451 matches
-
necuvântătoare, în ceasuri de limpezire spirituală, străEătând dealurile, câmpiile și băOțile ținutului Neamț. în acel sanctuar al eternului, pădurea a conservat sfinte taine, iar „Fărările de altădată”, unde, „șerpuitor urcând / sau coborând spre depărtări cu tainice cântări / de mierle și privighetori...”, găsea, în copilărie, „poienile cu flori de iasomie...” și câte alte minunății... (3ădurea mea) Acei ani ai inocenței îi amintesc maturului de astăzi, printre-atâtea întâmplări, și povestea puiului de urs („Doamne, oare de ce fiara din tot ce-i viu stă
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
îi corespunde drumul de la descriptivismul pastelist la interiorizare. Orga de mesteceni (1970) aduce o decantare a lirismului, descripția (și așa sumară) se contrage în imagini lapidare și sobre, stil caracteristic de acum înainte. Zăpezile de acasă (1972) și Noapte cu privighetori (1973) reiau, într-o disciplină stilistică matură, temele copilăriei, satului, familiei, tratate fără frivolități neosămănătoriste, cu un real fior elegiac. Poetul știe că, inevitabil și ireversibil, s-a rupt de acea lume: „De ce te-ai lepădat și tu, Ioane?/ Cine
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
mării, București, 1966; Cele patru anotimpuri, București, 1966; Ecce tempus, București, 1968; Orga de mesteceni, Cluj, 1970; Poeme, pref. Ov. S. Crohmălniceanu, București, 1970; Emil Isac, un tribun al ideilor noi, Cluj, 1972; Zăpezile de acasă, București, 1972; Noapte cu privighetori, ed. bilingvă, tr. Marcel Pop-Corniș, București, 1973; Templul din afară - The Outlying Temple, ed. bilingvă, tr. Marcel Pop-Corniș, București, 1975; Ultimul drum, București, 1975; La zei acasă sau O călătorie lirică prin Elada, București, 1976; Transilvane cetăți fără somn, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285850_a_287179]
-
14 mai. Mutarea la Cotroceni. Vreme uscată. Înainte de amiază prefectul Poliției. Orele 10½-11¾ Consiliu de miniștri, problema primului colegiu întâmpină greutăți la Cameră. După-amiază audiențe, Zizin Cantacuzino. Ora 4½ plecat cu Elisabeta la Cotroceni. Plimbat prin grădină, totul în floare, privighetori, aer plăcut. Ora 6½ cinat pe verandă. Seara puțin în grădină, scris etc. Joi, 3/15 mai Vreme frumoasă, dar foarte uscată. Înainte de amiază Câmpineanu și Lecca la mine. Camera a votat primul colegiu, orășenii și proprietarii funciari cu venit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2033_a_3358]
-
E-mail: bacau@ajofm.anofm.ro www.bacau.anofm.ro AJOFM Botoșani Str. Colonel Tomoroveanu, nr.2, Botoșani Tel: 0231/536791; 0231/516221; 0231/531160 Fax: 0231/536793 E-mail: botosani@ajofm.anofm.ro http://www.botosani.anofm.ro/ AJOFM Neamț Str. Privighetorii, nr. 21, Piatra-Neamț Tel: 0233/237780, 0233/237781 Fax: 0233/213424 E-mail: neamt@ajofm.anofm.ro http://www.neamt.anofm.ro/ AJOFM Suceava Str. Tudor Vladimirescu FN, Suceava Tel: 0230/523279 E-mail: suceava@ajofm.anofm.ro www.suceava.anofm.ro
by ANCA TOMPEA, CARMEN MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/950_a_2458]
-
1981; Necunoscuta de la Sucevița, București, 1982; Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Unirii, București, 1983; Voievodul fără teamă și fără prihană, 1984; Oana, București, 1986; Român Grue Grozovanul, București, 1987; Vetre de istorie românească, București, 1988; Povestiri istorice, București, 1994; Cântarea nevăzutelor privighetori, București,1995. Repere bibliografice: Cioculescu, Aspecte, 398-411; L. V., Un roman al creației, VRA, 1942, 633; Octav Șuluțiu, Pe margini de cărți, RFR, 1944, 1; [Dumitru Almaș], RRI, I, partea II, 54-60; Valeriu Râpeanu, Câteva întrebări pe marginea unei cărți
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285308_a_286637]
-
evanescente și locurile comune. Coordonatele mediului poetic țin de o delicată candoare: „Sufletul meu de băiețel/ E și acum în pod printre uitări” (În pod) sau „Profesorul meu de desen/ Era ca o pușcă de vânătoare,/ Trăgea în copii cu privighetori,/ Trăgea cu copiii în soare” (Profesorul meu de desen). Dar această ingenuitate este doar aparentă: nu este viziunea asupra trecutului a copilului ajuns la maturitate, ci articularea unui spațiu interior în care semnalele „din afară” pătrund și își schimbă brusc
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
în coasta Fălticenilor), împreună cu N. Dunăreanu. Toți trei cu aspirații literare, colegi toți trei în ultima clasă la Liceul Național din Iași, se regăseau "pe la două ceasuri" de noapte cu "lună plină" lângă pârâul lui Faur, când un concert de privighetori marca dintr-odată un eveniment de ordinul miracolelor irepetabile; moment amintit întâi (în 1908) într-un scurt comentariu: Rădășenii și sărbătoarea sfântului Mercorie. După mulți ani (în 1925), un Sadoveanu patetic, larg închis efluviilor naturiste și dispunând de o excepțională
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Faur, tot sub luna plină: "Era liniște netulburată în tot cuprinsul satului, nu adia vânt, era călduț și cântau în sălcii o mie și una de paseri maestre. Cred că niciodată nu s-au aflat la un loc cântând atâtea privighetori și nici nu se va mai afla în veci și pururi. Eram așa de mișcat, încât m-am gândit că viața mea poate să se isprăvească în acea clipă..." Despre niște "bordeieni" de pe domeniile lui George Morțun în nordul Moldovei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
jumătate goale și printre frunzele galbene; într-un adăpost șubred, în suspinul vântului... * Țiganilor cari nu voiau să se lese după dezrobire de stăpânii lor boeri, li se zicea de cătră oameni stănci de șindilă. * Înainte de 64 suprefectul se chema privighetor, primarele vornic, judecata se făcea la curtea boerească; jandarmii se numeau cazaci. Pe cei căzuți în marea ură a boerului îi trimeteau la Iași "în pinteni" adică cu căruța fără ciolane la roți, ș-acolo erau buzdugăniți de li se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
pur și copilăresc / înghițit de tine / se face ospăț pentru viermii cărunți.”) și pentru care există doar șansa convertirii prin rugăciune către Cel „egal cu lumina Sa, cu Sine. Este aici, luminând printre noi, / cum fulgerul, cum spinul / din gâtlejul privighetorii / îndemnând-o să zboare”. Există peste tot o căutare continuă a grației dumnezeiești, căreia D. i se abandonează, renunțând la simulacrele iluminării. SCRIERI: Călătorii de recunoaștere, Craiova, 1982; Legea și visul, București, 1987; Eu și lumina, Craiova, 1988; Cortina în fața
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286787_a_288116]
-
apartament de două camere și alte dependințe necesare unui trai comod. Avea un spațiu mare, multă lumină și mult soare, cu un mic parc în fața blocului. În fiecare seară târziu și dimineața, înainte de a porni lumea la muncă triluri de privighetori și alte păsări spre încântarea deplină a celor din jur. Aveam trei luni la dispoziție. La început mi se părea că timpul afectat va trece foarte greu, dar oamenii și locurile m-au încântat permanent și m-au ținut mereu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
În toate casele noastre Stă numele lui de întemeietor. Ca Eminescu în fruntea poeților, Ca soarele în miez de soartă, Stă el, clarvăzătorul fiu răsăritean Al celor douăzeci de milioane Ce trec prin stemă ca prin poartă. Iarna nu sunt privighetori pe plai, Nici flori de liliac să înflorească, Dar cântăreții sunt toți în România Fântâni de suflet și de grai Să cânte această zi ca o văpaie Pentru partid și Ceaușescu Nicolae.“ („El“, Ateneu, ianuarie 1973) „Rostind cuvinte, el grădini
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
ce suferim de la dumnezeu cu lipsa de pâine și altele”. Lipsa de pâine, provocată de secetă și de invazia lăcustelor ce bântuiseră în anii 1847 și 1848, este adesea invocată ca o cauză importantă a procesului de strămutare. Spre exemplu, privighetorul ocolului Podoleni raporta Isprăvniciei Fălciu, la 3 martie 1847, că unii dintre locuitorii satului Podoleni, din cauza lipsei de pâine, intenționează să se mute pe moșia Cozia „unde au și găsit înlesnire cuvenită lor”. Ispravnicul ținutului Fălciu, în raportul adresat Departamentului
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
arăta că locuitorii s-au strămutat „din lipsa pâinii, din lipsa nutrețului pentru hrana vitelor și din împlinirea banilor birului precum și din nămolul datoriilor în care lipsa pâinii i-au supus”. După strămutarea celor 23 de locuitori din satul Vicoleni-Fălciu, privighetorul ocolului lua chezășie de la locuitori pentru trei dintre ei, „descoperiți de invitători și răzvrătitori între obștia lăcuitorilor”. Incendiul din 21 iulie 1844 a provocat mari distrugeri: au ars 191 de case și 50 de dughene, pagubele cifrându-se la suma
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
unele și pe unde le tună în cap fără să aibă vreo voie sau să mă întrebe pe mine”. În anul următor, la 22 martie 1848, locuitorii din Bumbăta au făcut o reclamație pentru imaș, iar Isprăvnicia Fălciu a ordonat privighetorului ocolului Prut (vezi Porunca nr. 4068) să cerceteze cazul, dar la 28 aprilie, locuitorii din același sat au trimis o nouă jalbă Isprăvniciei Fălciu, arătând obijduirile ce pătimesc (inclusiv bătaia locuitorilor, femeile și copiii fiind înspăimântați) din partea posesorului moșiei, Toderașcu
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
răzeșii, erau datori domniei cu multe alte dări în natură, din cereale, din vite, din vin, din oi, toate strânse de oamenii desemnați de domnie, prin intermediul boierului din zonă, de regulă dintre mazili, sau chiar dintre răzeși. În epoca modernă, privighetorul de ocol (un fel de subprefect) ordona mazililor să strâng dările pe sferturi, plătite în moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
chiar dintre răzeși. În epoca modernă, privighetorul de ocol (un fel de subprefect) ordona mazililor să strâng dările pe sferturi, plătite în moneda care circula atunci: galbeni, carboave, sorocoveți, ruble și lei. Printr-o poruncă a isprăvniciei ținutului Tecuci adresată privighetorului ocolului Berheci, Grigore Popa, se face cunoscut ciohodarului răzeșilor Antohești, din satul Oțelești, că a fost numit bumbășir (un fel de perceptor) asupra satelor: Glodurile, Oțelești, Tarnița, Filipeni și Fruntești, poruncindu-i să meargă prin ele și împreună cu zapcii aflați
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
pretor), iar la comunei un primar. Prin aceste legi, Al. I. Cuza dădea un caracter unitar administrației în Principatele Unite ale Moldovei și țării Românești, renunțându-se la vechile structuri administrative (ținuturi, ocoale, sate, cătune) și la vechile denumiri ispravnic, privighetor de ocol, vornic. Totodată, primăriile au avut sigilii (ștampilă) noi, care reflectau noua situație politică și administrativă din țară. În 1865, comuna Filipeni avea ștampilă cu inscripția: Județul Tecuci, Plasa Berheciu, Primăria comunei Filipeni, 1865. Ca emblemă, pe tampilă era
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
unele dintre ele) aveau un sigiliu propriu, care se aplica pe unele acte. Satul Fruntești a avut ștampila sa care apare și pe unele acte, în 1834. Unul dintre aceste acte (zapisă din 17 noiembrie 1829) a fost încredințat de privighetorul ocolului Berheci, referitor la vânzarea către Ioan Oprișan și Alexandru Luca, a doi stânjeni de moșie din hotarul satului Fruntești de către Hurmuzache Samson din satul Godinești și poartă sigiliu în fum al satului Fruntești. Această ștampilă a fost folosită de
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
o figurină, pe care au numit-o "omul-pasăre". Fața acesteia este umană, dar corpul este al unei păsări, al cărei nume înseamnă în traducere "pasărea muzicii de duh". Este o pasăre originară din Himalaya, cu un tril asemănător celui al privighetorii, considerată viețuitoare a paradisului budist, motiv pentru care apare ca reprezentare pe multe dintre construcțiile budiste. Până acum au fost descoperite în sit peste 140.000 de țigle și 200 de piese ornamentale pentru construcții, dar și alte obiecte. Arheologii
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ei blond așezasem o citadelă de diamante, sânul ieșea vergin, rotund și mic din haina decoletată? astfel ne primblam, eu cu mâna în jurul gâtului ei, prin umbroasele și balsamatele dumbrăvi ale lunei, pe lângă adormitele lacuri, pe lângă plîngîndele izvoare, și numai privighetori cu glas de argint zburau cântând din creanga-n creangă și umpleu aerul {EminescuOpVII 139} de note divine. Când ne așezam în luntre, valurile ascultătoare mânau neporuncite, după gândirea noastră, luntrea cea aurită, în care iubita sta culcată în mari
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
vântului am adormit și simțeam, pare-că, cum creierii mei se paraliză de carbon. Murisem! M-am trezit deodată într-un codru verde ca smaragdul, în care stâncile erau de smirnă și izvoarele de ape vergine și sânte. Printre arbori cântau privighetori cu glasuri de înger, pin cărări rătăceau umbre diafane și fericite și se pierdeau {EminescuOpVII 201} prin verdura întunecată a dumbravelor sânte. În depărtare vedeam o dumbravă de aur care, cu freamătul frunzelor sale, cânta o melodie molatecă și lină
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
Bodai. Nu mai fusese acolo de mult, Însă n-avea să cedeze dorinței de a zăbovi. A doua zi dimineață, la răsăritul soarelui, Își aranjă repede părul și Încălzi apa pentru baie. — Cheamă-l pe Ito Hanemon, ordonă el. Cântecul privighetorii se auzea adesea, atât pe câmpiile din jurul Muntelui Bodai, cât și În copacii din incinta castelului. — Sunt la dispoziția dumneavoastră, stăpâne. Cu ușile glisante de hârtie În spate, un samurai voinic se Înclină adânc. Ito era păzitorul lui Shojumaru. — Hanemon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
starea superioară, în comparație cu societățile, care sunt prost făcute și nefericite. Însăși recunoștința a dispărut din lumea oamenilor; numai printre animale se mai întâlnește (O uitare). Animalele se bucură de toată dragostea ei. sosind la Cotroceni în 1875, cumpără treizeci de privighetori și le dă drumul. Gustul pitorescului și frumosul se îmbină în ea pentru a o duce departe de orașele elegante, spre popor, interesant prin sărăcia și prin portul lui; scrie poemul meșteșugarilor, Handwerkerlieder, unde cântă Munca în haine de lucru
by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]