1,727 matches
-
cei 1650 pe care îi exploatează statul francez astăzi. Afară de asta răscumpărarea de care este vorba nu ar fi să fie decât preludiul răscumpărării totale a tuturor căilor ferate franceze. Francezii sânt invitați a intra pe această cale necunoscută și primejdioasă fără a fi făcut mai-nainte nici un studiu, nici un calcul sau după ce vor fi făcut calcule în general false, Aceste 4327 de kilometri ce sânt de răscumpărat nu se știe cum vor fi exploatați. Va fi chiar statul exploatatorul? Va
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
un viu interes, mai are de scop și asigurarea eventuală, a succesiunei în Principat. Căsătoria principelui Carol fiind fără copii, oamenii de stat ai României au nu puțină îngrijire pentru posibilitatea unei vacanțe instantanee a tronului, care ar putea deveni primejdioasă pentru Principat. Pentru a înlătura primejdia aceasta sau pentru a o mărgini cel puțin, au conceput în București ideea de-a se-nvoi prin o convenție ca, în cazul unei vacanțe de tron, să se cheme ca urmaș sau un
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
să se ocupe cu mai mult [îngrijire de afacerile resortului lor. Luptele parlamentare o să facă loc intrigelor politice de culisă. Se amăgește cel ce crede că în România soarta unui minister e asigurată pentru că Corpurile legiuitoare nu lucrează. Cei mai primejdioși inimici ai guvernelor și partizilor sânt la noi neînțelegerile intestine ce se produc în sânul lor chiar. Într-o țară tânără încă în practica sistemului constituțional, partidele nu s-au putut constitui din punctul de vedere absolut al unor principii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
atacuri, și de cădere chiar, numai prin aceea că Adunările nu sânt întrunite. Singura deosebire e că crizele guvernamentale, în loc de-a veni de la Parlament, cum ar și trebui să fie, se produc pe tăcute, fără ca să fie mai puțin primejdioase. Paternitatea ideilor de mai sus o reclamăm pentru noi. În polemicele dese asupra titlului de "reacționari și retrograzi" cu cari am fost gratificați am arătat de atâtea ori că acele epitete erau pur și simplu copiate din țări străine și
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mic ca și cel mai mare, găsește în Austria apărare egală, drept egal, favorizare a intereselor sale intelectuale; de aceea e o bună politică austriacă de a concede popoarelor aceste condiții ale unirii lor și e un esperiment îndoielnic și primejdios de a învenina și a face neplăcută acea tendență unitoare și împreunătoare a popoarelor care trebuie să fie cu drept cuvânt trăsătura politicei interioare din Austria, de dragul unei idei de stat doctrinare și nepipăite. Dacă voiți deci unitatea și puterea
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
aprilie 1880] ["AM VORBIT AȘA DE DES... "] Am vorbit așa de des despre ușurința cu care la noi în țară se discută și se cotează legile încît mai nu mai aflăm o parafrazare fericită spre a esprima din nou acest primejdios neajuns. Legi se votează și se dezvotează înainte de-a se fi aplicat și de-a se fi dovedit de sânt bune sau nu. Altele iar se votează fără de nici o trebuință concretă, numai pentru a satisface legiferomania, pe când măsuri folositoare
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
pe d. Cogălniceanu. Dar acest din urmă se va lăsa rugat. Oricum ar fi, iată Camerele plecate până la 7 octomvrie. Care va fi soluțiunea crizei? Nimeni n-o știe. N-aș voi să-ncerc a fi proroc. E o meserie primejdioasă pretutindenea, dar mai presus de toate în România. De-o lună și mai bine se vorbea de schimbări, de remanieri ministeriale; apoi toate jurnalele au tăcut tocmai când te așteptai mai puțin la aceasta și iată că la finele sesiunii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
măcar câteva zile sorții portofoliului. Din puntul de vedere social despre dd. Docan și Dabija n-are niminea ceva de zis; d-lor sânt niște bărbați ale căror vederi politice pot să ni se pară cu totul greșite, rele sau primejdioase; dar, ca persoane private, d-lor sânt niște oameni serioși. Nu se poate nicicând bănui că d-lor făuresc acasă, cu câțiva intimi, zgomotul că vor fi chemați la minister, pentru a-și face cine știe ce treburi particulare sau spre a
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
Balcanică, înfățișează azi, ca nealtădată, priveliștea unor aspirații atât de contrarie unele altora încît ne e peste putință a vedea în aceste mișcări ceva voluntar, de sine stătător, cu o țintă clară, ci sîntem siliți a admite influențe de dinafară, primejdioase tuturor popoarelor Peninsulei și fiecăruia îndeosebi dintre ele. Cu etnografia în mână ne convingem lesne că nici unul, absolut nici unul din aceste elemente, cel bulgar, albanez, grecesc, turc, sârb, nu sânt îndestul de numeroase, fiecare pentru sine, spre a putea exercita
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
situația ei geografică. Libertatea navigației pe Dunăre e indispensabilă pentru prosperitatea ei, zic organele autorizate. Aceasta nu e de tăgăduit și nici n-a gândit cineva în Europa de a închide Austro-Ungariei Dunărea. Pentru a înlătura, o eventualitate atât de primejdioasă ea cere să stăpânească Dunărea într-un curs de peste 300 chilometri depărtare de teritoriul ei. Daca îndărătul acestei exigențe n-ar fi un plan cu adâncime mediat în contra tuturor acelora cari, țărmureni sau nu, vor a se servi de Dunăre
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
ocupat mai mult și mai pre larg cu cestiunea dunăreană, nu uită a recapitula, față cu energicul ultimat al foii guvernamentale, toate peripețiile prin cari a trecut cestiunea și a arătat a cui este vina că situația supărătoare, poate chiar primejdioasă, de astăzi n-au fost evitată. Trebuie - zice foaia franceză - să ne-ntoarcem la epoca în care s-a pus cestiunea dunăreană prin prezentarea anteproiectului austriac, acum opt luni aproape. Ce s-a făcut atunci? Anteproiectul era cunoscut, deci ușor
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
cu puținul respect de moralitatea publică pe care, cum vedem, îl profesează liberalii, și moderați și nemoderați, toți vor fi împăcați, toți adică afară de "reacțiune" și d. Tache Giani, căruia va trebui să i se dea garanții față cu dispozițiile primejdioase ce le manifestă în privință-i colegul d-sale de la Culte. Până atunci iată documentul: (N. B. Cuvintele însemnate cu * sânt subliniate chiar în textul original. Celelalte subliniate ne-am permis să le subliniem noi, rezervîndu-ne a reveni. - Nota red. ) București
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
chiar dacă astfel urmează o logică „potrivnică intereselor omenirii”. În acest punct, el atrage atenția că fondatorii orașului nou trebuie să fie pregătiți să acționeze nemilos. Cel de-al doilea pericol al cartierelor sărace era, pe lângă faptul de a fi gălăgioase, primejdioase, obscure, Întunecate și roase de boli, potențialul revoluționar pe care Îl adăposteau - o amenințare pentru autorități. Le Corbusier a Înțeles, ca și Haussmann Înaintea sa, că mahalalele aglomerate au fost și erau În continuare un obstacol În calea eficienței poliției
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
În satul Nyange, s-au distrus case. A devenit ceva la ordinea zilei. Iar țăranii au trebuit să se mute necondiționat. În unele sate, strămutarea s-a făcut cu forța”. Când țăranii și-au dat seama că rezistența deschisă era primejdioasă și, probabil, inutilă, au salvat ce au putut și, adesea, au părăsit noul sat cu prima ocazie. Celor care s-ar fi mutat pașnic li se făgăduiau dispensare, apă curentă și școli. și, uneori, oamenii chiar se mutau pașnic, deși
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
imprimă acestei mișcări o pronunțată orientare națională, susținută în continuare de „Propășirea”, „România literară”, „Steaua Dunării” ș.a., iar în Transilvania de cele două publicații ale lui George Barițiu, „Gazeta de Transilvania” și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”. Denunțând „mania primejdioasă” a imitării literaturilor străine, Mihail Kogălniceanu recomandă în Introducția la „Dacia literară” valorificarea surselor autohtone de inspirație: „Istoria noastră are destule fapte eroice, frumoasele noastre țări sunt destul de mari, obiceiurile noastre sunt destul de pitorești și poetice, pentru ca să putem găsi și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288709_a_290038]
-
nevoie ca pe tronul Țării Românești să se afle un aliat al său și nu un domn supus sultanului. Se poate ca această orientare politică să nu-i fi mulțumit pe unii mari boieri, care o socoteau ca fiind foarte primejdioasă. Așa s-ar explica de ce, la 16 ianuarie 1471, la Vaslui „au fost tăiați Isaia Vornic, Negrilă ceașnic și Alexa stolnic”, după cum notează pe scurt letopisețele din vremea lui Ștefan cel Mare și cronicarul Grigore Ureche. Prin solii săi, Ștefan
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
și veșnică defăimare și, în cele din urmă, chiar și primejdie. Căci mai întâi (se va isca - n. trad) între noi și majestatea sa ură și discordie, iar între aceste trei regate ilustre, anume Ungaria, Boemia și Polonia, un război primejdios și un incendiu care nu va putea fi stins nici ușor și nici repede. Căci noi, după cum am spus mai sus, nu putem părăsi țara aceea și pe voievodul acela”. O realitate politică a fost înțeleasă de Grigore Ureche încă
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
întreprinsă de Soliman Magnificul în Moldova, în anul 1538, scria că Țările Române sunt apărate foarte bine de “munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi și poteci nespus de strâmte...”. Românii au avut un aliat prețios în natura înconjurătoare și au știut să profite la maximum de acest lucru. Același Verancsics arăta că Moldova avea “o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
prin curse, în parte - ceea ce nu este greu de crezut - prin forță deoarece sunt foarte bine apărate de munții cei mai abrupți, de pădurile cele mai grele de străbătut, de cele mai mari prăpăstii, de râuri repezi și de torente primejdioase, cu căi, cu căi și poteci nespus de strâmte, cu o cavalerie uimitor de numeroasă și o armată țărănească atât de pricepută și atât de dârză în atacarea dușmanului...” despre a cărei valoare s-a pomenit mai înainte. Puterea militară
Ştefan cel Mare şi Sfânt – domn al Ţării Moldovei : (1457-1504) by Manole NEAGOE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101012_a_102304]
-
un dinamism al formelor și o împrospătare continuă a fondului, care nu înseamnă numaidecât conservarea fondului autohton, nu înseamnă tradiționalism limitat, ci spirit al veacului! Se impune imperios o reconsiderare a "naționalismului" eminescian, naționalism din care ar deriva toate celelalte primejdioase păcate, în optica măruntă a detractorilor. E ceea ce cu pricepere, cu argumente și cu vigoare reușește să declanșeze cea mai nouă carte a harnicului eminescolog Theodor Codreanu. O carte scrisă cu pasiune lucidă. "Sinteze" (Bacău), nr. 2, 16 ianuarie 1998
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
figurile noastre tragice sunt tragice între altele, fiindcă le sacrificăm de mai multe ori, atunci când dorim pentru noi un alt chip, în strania încercare de a împăca răspunsul existenței noastre... Construindu-și cartea inteligent, Theodor Codreanu evită capcana cea mai primejdioasă, aceea de a face din Eminescu o realitate încremenită în festivisme și retorisme de doi bani, exprimate în vechi sau noi limbaje de lemn. Demonstrând o bună cunoaștere a domeniului, profesorul de la Huși ne invită, în fond, ca și alții
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
o marionetă în lumina rampei cu scopul unic de a-i face să râdă pe distinșii spectatori din staluri și de la galerie. Se pare că drama eroilor lui Caragiale începe și se continuă dincolo de dușumeaua scenei, în culisele neluminate și primejdioase ale teatrului. Sunt și alți comentatori care au intuit ecourile abisale ale părintelui Titircă Inimă Rea. Cioculescu a trecut, cu grație, pe lângă, dar investigația lui Theodor Codreanu țintește direct în miezul problemei, și din acest motiv, lectura cărții sale are
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
nu fie totuși, acesta, altceva decât "izolaționism, autarhie mortificatoare, stagnare", să nu fie el tocmai din contra: "posibilitatea inovărilor firești, organice, ferite de riscurile artificiale, manieriste"? Tradiționalismul, ca și protocronismul, ar duce, în absența rațiunii, a inteligenței critice, la "reducționisme" primejdioase de felul "șovinismului și a egoismului imperial național" (acesta din urmă fiind consemnat în secol de URSS și, astăzi, de Rusia). Suntem adică, filosofic (și politic) vorbind, în fața unor aporii, a unor "înfundături". Nu pot fi dezlegate, n-au va să zică
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aminti că nu suntem singuri și pe un drum drept." Semnificațiile imaginii labirintice alcătuiesc o mitologie personală: labirintul social-politic: În labirint, oamenii sunt orbi și când li se dă "lumină"". Rătăcire, inutilitate, pierdere a identității ("simplu număr în labirint"), adulmecare primejdioasă a indivizilor între ei: În labirint, românii au devenit un popor de urmăritori". Salvarea vine prin retragerea din hățișul politico-social în imaginarul "real" al labirintului cărților și, de acolo, ca scriitor, prin insinuarea în psihologia umană: "Un mare artist trebuie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de toate un căutător al adevărului, foarte atent la aserțiunile sale și ale altora. Mersul somptuos al avansării în cercetare nu cunoaște tatonarea, de până la el, a subiectului, când în aria ce stătea în față se pășea ca pe terenul primejdios al surprizelor unui vulcan adormit. Ajuns-a el oare la ultima erupție? Posibilul a fost consumat? Sunt întrebări retorice, atâta vreme cât admirația mea pentru cercetarea exhaustivă pe care o consemnez aici este deplină. Punctul de foc al studiului constă în ermetismul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]