nr. 309 din 05 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Autor Octavian Curpaș Editura "Anthem", Arizona, SUA octombrie 2011 CAPITOLUL XVI CORNEL POPA - Silvicultor în pădurile canadiene A fost legionar și a părăsit România în vremuri tulburi. Pe drumul pribegiei, nimănui nu i-a fost ușor! Dar Cornel Popa a fost un curajos și, totodată, foarte ambițios: ajunge în Canada, studiază, se-aventurează, investește în terenuri împădurite, și-adună prietenii, se străduiește, muncește și dorește să prospere. “Pe Cornel Popa
UN ALT FEL DE PAŞOPTIŞTI ROMÂNI ÎN FRANŢA, CANADA ŞI STATELE UNITE de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 309 din 05 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341762_a_343091]
-
trecut pe bolovanul din curte Într-un colț de grădină despre țărani privatizare U.E... vremuri au trecut ne amintim de tine... Îți scriu moș Ioane cu sărutul lui Cuza pe obrazul brăzdat într-un ochi de țară despre șomeri pribegie diaspora... vremuri au trecut ne amintim de tine... Scrisoare către Veronica Micle Scriu cu pulbere de stele pe cununa de mirt robia iubirii strigătul șoaptelor tremurul apei vremea... trece-n amintiri Scriu cu vise de gheață pe focul durerii tăcerea
ELEVA ANA MARIA GÎBU DESPRE POETA ANA MARIA GÎBU... de ROMEO TARHON în ediţia nr. 803 din 13 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342274_a_343603]
-
neașteptate, femeia a închis ochii și s-a dus la cele veșnice, lăsând casa cu limbă de moarte prietenei sale să o folosească după cum va crede de cuviință, în așteptarea fiul ei ce se va întoarce odată și-odată din pribegie. O bună bucată de timp totul a rămas pustiu. În curte nu mai era nici o mișcare. Lady nu mai alerga și nu mai lătra. Stătea culcată lângă scăunelul gol. Doar scâncetele ca de copil și câte-un urlet prelung ca
LADY de CORNELIA TURLEA CHIFU în ediţia nr. 757 din 26 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342299_a_343628]
-
Trupul tău, enigmatic și divin Din culori și din lumini E plămădit... O, tu, femeie, Frumoasă făptură, De veacuri, poeții Îți închină iubire, Iar pictorul, maestrul cu penelul, Dintr-o privire,conferă mlădiosului trup Nemurire... Inima lui, pasăre sihastră-n pribegie, Cerul a găsit în albastrul infinit. „Luceafăr singuratic mă avânt Între Cer și Pământ", Se tânguie El... La margine de cer. O, tu, femeie, Frumoasă făptură... Referință Bibliografică: O, tu, femeie / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 750
O, TU, FEMEIE de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 750 din 19 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342414_a_343743]
-
roată! „Doamne-ajută” îmi spun Moții mei Și slova lor e tot mai necăjită, Aici și-acum nu pot să spun de ce-i, Cine le duce limba în ispită? De peste tot îmi ies tăceri în drum, Precum haiducii-n vremi e pribegie! Vin din Ardeal, vin supărat acum, Dar supărarea încă nu mă știe... Referință Bibliografică: Vin din Ardeal... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 289, Anul I, 16 octombrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Nicolae Nicoară Horia
VIN DIN ARDEAL... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 289 din 16 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342513_a_343842]
-
bună viața și cărarea! Mă rog ca dragostea-mi din suflet să dea roadele cerești, aici, în locurile unde sunt acum, în forme pământești... Mă rog lui Dumnezeu să-mi umple viața cu Duh Sfânt, ca să am bucuria Fericirii-n pribegia-mi pe pământ și să port în suflet surâsul din raze de soare cu lumini, în viața mea de călător, în casa de lut, printre străini... Ca un pui de porumbel în coaja de ou, mă rog lui Dumnezeu, ca să
VREMURI GRELE ŞI RELE de DUMITRU BUHAI în ediţia nr. 115 din 25 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/342502_a_343831]
-
matern ) entelehiei, de-aceea izbândește-o într-o mirare sfântă, de zână - ...și din arșiță neagră se dă un sens poeziei; de-aceea speră-n sămânță risipita, în zori, pe hotare - și dinspre un cuc se desprinde un zbor al pribegiei, de-aceea mai așteaptă întoarceri și vânturi polare - ...și din colb viscolit se dă un sens poeziei; de-aceea, măi musca din glod, când ești hămesit - și din frunză de brad se dă un sens histeriei, de-aceea, așteapt-o furtună
ELOGIU SENSULUI de ION MARZAC în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341204_a_342533]
-
Acasa > Stihuri > Tonalitati > DIN PRIBEGIE Autor: Stelian Platon Publicat în: Ediția nr. 151 din 31 mai 2011 Toate Articolele Autorului Ultimat Apasă pustiirea pe-atâtea răni ce dor Și nu ne iartă Domnul că am mușcat din măr. Zădărnicii de sânge întru folosul lor Plătim
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
bucălați în minarete, Fântâni fanate sângerează-n drum, Și incoerență oarbă în gazete. E mică ziua albă și umilă, În rugă inventăm îngerii buni, Cum Dumnezeu a inventat cu milă Moartea pentru oamenii bătrâni. 30 Iunie 2009 Referință Bibliografică: Din pribegie / Stelian Platon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 151, Anul I, 31 mai 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 Stelian Platon : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare la articolele
DIN PRIBEGIE de STELIAN PLATON în ediţia nr. 151 din 31 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/344439_a_345768]
-
dragostea fecioară, nu mi-o-ngălbeni ca pe-un trecut, lasă-i nud tot verdele de vară, las-o cum a fost de la-nceput. Lasă-mi toamnă dragostea zglobie, nu mi-o întrista ca cerul tău de-unde pleacă întru pribegie păsări, văduvind de trilul lor. Nu-i înfrigura în vene focul și n-o veșteji la căpătâi, lasă-i nevinovăția crudă a iubirii-n ziua cea dintâi. Lasă-mi toamnă dragostea fecioară nu mi-o întrista ca cerul tău, lasă
LASĂ-MI TOAMNĂ de ADRIANA NEACŞU în ediţia nr. 621 din 12 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343808_a_345137]
-
crezut în Allah. Martiriul lor, al familiei Brâncoveni: O stea vie rămasă-ntipărită-n sufletele noastre, Ca a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Va dăinui-n veci ca un mare ocrotitor. Fecioară Maică Fecioară maică, curată Marie, Maica celor alungați în amarul pribegiei Și alinătoarea celor ce plâng deznădăjduiți. Pe Tine cu adevărat te fericim în vecii vecilor, Căci fără prihană pe Dumnezeu Cuvântul ai născut. Ajutătoare grabnică a celor ce se pocăiesc - Scut apărător al celor asupriți de-ale lumii ispite... Pe
PARTEA I DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2148 din 17 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342957_a_344286]
-
anul 1991 i s-a publicat și prima parte a Memoriilor (Zile albe, zile negre), la Casa Editorială “Gândirea”, de către același Nedic Lemnaru. Această primă parte dă seama de răstimpul dintre anii 1889 și 1944, fiind redactată inițial pe vremea pribegiilor postbelice. Partea a doua (încheiată spre sfîrșitul anilor '60), îngrijită și prefațată de Alexandru Condeescu și apărută (1996) la Editura Muzeului Literaturii Române (“Orfeu”), acoperă perioada anilor 1944 -1962 (textul propriu-zis - Pribeag în țara mea. Memorii din închisoare - este urmat
„PRO MEMORIA ?' ANUL COMEMORATIV JUSTINIAN PATRIARHUL ŞI AL APĂRĂTORILOR ORTODOXIEI ÎN TIMPUL COMUNISMULUI” NICHIFOR CRAINIC ?' TEOLOGUL MISIONAR PRINTRE INTELECTUALI, APOLOGETUL ORI PROPOV? de STELIA [Corola-blog/BlogPost/343135_a_344464]
-
confortabilă? Toată ziua ne ducem prin locuri străine după un codru de pâine - Lagăre aurite și argintii ale banului sclavii, Care îngroapă orice urmă a conștiinței naționale, Care șterge fiecare amprentă a trecutului strămoșesc, patern... Până când vom mai milogi prin pribegie? Până când vom mai răbda defăimarea ce-o purtăm de la străinii haini? Altare și cruci se ridică fără sens, Căci tot păgâni suntem în cuget... Ateliere mari și mici ale celor fărădelege, Care așteaptă mântuirea ce nu vrea să vină Și
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]