711 matches
-
fie lui de la noi uric și cu tot venitul, lui și nepoților lui și strănepoților lui și răstrănepoților lui și Întregului neam a lui, cine i se va alege mai aproape, nestricat niciodată, în veci. Iar hotarul acestui loc de prisacă săi fie după obiceiul prisăcilor în toate părțile. Ș i la aceasta este credința Domniei noastre.» Referitor la obiceiul prisăcilor, acesta îl găsim lămurit în unele urice de mai târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
și cu tot venitul, lui și nepoților lui și strănepoților lui și răstrănepoților lui și Întregului neam a lui, cine i se va alege mai aproape, nestricat niciodată, în veci. Iar hotarul acestui loc de prisacă săi fie după obiceiul prisăcilor în toate părțile. Ș i la aceasta este credința Domniei noastre.» Referitor la obiceiul prisăcilor, acesta îl găsim lămurit în unele urice de mai târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă: «...iar hotarul acestei prisăci să
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Întregului neam a lui, cine i se va alege mai aproape, nestricat niciodată, în veci. Iar hotarul acestui loc de prisacă săi fie după obiceiul prisăcilor în toate părțile. Ș i la aceasta este credința Domniei noastre.» Referitor la obiceiul prisăcilor, acesta îl găsim lămurit în unele urice de mai târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă: «...iar hotarul acestei prisăci să fie cât va putea arunca un tânăr din mijlocul prisăcii cu o măciucă, în toate
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
obiceiul prisăcilor în toate părțile. Ș i la aceasta este credința Domniei noastre.» Referitor la obiceiul prisăcilor, acesta îl găsim lămurit în unele urice de mai târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă: «...iar hotarul acestei prisăci să fie cât va putea arunca un tânăr din mijlocul prisăcii cu o măciucă, în toate părțile.». Unele așezări au pornit de la forma circulară a prisăcilor (de ex., Runcul), dar treptat au căutat să valorifice cât mai mult din caracteristicile
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Domniei noastre.» Referitor la obiceiul prisăcilor, acesta îl găsim lămurit în unele urice de mai târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă: «...iar hotarul acestei prisăci să fie cât va putea arunca un tânăr din mijlocul prisăcii cu o măciucă, în toate părțile.». Unele așezări au pornit de la forma circulară a prisăcilor (de ex., Runcul), dar treptat au căutat să valorifice cât mai mult din caracteristicile mediului înconjurător, avansânduși vetrele pe linii de despădurire, conform hărții "Rețeaua
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
târziu. Astfel, Întrun uric din 6 aprilie 7054 (1546), se afirmă: «...iar hotarul acestei prisăci să fie cât va putea arunca un tânăr din mijlocul prisăcii cu o măciucă, în toate părțile.». Unele așezări au pornit de la forma circulară a prisăcilor (de ex., Runcul), dar treptat au căutat să valorifice cât mai mult din caracteristicile mediului înconjurător, avansânduși vetrele pe linii de despădurire, conform hărții "Rețeaua așezărilor rurale din Moldova după condițiile naturale”. Iată un document relevant în acest context: «1694
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
fata lui Marmure uricarul din satul Todirești, vinde lui Apostol Durac, mare medelnicer, a patra parte din satul Ivăneș ti, ținutul Vasluiu, în Fundu, cu vatră de sat, loc de heleșteu, vad de moară, pământuri în țarină, fânaț, locuri de prisăci, din câmp și din pădure...». Astfel vetrele inițiale s-au supus unui proces de roire, încurajat și de unele împroprietăriri. Spre exemplu, vetrele unor sate s-au mărit și s au alungit pe anumite direcții,fie pe direcția ș esul
Consideraţii etno-geografice asupra procesului de locuire pe teritoriul comunei Ţibăneşti by Margareta Negrea Văcăriţa. () [Corola-publishinghouse/Science/669_a_1288]
-
Miclăușeni, Prigoreni, Sârca, Ulmi, Goești (ținutul Cârligăturii) și Vorona (ținutul Botoșani), dar și alți 8 văcari și haidăi la vitele evreului Herșcu Beiliș din Iași, fără a se preciza din ce locuri veneau. Hrihorov din Târgu Frumos, care avea o prisacă la Belcești, sau evreul orândar Mehăl Naileth, din Hârlău, supus cezaro-crăiesc (austriac, n.ns.), alături de alți patru evrei din Hârlău și un armean din Botoșani, care țineau în arendă crâșmele din Arama, Huc, Poșta Sociei și Spinoasa. Desigur, fenomenul mobilității
EVOLUȚII DEMOGRAFICE ÎN ZONA BELCEŞTI ÎN PRIMA JUMĂTATE A SECOLULUI AL XIX-LEA. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Gheorghe Enache () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1721]
-
astăzi în curtea mănăstirii Galata din Deal. Că mănăstirea Galata din Vale era deja așezată, se vede din zapisul de la 4 feb.1579, prin care domnul Petru Schiopu întărește stăpânirea asupra a șapte sate, asupra heleșteului lui Mihai, a unei prisăci din braniștea Bohotinului și peste zece sălașe de țigani. Despre mănăstirea Galata din Vale vorbește explicit un englez - John Newberie - care, vizitând Moldova în anul 1582, spune: „La nord-vestul orașului este un lac mare (iezerul cel mare al Bahluiului) și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
o tipsie de argint. Si singura doamna Maria, fiica răposatului Petru voievod, a mărturisit cu gura ei...câtă seamă de odăjdii și argintărie bisericească a fost...Câte sate au fost ale sfintei mănăstiri, și mori și iazuri, și vii și prisăci, s-au pustiit, și din averile și venitul care a fost...de toate a sărăcit și nu ajunge pentru hrana călugărilor...Si călugării care trăiau în acea sfântă mănăstire nu aveau teamă de Dumnezeu în inimile lor, ci au fost
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
27 mai 1640 (7148) voievodul Vasile Lupu face o danie bogată. Atunci a dăruit mănăstirii Trei Sfetite patru sate, patru fălci de vie la Cotnari, șase fălci de vie la Iași - în Valea lui Ieremia - 12 fălci de vie cu prisacă la Miroslava, patru fălci de vie la Huși și patru sălașe de țigani. - Să nu fie de deochi. Frumoasă avere! - Stii sper că, odată cu biserica, Vasile Lupu vodă a înființat un colegiu (1640), despre care Paul de Alep spune: „La
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
voievozii pe călugări - erau înclinați mai mult spre minciună decât spre dreptele pravile. - Nu putem spune chiar așa, dar mă tem că ne vom mai întâlni cu asemenea fapte. Acum să vedem, însă, ce a mai fost și cu seliștea Prisăcile, pentru care a fost multă gâlceavă. Mai întâi, Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod, la 25 aprilie 1713 (7221), a judecat pricina iscată între mai mulți călărași și Hristarh, egumenul de la mănăstirea Zlataust. Călărașii susțineau „că acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cu seliștea Prisăcile, pentru care a fost multă gâlceavă. Mai întâi, Nicolae Alexandru Mavrocordat voievod, la 25 aprilie 1713 (7221), a judecat pricina iscată între mai mulți călărași și Hristarh, egumenul de la mănăstirea Zlataust. Călărașii susțineau „că acea seliște de la Prisăci, coasta dinspre apus, nu iaste dată de Duca Vodă...mănăstirii lui Sfeti Ioan Zlataust nici de alți domni, ce iaste dată părinților lor, fiind călărași, ca să șadză acolo și să se hrănească...și călugării o au împresurat-o cu mare
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ispisocul și-l tăgăduiesc.” Mai mult, călugării de la Aron Vodă au adus un ispisoc „ de la Mihai vodă Racoviță dintr-a doua domnie, scriindu cum au dat acea seliște sfintei mănăstiri lui Aron vodă.” La sfârșit voievodul a hotărât că seliștea Prisăci este a mănăstirii Zlataust pe motiv că: „Duca Vodă bătrânul n-au apucat să facă drese călugărilor pre moșie de la Prisăci.” - Prin urmare, tăgăduiala în prezentarea la domnie a ispisocului lui Duca Vodă în termen de 50 de zile de către
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
domnie, scriindu cum au dat acea seliște sfintei mănăstiri lui Aron vodă.” La sfârșit voievodul a hotărât că seliștea Prisăci este a mănăstirii Zlataust pe motiv că: „Duca Vodă bătrânul n-au apucat să facă drese călugărilor pre moșie de la Prisăci.” - Prin urmare, tăgăduiala în prezentarea la domnie a ispisocului lui Duca Vodă în termen de 50 de zile de către Hristarh, egumenul de la Zlataust, a fost motivat prin faptul că Gheorghe Duca voievod - fiind răscoale în țară - nu a apucat să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
prezentarea la domnie a ispisocului lui Duca Vodă în termen de 50 de zile de către Hristarh, egumenul de la Zlataust, a fost motivat prin faptul că Gheorghe Duca voievod - fiind răscoale în țară - nu a apucat să facă ispisoc pe seliștea Prisăci. - Gâlceava nu se sfârșește aici, dragule. Nicolae Alexandru Mavrocordat a trimis câțiva dintre marii boieri să cerceteze și să depună mărturie că seliștea Prisăci aparține mănăstirii Zlataust și nu călărașilor sau mănăstirii Aron Vodă. Marii boieri fac acest lucru la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
că Gheorghe Duca voievod - fiind răscoale în țară - nu a apucat să facă ispisoc pe seliștea Prisăci. - Gâlceava nu se sfârșește aici, dragule. Nicolae Alexandru Mavrocordat a trimis câțiva dintre marii boieri să cerceteze și să depună mărturie că seliștea Prisăci aparține mănăstirii Zlataust și nu călărașilor sau mănăstirii Aron Vodă. Marii boieri fac acest lucru la 27 aprilie 1713 (7221). Iată însă că la 1 mai 1717 (7225) Mihai Racoviță voievod cercetează cu amănunțime toate ispisoacele - chiar și pe al
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
27 aprilie 1713 (7221). Iată însă că la 1 mai 1717 (7225) Mihai Racoviță voievod cercetează cu amănunțime toate ispisoacele - chiar și pe al lui, din a doua domnie - și vede cu părere de rău că a greșit dând seliștea Prisăci mănăstirii Zlataust. Apoi spune că Gheorghe Duca voievod a dat o parte din seliștea Prisăci și că Hristarh, egumenul de la Zlataust, nu a prezentat ispisocul cerut în termen de 50 de zile, pentru că: „Ei știind vicleșugul, l-au tot ținut
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
cercetează cu amănunțime toate ispisoacele - chiar și pe al lui, din a doua domnie - și vede cu părere de rău că a greșit dând seliștea Prisăci mănăstirii Zlataust. Apoi spune că Gheorghe Duca voievod a dat o parte din seliștea Prisăci și că Hristarh, egumenul de la Zlataust, nu a prezentat ispisocul cerut în termen de 50 de zile, pentru că: „Ei știind vicleșugul, l-au tot ținut ascunsu și nu l-au mai arătat la iveală...Iar mănăstirea lui Aron Vodă să
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
ispisocul cerut în termen de 50 de zile, pentru că: „Ei știind vicleșugul, l-au tot ținut ascunsu și nu l-au mai arătat la iveală...Iar mănăstirea lui Aron Vodă să aibă a-și ține cu bună pace seliște de la Prisăci.” - Doamne, cât de repede am dat, mărite Spirit, peste un nou vicleșug călugăresc! - Mai ai vreme să te minunezi. Nu te grăbi. Să-ți mai spun că la 7 dec. 1748 (7257), adică după 31 de ani, se ridică din
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
un nou vicleșug călugăresc! - Mai ai vreme să te minunezi. Nu te grăbi. Să-ți mai spun că la 7 dec. 1748 (7257), adică după 31 de ani, se ridică din nou cei de la mănăstirea Zlataust și cer înapoi seliștea Prisăci de la mănăstirea lui Aron Vodă. Asta o fac în fața mitropolitului Nichifor. Acesta, cu dreaptă judecată, arată că seliștea Prisăci aparține mănăstirii lui Aron Vodă. - Umblând eu prin cele zapise, am dat peste o altă judecată domnească. De astă dată, la
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
7 dec. 1748 (7257), adică după 31 de ani, se ridică din nou cei de la mănăstirea Zlataust și cer înapoi seliștea Prisăci de la mănăstirea lui Aron Vodă. Asta o fac în fața mitropolitului Nichifor. Acesta, cu dreaptă judecată, arată că seliștea Prisăci aparține mănăstirii lui Aron Vodă. - Umblând eu prin cele zapise, am dat peste o altă judecată domnească. De astă dată, la 18 sept. 1714 (7223), Nicolae Alexandru Mavrocordat judecă pricina dintre evreii din Iași și mănăstirea lui Aron Vodă; „Adică
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
de Parasca, fiica lui ghioni din Iași. - Tocmai am găsit un nou zapis, mărite Spirit. Este cel de la 20 iulie 1619 (7127), prin care Isaia, egumenul mănăstirii din Tarina Iașilor, mărturisește că Ana Mustețoaia din Iași a dăruit mănăstirii o prisacă cu pomi pentru pomenirea ei și a soțului ei. - Daniile se înmulțesc pe zi ce trece. La 10 mai 1635 (7143), preotul Chicoș dăruiește mănăstirii Aron Vodă două vii. La 12 martie 1639 (7147), un fost vornic, Ionașco Cujbă, dăruiește
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
Vodă o casă cu loc din mahalaua Curelarilor, lângă Scoala jdovească. - Până aici, cumpărăturile mănăstirii au fost modeste. Înainte de 1 sept. 1705 (7214) Ioanichie, egumenul mănăstirii Aron Vodă, cumpără de la Constantin postelnic „ficiorul Aldii postelicul” o bucată de loc de la Prisăci numită Valea și Rediul Aldii. Acest loc nu era te miri ce. Era o moșie adevărată. - Nici o vie cu pomet nu-i un lucru de nebăgat în seamă, mărite Spirit. - Da’ ce zici de faptul că la 12 mai 1651
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
atâtea dugheni primite danii sau cumpărate. Cred că nu vindeau doar sfântul mir și obiecte de cult... - Aveau multe de vânzare; de la miere de albine la halva sau alte delicatețuri...De unde le aveau? Nu-i greu de ghicit. Întâi aveau prisăci cu duiumul. Să-ți aminteasc doar că la 15 oct.1690 (7199) Constantin Cantemir voievod întărește mănăstirii Aron Vodă stăpânirea a două locuri de prisacă mai sus de Hlincea. Si pe urmă aveau legături cu toți negustorii din târg și
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]