420 matches
-
nuntă un dar, pentru a-i ajuta să se așeze la casa lor; părinții fetei sunt datori să-i facă zestre; nașii, ca rude spirituale, inițiază tinerii în căsătorie și îi veghează, iar finii mulțumesc nașilor prin daruri; mortul e privegheat de tot neamul; greșelile și păcatele unuia se răsfrâng asupra neamului întreg. Intimitatea are forme concrete de manifestare: neamurile își fac casele alăturate, dorm în aceeași cameră sau în același pat, mănâncă la aceeași masă și din aceeași strachină, își
Cum gîndesc și cum vorbesc ceilalți. Prin labirintul culturilor by Andra Șerbănescu [Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
liniștea și tăcerea. Poetul construiește metafore urzite din interferări de regnuri de abstract și concret, construind o lume în care să se refugieze: pământul este un muget de semințe, vara răsuflă ca un taur în obraz, scările sunt temute, semințele priveghează, plugurile sunt împerecheate, ploile și soarele își scurg flacăra în pământ. Edenul ne amintește de "Pașii profetului" a lui Lucian Blaga, cauza refugiului este "cimitirul de mașini" (invazia tehnicii): "O mie nouă sute și nu știu cât/ Rodea ca-n înserare, tulbure un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
dă de Dumnezeu. Cine va vedea cerurile deschise în noaptea de Bobotează va fi drept înaintea lui Dumnezeu. Se crede că în noaptea de Sf. Paști, pe la miez de noapte, se deschide în fiecare an cerul. De aceea trebuie a priveghea în noaptea aceea, și dacă vede cineva cerul deschis, apoi va primi de la Dumnezeu tot ce ar cere. Cerul se deschide și în noaptea de Sf. Gheorghe, cînd dă putere tuturor pomilor să înflorească: nucul, salcia și toți pomii pădurilor
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
a genunii și nicio adiere nu se-nfiripa doar vocea pierdută a călătorului care-și striga numele pentru a nu se înstrăina complet și să nu fie surprins de omnitudinea pustie copleșit de-o stranie vacuitate precum focul interior e privegheat de himera pustiului de gând cum ard pocnind cuvintele rostind în numele Tatălui și al Fiului și al Duhului Sfânt închipuind o lume. Întruparea sensului Deturnare a sensului zgribulit în restriștea vraiște a zvonului uzurpator înfiripare a sensului pe colinele însorite
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
pe țărmul Mării Moarte și nici Păstorul, sedus fiind de sumbre profeții nu se mai arată decât printr-o erată Citești și fața lumii se răsfață iar sufletul tânjește după făptura timorată a Verbului dintâi. Epifanie Turlele urcă spre cer privegheate de zborul păsărilor stingher în preajma mănăstirii poteci părăsite pe care nu trece nimeni. înmugurește steaua venerii și-ți vindeci tăcerea înlăcrimată în muguri mângâiat de lumina care se frânge fără vină. Lucrurile par sprijinindu-se în câte un nume când
Poezie by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Imaginative/8550_a_9875]
-
acesteia. Elementele de relație subordonatoare în frază prin care se realizează joncțiunea dintre atributiva circumstanțială și regenta ei pot fi: a) Conjuncțiile subordonatoare universale că, dacă, de, ca ( + conjunctivul). Exemplu: Acolo, sub ocrotirea munților, își întocmi tabăra, așezând streji ca să privegheze în toate părțile. (N. Bălcescu, op. cit., p. 94) b) Adverbele pronominale relative cum, precum, cât,(la care se adaugă ce = cât de din comunicări de tipul n-a știut-o ce rea este - vezi Mioara Avram, art. cit., p. 547
Funcţia sintactică de dublă subordonare simultană by Arsene Ramona () [Corola-publishinghouse/Science/1142_a_2072]
-
mai contenesc să împileze, despre cei din devșirmé - copiii de creștini vânduți sau prinși de mici, turciți și crescuți ca niște câini în școlile de ieniceri, care se dușmănesc și se taie între ei fără milă. Printre flăcările lumânărilor îmi privegheam mortul și mă uitam la ei, la tata și la unchiul Nicos, și le citeam viața în căutătura vinovată. Toți visează să audă clopotele bătând la Sfânta Sofia, visează împărați și împărătese dintre greci, dar fiecare este gata să vândă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
plângă și să țipe: „Nu merg taică după Grigorașcu, nu merg, taică!” Parcă și acum o aud. Au luat-o femeile s-o împace, dar ea și la cununie tot în lacrimi a fost. Nu m-au lăsat s-o priveghez, c-au zis că-s voievod și nu se cuvine să plâng ca o muiere. Ce-aș fi vrut să plâng! Am stat ca o stană de piatră. Ea în sicriu, îmbrăcată ca o jupâneasă, cu chipul de fetiță și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Numai eu știu cine l-a omorât pe vodă. — Cine? țipă isteric femeia. — Mai încet, că zidurile au urechi. Cine i-a furat lui vodă scrisorile venite acu’ o lună de la Viena, acela l-a ucis. Acum mergeți să-l privegheați. O luă pe Casandra pe după umeri și o îmbărbătă: Ține te tare, Casandro. Eu mă duc acasă, să-i spun mamei să vină și ea, că au fost frați. Un gând îl străfulgeră. Oare de ce doamna Maria n-a întrebat
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zile stătuse la sfat cu mitropolitul. Theodosie era singurul care-l urma. Cu greu își stăpânea lacrimile. Era singurătatea pe care o simțise prietenul lui și care nu fusese o nălucire, căci iată acum nimeni nu este dornic să-l privegheze. Fusese un om mare, nu pentru că ajunsese domn, ci pentru că fusese destoinic. Odaia era rece și neprietenoasă astăzi. Un argat, ca să intre în voia mitropolitului, aduse sfeșnicul, cu nisip proaspăt pus pe tăblia de sus și aprinse la capul mortului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Asta e un semn? — Aș, ce semn, doar că dobitoacele sunt mai simțitoare ca oamenii. Calul plânge acum și nu rabdă nici lumina, că oamenii... Dacă nu eram noi, n-avea nici lumânare. Du-te sfinția ta la divan, îl priveghez eu pân’ la toacă. Binecuvântează. Omul se lăsă într-un genunchi. Mitropolitul rosti ceva neînțeles și-l binecuvântă. Ieși repede ca să nu-i vadă grăjdarul ochii înlăcrimați. În spătăria mică abia încăpură boierii mari și cei din a doua treaptă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ar fi vrut să spună ceva, își drese glasul și-și lăsă privirea în pământ. Se întreba dacă tânărul plin de viață din fața sa nu face un gest de impietate. Marele lui prieten zace mort și părăsit în odaia rece, privegheat de un grăjdar, care-i aprinde lumânare de la lumânare să nu stea fără lumină, iar tânărul se ridică pe treptele măririi până sus și de acolo demonstrează că este energic și capabil și chiar încearcă să arate că răposatul a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe care El îi iubise Îl vindea la farisei, unul din cei doisprezece. Era atât de tulburat, încât îi era teamă să rămână singur în rugăciune și le-a spus ucenicilor: „Întristat este sufletul Meu până la moarte. Rămâneți aici și privegheați”. Dacă Lui, măria ta, I-a fost greu să se împace cu vânzarea de către unul din cei apropiați, cum să ți fie ușor măriei tale? N-am avut tată, cuvioase, și l-am iubit din toată inima mea, ca și cum mi-
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l cunoștea pe Șoiman din bătălia de la Vaslui. L-a îmbrățișat și i-a zis: De folos țării tot poți fi, Șoimane. Pentru că eu ți-am dat în stăpânire acest deal, ca în vârfu-i să te-așezi ca stejar să priveghezi, și dușmanii de-i vedea, c-au intrat în țara mea, tu să strigi cât îi putea: „Sai, Ștefane, la hotară, C-a intrat sabia-n țară”! Atunci eu te-oi auzi, Ca un smeu m-oi repezi Și nici
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
că a adus la cunoștința spătarului Nicolae Istrate, alt revoluționar, aflat la Mănăstirea Slatina, că nu avea voie să părăsească "hotarele moșiei Sf. Mănăstiri", dar că îi îngăduise să trimită vornicului Iordache Pruncu o scrisoare, prin care îl ruga să privegheze asupra caselor sale din Iași. Iar de a se periorisi [a se opri] pe musafiri ce s-au găsit la mănăstire, veniți din acest ținut pentru groaza boalei holerii ce urmează, și care încă merg cu necontenire, nu s-a
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
de puțin cer visurile mele! Și ce greu este în același timp cu ele! Vậntul toamnei alunga nemilos frunzele moarte, stậncile deveneau singuratice și pustii ca și sufletul meu însetat de dor, soarele se pregătea să apună, iar biserica își priveghea melancolică morții pe melodia gậndurilor mele care mi-au anticipat existența. Vălul tristeții acoperea parcă întregul sat, iar eu mă retrăsesem iarăși în forul meu lăuntric. Cele două lumi antagonice, atật cea exterioară, cật și cea interioară erau luminate acum
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Domnul Trandafir, pe care nu contenea să-l invoce la fiecare oră de curs. Își dorea atật de mult să semene cu Domnul Trandafir încật îi repeta ceremonios gesturile, dậndu-ne în fiecare toamnă pere din părul bătrận din curtea școlii, priveghind la descărcarea carului cu fận, dậnd ușor tonul cu diapazonul: Laaaa! sau punậndu-ne să împletim diferite obiecte, după modelul maestrului sadovenian. În rest, lecțiile erau cật se poate de originale: citirea se făcea cursiv, cu glas tare, cu intonație, respectậnd
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
Tăcută, plậngậnd în noapte, voi veni, iubitul meu, să-ți sărut ochii fierbinți, doar ochii, numai ochii!... Studenția mea a fost o adevărată luptă pentru supraviețuire ; plecasem din satul natal cu roata carului trecậnd prin istorie, lăsậnd troița cu Hristos priveghind ca un martir obosit. Se zguduise cerul de stele la gậndul că lăsasem acolo niște bunici drăgăstoși, cu firele anilor grei la tậmple, că-mi lăsasem la poartă amintirile, încercậnd, descătușată de povara gậndurilor, să înfrunt valurile puternice ale vieții
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
fotbal... 1 Mai este sărbătoarea tuturor oamenilor muncii, indiferent de țară, de naționalitate și de numărul de la pantofi. Una două, o dați cu comunismul... Mai știți și altceva? Acu’ În capitalismul românesc care stă pe năslie, cu mâinile pe piept, privegheat de fondu’ monetar - vă țâțâie fundul cotidian, vă mor portofelele de foame, șomajul a pus geana pe voi și vă face marcaj om la om, În schimb stați cu ochii pe televizoare, fiindcă aveți posturi din belșug și v-ați
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fusese făcută de tatăl său David. S-au găsit o sută cincizeci și trei de mii șase sute. 18. Și a luat din ei șaptezeci de mii ca să poarte sarcinile, optzeci de mii să taie pietre în munte, și trei mii șase sute, ca să privegheze și să îndemne pe popor la lucru. $3 1. Solomon a început zidirea Casei Domnului la Ierusalim, pe muntele Moria, care fusese arătat tatălui său David, în locul pregătit de David în aria lui Ornan, Iebusitul. 2. A început să zidească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
întrebuințat ca robi pentru lucrările lui, pe nici unul din copiii lui Israel; căci ei erau oameni de război, căpeteniile lui, slujbașii lui, mai marii carălor și călărimii lui. 10. Căpeteniile puse de împăratul Solomon în fruntea poporului, și însărcinați să privegheze peste el, erau în număr de două sute cincizeci. 11. Solomon a suit pe fata lui Faraon din cetatea lui David în casa pe care i-o zidise; căci a zis: "Nevastă-mea să nu locuiască în casa lui David, împăratul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85046_a_85833]
-
V, 1, în PSB, vol. 57, p. 837) „... am fost învățați să ne folosim de dreapta credință spre cea mai bună viețuire”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, Partea Întâi, ep. 12, în PSB, vol. 81, p. 95) „Scriptura ne îndeamnă iarăși: Privegheați și vă rugați, ca să nu intrați în ispită (Mt. 26, 41). Prin priveghere vrea să ne sădească veghea în dreapta credință, iar prin rugăciune, ajutorul lui Dumnezeu prin har”. (Sf. Maxim Mărturisitorul, Epistole, în PSB, vol. 81, p. 274) „Ca să fim
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
cuv. 62, în Filocalia..., vol. X, p. 323-324) „Cunoștința caută pururea meșteșuguri (metode) de păzire a celor ce au dobândit-o pe ea. Iar credința zice: De nu va zidi Domnul casa și nu va păzi cetatea, în zadar ar priveghea cel ce o păzește și în deșert s-ar osteni ziditorul (Ps. 126, 1). Niciodată cel ce se roagă cu credință nu se folosește de metode și nu umblă cu ele. Căci cunoștința laudă în tot locul frica, cum a
Despre credinţa ortodoxă şi despre erezii by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/129_a_440]
-
Calea” Lui, ci și împotrivirea lumii. Dacă este „în văzul tuturor”(Coloseni 2, 15), astfel, Mântuitorul nu cheamă la credință pentru„triumfalism”, ci numai pentru rugăciune: „Privegheați, că de-ar știstăpânul casei la care ceas din noapte vine furul, ar priveghea și n-arlăsa să-i spargă casa” (Luca 12, 36). Prin aceasta Mântuitorul aratăcă puterea celui rău este mai mare decât orice putere din lume, pecare numai Dumnezeu o poate birui, așa cum Lumina risipește în-tunericul: „Cum poate cineva să intre în
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
Ce ai cu noi, Iisuse!” (Matei 8, 29). Dar puterea Mântuitorului de a lumina în întuneric cu căldura harului este per-manentă până la sfârșitul veacurilor, atât chemând stăruitor la priveghere pe cei ce s-au făcut părtași harului Său, când zice: „Privegheați că de-ar ști stăpânul casei la care ceas din noapte vine furul,ar priveghea și n-ar lăsa să-i spargă casa” (Matei 24, 42-43); cât și cândanunță judecata finală asupra celor ce au respins stăpânirea Sa caDomn al
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]