3,372 matches
-
cele din ziarele unde meseriași ai diversiunii și ponegririi știu să găsească imagini în care dacă nu arăți ca un borfaș, ai sigur ceva din masivitatea unui hipopotam, iar dacă n-ai un luciu viclean în privire, cu certitudine oferi priveliștea cuiva suprins pe când fură ouăle din cuibar. Ce văd în oglindă e imaginea reflectată a cuiva care îmbătrânește și nu pare să-și dea seama. N-am să-mi plictisesc eventualul cititor cu dizertații pompoase despre sensurile metaforice, simbolice, oculte
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
N. Manolescu observă că Gabriel Chifu aruncă o ancoră în generația '60. Dar pe cînd tematica și stilistica expresionistă a înaintașilor aveau de regulă o proiecție cosmică, figurau pe un grandios ecran atemporal, bolborositor de procese geneziace și de apocaliptice priveliști, poetul nostru e atras cu precădere de altceva. Și anume de fatalitatea ascunsă în cotidian, de un mecanism ocult care se găsește în structurile vieții curente. Fără a evita să privească înaltul, discursul său e cu picioarele pe pămînt. Mai
Un afectiv cerebral by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9632_a_10957]
-
transformate în talcioc, unde se comercializau bikini, sutiene, gumă de mestecat, adidași și alte mărgele. l La tot pasul, în Istanbul, te întîmpină vestigii, datînd din urmă cu 2500 ori 500 de ani, sau făurite în ultimul deceniu. l Această priveliște mi s-a așezat pe cornee ca o lentilă de contact. l Italia, precum știe toată lumea, are forma unei cizme, ce-și are rădăcinile bine înfipte în istorie. l Clopotarul cu o mînă ține de funie, iar cu cea dreaptă
Pescuitorul de perle by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Journalistic/9717_a_11042]
-
pentru tine, dar timpul trece și odată cu el și anumite ocazii rare și irepetabile! Doamne, cum a reușit să spună exact ceea ce gândea și el!? Fustița de numai o palmă acoperea numai ceea ce trebuia musai acoperit lăsând pentru Va o priveliște cum numai În ceruri poți găsi. Tocmai Încerca să ridice la modul virtual câte un pic marginea fustiței, mai sus, și mai sus când la sunetul clopoțelului, Rică Olaru sări instinctiv de pe scaun, prinse lanseta din mijloc și trase cu
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
Îi urmărea fusta mini, Îi măsura lungimea cu palma și ochiul său experimentat o dezbrăca virtual, cu o anumită lentoare, apoi Îi admira părul blond, strâns legat și acoperit cu o idee de bonetă, taiorul foarte decoltat ce oferea o priveliște Îmbietoare, ochii albaștri și picioarele a căror lungime Îl făcea să verifice cu privirea dacă stewardesa purta tocuri Înalte și constatând că nu purta lăsa imaginația să zburde peste tot corpul ei frumos a cărui perfecțiune atingea cote Înalte, ajutată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
mușchii de sportiv tânăr, răsufla precipitat În timp ce Îl ruga să se dezbrace pentru că nu-i va deranja nimeni. Băiatul aprecia pe viu perfecțiunea formelor Îmbietoare, curbate ori adâncite, tremura din tot corpul, o ridică pe birou bucurându-se de o priveliște mirifică, o ajută să-și dezbrace și ultimele opreliști din calea pasiunii năvalnice, o sărută așa cum credea că nu o mai făcuse niciodată, când o bombă explodă În universul său de băiat rămas oarecum În urmă, În fața sa apărură Liza
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
adevăr sau iluzie, băiatul parcă observă luminițele din ochii fostei sale profesoare de geografie, ba mai mult, când fata Își trecu un picior peste celălalt, făcu această mișcare un pic mai lent, timp În care o mică porțiune dintr-o priveliște nepământeană Îi Încălzi tot corpul său deja Înfiorat de frumusețea din fața lui și de whisky. Fata a văzut cutremurul din sufletul și din corpul voleibalistului, se prefăcu neinteresată și Îl Întrebă, fals-mirată: Să Înțeleg că nu ai iubit nicio fată
Învierea pământeană by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1269_a_1901]
-
dădeau jos un tablou, o făceau doar pentru un scop practic, ca să nu se mai adune praful pe el, nu pentru a pune altul în loc. Nu s-ar fi apucat niciodată să taie un copac doar pentru a avea o priveliște mai frumoasă și nici să zugrăvească o cameră doar pentru o toană de moment. Chiar și ideea de a le considera chiriași în adevăratul sens al cuvântului era o exagerare; semănau mai mult cu niște țigani care găsiseră casa goală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1859_a_3184]
-
nouă în al doilea loc: când se anunță inundații, intră în fluviu, fluviul va avea grijă de tine. șase în al treilea loc: mulți vechi cunoscuți te vor trăda, însă tu te vei căli și vei supraviețui cu o nouă priveliște a ființei tale. nouă în al patrulea loc: nu câștigi disputa, cearta nu are sens, ceartă-te mai bine pe tine, întoarce-te la tăietura de aur, la punctul luminos, restore your soul to an earlier state of spirit, „ca să
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
punctul luminos, restore your soul to an earlier state of spirit, „ca să existe ceartă trebuie să existe doi oameni“, spune „amin“. amin. nouă în al cincilea loc: poți avea noroc dacă urci până în vârful certei și te poți uita la priveliștea dragostei de acolo. muntele ei se va lăsa pe vine și vei coborî direct în altarul dragostei tale. nouă deasupra: poartă centura nobilă a dragostei tale în fiecare zi, ea te va păzi, vei avea noroc, vei putea să rostești
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
Ia, la iarmaroc. SMARANDA: Asta-i încă una! Ce să cauți la iarmaroc? Nu vezi că-i soarele trecut de-amiază? Târgu-i departe, crezi că mai are nevoie cineva de adus acasă vreun car nou? Că doar așa, în priveliște, n-aș crede că te duci, luând pe deasupra și boii. DĂNILĂ: Ba mă duc s-aduc acasă carul nostru. SMARANDA: Ei, nu-ți spun eu că vorbești în dodii? Care car și de unde? DĂNILĂ: Greu mai pricepi, măi nevastă! Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
îl zvârle proțapul ca pe-o nimica, ba la stânga, ba la dreapta. Aha, iaca l-a oprit la marginea râpii. (strigă) Măi vere, da' ce-ai pățit? ONOFREI (din culise): Om bun, nu mai întreba și nu mai sta în priveliște. Aleargă degrabă și dă-mi o mână de ajutor, că nu mai pot stăpâni pacostea asta de car; parc-o dat strechea-n el! Mai-mai să-mi dau duhul de când mă-ntinde. Dacă nu vii acuma, îl scăp în râpă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
strecoară-n suflet un fior de teamă, singur cu povara cugetului tău, te cuprind deodată lungi păreri de rău dup-o fericire care întârzie, după câte n-au fost, dar puteau să fie, după cele duse pentru totdeauna... * B1: Străine priveliști fugare! Voi nu știți că-n inimă port o dulce mireasmă de floare... parfumul trecutului mort... * F3: Cad din cer mărgăritare pe orașul adormit... F2: Plopii, umbre solitare în văzduhul neclintit, visători ca amorezii stau de veghe la fereastră, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
plugul mare mergeau flăcăii neînsurați, de fapt, cei mai jalnici indivizi ai satului, și doar ei aveau dreptul să dea cu biciul. Noi i-am fi concurat și trebuia să facem liniste. De obicei, să vezi plugul mare era o priveliște destul de deprimantă. Costume naționale închiriate de la primărie, combinate cu niște pantaloni de școală din ăia negri sau cu pantaloni de atelier albaștri. De obicei, repetenți sau oameni care aveau nevoie de bani. Mergeau apoi în Câmpina printre blocuri și oamenii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
După descotorosirea de ouă și de uleiul încins, se aude un zbierăt, un geamăt sfâșietor. Hauăleuuuuu! Se presupune că întâmplător un element uman s-a interpus ca un țăcănit pe traiectoria ouălor. Se evită privitul pe geam din cauză de priveliște cutremurătoare. Chip uman desfigurat îmbunătățit cu ouă. Întocmai ca monezile de argint care se așază pe pleoapele muribunzilor. Se evită privitul și aplecatul peste fereastră, e pericoloso sporgersi cum ar spune un franțuz semidoct. Nu se recomandă holbatul și pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
dispărut unu-doi din balcoane, așa, cu nasul pe sus, țâfnoși. Și de atunci, cum îl vedeau în capul străzii venind spre casă, la fel de țâfnoși, intrau și se baricadau în apartamentele lor tip cages ŕ lapins. Pentru a evita o priveliște la fel de angajantă. Acum voyeurii erau blânzi precum mistreții bănulescieni. Totuși, de atunci, Nae a mâncat în liniște, ulcerul nu l-a atins, e bine, sănătos, ceea ce vă doresc și dumneavoastră. Cel mai frumos meci de fotbal din lume Pe vremea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1854_a_3179]
-
nerăbdătoare parcă întoarcerea gospodarilor de la câmp - câți mai rămăseseră după urgia războiului - fiindcă liniștea o obosea și o întrista. Costăchel s-a oprit în zariștea cuprinsă de văpaia apusului, șia pus mâna streașină lăsând ochii arși de dor să soarbă priveliștea din vale... O pânză subțire de fum - aproape străvezie - plutea în lungul văii, până hăt în gura pădurii. Mângâiată de imagini cunoscute, privirea i s-a oprit asupra unui punct anume... Sub horbota de fum, abia de se ghiceau casele
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
ulițele satului. În cele din urmă, a reușit să se orienteze. „Iată stejarul din fundul grădinii și cumpăna de la fântână, ce străpunge pânza de fum de parcă-i un răzlog învechit uitat în zare.” În jocul de umbre nedeslușite, Costăchel răscolea priveliștea cu privirea înfrigurată. Când și-a descoperit casa, inima i-a tresărit cu zvâcnet nebun și o lacrimă - lacrima pe care o purta în suflet - a pornit să se rostogolească pe obrazul ars de soare... „Doamne Dumnezeule! Am ajuns, în
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
a smuls pur și simplu din mână și l-a plimbat deasupra trupului lui Costăchel... Imaginea dezvăluită cu zgârcenie de lumina slabă a felinarului era zguduitoare... Costăchel zăcea cu trupul contorsionat într-o băltoacă cu apă sângerie... La vederea acestei priveliști, Grigorosu și-a acoperit fața cu mâinile și a rostit un singur cuvânt: Doamne! Ioane! Ridică-l tu, că eu nu pot. M-au lovit și pe mine și nu pot mișca brațul drept. Cu mare caznă, Grigorosu a reușit
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pentru dânsul. De unde venise? Și, mai important, ce anume dorea aceasta de la el, de fapt? Trecuseră, în felul acesta, câteva clipe, dar, pentru el, era prea mult deja. Situația scăpase grav de sub control, nu mai era demult în limitele normalului. Priveliștea aceea grozavă îl scăldase-n toate spaimele și-i suci cu totul mintea. Aproape că nu mai putea respira; tot aerul îi devenise înăbușitor. Covârșit de un sentiment de oroare crescândă, indescriptibilă și de neîndurat, scoase la iveală în grabă
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
perete șubredă și timidă, gata oricând, la o primă atingere ușoară, să se desprindă și să cadă; și unde zăbrelele au menirea de a rugini sub ochii întemnițatului - toate acestea laolaltă n-au avut defel puterea să mă pătrundă cu priveliștea lor tristă și lugubră și să mă înspăimânte, fiindcă mă aflam într-o minunată stare de echilibru: să mă știu închis și, în același timp, să fiu încredințat că merit pe deplin să fiu închis... În astfel de momente ale
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
multe locuri, deja erau răsărite și încântătoarele flori primăvăratice. Mestecenii și plopii își desfăceau frunzulițele cleioase și înmiresmate, pe ramurile teilor plesneau mugurii plini de sevă. Rândunelele, vrăbiile și porumbeii își clădeau voios cuiburile, gâzele mărunte pretutindeni bâzâiau necontenit, iar priveliștea lor îmbătătoare își revărsa tot farmecul în sufletul omului. Pentru cel aflat în permanente și în chinuitoare tulburări interioare, în totală tristețe și în deznădejde grea, așa un mediu este cel mai potrivit mijloc de îndreptare, pentru a te vindeca
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
erau împărtășite de nimeni altcineva, căci acasă el întâmpină atitudinea, de departe negativă și ironică, a mamei și a surorii lui, ce locuiau acolo. Mai mult încă, din ochii mamei sale vedea limpede cum răzbate acea mâhnire adâncă, izvorâtă din priveliștea pe care ți-o dă nerealizarea și insuccesul propriei tale odrasle. Și poate că acesta era și motivul pentru care izbucnea cu și mai multă forță dezaprobarea și nesusținerea sa, pe care tânărul le primea cu multă amărăciune și în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
ca urmare a unui efort îndelung și anevoios. O reciti și i se păru a fi fără cusur. Astfel, bucuria îi spori și mai mult. „M-am născut ca să fiu un creator!”, exclamă el în extaz, amețit cu totul de priveliștea lucrării încheiate. În dorința sa de a și-o publica, i-o înmână și editorului care, la rândul său, o citi și el cu mare interes. Cartea acestui tânăr i se păru, într-adevăr, minunată. Aproape c-ar fi vrut
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
să meargă și să împrumute niscaiva făină de grâu de la Adriana, care de bună seamă că trebuia să aibă destulă. Ceea ce și făcu. Când ajunse în fața ușii apartamentului vecinei sale, însă, se minună dintr-odată. Ea avu parte de o priveliște cu totul neașteptată și nefirească dinaintea ochilor săi: ușa de la apartamentul Adrianei era din nou lăsată, din nu se știe ce pricini, întredeschisă. Un gând, ca un trăsnet teribil, pe loc îi strălumină femeii mintea: „Ultima dată, când ușa aceasta
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]