11,078 matches
-
precizie de Alex Mihai Stoenescu. Prozatorul pare martorul ocular al fiecărei întâmplări. Spre deosebire de alte situații, în care preferam o carte documentara unei ficțiuni prea fanteziste, de data aceasta preferam ficțiunea, care pare mai autentică decât documentele înseși. Alex Mihai Stoenescu, Prizonier în Europa, român, București, Ed. Humanitas și Asociația Scriitorilor din București, 1998. 130 pag.
Gheorghe Gheorghiu-Dej ca personaj de roman by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17945_a_19270]
-
proiect, din fericire, abandonat. Noul român se deschide cu scena unui chef, la o cîrciuma din Roșiorii de Vede. Prilejul e constituit de victoria de la Plevna, despre care tot povestesc participanții la bătălie, ajunși aici, victorioși, cu un lot de prizonieri turci. La chef ia parte și Savu Pantofaru, om cu frica lui Dumnezeu, bun meșter dar nepriceput în ale băuturii. Nenorocirea a făcut, ca ageamiu ce era în ale păharului, să se îmbete. Cu mintea aprinsă de băutură și de
Romanele lui Galaction by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17986_a_19311]
-
mîncare, docilitatea excesivă, stare generală de letargie, si, foarte important, delirul minții seduse de imagini închipuite și extrem de idilizate ale unui "acasă" aflat undeva departe, inaccesibil. Nostalgia era boală celor plecați, pentru care întoarcerea nu era posibilă: soldați și marinari, prizonieri, sclavi. Soarta lor, odată căzuți la pat cu această boală, era de cele mai multe ori pecetluita: moartea, uneori prin blîndă, treptată stingere a pacientului care refuză să mai trăiască privîndu-se de alimente și băutură, alteori prin extremă violență, sinucideri spectaculoase, cu
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
reversibilității, fiind prin definitie omogen și izotrop. Putem oricînd călători în orice direcție dorim, fără ca deplasările noastre să aibă vreun efect la nivelul constituirii spațiului. Nu importă că victimele nostalgiei din secolele trecute tocmai de această libertate fundamentală erau private (prizonierii, mai cu seamă), pentru că aceasta este o libertate metafizica, imposibil de confiscat unui om cu adevarat. Ea poate fi interzisă vremelnic, dar în abstractul ei rămîne pururi valabilă. Însă deși mobilitatea este libertatea prin excelență a făpturii vii, ubicuitatea e
Nostalgici în masina timpului by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/18059_a_19384]
-
expirației dinainte de exitus. Eroul sau simte că se apropie de moarte și, copleșit de povestea să, o revarsă chiar cu riscul, de a-și epuiza plămânii. Deși este forțat de împrejurări exterioare să lupte cu narațiunea în scris (este ținut prizonier de Vasco da Gamă în Spania pentru a scrie povestea familiei Zogoiby), rămâne totuși un sclav al cuvântului rostit, al dorinței de a înșira povești pentru ascultători, de a încerca prin exorcizare orală să scape de toate spectrele ce îl
ORASUL PALIMPSEST by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/18077_a_19402]
-
fi judecată în toată complexitatea ei abia acum, după eliminarea lui Miron Cozma, la fel situația țării va putea fi evaluată corect abia după ce se va ridica valul de minciuni și complicități care ne-au ținut, vreme de zece ani, prizonieri într-un labirint al putreziciunii și decăderii. Las deoparte considerentele de natură morală, păstrându-le doar pe cele de natură juridică. Oricâte apeluri la reconcilierea națională vor lansa tenorii de speță lui Dudu Ionescu, doar justiția poate asigura liniștea și
Tehnica desperado nu tine la Stoenesti by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18096_a_19421]
-
abia voalate asupra sorții lor apropiate și a consilierilor lor", amenintăndu-se cu readucerea pe tron a fostului rege Carol al II-lea, sau chiar cu instituirea unei Regente, prin demiterea regelui Mihai. Regele Mihai devenise, ăn țara sa, un efectiv prizonier politic. Dar nu renunță la decizia sa, ăn ciuda faptului că tot era avertizat despre o iminentă răzmerita a ofițerilor cărora nu li se putea mări salariile pentru că regele refuză să semneze respectivul decret. Și au urmat și alte amenințări
Greva regală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17429_a_18754]
-
contribuind și el la zugrăvirea acelui tablou rableisian al zecilor de mii de tone la hectar - pentru a nu-i dă celuilalt timp de gandire. Conducătorul, conștient de toată această "commedia dell^arte" pe care el a impus-o, devine prizonierul ei, nemaiputând să-i încalce legile). A Poetului, "capabil să facă regimul să înghită vipere", dar numai după ce înghițise și el, la rându-i, o broască? A lui Ion Popescu, incapabil să-și "omoare idolul", prăbușindu-se penibil sub aură
Orasul fără puncte cardinale by Dan Croitoru () [Corola-journal/Journalistic/17534_a_18859]
-
mare caracter, însuflețit de o inegalabila ținută morală. Întrebarea e dacă aceasta trăsăstură de caracter poate fi singura îngăduita în comportamentul unui om politic proeminent, unde abilitatea și adaptarea sînt, cu siguranta, absolut necesare. Se pare ca Maniu a rămas prizonierul vechii sale activități politice sub imperiul Austro-Ungar, neputîndu-se adapta, defel, după primul război mondial, celei regățene, mai ales din București, cu moravurile sale specifice. Aceste întrebări și încă altele au fost, pînă acum, ocolite în monografiile despre Iuliu Maniu, fără de
Amintiri by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17554_a_18879]
-
observă lipsa de dexteritate în folosirea limbii române. Cum ar arăta un Rambo care, vrând să tragă cu un pistol în toate direcțiile, n-ar reuși să-l scoată din țocul de piele prins la cingătoare? Gabriel Plesea este un prizonier pe viață al limbii de lemn, chiar dacă uneori, mai ales, atunci când se înfurie, se smucește și încearcă să-și recapete libertatea. În cartea sa pot fi găsite toate stereotipiile lingvistice aflate azi în circulație: "în aceste zile, când toată suflarea
Un scriitor agitat by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17601_a_18926]
-
precum libertatea - invocată des în această carte - pot răscoli ca o furtună oceanul vorbelor. Altele, magice, pot îmbolnăvi sau însănătoși - de exemplu, Ivan e brusc încurajat de cuvintele pe care câinele vagabond (cu experiență de viață!) Bob îl obligă pe prizonier să le spună, de câte ori e trist sau își pierde încrederea în sine: „Eu sunt Ivan cel fără de seamăn!” Prizonierul începe să picteze, inspirat de amprentele pe care degetul le lasă pe geam, în speranța că urmele de vopsea nu se
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
însănătoși - de exemplu, Ivan e brusc încurajat de cuvintele pe care câinele vagabond (cu experiență de viață!) Bob îl obligă pe prizonier să le spună, de câte ori e trist sau își pierde încrederea în sine: „Eu sunt Ivan cel fără de seamăn!” Prizonierul începe să picteze, inspirat de amprentele pe care degetul le lasă pe geam, în speranța că urmele de vopsea nu se vor șterge atât de ușor. Și-a dat seama că arta e „ceea ce menține viu un obiect mort” și
„Niciodată nu e prea târziu să ajungi ceea ce ai fi putut fi“ by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/2478_a_3803]
-
fugare/ Își poartă omul nenorocul/ De-a tot voi să schimbe locul...”, spune Baudelaire. Personajele dumneavoastră își schimbă des locul, identitatea... Credeți că e o șansă, sau un blestem? Cred că e un blestem, cum zice Baudelaire. Cred că suntem prizonieri. Viața lui Georges este o promisiune. Dacă nu a putut să și-o țină, trebuie să moară cu însemnele ei, kippah și cheia Palestinei. Nu se poate întoarce să spună că n-a reușit. Nu are de ales, o dată ce a
„Țara mea adevărată e aceea unde oamenii se bat pentru demnitate“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2491_a_3816]
-
înveninându-le dorita revedere. Celor care l-am ascultat atunci, intervenția lui Corneliu Coposu ni s-a părut extraordinar de curajoasă. Dar cel care a rostit-o avea aerul firesc al spunerii unui adevăr, pe care noi, cei de față, prizonierii unor prejudecăți și înrobiți convențiilor dictaturii, îl ocoleam.
O întâmplare revelatoare la Blaj by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/2516_a_3841]
-
de la prietenii virtuali și îl ajută să posteze fotografii. Crăciun Pântea, născut chiar în ziua de Crăciun, în 1909, în Bihor, nu se poate lăuda că a avut o viață ușoară: a luptat în al Doilea Război Mondial, a fost prizonier în URSS timp de șapte ani, acum vederea nu-l prea mai ajută. Cu o mulțime de povești de viață pe care le poate împărtăși și altora, bătrânul și-a dorit să fie conectat și la mediul virtual, deși are
Record în România: 105 ani, vârsta celui mai bătrân utilizator de Facebook by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/25196_a_26521]
-
cu destinele unor intelectuali de elită. De la Mihail Manoilescu, mort, cum spuneam, în 1950 la Sighet - soția va fi anunțată de-abia în 1958, iar martirul va mai fi o dată condamnat, post-mortem (!) -, la Grigore Manoilescu, ginerele lui Sextil Pușcariu, rămas prizonier ideilor legionare și plecat în exil fără a-și mai revedea familia, toți Manoileștii vor suferi la un moment dat urmările ciocnirii vieții lor cu o istorie ieșită din matcă. Și-aici apare elementul de-a dreptul senzațional al personalității
Memoriile Nataliei Manoilescu-Dinu by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/2545_a_3870]
-
care Franța a trebuit să accepte, să negocieze la nivel intelectual, cultural, această reintrare în normalitate. Dar istoria literară? Ea ce rol a jucat în roman? Cum vă raportați la marii maeștri? Am predat mulți ani literatură. Așa că, vrând-nevrând, sunt prizonierul unor referințe culturale. Nu pot să le ignor. Nu m-au influențat, însă, cine știe ce aceia care au scris despre Primul Război Mondial, fiindcă subiectul meu nu este războiul, ci urmările lui. Am vrut să povestesc cât de greu reîncepi să
„Vine un moment în care, ca să supraviețuiești, trebuie să te porți ca și când morala n-ar exista“ by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/2548_a_3873]
-
asigurărilor sociale, persoane beneficiare de drepturi stabilite în baza prevederilor Decretului-lege nr.118/1990, privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri și persoane beneficiare de drepturi stabilite în baza prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 105/1999 privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate de către regimurile instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940 până la 6 martie 1945, din motive etnice, cu modificările
Românii ar putea beneficia de 53.499 de bilete la tratament balnear () [Corola-journal/Journalistic/23903_a_25228]
-
bănci, ruinarea cu bună știință a industriei și a agriculturii nu iscă mai mult de-o ridicare indiferență din umeri. Cât despre etern amânatele procese ale crimelor din decembrie 1989, care, inițial, l-au adus la putere pe Ion Iliescu, prizonierul unei "perestroici" dubioase, iar apoi pe Emil Constantinescu, exponentul ideologiei îngemănate a incompetentei, veleitarismului și minciunii, ne răcim gură de pomană. Într-o străfulgerare nu lipsită de prost gust, Ion Iliescu făcea o comparație între acțiunea de inspirație kaghebistă a
Bilant (la mâini si la picioare) by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/18177_a_19502]
-
necunoscută, în care orice este posibil. Orice, adică și repetarea experienței. Aceasta este, însă, chiar adevărată stare de barbarie. Ideea unor noi realități este o idee complet eronată. Cum greșită este și părerea că un scriitor adevărat este și rămîne prizonierul unor realități, fie ele și doar efecte ale propagandei. Sînt erori pentru că noile realități nu sînt altceva decît rezultatul unei alte propagande. În consecință, autorii meniți să reflecte noile realități nu vor fi altceva decît profesioniștii unei noi propagande. Poate
Chiar trebuie să descoperim apa caldă? by Eugen Uricaru () [Corola-journal/Journalistic/18178_a_19503]
-
omenirea că o lumină taborică. Acest "suflet" ne va fi în același timp interior și exterior nouă, va fi o parte din noi, după cum va fi și o parte din experiența universală a umanității. "Sufletul" democrației transcendente nu va rămîne prizonier într-un corp, nu va mai legitimă identități echivalente, nu va mai postula PRIMORDIALITATEA SUBIECTULUI ÎN RAPORT CU OBIECTUL. Sub acțiunea cîmpului, Corpul, (instrumentele democrației) se va TRANSFIGURA dintr-un corp juridic, normativ într-un corp energetic, liberator care se va "extinde
HAVEL SI MULTICULTURALISMUL by Ovidiu Hurduzeu () [Corola-journal/Journalistic/18139_a_19464]
-
rucsac și apoi m-a luat pe sus", a povestit Reilly pentru MSNBC, imediat după eliberare. Țin minte că mă apăsa foarte tare cu degetul pe gât, eram total imobilizat. Au acționat ca o forță militară, ca și cum aș fi fost prizonier. A fost incredibil. Cel mai rău a fost când m-a izbit intenționat de geamul de la intrare, apoi și-a cerut scuze pe un ton ironic", a spus reporterul.
Doi jurnaliști, arestați în timpul protestelor din Ferguson. Se aflau la McDonald's by Andrei Moisoiu (Google) () [Corola-journal/Journalistic/21618_a_22943]
-
cu marile puteri străine. A fost îndepărtat de la domnie pe 25 martie 1714, în Săptămâna Patimilor, când solul sultanului le-a anunțat Brâncovenilor firmanul de mazilire. CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Domnitorul și întreaga sa familie, bărbați, femei și prunci, în total 13 prizonieri, au fost duși la Înalta Poartă (Istanbulul de astăzi, numit pe atunci Țarigrad, Constantinopol, Stambul sau Înalta Poartă). După un drum greu, de 3 săptămâni, au fost aruncați cu toții în închisoare. Yedicule, temuta temniță unde Brâcovenii și-au trăit ultimele
Sfinții Brâncoveni. Pe urmele domnitorului la Istanbul. Închisorile şi martiriul by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21766_a_23091]
-
fost niciodata accesibilă vizitatorilor, ea fiind până în prezent o simplă sala de recuzita. În ciuda faptului că au fost folosite manechine pentru amenajare, turiștii au fost impresionați de atmosfera înfricoșătoare. Sala de tortură este locul unde acum 4 secole erau pedepsiți prizonierii și femeile acuzate de vrăjitorie.Aproximativ 220.000 de lei au fost investiți pentru amenajarea încăperii. „Am lucrat timp de trei ani la restaurarea camerei de tortură și ne-am dorit să redam totul cât mai aproape de realitatea din perioada
Sala de tortură din Castelul Corvinilor, deschisă vizitatorilor by Rudaci Lucia () [Corola-journal/Journalistic/22234_a_23559]
-
plin absurd. În loc să se sugereze transformarea într-un spectacol de revistă, asistăm minute în șir la un moment în toată regula, îndoielnic cu desăvârșire, de teatru de revistă. N-am înțeles de ce regizorul a ales piesa, dacă, finalmente, el cade prizonierul moralei ei, umbrindu-și propriul demers, propria demonstrație, nelăsându-mă să înghit bomboana amară și propunând o rezolvare atât de neteatrală și atât de inversă cu mesajul piesei. Mă întreb, nu știu, dacă soluția este în text sau dacă este
Cine (mai) are nevoie de teatru? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16669_a_17994]