1,145 matches
-
fost numit Conte Bernadotte af Wisborg de Marea Ducesă Charlotte de Luxembourg. La 28 mai 1983 Sigvard a anunțat agenția de știri suedeză "Tidningarnas Telegrambyrå" că își dorește înapoi titlul de prinț. De-a lungul anilor a solicitat recuperarea titlului princiar (deși nu a solicitat și reintrarea în linia de succesiune) însă regele Carl al XVI-lea Gustaf al Suediei a rămas înstrăinat de unchiul său. Sigvard a fost la Curtea Europeană a Drepturilor Omului în eforturile sale de a reobține
Prințul Sigvard, Duce de Uppland () [Corola-website/Science/320636_a_321965]
-
(în ), cel mai vechi monument păstrat în Turda, este situată în centrul orașului (adresa: str. Hașdeu nr. 1), în vecinătatea Pieței Republicii, a Lapidariului și a fostului Palat Princiar (azi Muzeul de Istorie). Edificiul a fost construit la începutul secolului al XV-lea, pe vremea împăratului Sigismund de Luxemburg (1387-1437), totodată suveran al Regatului Ungariei, pe amplasamentul unei și mai vechi biserici. Până în anul 1564, anul introducerii reformei protestante
Biserica Reformată-Calvină din Turda-Veche () [Corola-website/Science/306951_a_308280]
-
adesea în însemnări zilnice este aceea a copiilor, a căsătoriei principesa Elisabeta (Lisabeta) cu prințul George al Greciei și mai ales aceea mai complicată a prințului moștenitor Carol. Acesta se căsătorise morganatic în august 1918 cu Zizi Lambrino, ignorând codul princiar. în urma scandalului de presă și a voinței regale, căsătoria a fost anulată în ianuarie 1919. începe o adevărată luptă de a-l smulge pe Carol din brațele iubitei, și acum, fostei sale soții. Familia trimite ca emisari, spre a-l
Jurnalul Reginei Maria by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Memoirs/12428_a_13753]
-
primită într-o mănăstire din Belgia cu cea specific românească. Prin căsătoria în 1905, cu prințul George Valentin Bibescu, nepot de frate al lui George Bibescu, domnitorul abdicat la 1848, scriitoarea devine astfel prințesa Martha Bibescu, intrând într-o familie princiară, din care mai fac parte Ana-Elisabeta Brâncoveanu, contesa Ana de Noailles și Elena Văcărescu, dar și cu rude franceze în genealogie directă cu familia împăratului Napoleon Bonaparte. După călătorii prin mai multe țări ale lumii, printre care și Persia, unde
Martha Bibescu () [Corola-website/Science/299027_a_300356]
-
monastice și a fost fondatorul unui sistem de învățământ. Fiul lui Iaroslav a dezvoltat mânăstirea Pecersk, care a funcționat ca Academie teologică a Rusiei Kievene. În secolele care au urmat fondării statului kievean, urmașii lui Rurik și-au transmis puterea princiară în familie. Succesiunea la tron s-a transmis de la fratele mai în vârstă la cel mai tânăr, de la unchi la nepot, sau de la tată la fiu. Membrii tineri ai familiei domnitoare își începeau cariera politico-militară ca șefi ai unor regiuni
Rusia Kieveană () [Corola-website/Science/301537_a_302866]
-
dintre cele mai mari puteri ale Europei. Asupra imperiului nu mai există nicio autoritate nominală, iar micile comuniati rurale au dat naștere confederației helvete și formarea Țărilor de Jos de către principatele germane și politică de centralizare și unificare a casei princiare de Burgundia. Prin căsătoria fiului său Filip cel Frumos cu moștenitoarea Regatului Spaniol și dubla căsătorie a nepoților săi Ferdinand și Maria cu moștenitorii tronului Ungariei și Boemiei s-au pus bazele ascensiunii Habsburgilor, care vor atinge apogeul prin imperiul
Sfântul Imperiu Roman () [Corola-website/Science/298921_a_300250]
-
dintre primele expresii ale unei teze protocroniste ar putea fi atribuită lui Bogdan Petriceicu Hasdeu. Savant și pionier al culturii române, cu o operă de valoare incontestabilă în ansamblul său, acesta afirmă într-adevăr în "Etymologicum magnum Romaniae" că dinastiile princiare medievale din Țara Românească și Moldova descindeau dintr-o castă dacică ce își avea originile în vremea lui Burebista. Ideea este reluată astăzi pe numeroase site-uri care vehiculează teze protocroniste. Totuși, un exemplu mult mai edificator este Nicolae Densușianu
Protocronism () [Corola-website/Science/306744_a_308073]
-
familia Hallipa) o cunoaște pe Ada Razu, care este impresionată de curajul și de siguranța cu care acesta oprește calul speriat ce risca să răstoarne docarul prințului Maxențiu. Ada îl angajează pe Lică pe postul de maestru dresor al grajdurilor princiare și apoi ca profesor de echitație, iar cei doi devin amanți. Dornică de a pătrunde în înalta societate și de a evita bârfele compromițătoare cu privire la relația ei cu un bărbat de rang inferior, prințesa urmărește să fie invitată la concertul
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
să urce pe scara socială și acceptă să fie întreținut de prințesa Ada Razu; în lipsa acelei întâlniri providențiale este greu de știut dacă personajul ar fi putut să-și depășească ambițiile mărunte. Prințesa Ada Razu a intrat într-o familie princiară prin căsătoria cu prințul Maxențiu, dar ea este privită ca o parvenită și nu are parte de o poziție solidă în societate. Relația extraconjugală cu un simplu maestru dresor, fie și înrudit cu o familie influentă, ar risca să o
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
sunt umile: Lenora este fiica unui „accizar” (funcționar fiscal) din Mizil, Doru Hallipa provine dintr-o familie de arendași îmbogățiți, Ada Razu este poreclită „făinăreasa” deoarece averea adusă de întreprinderile de morărit ale tatălui ei au propulsat-o către blazonul princiar, industriașul milionar Drăgănescu este fiu de cârciumari. Urmașii parveniților nu mai sunt preocupați de lupta pentru îmbogățire, deoarece ei sunt deja bogați, ci caută să-și consolideze poziția în societate, urmărind poziții politice sau organizând evenimente culturale exclusiviste. În acest
Concert din muzică de Bach (roman) () [Corola-website/Science/334436_a_335765]
-
norvegieni din Irlanda. Nordul peninsulei Contentin și ținutul Pays de Caux au fost cele mai marcate de colonizarea cu populații scandinavice. Carolingianul Ludovic al IV-lea (914-984) a încercat după asasinarea lui Guillaume în 942 să se descotorosească de casa princiară normandă, rămasă sub conducerea minorului Richard I, fără a avea însă succes. Principatul a cunoscut o perioadă de înflorire la finele secolului al X-lea. După o dezvoltare în limitele hotarelor stabilite de carolingieni sub domnia lui Richard I (m.
Normandia () [Corola-website/Science/307827_a_309156]
-
era locuit și de români ortodocși. În anul 1610 Ghiriș-Arieș a fost ridicat printr-o decizie a principelui Ardealului Gabriel Báthory (1608-1613) la rangul de "târg", cu ocazia donării acestui domeniu (Gheres, Girisch) unui număr de 58 militari din garda princiară (care i-au salvat viața) și înnobilării acestora. Domeniul cuprindea: satul și castelul Aranyos-Gyéres , precum și satele Tăureni, Tritenii de Sus, Tritenii de Jos, Iacobeni, Coc și Boian. Ghiriș-Arieș a devenit târg si colonie militară, în timp ce Ghiriș-Sâncrai a rămas mai departe
Câmpia Turzii () [Corola-website/Science/296962_a_298291]
-
proiectul arhitecților Robert Voll și Agripa Popescu. La exterior s-au refăcut acoperirea cu tablă, tencuielile tuturor fațadelor, au fost completate profilaturile din cărămidă aparentă și piatră, iar structura de zidărie portantă a fost consolidată. Proprietatea, care a aparținut familiei princiare Știrbei, cuprinde Palatul Știrbei, structurat pe patru nivele (D+P+2E), cu o suprafață construită de 2.000 mp, repartizați în mod egal (500 mp construiți/nivel) și compus din 7 apartamente, 2 camere duble și 2 săli de conferință
Palatul Știrbei din Buftea () [Corola-website/Science/318728_a_320057]
-
Capela "Sf. Teodor Sicheotul" (Capela Callimachi) din Stâncești este o capelă ortodoxă ctitorită în anul 1837 de vornicul Alexandru Callimachi în satul Stâncești din comuna Mihai Eminescu (județul Botoșani). Inițial a îndeplinit rolul de capelă privată a familiei princiare Callimachi. Ea se află pe un loc mai ridicat din partea de nord a satului Stâncești. Capela "Sf. Teodor" - Calimachi din Stâncești a fost inclusă pe Lista monumentelor istorice din județul Botoșani din anul 2015 la numărul 242, având codul de
Capela Sfântul Teodor Sicheotul din Stâncești () [Corola-website/Science/321467_a_322796]
-
proclamat de către un cronicar ca "Ticinum geminum", în sensul de "a doua Pavia". Arechis a extins vechiul oraș roman, înălțând noi ziduri înconjurătoare în partea sud-vestică a cetății, unde Arechis a distrus vechile construcții pentru a construi un nou palat princiar, a cărui curte se identifică astăzi în "Piano di Corte". După modelul dușmanilor lor bizantini, ducii de Benevento au legat palatul lor cu o biserică națională, numită Sfânta Sofia Hagia Sophia. În 788, principatul a fost invadat din nou de
Ducatul de Benevento () [Corola-website/Science/324618_a_325947]
-
rol în suprimarea cripto-calvinismului din Saxonia între 1574 și 1577. Nu este clar în ce măsură a fost implicată în persecuția dură a calviniștilor care a inclus tortura și periodes lungi de încarcerare. A avut relații bune cu celelalte case regale și princiare și frecvent i se cerea să acționeze ca intermediar în conflicte precum și în negocierile de căsătorie. A murit la 1 octombrie 1585 după o lungă boală. A rămas una dintre cele mai cunoscute Electoare de Saxonia, în parte din cauza biografiilor
Anna a Danemarcei (1532–1585) () [Corola-website/Science/337392_a_338721]
-
romanțele, ca „Inimă, de ce nu vrei să-mbătrânești”, „De ce m-ați dus de lângă voi”, „Pe lângă boi”. Șlagărul ce i-a adus notorietatea a rămas totuși „Cântecul fusului”, o melodie de mare circulație. A mai fost solistă a restaurantelor "Kiseleff", "Cafe-Royal", "Princiar" din București (1937-1949) și a mai colaborat cu Orchestra „Barbu Lăutaru” și cu ansamblurile „Ciocârlia” și „Perinița” (1959-1961), evoluând sub bagheta unor mari dirijori precum Nicu Stănescu, Ionel Budișteanu, Victor Predescu, Ionel Banu, Costică Dinicu, Ion Mărgean sau Nicolae Băluță
Rodica Bujor () [Corola-website/Science/312205_a_313534]
-
Premiul pentru cea mai bună interpretare masculină la Festivalul Teatrului Scurt din Oradea pentru rolul "Nae" din piesă de teatru "Schițe" de I. L. Caragiale și Premiul de popularitate de la Festivalul Teatrului Scurt Arrezo pentru rolul "Varga" din piesă "O sărbătoare princiara" de Teodor Mazilu. A primit în 1983 Premiul pentru interpretare al ziarului "Scânteia tineretului" - Gală Tânărului Actor - Costinești pentru rolul "Tatăl" din piesă de teatru "Nu sunt Turnul Eiffel" de Ecaterina Oproiu. În 1985 i s-a acordat Marele premiu
Tudorel Filimon () [Corola-website/Science/336652_a_337981]
-
se dă pe daiboji pe la băcănii și biserici, numai să o ia cineva. Ești o cățelușă de rasă, cu nume de băutură japoneză bună, și te invit de pe acum la următoarea aniversare. Notează-ți pe laptop. Dacă aș avea privilegii princiare (dar nu am, cu toate că și eu am fost blagoslovit baron), te-aș unge baroneasă de Panciu, ba chiar și de Odobești. O meriți pe deplin. Trebuie să-ți mărturisesc - m-ai Încurcat puțin numindu-mă cu drag (presupun) «președinte al
Editura Destine Literare by Alexandru Cetățeanu () [Corola-journal/Journalistic/84_a_152]
-
era încins cu un brâu din piatră cioplită. La poartă se afla un orologiu. În cetate erau 10 prăvălii, 150 de case mai mici din piatră, o cameră pentru soldați, trei mori și o temniță „afundată ca un iad”. Palatul princiar măsura 1 500 de pași în perimetru având cinci turnuri dintre care două lucrate din „ceramică roșie". Trei turnuri slujeau drept magazii pentru muniție, aici locuind aga ienicerilor. Palatul avea patru porți din care numai una era folosită. Biserica din
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
a fost făcută și după asediul austriac din 1692, deoarece latura nordică a Bastionului a fost grav avariată. Vârful Bastionului Bethlen (sud-vestic), în prim plan se vede urechea vestică, cea pe care în extremitatea exterioară apare inscripția și stema familiei princiare și anul 1618 al finalizării construcției. Acest bastion nu a putut fi terminat înaintea asediului turcesc din 1598. Până la terminarea construcției în 1618, decenii de-a rândul a fost constituit doar din pământ bătut și întărit la exterior cu nuiele
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
un perete din 89 de rânduri de cărămizi. Brâul, vizibil în partea superioară a zidului, este mai jos decât cel al bastionului Roșu și mai înalt decât cel al Crăișorului, din cauza diferențelor de construcție din epoci diferite. Corpul A - Palatul princiar a fost construit între anii 1620 și 1629, în timpul lui Gabriel Bethlen, după planurile arhitectului italian Giacomo Resti. Cronologic, acest corp de clădire închide o epocă și deschide alta. Pune punct cetății medievale a Oradiei și se configurează în punctul
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
de clădire închide o epocă și deschide alta. Pune punct cetății medievale a Oradiei și se configurează în punctul zero al cetății renascentiste, fiind prima clădire edificată în actualul complex fortificat. Funcțiunea inițială era de fortificație, dar și de Palat princiar. Clădirea era considerată a doua reședință princiară după cea de la Alba-Iulia. De-a lungul secolelor, asupra sa se intervine de mai multe ori, fiind reparată, însă mărturia măreției sale se păstrează în Sala cu Grifoni. Actualmente, aici își desfășoară activitatea
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
alta. Pune punct cetății medievale a Oradiei și se configurează în punctul zero al cetății renascentiste, fiind prima clădire edificată în actualul complex fortificat. Funcțiunea inițială era de fortificație, dar și de Palat princiar. Clădirea era considerată a doua reședință princiară după cea de la Alba-Iulia. De-a lungul secolelor, asupra sa se intervine de mai multe ori, fiind reparată, însă mărturia măreției sale se păstrează în Sala cu Grifoni. Actualmente, aici își desfășoară activitatea Facultatea de Arte Vizuale din Universitatea Oradea
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]
-
sale se păstrează în Sala cu Grifoni. Actualmente, aici își desfășoară activitatea Facultatea de Arte Vizuale din Universitatea Oradea, fapt observabil prin amplasarea lucrărilor artistice ale studenților de aici. În viitorul apropiat se preconizează ca în această latură a Palatului princiar să se amenajeze un muzeu al Cetății, o bibliotecă, acel "asylum litterarum" care a făcut faimoasă la un moment dat cetatea Oradea (Biblioteca Episcopului Ioan Vitéz de Zredna, cuprinzând cărți copiate aici sau comandate în Italia. Ea a stat la
Cetatea Oradea () [Corola-website/Science/302627_a_303956]