377 matches
-
a resurselor. „Pădurea era copleșitor de multă față de un număr restrâns de oameni și în special față de nevoile și capacitățile lor tehnice”; în fața imensității suprafețelor împădurite, vrâncenii se plângeau că „stă pădurea să cadă pe noi” . Izlazul este socotit nesfârșit, prisosește nevoilor locale, e suficient de întins (iar această trăsătură e pusă sub semnul îndoielii doar în cazuri speciale, de exemplu când prin folosirea acestuia se barează drumurile de trecere sau apar aglomerări în jurul morilor, pe lângă târguri ori vetrele de sat
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
Alături de școală, în piață, s-au adus garoafe și tineri veseli cumpără buchet după buchet. Pe alei se aud strigătele prelungi ale celor care printr-o salutară inițiativă ajută gospodinele să se debaraseze, economisind timp, de sticlele și borcanele goale prisosind prin debarale. Din bucătăria naratorilor vine un indescriptibil miros de cartofi prăjiți cu salam de primăvară. Secolul al XVII-lea e departe, secolul al XXI-lea e aproape. Pe noptiera naratorilor, ispititoare, te-mbie să le citești două volume nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
imense cum nu se mai văzuse din secolul de dinainte, cu care se ducea încet și în hurducăieli neîntrerupte, pe drumeagurile înguste, o dată la o lună după cumpărături mărunte sau de câteva ori pe an să schimbe merele ce-i prisoseau cu un țăran ce le ducea mai departe la oraș, iar grâul obținut în schimb să-l macine, la întoarcere, la singura moară pe care o cunoscuse ea și o cunoscuseră și părinții ei și care mai rezista printr-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
unei misiuni în străinătate, s-au ațintit asupra noastră și acei ochi nechemați, dornici mai ales de senzații ieftine, întregul colectiv de la revistă devenind pentru ei, dintr-odată, un subiect asiduu de discuție, în care, așa cum se întâmplă, fabulosul a prisosit. Consider deci că lipsurilor noastre reale li s-au adăugat, din afară, și reziduuri de fabulație, acestea fiind nu numai transferate, imperceptibil, din planul ideal în cel al realității, ci și ridicate la rangul de lipsuri caracteristice întregului colectiv, lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
păcate, dragule. Sfințiile lor cu căldările clocotind, iar noi cu ale noastre povestind. Să mergem mai departe. --Cam în aceeași parte cu velnița - am reluat eu vorba, accentuând cuvântul păcătos “velniță” - avea case și “Matei vel cămăraș”, case care probabil îi prisoseau și... Amănunte aflăm din întărirea dată mănăstirii Trei Ierarhi de Grigorie Ghica voievod la 6 iulie 1731 (7239): “Adică acestu boieriu credincios,... dintr-a sa bunăvoie, au dat danie a sale drept case gata cu ogradă pinpregiur... în dealul Bahluiului
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
complectând opera educativă [a] acesteia. Cu ajutorul sumelor de bani, ce vor rezulta din plata abonamentelor și din contribuțiile benevole în cari sperăm atâta vom căuta ca revista să apară regulat și în condițiuni din ce în ce mai bune, iar din banii, ce vor prisosi vom face un fond pentru excursii. Și acum ne adresăm către părinții, profesorii și intelectualii români, cu un cuvânt către toți prietenii și sprijinitorii noștri, rugându-i să ne dea tot ajutorul moral și material necesar existenței acestei mici reviste
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
exemplar pentru mine - asta înseamnă până târziu, la protestele împotriva rachetelor sovietice și americane cu rază medie de acțiune din anii ‘80, ba și mai încolo: fiindcă spre sfârșitul deceniului trecut, cu banii obținuți dintr-un premiu și care îmi prisoseau, am finanțat o fundație care să sprijine etniile roma și sinti și am dat premiului ce urmează să fie acordat la fiecare doi ani numele lui Otto Pankok. Asupra lui a planat, în perioada nazistă, interdicția de a picta și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
mare risc pentru mine. Nu trece mult și Sergiu își face apariția cu mașina, lăsându-mi cinci exemplare ale revistei. Ca amintire pentru mai târziu i-am dat lui Sergiu porthartul meu din război și o centură lată care-mi prisosește. De-ar putea vorbi aceste obiecte câte n-ar afla noul proprietar, unele noutăți i-ar veni chiar și de la com. Cârnățeni de lângă Tighina, unde părinții lui au funcționat ca învățători înaintea anilor 1940. Căldură mare, oboseală și multă agitație
Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
au muncit. Și generații s-au Înnoit. Copiii au devenit tineri, tinerii - maturi, maturii - bătrâni, iar aceștia - bunici! Și- dezvoltat, acolo, pe pământ italic, minunate așezări: semiitaliene, semiromâne. Munceau mult, bine; câștigau pe măsură. Aveau și pentru ei, le și prisoseau, bănuți buni. Ce să facă, ei, cu surplusul de câștig? Au prins a-l trimite acasă, În vecinătatea fărâmei de tărâm pe care vicisitudinile vieții iau obligat să-l părăsească. Și au Început a se construi,aici, vile. Mai fiecare
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
de mecanisme, de la gramofoane la mașini de calculat, pentru a le desluși secretele. CÎnd nu era cu mine sau nu lucra pentru taică-su, Tomás Își petrecea majoritatea timpului Închis În camera lui, construind artefacte de neînțeles. Tot ceea ce Îi prisosea În inteligență Îi lipsea În simț practic. Interesul lui pentru lumea reală se concentra În aspecte precum sincronizarea semafoarelor de pe Gran Vía, misterele surselor luminoase de la Montjuïc sau automatele din parcul de distracții Tibidabo. Tomás lucra În fiecare după-amiază În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
serviciu, dar i-a luat locul tata. Cum puteam să înșel inima curată a unui copil, mă duceam și eu și stăteam la coadă, uneori noaptea, și dădeam ceea ce cumpăram oamenilor necăjiți, nu voiam să se afle că mie îmi prisosește. Eram foarte atentă la sărăcie, știam ce rău doare, și îi ajutam pe cei nevoiași ori de câte ori puteam. Mie chiar îmi plăceau cozile. Niciodată n-am simțit mai multă solidaritate ca atunci când înghețam la coadă, când disperarea că nu poți lua
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
pentru zilele când erau bolnave sau pentru zilele în care gerul îi împiedica pe "oamenii buni" să le aducă de mâncare. Sandei se obișnuise cu acest ritual, merindea adusă de oamenii pe care nu-i văzuse niciodată la față îi prisosea, încât strădaniile ei de a-și completa meniul zilnic se reduceau la o grămăjoară de alune și la una de mere pădurețe. Zmeura, murele, fragii le mânca în momentul în care le culegea. Se juca printre tufișuri, uitase să se
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
galben pe an în loc de patru, cum plăteau înainte. Acest galben însă era dat în mâna mitropolitului, pentru a avea grijă de școli. Din acești bani se dădeau 100 de galbeni pentru școlile de la Sfântul Mormânt. Apoi, din banii „ce vor prisosi să fie de chiverniseală copiilor celor străini și săraci pentru îmbrăcămintea și hrana lor”. Părinte, pot să întreb ceva? „Când am fost eu împotrivă, dragule?” Spune-mi, te rog, de ce dascălul cel mare elinesc primea 360 lei pe an, al
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
ți trebuiește ori nu este, ori s-a isprăvit chiar mai înainte. Cela car era prea îngust, celălalt prea înalt, unul avea o spiță crăpată, altul proțapul prins ca vai de lume... De, ca atunci când duci spre vânzare ce-ți prisosește și ți-i de-a scăpare. M-am învârtit eu o vreme, băgând de seamă că bine-a zis cine a zis cum că una-i socoteala de-acasă, și alta tocmeala din târg. DĂNILĂ: Ce spui, măi frate? ONOFREI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
să se audă la mari depărtări trâmbițarea dată de dânșii. CEAUN: Cum zici dumneata. Acuma să trecem dincolo de ușă să-ți faci intrarea cum se cuvine. Și-ți doresc izbândă mai mare ca a mea, fârtate. Iară dacă ți-o prisosi din cele primite, să-mi dai și mie câte ceva, că nu ți-a fi degeaba. PÂRJOL: Hm! Om vedea noi care pe care! (Ce doi se strecoară afară și trag ușa. Revine la masă Liana, deschide iarăși condica. După câteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
PRICINĂ: Hm... Asta oare ce-o mai fi? (gustă din nou, cu grijă) GRAS (către Slab): Frățioare, văd că Pricină nu prea se-ndeamnă la mâncat. O fi bolnav sau o fi având vreo grijă... Ia vezi tu... ce-i prisosește... SLAB: Eu văd... Da' cât dai? GRAS. Că doar nu-i din talgerul tău! SLAB: Ce-are-a face? Se cheamă că eu îți fac rost, că-i lângă mine. Dacă vrei; dacă nu... GRAS: Bine, pentru osteneală ți-oi da câte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
suflet pur tot, numai viață tot, numai sens tot, numai idee tot! Mie îmi e de prisos trupul, Orfeule, îmi e de prisos trupul pentru că-mi lipsește inima. Sau nu-i mai bine zis că-mi lipsește sufletul pentru că-mi prisosește trupul? Îmi ating trupul, Orfeule, mi-l pipăi, mi-l văd; dar sufletul?, unde îmi e sufletul, îl am oare? L-am simțit că-mi dă cât de cât semne de existență când am ținut-o, îmbrățișată, aici, pe genunchi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
înainte, când vor pătrunde în Centura Industrială, dificultățile vor crește. Socrul remarcă gestul, dar nu zise nimic, ginerele lui e un tânăr simpatic, fără îndoială, dar e nervos, din rasa agitaților din născare, mereu îngrijorat de trecerea timpului, chiar dacă îi prisosește, caz în care nu știe ce să pună în el, în timp, se înțelege, Cum va fi când va ajunge la vârsta mea, se gândi. Lăsară în urmă Centura Agricolă, șoseaua, acum și mai murdară, traversează Centura Industrială, o ia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
cumetri, doar cât să intre Marçal, să-și îmbrățișeze mama și tatăl, dacă erau acasă, să întrebe ce-au mai făcut de ultima oară, și să iasă spunând, Mâine vom vorbi mai pe îndelete. De obicei, erau de ajuns și prisoseau cinci minute pentru îndeplinirea rutinei sentimentelor filiale, restul de expansiune și conversația substanțială rămâneau pe a doua zi, uneori prânzeau, alteori nu, dar aproape întotdeauna fără Marta. Astăzi, totuși, cinci minute n-au fost suficiente, nici zece, și au trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
Ca să adoarmă, începu să numere păpușile de parcă număra oi, începu cu bufonii și îi numără pe toți, apoi trecu la măscărici și reuși să-i numere și pe ei până la capăt, cincizeci din ăia, cincizeci din ăștia, de cei care prisoseau, cei din provizia pentru stricăciuni, nu se interesă, vru să treacă la eschimoși, dar i se băgară în față, fără explicații, infirmierele și, în lupta pe care trebui s-o ducă pentru a le respinge, adormi. Nu era prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
reîncepu politicosul domn, îndreptându-și nodul cravatei, apropiindu-și scaunul. Emilia a venit la Radio datorită soțului ei. A beneficiat, probabil, de prestigiul sau relațiile sale. Dar calitățile ei s-au impus repede. — Să trecem la momentul când calitățile au prisosit. — Nu știu, nu mai lucram la Radio. Știu că a trecut o vreme pe micul ecran. Era o promovare. O plăcere s-o vezi, s-o auzi. Chiar când cita, diavolița, din discursurile stim noi cui. Motivele pentru care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
n-a avut legătură cu mine în ce privește "darea" și "primirea" afară de voi. 16. Căci mi-ați trimis în Tesalonic o dată, și chiar de două ori, ceva pentru nevoile mele. 17. Nu că umblu după daruri. Dimpotrivă, umblu după cîștigul care prisosește în folosul vostru. 18. Am de toate, și sunt în belșug. Sunt bogat de cînd am primit prin Epafrodit ce mi-ați trimis... un miros de bună mireasmă, o jertfă bine primită și plăcută lui Dumnezeu. 19. Și Dumnezeul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85090_a_85877]
-
cele două kile de cartofi ce v-au mai rămas, fiindcă fix acolo vor căuta prima oară inspectorii ANAF, specializați pe bani grei la Washington, exact pentru genul acesta de controale. Luați exemplul celor mari și treceți bibilicele care vă prisosesc pe numele mătușilor din dotare, vreunei verișoare ce nu are bibilici, sau chiar a unui om de încredere. Cetățeni, proprietari a peste 15 bibilici, asigurați-vă cu certitudine, că bibilicile dumneavoastră rămase în bătătură nu sunt din cele ciripitoare, ca
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
placaj. În momentele în care cineva se aventura în partea aceea a încăperii, Cealaltă Carol ieșea pe ușă, arătând exact ca un cățel de plastic de pe cutia pentru donații pe care Ted o ținea lângă casă, pentru mărunțișul care le prisosea clienților. Cealaltă Carol înfrunta orice bețiv, indiferent cât de tare se clătina, cât era de murdar, de distrus sau potențial violent, și îi șuiera: Dispari. N-ai ce căuta aici. Dacă te mai prind, chem poliția, iar acum șterge-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
renunțăm la gândirea de tipul exclusivist: ”eu am făcut, eu am realizat, eu am dres etc.” 7. Milostenia. Faceți fapte de milostenie, oameni buni. Făceți-vă un obicei din a dărui cât de puțin din ceea ce aveți, din ceea ce vă prisosește. Nimeni nu e atât de sărac încât să nu poată dărui măcar un zâmbet, atât! Dar dacă vă veți obișnui zilnic să dăruiți ceva, chiar și un cuvânt bun, doar acest simplu fapt vă va transforma extraordinar de mult viața
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]