384 matches
-
ar plăcea“ și „O să-mi trebuiască adresa și numărul de telefon al magazinului acela de antichități de pe 70 Street sau așa ceva, unde am văzut un dulap vintage“. De parcă noi am ști ce poșete de nylon erau În mare vogă printre prichindeii de zece ani, sau la care din cele patru sute de magazine de antichități de pe 70 Street sau așa ceva - și, apropo, În partea de est sau vest a orașului? - se nimerise să vadă ea ceva care Îi plăcuse la un moment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării înguste a simigeriei, se plânge cu voce strident ascuțită unui anume Mitică că nu se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor dezlănțuiți care scoală lumea cu noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
motivul vremelniciei are aici o frecvență considerabilă, însoțindu-se, în imagini surprinzătoare, cu un sentiment, lipsit de ostentație, al neliniștii existențiale. Bunăoară, timpul „gonește la tot pasul pe străzi de-a lungul liniilor de rămas bun și lasă în urma sa prichindeii”. Rebelul dadaist revine la o elegie cu tonalități oarecum mai solemne: „Vezi tu în mine înșiruirea de stârvuri/ Și puntea durerilor închegate în șiruri de vremi,” epicul „înalt”, ca și elegia fiind deseori subminate de o imagistică violență, de repetiții
TZARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290319_a_291648]
-
să vedeți cât sunt de solidari acești copii între ei și ce prietenii frumoase leagă. Primul prieten al băiețelului meu (pentru că el n-a avut prieteni până de curând), un copil deosebit pe nume Matei, obișnuia să-l consoleze pe prichindelul meu după terapie, când era obosit, îmbrățișându-l și dându-i jucării. Este șocant cât de conștienți sunt copii autiști de situația lor specială. Cine spune că ei nu știu pe ce lume trăiesc, se înșală amarnic.
AUTISMUL ÎNTRE TEORIE ȘI PRACTICĂ by BURGHELEA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/345_a_870]
-
persoane din bunurile lui. Cea mai mare alegere, din punctul meu de vedere, este aceea de a înlocui haosul cu regulile. Aceasta este prioritară și ne este și nouă, adulților, de mare folos. De aceea trebuie să facem totul ca prichindelul să-și formeze conduite ordonate, dragostea pentru reguli, spiritul de disciplină și să aibă un orar bine stabilit. Astfel vom evita haosul din viața lui și a noastră, implicit, ajutându-l să-și construiască treptat ordinea lui interioară. încă o
ARTA DE A FI PĂRINTE by Diana Cârcu () [Corola-publishinghouse/Science/91745_a_93083]
-
nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise cu zâmbetul pe buze după multțașteptatul „șițau trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Ce te faci însă dacă nuți întotdeauna așa? Să o iau cu începutul. „Două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]
-
de adopție - la care să nu întrevăd angoasa de a nu fi acasă. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Am cravata mea, sunt pionier Diana SOARE Uneori, poveștile sescriu pentru că așa visează cineva. Alteori, pentru că ele se cer spuse și altor prichindei decât cei care te așteaptă sub plapumă să-i adormi. Iar câteodată, fiindcă întâlnești pe cineva și-ți dai seama că locul lui e într-o carte. Iar atunci scrii frumos: „Cititorule drag, apropiindu-te de această carte, vei afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
să taie de la haine nasturii, dar cu măsură. Adică un nasture se tăia și unul rămînea. Cum cererea era mare, se trecea la un pas mai mare, adică un nasture rămînea și se tăiau doi. În final se tăiau toți. Prichindeii aveau buzunarele pline de nasturi, dar aproape invariabil, nu găseai doi la fel! De aceea și bătăile aplicate de mamele lor erau însoțite și de strigături. Dacă cineva dorea să intre în joc mai tîrziu, atunci trebuia să aștepte ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
bucuroși belferului de la Iași, care le oferea un harbuzoi mai greu decît dînșii. Am fost și eu ca voi. Dar voi veți fi și mai și decît mine. Profesori, doctori, savanți mari de tot... Copiii se foiesc agitați și un prichindel cu ochișori de cărbune îmi strigă: Avem și noi un savant în sat, nene. Sînt contrariat și intru în joc. Nu mai spuneți! Cine-i savantul?! Onofrei, bătrînul. A făcut o farfurie zburătoare! Și zboară? Da, zboară, strigă în cor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
pe nedrept. Tornade la noi! Cine și-ar fi imaginat asta?! Avea o forță că ar fi bușit acoperișul, chiar și legat de autorizația de construcție... Un colindător fantastic Încă de pe la orele 17, colindătorii s-au rărit pe strada Văleni, prichindeii și-au spus emoționați colinda și acum socoteau cît sînt de bogați. Constatau cu bucurie că, indiferent de împotmolirile în cîntarea colindelor, gazdele erau constant generoase și darul era invers proporțional cu vîrsta colindătorului. Unii părinți așteptau în stradă viteazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
care trebuie totuși jumulit. De aceea lansează neîncrezător: Doi dinari, domnule... Mă uit în ochișorii lui și citesc speranță chinuitoare dar și neliniște. Scot doi dinari și-i pun în pălmuța întinsă, apoi îmi iau sacoșele și dau să plec. Prichindelul mă prinde ferm de sacoșă și o trage spre el. Încerc să-i explic: Prietene, am 95 de kilograme, pentru mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
mine sacoșele sînt nimic, tu ești un copil și nu aș putea suporta să te văd cărîndu-le. Amicul meu o ține una și bună, am făcut o afacere, trebuie să respectăm contractul. Mă rățoiesc la el ca să scap: Ascultă, mă prichindelule, dacă nu pleci imediat te căpăcesc, îți rup urechile și te și perciunesc. Degeaba, țîncul scai, tărăboi, lumea se uită la noi. Îmi vine o idee salvatoare: Uite, trebuie să cumpăr și un harbuz; tu duci harbuzul și eu plasele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
nu va... Habar n-au. N-o nimeresc întotdeauna. Olandezii sînt derutați, devin ezitanți. Jean remarcă momentul critic și dă lovitura de grație. Să nu puneți copiii în pericol... Familia se deshamă, preia o cameră, se spală, se schimbă și prichindeii cad urgent într-un somn profund. După ceva timp părinții lor ies pe terasă, la taclale. Timpul era superb. Se tot uită la soare și văd că ambii manifestă o oarecare părere de rău. Se mai putea merge. Veniți des
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
uitării, dar cred că e bine să spun ceva despre anii de școală, ești de acord ? - Da, voi spune ceva, în câteva cuvinte despre cei șapte ani de buche la școala primară din Pungești. Clădirea școlii mi se părea atunci, prichindel fiind, o construcție enormă, în formă de u, cu patru săli de clasă (mi se păreau imense și ele) și două cancelarii. Într-una dintre ele mi-aduc aminte, stătea mai tot timpul domnul Averescu, directorul școlii (greșesc cumva ?). Îl
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
de jos a animalului. Cu belciugul ăsta îl ținea moș Șutu în frâu. Probabil că orice smuncitură îi producea buhaiului o durere groaznică, ceea ce îl făcea să fie cuminte, mergând liniștit în urma stăpânului. Simțindu-se parcă admirat de droaia de prichindei din preajmă, buhaiul își întorcea privirea galeșă spre noi, și cum s-ar fi întrebat : de ce se țin ăștia după mine, ca după urs?! Moș Șutu îl aducea imediat la realitate : Hai cu tata, dumane ! Hai ! Ce vă chiorâți, bă
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
sora lui Grigoriță m-a apostrofat fără menajamente : Bă, ăla cu caș la gură, ce te chiorăști toată ziua printre nuiele? Îți miroase cumva a fustă? Ia uite-te ! Își ridică ea demonstrativ poalele rochiei. Dar nu-i de tine, prichindel. Du-te și te joacă în bunghi. M-am lăsat păgubaș și m-am retras la Nuța lui Barzu. Vorba vine. Nu știu care a fost cursul vieții acestei Nuța. Dar să fiu sincer, mi-am adus aminte deseori, mai târziu, de
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
124] PAVELESCU, MARILENA; GÎTLAN, DANIELA, 10 (zece) din 10 la română!: teste și lucrări semestriale pentru clasa a VIII-a: teste inițiale, teste formative, teste sumative, teze unice, teste de performanță, Pitești, Paralela 45, 2008, 192 p. [125] PIȚILĂ, TUDORA, Prichindel în clasa I: exerciții-jocuri pentru limba română și matematică, București, Aramis Print, 2008, 48 p. [126] PIȚILĂ, TUDORA; MIHĂILESCU, CLEOPATRA, Limba română: culegere clasa a II-a, București, Aramis, 2008, 64 p. [127] PIȚILĂ, TUDORA; MIHĂILESCU, CLEOPATRA, Limba română: culegere
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
și umbroși. În ogradă găini, rațe orăcăiesc în toate părțile; câinii și mâțele îți iesă înainte; în vale case și grădini; în depărtare dealul Ciricului. Acasă-i moș Creangă? Întrebam noi. Acasă, îți răspundea zâmbind o fetiță sprintenă ca un prichindel și răsărită ca o cucută. Poftiți în casă, dumnealui îi dindos. Las’ pe noi că-l găsim și dindos, răspundeam făcând mare gălăgie și dând buluc cu toții dindos în cerdac. Uraaa...! moș Creangă, strigam noi cât ne lua gura, de
Un humuleștean la Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1273_a_1920]
-
a cunoscut în timpul participării (sau al încercării de a participa) la viața politică. El se desfată cu imagini și alegorii ce pot exprima acest sentiment. Îl pune pe Gulliver să călătorească spre Liliput, pentru a ridiculiza prin acest popor de prichindei cultura europenilor. Iar cînd Gulliver ajunge, după aceea, la poporul uriaș din Brobdingnag, găsește prilejul, prin relatarea lui Gulliver despre viața din Europa, să-i zugrăvească pe europeni ca pe "cea mai dăunătoare rasă de vermină pe care natura a
Humorul ca sentiment vital by Harald Hőffding () [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ei, Edouard Laboulaye. “ „În 1872 apăruse la București o cărticică intitulată Povești albastre, care tălmăcea câteva dintre basmele lui Laboulaye. De atunci însă - la noi - autorul acesta și poveștile lui au fost date uitării.“ De parcă ai putea să uiți de prichindelul care-ncape-ntr-o ciubotă, Degețel, sau de viteazul cavaler Yvon, sau de Omulețul Cenușiu, sau de Zerbin, tăietorul de lemne... Sau de Perlino, bărbatul din zahăr și flori de portocal. Născut din mâini delicate de Violetă și din duh de zână. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
printr-o nouă și consistentă posibilitate de a vorbi mai pe larg despre mine. Dar de ce să vorbesc despre mine și nu despre copiii mei, mai exact, despre o paralelă ce se conturează între fostul copil, acum tată, și actualii prichindei, viitori maturi responsabili? Fascinat întotdeauna de circularități, simetrii și analogii, în sfera literaturii, ca și în cea a vieții propriu-zise, cum să-mi refuz plăcerea de a mă revedea la trei ani (câți a împlinit zilele trecute Iuliaă ori la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2188_a_3513]
-
școlarii mici. Pitești: Editura Paralela 45. Popa, D., Manolache, M., & Vieru, E. C. (2006). Mici elevi, dar mari actori. Iași: Pim. Popescu, M.M. (2008). Celelalte anotimpuri. Piesă de teatru în versuri pentru copii. Craiova: Autograf MJM. Popescu, S. (2008). Teatru pentru prichindei mari, mici și mititei. București: Mediamorphosis. Radu, E. (2009). A.B.C. pentru educatoare... și nu numai. Poezii, versuri-numărătoare, povești versificate. Constanța: Editura Europolis. Rogoja, D.A. (2010). Teatru pentru elevi (pentru opționale, serbări și concursuri). Cluj-Napoca: CA Publishing. Saussard, B. (2009
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
ajuns și apă, după care se retrage la gura sobei, să citească ultimele mesaje primite de la copii. Se știe, de asemenea, că toți copiii cuminți primesc darurile preferate în seara de Ajun. La ceas de seară, îmbujorați de emoția revederii, prichindeii așteaptă lângă bradul frumos împodobit, momentul în care Moșul cel drag le va asculta cântecele și poeziile. Cu supersonicul, în Finlanda, la Paralele 66, în căutarea lui Moș Crăciun. Santa Oji-San, pentru japonezi; Pere Noel, pentru francezi; Svatz Mikalas, pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
ajuns și apă, după care se retrage la gura sobei, să citească ultimele mesaje primite de la copii. Se știe, de asemenea, că toți copiii cuminți primesc darurile preferate în seara de Ajun. La ceas de seară, îmbujorați de emoția revederii, prichindeii așteaptă lângă bradul frumos împodobit, momentul în care Moșul cel drag le va asculta cântecele și poeziile. Cu supersonicul, în Finlanda, la Paralele 66, în căutarea lui Moș Crăciun. Santa Oji-San, pentru japonezi; Pere Noel, pentru francezi; Svatz Mikalas, pentru
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
mare dintre toți cugetătorii și scriitorii de orice fel, nu numai de azi și numai de ieri, să nădăjduim și de mâne..." V Spre poemul în proză Dumbrava minunată (scris în 1922, tipărit în 1926) orientau niște însemnări din 1921: "Prichindeii. Lizuca vede cum pe cer s-aprind lumânărele. S-aprind făclioare și jos lângă scorbura sălciei; lumină sfioasă, verzuie, care se mișcă încet... Duduia Lizuca e copila lui conu Panaite. Mama ei a murit. C.c.P. s-a însurat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]