330 matches
-
Tetraevanghelia lui Ioan Alexandru (1355-1356), acum expusă la British Library, Psaltirea Tomić (1360), astăzi aflată la Moscova, și Psaltirea de la Sofia (1337). Domnia lui Ioan Alexandru a fost marcată și de eforturi de întărire a poziției Bisericii Ortodoxe Bulgare prin prigonirea ereticilor și evreilor. A organizat două sinoade bisericești anti-eretice, în 1350 și 1359-1360, care au condamnat diferite secte cum ar fi bogumilii și adamiții. Practica spirituală a isihasmului, o formă de rugăciune cu incantație, a influențat puternic anumite zone ale
Ioan Alexandru al Bulgariei () [Corola-website/Science/306719_a_308048]
-
construite o catedrală și o mănăstire (fondată în 1844). În anul 1846 a avut loc un sobor al tuturor credincioșilor ortodocși de rit vechi, care a decis trimiterea unei delegații în Palestina în căutarea creștinilor fugiți din Rusia în timpul marilor prigoniri, gândindu-se că poate acolo vor găsi și episcopi . Ajunși la Constantinopol, delegații au găsit acolo un arhiereu fără scaun, fostul mitropolit Ambrosie Popovici al Bosniei, care trăia pe lângă Patriarhie. Ei l-au convins să accepte credința creștin-otodoxă de rit
Fântâna Albă, Adâncata () [Corola-website/Science/306808_a_308137]
-
sustrăgeau de la acestea fiind pedepsiți. Orice manifestare cu caracter religios, inclusiv purtarea icoanelor, a crucifixurilor ș.a.m.d., era pedepsită prin lege. Tot în acest context a fost interzisă purtarea numelor de inspirație religioasă. Referitor la toate aceste acțiuni de prigonire a religiei, în 1992, monseniorul Dias, nunțiu papal pentru Albania, numit de către Papa Ioan Paul al II-lea, declara că dintre cei trei sute de preoți catolici prezenți în Albania înainte de venirea comuniștilor la putere, au supraviețuit numai treizeci. Relațiile dintre
Enver Hodja () [Corola-website/Science/306843_a_308172]
-
ordinii. Astfel, Heinrich der Löwe (Henric Leul) se oferă în anul 1147 să întreprindă o cruciadă contra slavilor de Elba, creștinați parțial. De asemenea, până în 1150 are loc botezarea forțată a evreilor, care a fost ulterior interzisă prin „Decretum Gratiani”. Prigonirea și executarea la moarte a ereticilor, de către autoritățile feudale a existat deja în Franța, Germania și Italia cu secole în urmă. Procesul "ad-hoc" al unui eretic fiind urmarea unei declarații a unui martor. În anul 1184 a fost alcătuită o
Inchiziție () [Corola-website/Science/308357_a_309686]
-
aparatului administrativ bolșevic: membru în conducerea Partidului Comunist Ucrainean, președinte al CEKA (poliția politică) din Ucraina etc. și în trei rânduri funcția de prim-ministru. În timpul șederii la Odessa, potrivit multor mărturii (C. Argetoianu ș.a.), Rakovski a luat măsuri de prigonire și de confiscare a bunurilor față de refugiați civili români aflați acolo. În cele din urmă, prin tratatul de pace de la Brest-Litovsk, Rusia Sovietică a pierdut temporar controlul asupra Ucrainei. Pentru o foarte scurtă vreme, între 17 noiembrie - 28 noiembrie 1918
Cristian Racovski () [Corola-website/Science/307455_a_308784]
-
doilea război mondial explică războiul din Bosnia din 1992 - 1995. Bosnia a fost inclusă în Statul Independent Croat (NDH). Conform doctrinei oficiale a NDH, musulmanii au fost declarați "croați de religie islamică". Statul Croat a declanșat o politică oficială de prigonire a sârbilor și evreilor. Conform pozițiilor oficiale o treime din sârbi urmau să fie convertiți la catolicism, o treime expulzați și o treime uciși. Autoritățile NDH au urmărit transpunerea în realitate a acestor directive. Pe teritoriul Bosniei-Herțegovina, în regiunile în
Istoria Bosniei și Herțegovinei () [Corola-website/Science/302103_a_303432]
-
a inițiat în anul 258 o mare prigoana împotriva creșinilor. Printre victime s-au numărat Papă Sixt al II-lea, episcopul Ciprian al Cartaginei, sfanțul Laurențiu de Romă și Fructuosus, episcopul din Tarragona. Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin edict, creștinii erau obligați la cultul național al zeilor păgâni și le erau interzise adunările în cimitire, contravenienții fiind pasibili cu exilul sau cu pedeapsa capitală). Valerian a reușit să recucerească Antiohia și Siria în 257. Dar
Valerian () [Corola-website/Science/303260_a_304589]
-
său la vârsta de 28 de ani și a fost încoronat ca regele la 25 iulie 1547 la Catedrala Notre-Dame din Reims. Domnia lui Henric a fost marcată de războaie cu Austria și de persecutarea hughenoților protestanți. Printre metodele de prigonire a hughenoților de către catolici se pot aminti: arderea pe rug, tăierea limbii; aceste măsuri draconice se puteau lua doar la bănuiala de a fi protestanți. S-a reglementat strict domeniul publicațiilor prin interzicerea vânzării, importului sau imprimării de orice carti
Henric al II-lea al Franței () [Corola-website/Science/302890_a_304219]
-
părere că a avut noroc; ea credea că Dumnezeu o protejează și succesul domniei sale este bazat pe iubirea supușilor săi. Într-una din rugăciunile ei, ea a mulțumit lui Dumnezeu pentru că: "într-o perioadă în care războaiele și revoltele, împreună cu prigoniri crunte, au afectat aproape toate țările și toți regii din jurul meu, domnia mea a fost pașnică și regatul meu un recipient, pentru această biserică afectată. Dragostea poporului meu a fost fermă și dorințele dușmanilor mei dejucate." Virginia, o colonie engleză
Elisabeta I a Angliei () [Corola-website/Science/298980_a_300309]
-
purta cu mare evlavie către religia și bisericile creștine. Totodată el pune să se întoarcă, fie prin blîndețe și făgăduieli, fie prin silă, ereticii ce se petreceau în Moldova. Fiindcă armenii se arătase mai îndărătnici, el îi supuse unei crîncene prigoniri, ceea ce împinse pe mulți din ei să părăsească țara, spre a-și mîntui credința. Toate aceste le făcea Ștefan, pentru a răscumpăra prin masca religiozității nenumăratele sale abuzuri, și mai ales desfrânările sale cele nesăturate, care erau o veșnică amenințare
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
Iași,/ Vaslui, Botoșani și Roman./ Toate din temelie să se surpe./ Poruncă aspră a scos iară/ Și bisericile le-au ruinat,/ Toate vasele aflate le-au prădat./ Iar cărțile armenilor în foc le-au ars." Pe lîngă factorul religios, în prigonirea armenilor un motiv determinant l-a constituit factorul social, întrucât armenii, prin puterea lor economică, riscau să amenințe autoritatea unei monarhii cu tendință spre despotism. După Ștefan Rareș, Alexandru Lăpușneanu i-a persecutat și el pe armeni. Cronica armenilor din
Armenii din România () [Corola-website/Science/304593_a_305922]
-
generalul Tudor Botnaru în cartea sa monografică, Civertko și-a concentrat eforturile pentru „lupta cu naționalismul moldovenesc”, deși nu-i cunoștea specificul. El s-a ocupat cu spionarea cetățenilor în vederea asigurării loialității acestora față de regimul politic existent și arestarea și prigonirea celor acuzați de naționalism. Erau urmărite în special persoanele care aveau rude în străinătate, în special în România. Tot în această perioadă, a fost declanșată o campanie de prigonire la adresa evreilor, persoanele de această naționalitate fiind considerate ca „trântori” și
Piotr Civertko () [Corola-website/Science/311149_a_312478]
-
în vederea asigurării loialității acestora față de regimul politic existent și arestarea și prigonirea celor acuzați de naționalism. Erau urmărite în special persoanele care aveau rude în străinătate, în special în România. Tot în această perioadă, a fost declanșată o campanie de prigonire la adresa evreilor, persoanele de această naționalitate fiind considerate ca „trântori” și disidenți politici.. În perioada aflării lui Civertko la conducerea KGB-ului din RSS Moldovenească a fost cvazioprit accesul evreilor la Instituțiile superioare de învățământ din Moldova, a fost continuat
Piotr Civertko () [Corola-website/Science/311149_a_312478]
-
în anii domniei lui Ahab au avut loc conflicte militare cu regatul sirian "Aram Damasc"(în ebraică "Aram Damesek") și, potrivit izvoarelor istorice asiriene, cu Asiria. Din cauza sprijinului său pentru cultul politeist, a ospitalității acordate preoților divinităților cananeene-feniciene și a prigonirii adepților monoteismului, regele Ahab este denunțat de textul biblic ca cel mai mare răufăcător dintre regii Israelului până la el, mai rău decât tatăl său Omri sau decât Ieroboam I ("Iaravam ben Nevat"). Profetul Ilie a suferit și el de pe urma prigoanei
Ahab () [Corola-website/Science/312982_a_314311]
-
din Transilvania ca urmare a unui posibil conflict cu Mircea cel Bătrân. Pe Evangheliarul său, există o adnotare a lui Nicodim, care, dacă este intrepretată așa: "„Această Evanghelie a scris-o Nicodim în Țara Ungurească, în anul al șaselea al prigonirii lui, 6913 (1405)”", P. P. Panaitescu nu exclude ipoteza ca Nicodim să se fi amestecat în treburile politice, devenind incomod pentru voievodul muntean. Însă în 1406 are loc împăcarea, iar starețul se întoarce în Țara Românească. La puțin timp după
Nicodim de la Tismana () [Corola-website/Science/308824_a_310153]
-
retragere și a primit o pensie din partea Patriarhiei. "În anul 1846 a avut loc un sobor al tuturor credincioșilor ortodocși de rit vechi, iar principala problemă fiind trimiterea unei delegații în Palestina în căutarea creștinilor fugiți din Rusia în timpul marilor prigoniri, gândindu-se că poate acolo vor fi și episcopi, să-i găsească și să-i aducă în Austria, la Fântâna Albă. Din delegație făceau parte doi călugări: Alimpie Miloradov și Pavel Velikodvorski. Acești doi călugări vor trece prin localitatea populată
Ambrosie Popovici () [Corola-website/Science/304792_a_306121]
-
de a fi adus ciuma. Perioada de apogeu a acestor procese odioase este atinsă în perioada 1450 - 1750, cu toate că masele denunță deja vrăjitoare într-o perioadă anterioară autoritățile nu i-au luat măsuri de pedepsire a acestora.Motivul principal al prigonirii vrăjitoarelor de către inchiziție nu sunt de fapt vrăjitoarele ci pedepsirea ereticilor, pentru a împiedica extinderea ereziei. Instituționalizarea proceselor de vrăjitorie în Transilvania, s-a făcut sub domnia principelui Mihai Apafi I. Astfel, primele procese de vrăjitoare s-au derulat în
Vrăjitoare () [Corola-website/Science/304882_a_306211]
-
să refuze practica de a-i reboteza pe eretici; la reprimirea în biserica creștină, ereticii reconvertiți erau numai unși cu crismă. Cu puțin timp înainte de alegerea lui Papa Sixt al II-lea, împăratul Valerian a publicat primul său edict de prigonire a creștinilor (prin acest edict, creștinii erau obligați să ia parte la cultul național al zeilor păgâni și le interzicea să se mai adune în cimitire, amenințând cu exilul sau chiar cu moartea pe oricine nu s-ar fi supus
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
datoriile sale de păstor al creștinilor - pare-se, fără să aibă de îndurat interferențe din partea celor care trebuiau să vegheze la înplinirea edictului imperial. Însă, în primele zile din luna august, 258, împăratul Valerian a publicat al doilea edict de prigonire a creștinilor, mult mai crud; conținutul acestui edict este azi cunoscut grație unei scrisori a sfântului Ciprian, scrisoare adresată lui Succesius, episcopul de Abbir Germaniciana (Epistole l XXX). Sfântul Ciprian începe astfel: "Împăratul Valerian a expediat senatului rescriptul său cu
Papa Sixt al II-lea () [Corola-website/Science/305387_a_306716]
-
au exploatat pe evrei economic (impozite suplimentare) și le-au interzis exercitarea mai multor meserii, împingându-i spre îndeletniciri și meserii cu statut social inferior sau interzise enoriașilor religiei populației majoritare (de exemplu cămătăria). Statutul discriminatoriu impus evreilor din Europa, prigonirea lor economică, politică, administrativă, culturală și religioasă au întreținut la evrei sentimente de nemulțumire. Pe acest substrat, după "emancipare" (ieșirea din ghetouri), deseori tineri evrei au fost tentați să se alăture mișcărilor revoluționare din rândul popoarelor în cadrul cărora trăiau, și
Evrei () [Corola-website/Science/297257_a_298586]
-
a fost distrus și grupuri mari, uneori popoare întregi, au fost dislocate și împrăștiate în toată uniunea pentru a preveni revoltele naționaliste. Numeroase religii specifice anumitor grupuri etnice sau naționalități - catolică, iudaică, baptistă, islamică, budistă - au avut de suferit aceleași prigoniri ca și Biserica Ortodoxă Rusă (sau chiar și mai rele): mii de călugări au fost torturați și executați, sute de biserici, sinagogi, moschei, temple, monumente sacre și mânăstiri au fost demolate sau desacralizate prin transformarea în depozite, spații de producție
Iosif Vissarionovici Stalin () [Corola-website/Science/298049_a_299378]
-
(, "Haralambos"; d. 202) este cel mai bătrân mucenic dintre cei prăznuiți de creștini. A fost episcop al cetății Magnezia din Asia Mică. Pe vremea împăratului Septimiu Sever (193-211), când a fost declanșată o nouă perioadă de prigonire a creștinilor, a fost arestat din ordinul proconsulului Lucian al Magneziei; mărturisindu-și în continuare credința în Hristos și refuzând închinarea la zeii păgâni, Haralambie a fost martirizat în anul 202. Canonizat, este prăznuit de pe data de 10 februarie. Haralambie
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
reușise să convertească foarte mulți păgâni și să facă din comunitatea creștină de acolo un exemplu și pentru alții. În plus, Lucian știa prea bine că, dacă voia să se mențină în grațiile împăratului, trebuia să se remarce și prin prigonirea creștinilor. El a ordonat arestarea episcopului Haralambie și i-a poruncit acestuia să se închine idolilor păgâni (statuile zeilor așezate în temple). La refuzul categoric al lui Haralambie, Lucian a dat ordin ca acesta, în ciuda vârstei sale foarte înaintate (avea
Sfântul Haralambie () [Corola-website/Science/298162_a_299491]
-
unei atitudini de demnitate, umanitate și curaj în fața greutăților și suferințelor vieții. Scopul stoicilor era libertatea interioară, sufletească - scut împotriva nedreptății și tiraniei. În vremea împăratului Tiberiu, învățatul stoic Attalus, profesorul lui Seneca, este alungat din Roma. Această măsură de prigonire făcea parte dintr-o campanie de intimidare și represiune împotriva "opoziției stoice". Reacția lui Seneca va fi decizia de a părăsi Capitala. A plecat în Egipt, unde putea să fie apărat de mătușa sa, sora Helviei, și de soțul ei
Seneca () [Corola-website/Science/298163_a_299492]
-
despre care există informații - s-au convertit la maturitate. Erau oameni educați, capabili să poarte un dialog polemic în termenii filosofiei vremii lor. În secolul al doilea au apărut unele controverse intre creștini și politeiști care au mărit procesul de prigonire. Faptul că creștinii se întâlneau pe întuneric, înainte de ivirea zorilor, sărutându-se pe gură și numindu-se „frate” și „soră” a dat naștere zvonului că creștinii se țin de orgii incestuoase. Faptul că ei mâncau carnea fiului și beau sângele
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]