630 matches
-
la o parte întâmplarea hazlie al cărui erou am fost, să trecem la figura omului implicat direct, domnul Tachi Gheorghiu - proprietarul acelei prăvălii cu de toate, situată în plin centrul satului și care era de folos nu numai celor din Priponești, ci și celor din satele vecine, care nu beneficiau de o prăvălie atât de bine aprovizionată cu toate bunătățile pământului și cu o întreagă gamă de produse necesare gospodarilor din acele vremuri. Cum pe atunci cel mai sigur mijloc de
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
probleme, fără a mai bate drumurile spre orașele învecinate Bârlad ori Tecuci, aflate amândouă cam la 25 km departe de sat. Domnul Tachi - nu știu de pe unde a venit - că nu era localnic, s-a încadrat perfect în viața satului Priponești și a satelor vecine - fapt care i-a creat un fel de ascendent moral care-i dădea oarecum dreptul de a se preocupa și de interesele generale ale satului. El avea un fel al lui original de a fi. Ducea
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
să audă, având și ei probleme școlărești de rezolvat. M-a ajutat meditându-mă la franceză și matematică o cunoștință întâmplătoare. Domnul V.P. pretindea și mai multe și promisese tatei că-și va face un butoiaș pentru vinul nobil de la Priponești. Când am văzut cum merg lucrurile eu i am spus tatei să nu-i mai aducă nimic și astfel n-am mai avut legătură cu fosta mea gazdă din Cotul Negru. După 25 de ani, aflat ca profesor necalificat la
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
mai pus această problemă a sfârșitului lumii, termenii fixați au fost depășiți și omenirea continuă să existe. În legătură cu această problemă, îmi amintesc că la 4 februarie 1928 se prevăzuse sfârșitul lumii. Eram în clasa a V-a la școala din Priponești. Oamenii vorbeau și-și puneau problema atitudinii ce vor adopta în momentul respectiv. Ai mei nu discutau despre lucrul acesta. Auziseră și ei zvonuri, dar, ca oameni cuminți și cu scaun la cap, își vedeau de ale lor nevoi zilnice
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pentru bunăvoința de a sacrifica puțin din timpul dv. prețios... Cu deosebită stimă, Roman Scumpu * O veste bună mult așteptată Tocmai când socoteam gata materialul actualului volum, primesc un plic obișnuit de la dl. Roman Scumpu - confrate pensionar și gospodar în Priponești. În plic găsesc o mică mențiune directă, ce mi se adresa cu rugămintea de a mă apleca asupra unei creații poetice de 115 versuri, să le analizez și să-mi dau părerea dacă merită sau nu a fi luate în
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
cel afectau direct, a luptat în condițiile grele de a învăța atunci când regimul uza de principiul luptei de clasă în școală și în toate domeniile de activitate. Ajunge învățător ostracizat ca și mine în perioada 1947-1950, când eu lucram la Priponești ca învățător și-mi făceam datoria patriotică și de recunoștință față de satul din care avusesem rarul noroc să mă ridic. Făceam serbări școlare cu programe bogate, cu unele coruri la care eu nu prea mă simțeam în formă și atunci
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
pe care o trăiește, frumos, cinstit și demn. Așa cum, de altfel, a trăit toată viața sa. Mărturii în acest sens găsim în cartea sa, o autobiografie care se întinde pe 179 de pagini, ordonată pe capitole: 1) Copilăria, Școala din Priponești și Școala Normală din Bârlad; 2) Sub flamura țării; 3) Cu drag revin la profesia de educator; 4) Pensionar... și restul! Fiecare din capitole abordează o etapă din viața sa, în contextul social, politic, economic și cultural al timpului. Un
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
Înfășurat În plastic, dar vînturile au smuls folia aia de plastic și aproape ca au luat leșul pe sus. După asta, au băgat trupul Într-un sac de dormit, l-au legat bine cu funii de nylon și l-au priponit de gheață. VÎntul a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva săptămîni, nu-au mai avut cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
doar romanii sunt murdari și împuțiți? - O, viitor duce, a spus rabinul, și leul, dacă e liber și tânăr, are un miros de care nu-ți dai seama fiindcă se topește în mireasma ierburilor. Dar, dacă-l prinzi și-l priponești într-o cușcă, are o duhoare specială, înțepătoare, iar când e bătrân și mânat în arenă ca să fie ucis, pute ca țapul cel mai ramolit. Ne-am așezat la o masă plină de hârtii și instrumente de scris, pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
țăran înțepenit de frig, locuitor într-una dintre cele câteva colibe din apropiere, ne-a spus că, dacă-l căutam pe călugăr, îl găseam la o femeie pe nume Muzia, prostituata locului. Uluiți și nemaiștiind ce să credem, ne-am priponit caii de măr, lângă falusul de piatră troienit de omăt. Prin crăpăturile din ușa colibei femeii ieșeau pufăituri de fum. Eram gata s-o deschid, când numai ce-l văd pe călugăr ivindu-se din spatele casei. Având mânecile tunicii suflecate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
culminat cu un incendiu, care a fost mântuitor și pentru mănăstire, și pentru Zogru. Într-o noapte de august, în anul 1509, cineva l-a trimis pe Dionisie până la lac, să mai dea câteva ciocane în parii de care era priponită cânepa. De data aceasta, călugărul și-a făcut bine treaba, dar la întoarcere a lăsat puțin făclia înfiptă lângă tocul porții, cât să-și potrivească coșul, cânepa pe care-o scosese și ciocanul pe care nu mai știa unde să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
cartea, dar care putea fi folosită în multe feluri. 22. A doua zi, Giulia s-a abținut să-l sune, dar în următoarea s-a dus să-i facă o vizită. Zogru stătuse prin preajmă, strecurat într-un vecin care priponea toată ziua poarta casei și făcea conversație cu Giulia ori de câte ori trecea pe lângă el: - Săru’ mâna, domnișoara Giulica, ce mai faci, domnișoara Giulica? Da’ părinții matale ce-o face ei acuș în Italia, tăticu’ și mămica matale? - Bine, și eu, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
acte în regulă. Își făcuse în câțiva ani și liceul, și facultatea, la fără frecvență ori prin cursurile rapide organizate de comuniști special pentru victime ca Vencica. Așa că în 1959 Zogru a găsit-o membră în guvern, cu Pobedă neagră priponită în poarta cu pantere. Casa lui Achile, cu cerdacul ei brâncovenesc, fusese vopsită maro, ca să țină la murdărie. Zogru a plutit în curte pe deasupra măciuliilor de nalbă și, cum a văzut-o pe Vencica, a rămas înmărmurit. Nu și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
așezat pe un taburet, bălĂngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. TĂcerea noastră era Întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm În voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată În timp. odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam În siguranță și atunci Începeam din nou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
așezat pe un taburet, bălăngă nindu-se fericit și senil sub soarele cu dinți al lui martie. Tăcerea noastră era întreruptă doar de lătratul câinilor și de zgomotul propriilor pași pe trotuarele tăcute ale amiezilor de sfârșit de săptămână. Uneori ne priponeam de vreun zid vechi și umed ca să ne sărutăm în voie, pentru ca apoi să ne continuăm plimbarea hipnotică, suspendată în timp. Odată ce depășeam perimetrul sacru al mahalalelor știam că nu ne mai găseam în siguranță și atunci începeam din nou
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
cu mult mai lesne să treci la fapte. Da. Așa ar fi fost bine să fi făcut. Să te fi pregătit, mai din timp! Al dracului o mănâncă, bă, fetelor, vedeți și voi, ori nu vedeți? Da. Vedem, dar, mai priponește-ți, melița aia, odată! Uite. Îl cuprinde. Nu-l lasă, măcar, pe el, s-o cuprindă. Mâncărime a dracului, ce, mai?! Gata. Au tăcut cu toatele. Ea, Aura, scoate din sân, banii pentru carte, și Îi Întinde, politicos, cu tandrețe și
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de către seară n-a durat prea mult, că, oaspeții, ar fi pierdut, altfel, trenurile, spre Bârlad și spre Fălciu. S-au despărțit. Ăia - la tren! Apă de Maluri - la pânda de vulpe. A legat curca, bine, de gât, și a priponit-o, lângă vizuină, nu departe de locul În care pregătise, mai de cu timp, o căpicioară de fân. Și pânda a Început. Apă de Maluri a adormit. Vulpea a venit. Găsind curca, a mâncat-o, În liniște, după care, s-
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
potrivesc cu testamentul mai puțin decât s-ar crede... Brusc, Pinky, a cărui activitate profesională se desfășura în strictă clandestinitate și, care, tot oficial, în fața dictaturii proletariatului, era un parazit, se văzu pe sine împachetat, amendat și vărsat la pușcărie. Priponit cu brațele la spate de un par, undeva, într-o curte interioară, uitat de contemporani, va sta în șezut și va cânta folosindu- se de degetele de la picioare, la o gamelă. 259 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI și căzu
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
s-a împrietenit cu Regele Bolilor Nervoase. Când se întîlneau pe coridoare, se zvârcoleau sub hățuri, se înfoiau și făceau unul la altul: Mîîîr! Mîîîr!... Într-o pauză de tratament, Regele și-a deznodat, cu gingiile, curelușa cu care fusese priponit în cârlig, s-a apropiat, s-a înseninat și i-a întins Sinistratului gustarea lui de șocuri. - Ia-o, frate Doruleț... Linge și castronașul ăsta electric! Să prinzi puteri. Să ți se ridice și ție, când vei vrea, părul de pe
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
dea bună seara. De la un timp se abătuseră pe la circiumă și niște hoți de bolin-tineni. Nimeni nu știa cine i-a adus, mirosul țuicii sau vreun cunoscut. Treceau groapa în faietoane înalte, pline de garnițe cu lapte, descălecau din fugă, priponeau caii lor voinici de stâlpii gardului și intrau în prăvălie, vorbind în gura mare. Chipeși oameni, os de domn, nu altceva; aveau sprâncene parcă desenate cu linia și gurile pline, sănătoase. Purtau căciuli încă, deși iarna trecuse, miloase și bogate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și-a rupt o mânecă de la cămașă și a vrut să-l lege. Era prea târziu. Se adunase lume. Trebuiau să-l lase dacă nu voiau să cadă în mâna sergenților. Paraschiv s-a răstit la ei: - Ușcheală, că ne priponește! Un mort nu mai are gură! Nicu-Piele le-a spus unde să se găsească și s-au risipit în toate părțile. La miezul nopții s-au întîlnit într-un gang, sub Hotel Nord. Erau băuți și cu chef de muieri
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
șirul cu ultimele case din Aix-en-Provence se sfârși, Tommaso se simți îngrozitor de singur și avu senzația că este, cine știe de ce, alungat încă o dată din Calabria. Se oprea în poieni să doarmă, înfășurat în vechea și uzata sa manta. Mârțoaga, priponită cu hățurile de copac, își vedea de treabă adulmecând văzduhul și cercetând iarba care nu-i prea era pe plac. Se odihnea cât putea, își dezmorțea oasele când soarele era deja sus, pe cer, căuta un pârâu să bea oleacă
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Cârnați... Aromele se împletiră și începură să urce dealul, pe deasupra capetelor. Spinările se neteziră, capetele se întoarseră. — Se dă mâncare, înțelese Costică Ologu, sărind pe loc, păsărește. Să mergem și noi ! Orbul dibui pe jos funia căruțului pe care era priponit Coltuc și porni la vale. Ologu țopăia în jurul căruțului, grăbind bâjbâiala orbului. Nu erau însă singurii care price pu seră. De unde până atunci mulțimea urca și cobora, dinspre vârful dealului se croise un singur șuvoi care mergea, bulu cindu-se, la
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
îi șterse flăcăului sângele uscat din colțul buzelor. Dar cum era peste puterile ei să-l ridice, să-l așeze pe căruț și să-l proptească-n chingi, alese să-l asculte pe Ologu. Îl apucă de subțiori și îl priponi de stâlp, dându-i cârjele. Când o simți așa de aproape și încurajat de reazemul cârjelor, Costică Ologu întinse brațele spre coapsele femeii. — Șezi potolit, șontorogule, i-o reteză Panselia, cu vocea ei trecută prin spărgătorul de nuci. Vezi că
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
românilor" de Iuliu A. Zanne), „Ghicitori, „Folclor", „Reviste și ziare primite", „Activitatea cercurilor culturale'', „Cărți primite", „Poșta administrației" etc. Erau prezenți în „Glasul nostru" colaboratori și abonați din Fălciu, Iași, Neamț, Tutova, de la Giurcani, Voinești, Murgeni, Șuletea, dar și de la Priponești dincolo de Bârlad. În ultimul număr din 1931 era anunțată adeziunea la jurnal și a „domnilor N. Bălănescu, inspector școlar, Iași, V. Ghițescu, directorul liceului de băieți din Piatra Neamț, inginer A.O. Izosser Iași, George Tutoveanu, Constantin Gh. Chirica, autorul broșurii
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]