1,062 matches
-
autodizolvării sale În mulțimea străină a noii cetăți. Vede și simte că este altul. Exilul este pierderea umanului din persoană, prin Înstrăinare. Pot exista Însă și situații de „ieșire din cetate” diferite de exil. Acestea sunt reprezentate de deportări forțate, prizonierat etc. Ele sunt situații accidentale care surprind brusc individul și care au consecințe negative asupra acestuia. Spre deosebire de exil, ele sunt mult mai dure, mai frustrante și resimțite sufletește și moral ca fiind nedrepte și nemeritate. Urmările Înstrăinării prin exil sau
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
etc. au suferit modificări care i-au obligat, Împotriva voinței lor, de a gândi și de a acționa contrar propriilor convingeri. Analiza acestor cazuri ne relevă faptul, extrem de important, al schimbării psihomorale a individului În condițiile impuse de existență (război, prizonierat, detenție, exil, deportare etc.Ă. Asistăm, În aceste cazuri, la o schimbare În timp, care va reprezenta, În final, o veritabilă conversiune (iămorală de factură valorică negativă a persoanelor respective. Rezultă de aici faptul că persoana umană are dubla disponibilitate
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
ale învățământului superior, organizat potrivit legii, pe durata normală a studiilor respective, cu condiția absolvirii acestora; c) a satisfăcut serviciul militar ca militar în termen sau militar cu termen redus, pe durata legal stabilită, a fost concentrat, mobilizat sau în prizonierat. (2) Asigurații care au absolvit mai multe instituții de învățământ superior, conform prevederilor alin. (1) lit. b), beneficiază de asimilarea, ca stagiu de cotizare, a unei singure perioade de studii, la alegere. (3) Persoanele prevăzute la alin. (1) lit. b
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
din stagiul complet de cotizare prevăzut de lege. Art. 48. - Beneficiază de reducerea vârstei standard de pensionare cu 6 luni pentru fiecare an de privare de libertate, de deportare în străinătate după data de 23 august 1944 și/sau de prizonierat asigurații cu stagiul complet de cotizare, cărora li s-au stabilit drepturi privind vechimea în muncă în condițiile prevăzute la art. 1, alin. (1), lit. a), b) și c) și alin. (2) din HYPERLINK "http://www.cdep.ro/pls/legis
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2161_a_3486]
-
singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel de-al doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
păși singur pe coridoarele ciudatei construcții. Cel deal doilea labirint este realmente halucinant, pustiul nesfârșit cu nisipurile sale mișcătoare. Într-un asemenea labirint lipsește orice reper (). În consecință, nu zidurile vor ține omul prizonier acolo, ci tocmai absența lor. Iar prizonieratul este definitiv, înseamnă intimitatea deplină a vieții cu moartea. Acolo, în adâncul deșertului, moartea se lasă văzută ca atare, nemijlocit. Te întâmpină ea însăși, în persoană, asemeni unei apariții din senin. În fond, deșertul are de partea sa fatalitatea însăși
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
definitivă că însăși Frediana era aceea care îi conducea. Despre mersul general al războiului, însă, soldatul nu știu să-i spună nimic. Lidania stătea pe spinarea calului în spatele lui și rămăsese în tăcere: acum, că nu-i mai unea necazurile prizonieratului și, în consecință, îl vedea nerăbdător să intre din nou în acțiune și să-și facă partea sa, simțea că era cu totul în afara gândurilor sale și se retrăgea cu înțelepciune în ea însăși, conștientă - dată fiind schimbarea de situație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
apoi încheie: - Desigur, înțelegi că ești complet nebun. Deci acesta urma să fie punctul lor de vedere. CAPITOLUL 4 Nu avea nici un plan. Era singur. Desișul care creștea lângă gardul înalt îl făcu să se gândească: Să presupunem că acest prizonierat fantastic ar continua tot așa? Să presupunem că voi vrea cu adevărat într-o zi să scap de aici!" Craig începu să se cațăre pe gard, sprijininindu-se de copăcei. Partea superioară a copăcelului tânăr nu l-ar fi putut susține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
gardiene, scrisoarea trebuia să arate ca una din numeroasele bucăți de hârtie albă pe care le folosise în ultimele două luni pentru a lua notițe. Mai mult, de fapt chiar era goală. În ciuda hotărârii lui de a pune capăt unui prizonierat intolerabil, nu avea nimic de spus vreunei autorități locale. Până ce nu afla ce implicații avea toată această afacere mizerabilă, problema îl privea numai pe el. Odată aflat afară, putea să o trateze cum voia. Se simțea ciudat, teribil de capabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
Da, vă voi suna. Vocea a doua, mormăită, zise ceva, apoi se auzi o ușă închizându-se. Va trebui să le spună, gândi Craig. Va trebui să le spună acestor doctori, imediat ce se va simți ceva mai puțin amețit, despre prizonieratul său. Anrella trebuia eliberată. Ei știau, Anrella și ceilalți. Totuși de ce nu îi spuseseră - și de ce își luaseră toate acele precauții? Ce spusese Anrella, în acea primă zi când o surprinsese vorbindu-le celorlalți, despre faptul că venise momentul schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
săi? Să mă uit așa peste umăr la un fost coleg de facultate azvârlit prin repartiție în Cugir și să-i spun: vai, ce te-ai plafonat, n-ai publicat nimic, nu ți-ai făcut măcar un MA? Ne supără prizonieratul în jocurile de noroc, foarte bine. Dacă ne ia cineva pe fiecare în parte, o să descoperim că și în viețile noastre norocul a avut un rol enorm. E drept, el a luat forma șansei de a munci, a intrării în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
editam revista Câr-Mâr. Sper să fi fost ultimul număr anul trecut și să îngropăm odată această tradiție, bună la vremea ei, dar cam forțată actual, când mulți dintre noi au câmp liber și public de autoexpresie, să ne despărțim de prizonieratul în nostalgia unui trecut alveolar, pe scurt, în varianta retro a modului nostru de existență. Dacă mă gândesc bine, Câr-Mâr juca rolul actualei vieți asociative. Numai că asocierea nu era doar pe proiecte și interese, ci și afectivă. Noi eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
faptul că băieții îmi par morți mai demult, că prea au pe față un rigor mortis bine așezat, tot nu am reacții de milă. Dacă nu reușesc să rezist prea mult să revăd acele imagini e fiindcă nu-mi place prizonieratul în nici un trecut. O să-mi reproșezi că am pierdut firul și că eu povesteam despre solidaritatea specială care se crea între oameni în regimuri ostile. Nu, Mircea, nu am uitat Câr-Mâr-ul deloc. Dacă nu-ți par ridicolă, Câr-Mâr c’est
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
care se încrucișau și se amestecau, pentru că toți vorbeau tare, acoperindu-se unul pe altul. Preamăreau curajul și neînfricarea lui Julius Civilis, batavul pe care toți germanii și toți celții, cu excepția trădătorilor, îl iubeau pentru că se opusese romanilor. Vorbeau despre prizonieratul lui Julius la Roma, unde fusese dus la porunca lui Nero, care-i ucisese fratele. Nu se spuse nimic despre acuzația de omor care pusese din nou în pericol libertatea regelui batavilor. Se vorbi în schimb despre Galba, noul împărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
care nu știe limba turcă, de acord? spuse sultanul, cu un glas care voia să fie binevoitor, dar nu reușea decât să coboare la un ton ceva mai puțin răstit. Sper că ospitalitatea mea nu ți s-a părut un prizonierat. În orice caz, nu asta am dorit. Dacă vreunul din oamenii mei a Îndrăznit să se atingă de tine sau de doamna ta, spune acum, și va fi decapitat pe loc. Căpitanul tăcu, așteptând să Înțeleagă unde vor duce toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
cerul dintr-un capăt În altul, Alexandru văzu siluetele unor corăbii Încercând să urce creasta Înaltă a unui val. Apoi nu mai văzu nimic. Noaptea coborî asupra mării. Vântul se dezlănțui sălbatic, asemeni unui animal lăsat liber după un lung prizonierat. Era o eliberare a elementelor, o revanșă asupra liniștii, asupra luminii, asupra oamenilor. Era apocalipsa. Alexandru simți În adâncul lui ruperea echilibrului. Simți scufundarea corăbiilor, auzi geamătul ascuțit al lemnului strivit de forța vântului și auzi strigătele disperate ale oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
deosebire încîntat de un cățel care, la poruncă, știa să se prefacă mort. În timp ce domnișoara Cornelia făcu prezentările, dihania nărămzie își executa numărul, privindu-ne cabotin cu un ochi deștept. Șapte ani din viața sa învățătorul și-i pierduse în prizonierat, tăind lemne în pădurile siberiene. Despre asta însă nu i plăcea să-și amintească. - Au trecut... dădea el din mînă cu lehamite. În lagăr, cu dălți pe care și le făurea din cuie, sculpta chipuri de îngeri pe oasele din
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
care nu au Încăput În măiastrul text pe care tocmai l-ați ascultat cu bovină nedumerire, dar și cu inconștientă Încântare. Vestitul soldat Cocrișel - care, după cum ați aflat din lecțiile mele, Îi cerea cărpănosului său tată să Îl răscumpere din prizonierat - se trăgea dintr-o familie destul de Înstărită cu ceva moșioare și păduri mai către Miazănoapte. Tatăl Spiridon se Înrudea prin alianță și destul de departe cu marea familie boierească a Năstureilor, În care s-a născut, nu cu mult Înainte de Întemnițarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
s-a Înduplecat, căci socotelile pe care și le făcea erau simple și de mult bun-simț: ce rost avea să vândă pământ ori vite ori bucate pentru unul care era pe moarte sau chiar murise când familia a aflat de prizonieratul lui? Strașnicul bărbat avea Încă patru feciori care să-i ducă numele mai departe și nu ținea cu tot dinadinsul să plece urechea la văietăturile de nevolnică muiere ale lui Cocrișel, oștean oarecum nevrednic de vreme ce se lăsase prins de dușmani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
învățam în chilia rece a Templului Rinzai, citeam cărțile la un birou atât de scund, încât trebuia să stau aplecat peste ele ca un cocoșat. Ajunsesem aproape obsedat de gândul că, într-o bună zi, aveam să fiu eliberat din prizonieratul la clanul Imagawa și trupul meu avea să-mi aparțină din nou. Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Nu puteam să mă joc ca un copil. Ieyasu era incapabil să uite vremurile pe care le petrecuse ca ostatic al clanului Imagawa. Printre vasalii săi apropiați nu exista nici unul care să nu fi auzit povestirile din zilele lui de prizonierat. — Dar, știți, continuă Ieyasu, potrivit celor pe care mi le-a spus Sessai, preoții respectă mai mult ceea ce spun despre un om umerii lui, decât fața. Se pare că-și putea da seama dacă un om atinsese iluminarea, doar privindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ni s-a dat cuvântul. Când mi-a venit rândul, am vorbit scurt și foarte emoționant, zic eu. Dl. Ioniță Popoiu a evocat epopeea de la Stalingrad, la care a luat efectiv parte și a mai făcut și câțiva ani de prizonierat într-un lagăr din imensul imperiu sovietic. Fiecărui veteran prezent i s-a înmânat și câte o diplomă de onoare. La înapoiere am fost adus acasă cu mare amabilitate de către dl. dr. Constantin Teodorescu, având o discuție de mai bine
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
cineva care a fost prizonier la ruși, că și prizonierii lucrau fix opt ore, după care aveau program de voie. Cel care povestea, nu era un pârlit oarecare, ci un profesor de chimie cu facultate, care a fost obligat în prizonierat, să lucreze ca salahor la construirea unei fabrici de avioane, pe undeva, prin Armenia. Povestea el, că la patru după amiază, suna clopotul și ei lăsau uneltele acolo unde erau în momentul acela, și plecau să se spele. Săracii români
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
neglijabile, firește, dar puteau fi neglijate în comedia noastră, cu atâtea coduri nedezlegate. Aflasem ce făcuse în timpul războiului, asta i-am spus. A fost o lovitură, cum mă așteptam și nu mă așteptam. Buimăcitoare! Știa de unde aflasem marele secret... În prizonierat, înainte de a-și cistiga noua identitate, oportună noilor vremi, începuse deja exercitiile preliminare de a se înlocui pe sine cu cel oportun. Înlocuitorii de oameni, de pâine, de haine, de cărți... n-au fost inventați azi, nici ieri. Nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
al Institutului European de Cercetare a Mediului Mediteranean din Neapole, Italia, profesor universitar. 2. Christa Manu, soția lui, biolog, fosta lui asistentă, familia moartă În timpul războiului (mama și sora În timpul bombardamentelor, fratele Înrolat ca voluntar În Waffen-SS, tatăl dispărut În prizonierat În Siberia), cetățenie germană. 3. Daniel Izvoranu, fiul lui Cornel și al Clementinei, nepotul lui Buni, iubita din tinerețe a lui Traian Manu. 4. Clementina Izvoranu, profesoară, fiica adoptivă a Anei Maria Bădulescu („Buni”), fosta iubită din tinerețe a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]