686 matches
-
M-am întins pe crivat, cu gând să ațipesc măcar pentru câteva clipe. Nu a fost chip... În cele din urmă, m-am ridicat. În acel moment, am prins din zbor ritmul toiagului bătrânului pe alee. --Ei, cum ți-au priit masa și somnul? --Bine, părinte - am mințit eu cu seninătate. --Dacă-i așa, atunci hai cu mine, să mă ajuți la treabă. Ești de acord? --Mai încape vorbă, sfințite? Am pornit în urma călugărului, spre gospodăria din poiană. Bătrânul parcă nu mai
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
ce anume. Nu te întreb, pentru că știu. Oho, oho... prea dai drumul la gunoaie, urâtule! Te-o fi damblagit vremea asta zbanghie, de ți-a otrăvit spurcăciunea de gură și ți-a înnegrit sufletul de slugă pocită, nu ți-ar prii înghițitura, mielușelule... Vasilica Vasilică se retrăsese, dispăruse, se spulberase, frumușel, ușurel, cu ura colcăind, crescând, pompată cu furie și perfectă amortizare, să nu se audă nimic nimic. Zveltul Titi Tirbușon renunțase, între timp, la peisajul ferestrei lichefiate. Se rezemase de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Universitate, strânși între valurile de oameni care împânzeau trotuarele, sub rafalele de praf pe care vântul le ridica din craterele clădirilor prăbușite. In dreptul Hotelului Ambasador, pensionarul se opri. „Nu, n-are rost, nu pot. Isteria asta generală nu-mi priește.“ Într-adevăr, mulțimea fierbea, gesturi și voci, accelerație și expansiune, orașul asediat, răvășit, insurecția locuitorilor expulzați din adăposturi. „Nu, n-are rost, îmi face rău. Mai bine merg s-o caut pe soră-mea. În Drumul Taberei, acolo locuiește.“ Tolea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cel mai probabil de profesori la vreo școală particulară pentru următorul an. Lunile au trecut și, pe la mijlocul lui octombrie, Tom slăbise aproape zece kilograme, revenind pe jumătate la ceea ce era pe vremea vechiului doctor Thumb. Mâncarea gătită în casă îi pria vizibil și, în pofida previziunilor lui pesimiste, Honey nu-l obosea, nu-l domina și nu-l sufoca. Zi după zi, îl preschimba lent în omul care fusese dintotdeauna destinat să devină. Cu atâtea lucruri bune care se întâmplau la capitolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
viața mea prin OxShott. Varianta a doua: Să le spun alor mei, între patru ochi, că Luke nu a venit de fapt. Dar vor fi cumplit de dezamăgiți. Or să intre‑n pământ de rușine și n‑o să le mai priască petrecerea, numai din vina mea. Varianta a treia: Să continuu cacealmaua, și să le spun alor mei adevărul la sfârșitul petrecerii. Da. Asta ar putea merge. Trebuie să meargă. N‑o să‑mi fie greu să conving lumea încă o oră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
că nu, adevărul e că pentru el s-ar mai găsi câte ceva acolo, cât de puțin, și cine nu știe că foamea ne-a făcut pe toți așa cum suntem, mari și frumoși, și deștepți, și sănătoși, și puternici, așa încât îi priește ceaiul din biberon și ciorba lungă de cartofi și absolut orice bagă-n el, slănină și iahnie de fasole, și pilaf, și mâncare de cartofi, și salată de praz. Ne hrănim cu roadele pământului, deh, se potrivește cu vorba aia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
până una, alta s-a ras în cap. E mai igienic, desigur, dar și mai economic, pentru că părul consumă și trebuie hrănit, și uite că nu-ți mai permiți. Duzilor și corcodușilor cu crăcile încărcate de rod pare să le priască seceta. Fructele coapte cad, se borșesc și fermentează pe pământul uscat, străbătut de crăpături șerpuite, în care poți băga pumnul. Ar ieși ceva rachiu din zeama asta de dude și de corcodușe care se irosește, pe puțin o sută de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
-n cap, dimineață de dimineață, îl vezi foindu-se încolo și-ncoace printre pescari - o figură blonzie, luminată cald de căutătura blândă și mai degrabă tâmpă a ochilor albaștri, asprită de riduri și suptă - de bună seamă că nu-i priește canicula, și nici plimbările astea matinale pe malul bălții într-un ritm ce-i depășește puterile. Circulă continuu până spre ora nouă, când se retrage, în sfârșit, la umbră pentru cel mult jumătate de oră și uite-l cât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ani am stat în gura cuptorului... Acolo m-am nenorocit. Degeaba stau toată ziua la soare, la aer curat, pe balta asta... — Care aer? Te crezi în stațiune? În praful și-n gunoaiele astea, n-ar avea cum să-ți priască la plămâni... Da’ cu pensioara ta și-a bătrânei și cu ce-ți mai iese de pe aici, s-ar spune că ești liniștit. — Mda, șapte sute de mii ai mei și un milion al bătrânei... Ce iau de aici e de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Se duce la bucătărie și se întoarce cu o farfurie cu fursecuri și una cu prăjiturele cu ciocolată. — Ia, finuțo, să ne mai îndulcim puțin existența... — Poate-mi dai vreo idee cu ăsta mic. Nu cred totuși că i-ar prii la leagăn... — Vezi? Nici io nu te-nvăț să-l dai, ca să-mi scoți ochii p-ormă. Ia prăjiturele! Ori și din astea ți-e rău? — Nu, da’ m-am cam dezvățat, n-am mai mâncat de mult... — Ești o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
O știa de la vot, desigur, dar nu mai arăta atât de pusă pe rele cum i se păruse atunci. Prima impresie, deh, acum părea cumva aeriană și aproape neroadă și tare dornică de bârfă... De bună seamă că nu-i priau statul în casă, singurătatea, izolarea, supărarea pe lume. Era alt gen, și bucuroasă nevoie mare să dea peste Rafael s-o asculte, aparent dezinteresat. Până ar fi ajuns la băgatul la urnă, vorba Roșioarei, uite că-i pica bine preludiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
răbdare pentru planuri și strategii. Să se vadă odată cu banii în mână și să plece înainte să-l dea ăștia în judecată și să-l scoată afară-n stradă. Asta-i singura strategie, Mărgărite, poate și locul ăsta nu-mi priește, și dacă l-aș schimba, poate mi-aș schimba și norocul... Ba bine că nu. Mărgărit e de părere că oriunde s-ar duce, în orice loc, fără un cheag de bani, cât de cât, nu te descurci, și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Tu fumezi? — Asta mi-ar mai trebui. Să mai dau banii și pe țigări... — Foarte bine că nu fumezi. Ce slujbă zici că ai, că n-am reținut? Cum câștigi? — Nu-mi prea permit cu copilul ăsta, doamnă... Nu-i priește la creșă. Trebuie să stau toată ziua cu el. Îmi ocupă tot timpul. Și dacă mi-aș găsi de lucru, cu un salariu tot nu aș ieși la capăt cu amândoi. D-aia am zis și-am hotărât când mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
tot cu părul ăla vopsit roșu și sculat, geluit, de-ai fi zis că-i luase capul foc. Un bici și o furcă i-ar mai fi trebuit ca să fie o tartoră, a îmblânzitoare de draci. Se vedea că-i priise prin străinătățurile pe unde umblase. În loc s-o complimenteze ori s-o întrebe de sănătate, de cum trecu pragul, Mirela i-o trânti în față că-i mai trebuie niște bani. Direct, abrupt, de la obraz, însuflețită de acel tupeu al disperării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
prin străini, de n-o să mai poată de dor și tot așa, de n-ar mai fi avut mult până să se dea cu capul de pereți. Îl prindea numărul ăsta lacrimogen, dar parcă nici lui nu i-ar fi priit băutura, își dădu cu părerea Rafael, măcar că de musafiri din ăștia care să-și plătească tratația să locația să tot fi avut parte, și tot ar mai fi tânjit. În baza lor, ar mai fi stat liniștiți o vreme, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Rafael. N-arată că s-ar preta la numere lacrimogene. Rafael îl citește din mers: neclintit și tare ca stânca, pe cât o părea el de spășit și de înstrăinat, cu fața asta ca arama încinsă, ciocănită mărunt. Bineînțeles că-i priește în cătunul ăla de munte unde s-a dus să-și mănânce pensia ca să-i elibereze lui fiu-său apartamentul de la Câmpulung, dar uite că degeaba și-a pus nădejdea în el înzestrându-l; după Mirela, s-ar zice că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu palma pe umăr, strigând: În regulă, Tariq? Janice se uită În direcția lor. — Bună, Sue, o salută ea pe mamă. Scoți monstrul la plimbare? — Mda, Îl mai duc să ia aer din când În când. Se pare că-i priește. Sue se sprijini de adăpostul de pe refugiu și a scos un pachet de țigări, oferindu-i una celeilalte femei, după care și le aprinseră amândouă. Tariq și Devon și-au lipit fețele de geamul din spatele ei, scoțând sunete ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
mai așteptat să aud ce avea de zis. Am trântit pur și simplu portiera și-am țâșnit În sus pe scările de la intrare, pescuindu-mi cheile din buzunar. Simțeam o nevoie copleșitoare de singurătate, chiar dacă asta nu avea să-mi priască. Am descuiat a treia yală, am dat un brânci ușii și-am intrat, Închizând-o apoi cu piciorul. Dar ușa nu se Închise sau n-am auzit eu zgomotul yalei Încuindu-se automat. Întorcându-mă, l-am văzut pe Hawkins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
sta! — Păi, e șase și jumătate, zise el uimit de tonul meu. — Știu și eu că e șase și jumătate, numai că asta e o oră la care eu vreau să dorm. Nu știu cum să-ți explic, dar mie așa îmi priește. — Nu se poate să sar pe acoperiș. Dacă sar pe acoperiș, vecinii de la doi or să bombăne. Sub noi nu e decât o magazie, așa că nu se supără nimeni. Ieși în curte! Du-te pe pajiște! — Nici acolo nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
admirativ cum Lunganul recade cătrănit, la loc. Să ne fie învățătură de minte! Pravilă! La amândoi! Data viitoare, nu-l mai luăm la pileală, pe imbecil, decretează Dănuț. Dacă vrea să se sinucidă, să-i fie de bine! Să-i priască! Mi se rupe mie! Nu-i stau eu în cale! Dar, fără martori! La periferie! Pe vine! La oase! Solo! Fără noi! Se aprobă! Facerea de bine... À propos, un prost mai puțin. Nici nu se cunoaște. Auzi, fratello mio
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
băi, scoate și tu din straiță o fiolă de vin și păstrează una! concluzionează decent Vali Buletin. Și bericile scoate-le, neapărat! Păi, cum, să amestecăm noi băuturica? Vin și cu bere, după tărie? se îngândurează Iulian. Dacă nu-ți priește, n-ai decât să te-abții! revine Cezărel, înfipt. Nu ți-a impus și nu-ți impune nimeni, ca să consumi cot la cot cu noi. Auzi, uite cum decurge treaba! Scurt și cuprinzător: Nu ne strica bruma de chef, nici
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de-ajuns. Nu mă mir că ți-e foame. ― Mâhî, făcu Kane cu gura plină. E ca și cum... ca și cum... Tăcu deodată, se strâmbă, apoi păru deconectat, oarecum speriat. Ripley se aplecă spre el. ― Ce ai, ți-e rău? Nu ți-a priit mîncarea?. ― Nu... nu cred. Avea un gust normal. Nu cred că... Se opri din nou. Cu fața contractată, gemu de câteva ori. ― Atunci ce ai? întrebă Lambert îngrijorată. ― Nu știu. Fața i se schimonosi încă o dată, ca a unui boxer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
afle permanent sub umbrela de sunete emise de arhitect. Terenul pe care se aflase blocul, frumos nivelat, fu înconjurat cu un gard de beton și scândură, iar în incintă se plantară brazi. Muzica serială a lui Schonberg și Webern le pria, așa încît ramurile lor de cetină se lungiră curând, aplecîndu-se peste Dacia ruginită și înconjurînd cu acele lor cafenii blocul de plexiglas în care dormea burta enormă a sintetizatorului, deopotrivă cu cei doi specialiști japonezi, care începuseră să chelească. Zi
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
sufletul meu, de a-mi cunoaște prezentul, de a-mi ghici trecutul. I-am răspuns scurt și aspru că nu știu ce ara să fac, dar deocamdată am să rămân aici, pentru că acesta e un bungalow puțin cercetat de drumeți, și îmi priește de minune aerul pădurilor de pini... A doua zi am plecat în zori, după obiceiul meu. Am ocolit muntele, mi-am luat baia sub stâncă, am mâncat turtele cu miere și m-am întors noaptea. Paznicul îmi spuse că memsahib
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
coadă la carne, unde să vă petreceți o după- amiază Întreagă. Vă lipsiți de această preocupare și vă petreceți prea multă vreme acasă și cine știe ce idei vă mai vin... Ca să nu mai spun... că mă Îndoiesc că lipsa cărnii vă priește. Stau așa și mă Întreb unde am ajunge dacă exemplul dumneavoastră ar fi urmat și de alții? Cum ar fi ca nimeni să nu mai mănînce carne În țara asta? Cum ar fi ca nimeni să nu mai stea la
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]