386 matches
-
Crișan Andreescu McDonald's vine cu o nouă ofertă pentru părinți și copii. Noul meniu Happy-Meal are un nou produs, învelit într-un ambalaj atractiv pentru copii, ca o alternativă la cartofii prăjiți sau la salata Prichindel. McDonald's România se preocupă permanent pentru a oferi consumatorilor o alimentație echilibrată. Mai mult decât atât, compania cunoaște problemelor părinților care se confruntă, zi de zi, cu refuzul copiilor de a consuma mai multe fructe și legume. Pentru a
McDonald's, încă o surpriză în meniul Happy Meal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50190_a_51515]
-
pentru copii: Felii de Măr. „Înveselește-ți meniul cu felii de măr" - așa sună invitația echipei McDonald's România către cei mici, venită din dorința de-ai încuraja să opteze pentru o nouă alternativă la cartofii prăjiți sau la salata Prichindel din meniurile Happy Meal, se arată într-un comunicat al McDonald's. „Ziua fructelor la McDonald's" Mai mult, cu ocazia noii lansări, echipa McDonald's dă startul unui program special, dedicat familiilor: „Ziua fructelor la McDonald's". În prima
McDonald's, încă o surpriză în meniul Happy Meal by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/50190_a_51515]
-
să intre nici o persoană străină în maternitate. Și nici tata nu l-a văzut? Nici el. Dar mămica? Ea îl vede, dar numai de câteva ori pe zi, când îl hrănește. Cum, nu stă tot timpul cu el? Nu. După ce prichindeii mănâncă, sunt duși în niște camere speciale. Și ce fac acolo? întreabă Sorina. Dorm! Dar de ce nu sunt lăsați cu mămicile lor? nu se dă bătută Sorina. Pentru că în camerele acelea, făcute numai pentru micuți, nu sunt microbi. Pe când în
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a toboganului, au încins un meci de fotbal ori s-au întrecut la șotron, copiii sunt, acum în clasă. E ora de cunoștințe despre natură. Aici învață o sumedenie de lucruri în legătură cu ceea ce este pe pământ. Nu-i vorbă că prichindeii află multe din aceste taine și de la bunici, părinți sau frați mai mari. Dar nici unul din ei nu știe să explice așa de frumos ca buna educatoare și nu are glasul atât de dulce, de melodios și de catifelat ca
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
atât de necesară pentru refacerea sa, pentru ca să capete noi și noi puteri. Tot iarna aduce copiilor întâlnirea cu cineva care-i iubeșe nespus și care și lor le e tare drag. Știți cu cine? -Da, da! Cu moș Gerilă! răspund prichindeii. Așa-i! El îi răsplătește pe cei harnici și cuminți, oferindu-le tot felul de daruri. Și, cum fiecare dintre voi e un copil tare bun, moșul cel darnic nu vă uită niciodată. Două surprize Azi, Sorina e tare grăbită
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
tare povestea asta! zice Sorina. O să vedeți. Acum fiți numai urechi: Cică au fost odată doi bunici care aveau mulți, mulți nepoței, așa de mulți că aproape le uitaseră numărul. Îi iubeau la fel de mult pe toți, căci fiecare din acești prichindei însemna pentru bunicuții din povestea mea, câte o rază gingașă și caldă de soare, de voioșie și de fericire ce le intra în casă... „Ce frumos povestea bunica! Mult mai frumos decât mama sau tata. Mai frumos, chiar, decât educatoarea
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
îi vezi. Într-o zi, copiii au ieșit la poartă, să se joace; aveau cu ei și câteva jucării foarte frumoase, pe care le iubeau foarte mult. Deodată, lângă cei doi au apărut patru vlăjgani care le-au spus: Hei, prichindeilor, ia cărați-vă de-aici și dați-ne nouă jucăriile astea că, de nu... Ați înțeles? Din curte, Cuțulache a auzit vocile răstite ale găliganilor și, pe dată, a priceput că nu-i a bună, că micilor săi prieteni li
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
a mângâiat pe cap și i-a spus cu blândețe: Prietenii tăi sunt acum la cămin, Cuțulache! Azi e vineri, nu-i duminică, nici măcar sâmbătă nu-i. Dar, fii liniștit, mâine seară venim, iarăși, cu toții la tine! „Răzbunarea” lui Sorin Prichindelul e tare mâhnit. Și, totodată, nedumerit. Nu poate pricepe, în ruptul capului, de ce se poartă surioara lui așa de urât cu el. Dacă se gândește mai bine, n-ar putea spune că Sorina e o fetiță rea. Își amintește, de
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
această casă fermecată unde înveți atâtea lucruri frumoase și folositoare. Și ce mare-i curtea școlii! Au copiii loc de joacă berechet! Nu-i vorbă că și la grădiniță e frumos. Însă aici ar încăpea cel puțin zece grădinițe, cu prichindei cu tot... În jurul lor sunt acum școlari (mai mari sau mai mici), părinți, bunici, ba chiar și frați și surori mai mici. Sorin își recunoaște câțiva colegi din grupă: Săndel, Mirela, Vasilică... Cei mai mici elevi, cei din clasa întâi
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
să aibă învățătoarea dacă s-a gândit la fiecare elev în parte! Fără îndoială că iubește foarte mult copiii. După ce au răsfoit, plini de curiozitate, frumoasele daruri ale școlii și după ce învățătoarea le-a spus să le pună în ghiozdan, prichindeii s au îndreptat unul câte unul, către masa la care se afla aceea care urmează să-i învețe carte; catedra, cum au aflat mai târziu că se numește masa cu pricina. Fiecare i-a dat învățătoarei un buchet de flori
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
copiilor; le puneau celor mici pălăriuțe de soare pe cap și îi luau de mână, bărbații înjurau pentru că mașinile erau atât de greoaie, pe urmă își dădeau seama că au uitat să slăbească frâna și se grăbeau să repare greșeala, prichindeii începeau să plângă în hohote și să țipe. Bărbații asudau sub cămașă, li se umezeau cămășile pe spinare, unii și le scoteau, aveau burta rotundă și acoperită de păr, unora le alunecau pantalonii în jos, dezvelindu-le o parte din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
chicotea. Se răspândise vestea că sunt italieni, iar italienii erau foarte iubiți la noi. Când spunea cineva Italia, i se pierdea privirea în depărtare și scotea un oftat. După un timp, în jurul lor s-a strâns o grămadă de oameni: prichindei dezbrăcați care se scobeau în nas și care, dacă Massimo încerca să vadă cum le-ar sta ochelarii lui de soare, o rupeau la fugă țipând; băietani care cereau țigări și voiau să afle totul despre mașina de teren; bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
și, când apăreau undeva, toate zgomotele din împrejurimi amuțeau; că aveau numeroase forme și erau construite din metal. Când prietenii mei voiau să afle câte ceva despre ele, eram bucuros să le dau lămuriri. Deseori stăteam seara în curte și, în vreme ce prichindeii își vedeau în continuare de joacă, eu le povesteam celorlalți că extratereștrilor le place să răpească oameni de pe Pământ și să-i cerceteze cu de-amănuntul, înainte de a le șterge amintirile din memorie. La partea asta a poveștii, dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
în lanul de grâu din apropiere, în speranța că o vom vedea pe Lea cum își pune costumul de baie. Bărbații și-au împins mașinile, care cum au putut, dezgolind funduri dolofane, femeile au deschis mai întâi umbrelele de soare, prichindeii și câinii s-au dus fuguța la plopi ca să facă pipi, câteva fete au alergat la râu chicotind, au încercat apa, să vadă cât e de caldă, au umflat mingi mari de plajă, iar Lea ne-a dezamăgit amarnic pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
Îi spune că va cumpăra un brad de Anul Nou, dar până atunci uită să-l mai cumpere. Ninge fantastic, fără contenire, săptămâni și ani În șir, nămeții cresc cât casa și oamenii sapă tunele prin zăpadă, iar el este prichindel și nămeții sunt cât munții. Trec tancuri. Și el vede pentru prima dată un tanc. Vine iarna când ies la plimbare În Piața Palatului. Lângă restaurantul „CINA” stă un brad Înalt până la cer În mijlocul Orășelului Copiilor. Câte nu și-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
în pământ la Ziua Crucii, ca să descuie pământul și să le dea drumul de ziua lui, la 17 martie. De-aia prin șanțuri și prin livezi fac bătrânii focuri de frunze și ierburi din vara trecută și-i pun pe prichindei să sune din clopoței, ca să mai oprească gângăniile slobozite de Alexie să nu mănânce toată frunza și rodul livezilor. Băteau clopotele într-o dungă... Cui îi mai ardea să sune din clopoței în București? Cu toată lapovița, mirosul înțepător de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
halat și papuci, având părul pe bigudiuri acoperit cu un batic în culori țipătoare, ieșită să spele scările din fața intrării înguste a simigeriei, se plânge cu voce strident ascuțită unui anume Mitică că nu se mai poate dormi de chirăiturile prichindeilor dezlănțuiți care scoală lumea cu noaptea-n cap fără nici o umbră de rușine. Din interior, răspunsul respectivului Mitică se aude clar și tare: "Nu găsesc untdelemnul!". La auzul acestor cuvinte cu accent de nepăsare fața femeii se strânge într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poezie' Să ne imaginăm că asistăm la o gală de box în cadrul căreia nu se mai ține seama de categoriile de greutate în care sânt tradițional, încadrați boxerii. Că sânt puși să boxeze, sub ochii noștri, matahale de supergrea cu prichindei rapizi ca țânțarii. Ba, și mai ciudat, că un boxer e pus să lupte în ring cu un spadasin, cu un jucător de ping-pong sau cu un șahist. Situația pare fantezistă și din altă lume. Doar în străvechile arene romane
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
de adopție - la care să nu întrevăd angoasa de a nu fi acasă. POVEȘTI DE ADORMIT P|RINȚII Am cravata mea, sunt pionier Diana SOARE Uneori, poveștile sescriu pentru că așa visează cineva. Alteori, pentru că ele se cer spuse și altor prichindei decât cei care te așteaptă sub plapumă să-i adormi. Iar câteodată, fiindcă întâlnești pe cineva și-ți dai seama că locul lui e într-o carte. Iar atunci scrii frumos: „Cititorule drag, apropiindu-te de această carte, vei afla
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
te afli...! Cu timpul fiind prea Înghesuiți, au acaparat și alte zone a orașului oferind populației produsele lor specifice vegetale, cu putere mirculoasă de Întreținere a sănătății după zvonurile care circulă Însă, necomfirmate de laboratoare. În cele din urmă, acești prichindei chinezi cu ochi de pisică, hotărâți să acapareze În Întregime orașul, au Început să patroneze unele specifice birturi economice aproape pe fiecare stradă principală. Este adevărat, mâncare extrem de ieftină Însă niciodată nu ști-i ce mănânci: toate buruienele sunt preparate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
ei, Edouard Laboulaye. “ „În 1872 apăruse la București o cărticică intitulată Povești albastre, care tălmăcea câteva dintre basmele lui Laboulaye. De atunci însă - la noi - autorul acesta și poveștile lui au fost date uitării.“ De parcă ai putea să uiți de prichindelul care-ncape-ntr-o ciubotă, Degețel, sau de viteazul cavaler Yvon, sau de Omulețul Cenușiu, sau de Zerbin, tăietorul de lemne... Sau de Perlino, bărbatul din zahăr și flori de portocal. Născut din mâini delicate de Violetă și din duh de zână. N-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
frigul umed, zgribulită în haina de blană, își trăgea prietenul sau soțul în fața vitrinelor cu cizme și cu eșarfe, care puneau pe fața lor umbre turcoaz, azurii, violete. Drumul meu spre casă trecea pe lângă parcul copiilor, unde un popor de prichindei mânjiți de acadele se opreau năuci în fața căsuțelor unde se vindea limonada și turtă dulce. Un tată gros îmbrăcat, care trăgea după el pe ghețuș sania călărită de fetița lui, mi-a făcut cu ochiul. Era un patron pe care
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
părea că privești acele poze de nuntă colorate cu creionul sau obrajii înșelător îmbujorați ai ofticoșilor. Hotărât, nu ne plăceau, așa că am intrat pe filiera glorioasă a antropogenezei, reprezentată de câteva săli înguste cu vitrine și diorame reprezentând maimuțe, de la prichindeii macaci și cercopiteci, umblând cu cozile îmbîrligate după portocale, fețe omenești pe corpuri de pisică, până la babuinii, mandrilii, urlătoarele, maimuțele cu fundul roșu (vizibil chituit și vopsit ulterior), pavianii, seminții pigmee, cu nasuri prelungi ca niște târtițe. Gina, firește, se
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Grozavă păcăleală!“ La grădiniță există o cameră cu umbră și păpuși. N-avem voie înăuntru. Am tras însă într-o zi cu ochiul. Măștile stau atârnate pe pereți, o vrăjitoare râde într-un colț, un iepure se-ascunde după Cosânzeana. „Prichindel Știe-tot are părul creț ca un harap, dar nu-i harap. Are căciuliță roșie de pitic, dar nu-i pitic. Ochelari de bunic, dar nu-i bunic. E o păpușă. Are o haină de lână galbenă, cu năsturei verzi, mănuși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
nu ne săturăm niciodată. Dacă ar fi să facem un „best of“ al tuturor basmelor, Perrault ar prinde cu siguranță top tențul. Cenușăreasa, Frumoasa din pădurea adormită, Motanul încălțat sau Scufița roșie. Repertoriu clasic de povești spuse la culcare unor prichindei care ajung să știe textul pe de rost și care se pierd în vise cu zâmbetul pe buze după multțașteptatul „șițau trăit fericiți până la adânci bătrâneți“. Ce te faci însă dacă nuți întotdeauna așa? Să o iau cu începutul. „Două
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2177_a_3502]