466 matches
-
baza factorului de putere. 5. Metoda analizei directe Această metodă se recomandă în cazul unui număr redus de receptoare pentru care se cunosc informații în legătură cu caracteristicile curbelor de sarcină. Ea constă în determinarea directă a coeficientului de cerere. 6. Metoda probabilistică. Se recomandă în cazul receptoarelor a căror sarcini variază rapid și în limite largi (cuptoare cu arc, laminoare, tracțiune electrică, etc.). Sunt necesare următoarele informații: - legea de repartiție în timp a sarcinii; - valoarea medie a sarcinii; Datele de bază, în
ALIMENTAREA CU ENERGIE ELECTRIC? A CONSUMATORILOR by Gheorghe Hazi () [Corola-publishinghouse/Science/84037_a_85362]
-
la sporirea flexibilității ei, a acapacităților anticipativ imaginative, la educarea perspicacității și spiritului de inițiativă, la dezvoltarea încrederii în forțele imaginative. Aceste probleme le pot categorisi în: A. Probleme de logică și perspicacitate. B. Probleme de criptarimetrie. C. Probleme de probabilistică (ingeniozitate, spirit de observație) A. Probleme de logică și perspicacitate Nu există o linie despărțitoare între problemele de logică și restul problemelor pentru că nu există o problemă adevărată de matematică pentru a cărei rezolvare să nu fie necesară logica. Ele
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bordea Felicia () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92819]
-
timpul permite, în orele de matematică sau poate constitui activitate separată, gen concurs. Această ultimă formă fiind cea mai atrăgătoare, iar elevii consumă multă energie creatoare fără să apară fenomenul de oboseală, se cere a fi preferată. C. Probleme de probabilistică Teoria probabilităților constituie în prezent una din cele mai moderne și mai bogate ramuri ale matematicii contemporane. În viața de toate zilele, omul întâlnește foarte des experiențe, probe, încercări, observații sau procese care pot avea rezultate diferite în funcție de circumstanțe întâmplătoare
SIMPOZIONUL NAȚIONAL. CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Bordea Felicia () [Corola-publishinghouse/Science/91750_a_92819]
-
exercitată de această piață pentru cei care vor să câștige bani. Teoria clasică privind piața financiară, dezvoltată pe baza concepției privind formarea echilibrelor de piață a lui Alfred Marshall, pornește de la ideea că se poate determina o legătură deterministă sau probabilistică între cauză și efect și că această legătură este previzibilă. Când o piață financiară este supusă unui șoc exogen, cum ar fi, de exemplu, noutățile privind evoluția economiei, piața poate să absoarbă acest șoc și să revină, după un timp
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
această cauză, investitorii trebuie să apeleze la un cu totul alte metode pentru a decide asupra investițiilor făcute. Practic, întreaga teorie clasică, începând cu modelele lui Markowitz, Sharpe, Black și Schole ș.a., ar trebui reformulată, deoarece se bazează pe ipotezele probabilistice \n-privind formarea prețurilor (vezi criticile formulate de Nicholas Taleb în celebra carte The Black Swan). Deplasarea interesului de la modelele deductive către cele inductive în acest domeniu este crucială. În cele mai multe situații, se constată că raționamentul pe aceste piețe este
Cibernetica sistemelor economice by Emil Scarlat, Nora Chiriță () [Corola-publishinghouse/Science/222_a_216]
-
specială a oamenilor, în vederea adaptării acestora la schimbări, a asimilării factorilor de schimbare, a evitării stresului (factorilor psihotraumatizanți), a păstrării stării de sănătate mintală. În sensul acesta, programele de acțiune de igienă mintală vor trebui ca, după o prealabilă evaluare probabilistică a schimbărilor care urmează să se producă, să instituie, ca forme de pregătire, următoarele: - măsuri de educație specială; - modele de viață adecvate, cu caracter deschis; - introducerea unor noi forme de comunicare, de relaționare interpersonală; - noi modele de conduite, acțiuni. c
[Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
184 4.4. Alegerea persoanei de anchetat 185 5. O modalitate de construcție a unui eșantion național 187 Capitolul VI Populație și eșantion (II). Aspectele matematice ale eșantionării 193 1. Câteva noțiuni elementare de statistică 193 2. Reprezentativitatea unui eșantion probabilistic 196 3. Alte aspecte privind reprezentativitatea 199 3.1. Estimarea proporțiilor 199 3.2. Calculul erorii standard pentru alte tehnici de eșantionare 200 4. Teste de semnificație 201 4.1. Teste de semnificație pentru eșantioane mari 203 4.2. Teste
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
absolut de cazuri favorabile producerii evenimentului este mai mic și când acesta se produce, intervine suspiciunea, ceea ce - ne spun cognitiviștii- nu este rațional. Să observăm însă că, privind lucrurile într-un context social mai larg,dincolo de raportarea la un calcul probabilistic formal, o astfel de gândire are o întemeiere rațională. Dacă, bunăoară, la un concurs pentru un același gen de post, un individ, care și l-ar dori și se simte pregătit pentru a face față probelor, află că o instituție
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
neapărat - la schimbare de atitudini. Ea produce însă o serie de destructurări și restructurări cognitive, de justificări și raționalizări, dintre care ne vom opri asupra justificării prin exceptare. În domeniul socioumanului sunt extrem de puține legile de certitudine, dominante fiind cele probabilistice, cu caracter statistic. Indivizii au tendința de a legitima conduitele disonante cu o atitudine generală prin apelul la cazurile care nu confirmă regula, la excepții. Fumatul dăunează sănătății, un fumător inveterat știe asta - și poate avea o părere negativă despre
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
frecvent, miilor de persoane; loturile supuse interviurilor cuprind, cel mai frecvent, câteva zeci de persoane sau chiar mai puține. Concluziile unei anchete se întemeiază pe legile statisticii matematice și ale teoriei probabilităților (chiar și atunci când eșantionul nu respectă întocmai cerințele probabilistice), în speță pe „legea numerelor mari”, ceea ce nu înseamnă altceva decât că trebuie să ne asigurăm că sunt destui indivizi în categoriile analizate pentru ca să se manifeste legitățile statistice. 5. Investigând direct un număr atât de mare de indivizi, urmează imediat
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
cu pregătire sociologică, și nu o chestiune la îndemâna oricărui amator. Institutele specializate în realizarea sondajelor de opinie au personal cu diferite calificări, dar în nici un caz nu se pot dispensa de sociologi și/sau psihosociologi. A ști să construiești uneșantion probabilistic abstract sau a ști să studiezi prin sondaj calitatea mărfurilor ce ies de pe o bandă rulantă nu este suficient pentru a putea realiza și un sondaj de opinie. Ce deosebește totuși un „sondaj de opinie” de o „anchetă sociologică” propriu-zisă
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
sens trebuie să clasăm o greșeală a operatorului de anchetă de marcare a unui cod sau a celui care inversează două cifre la introducerea lor în calculator. Tot o eroare întâmplătoare este diferența dintre o valoare obținută pe un eșantion probabilistic și cea din populație. O eroare neîntâmplătoare va apărea, aproape sigur, atunci când unui salariat i se adresează întrebarea: „Câți bani ați câștigat, în ultima lună, în afara salariului înscris în statul de plată?”. Anumiți factori psihosociali acționează în așa fel încât
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
altfel, o bună parte a teoriei matematice a probabilităților este legată de problema erorilor; spre exemplu, curba normală, una dintre legile de distribuție aflate în centrul acestei teorii, mai este cunoscută și sub numele de curbă a erorilor.) Pentru eșantioanele probabilistice, este posibil să se calculeze, în cazul fiecărui indicator folosit, deci, în anchetă, în cazul fiecărei întrebări sau subîntrebări, o mărime numită eroare standard, care arată, pe mulțimea tuturor eșantioanelor posibile de mărime dată și obținute prin același procedeu, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
persoane, se prezintă, să zicem, opțiunile politice ale tuturor românilor pare ceva extrem de hazardat în ochii multor oameni - și nu numai dintre cei cu un nivel școlar sau cultural inferior. Din păcate, educația în spiritul raționării în termeni statistici sau probabilistici este încă deficitară - și nu numai la noi -, în școală elevii fiind învățați să judece aproape totul în termeni de da/nu sau adevărat/fals. Firește, oricine va accepta că gospodina nu are nevoie de mai mult de o linguriță
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
că, prin prelevarea informației numai de la o parte a populației, nici o valoare calculată pe eșantion nu coincide cu valoarea „adevărată” din populație și că - așa cum se va arăta mai jos - această abatere (eroare) nu poate fi circumscrisă decât în termeni probabilistici (deci nu suntem niciodată siguri că ea se încadrează în limitele admise), pare straniu să se afirme că un studiu selectiv este superior, de multe ori, prin valoarea rezultatelor obținute, unuia complet. Și totuși, lucrurile stau în acest fel, iar
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ce merită încredere. Privitor la tehnicile de eșantionare, asupra cărora ne vom opri în paragraful ce urmează, vom spune doar două lucruri: • Strict vorbind, calculul reprezentativității unui eșantion este posibil numai pentru anumite procedee de alegere a eșantionului, aleatorii sau probabilistice. În practicăînsă, se obișnuiește să se efectueze un asemenea calcul și atunci când intervin anumite abateri, mai mici sau mai mari, de la regulile stricte cerute de acest gen de eșantionare. • Între tehnicile de eșantionare - chiar probabilistice - există diferențe mari în ceea ce privește asigurarea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alegere a eșantionului, aleatorii sau probabilistice. În practicăînsă, se obișnuiește să se efectueze un asemenea calcul și atunci când intervin anumite abateri, mai mici sau mai mari, de la regulile stricte cerute de acest gen de eșantionare. • Între tehnicile de eșantionare - chiar probabilistice - există diferențe mari în ceea ce privește asigurarea reprezentativității, deci nu toate au aceeași valoare de cunoaștere. Faptul că se aplică în practică și cele cu valențe de reprezentativitate mai reduse se explică prin avantajele materiale pe care le oferă asemenea proceduri. Sociologul
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
În paragraful următor vom oferi câteva exemple mai apropiate de practica procedurilor de eșantionare, observând și cum se îmbină, într-un același eșantion, elemente ale diferitelor tipuri „teoretice” schițate anterior. O distincție clasică, dar inevitabilă, este cea dintre eșantioane aleatorii (probabilistice) și nealeatorii (neprobabilistice). Intuitiv, sensul acestei dihotomii poate fi sugerat spunând că, în primul caz, alegerea se face de o manieră pur întâmplătoare, printr-un mecanism care elimină intervenția subiectivă a omului sau orice altă acțiune ce ar putea introduce
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
destul de departe de ceea ce obișnuim, în limbajul curent, să desemnăm prin acest termen. Dacă ieșim la prânz în centrul orașului și vom alege „la întâmplare” 200 de oameni pe care dorim să-i chestionăm, aceștia nu vor forma un eșantion probabilistic pentru populația orașului, din cel puțin două motive. Mai întâi, la ora respectivă numai anumite categorii de oameni au șansa de a se afla pe stradă, în centrul orașului, fapt care exclude complet (sau aproape) chestionarea unei serii întregi de
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
ideea eșantionării aleatorii. De pildă, indivizii pot fi priviți ca elemente ale unor unități mai mari - și în număr mai redus -, unități care pot fi perfect identificate (de exemplu, există o listă clară a localităților unei țări) și deci alese probabilistic, urmând ca selecția indivizilor dintr-un număr redus de unități reținute să se facă prin diverse proceduri ce respectă (cel puțin parțial) cerințele alegerii probabilistice. Să mai repetăm că reprezentativitatea eșantionului se poate calcula numai pentru eșantioanele strict probabilistice și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
perfect identificate (de exemplu, există o listă clară a localităților unei țări) și deci alese probabilistic, urmând ca selecția indivizilor dintr-un număr redus de unități reținute să se facă prin diverse proceduri ce respectă (cel puțin parțial) cerințele alegerii probabilistice. Să mai repetăm că reprezentativitatea eșantionului se poate calcula numai pentru eșantioanele strict probabilistice și că fiecare tehnică de eșantionare aleatorie presupune formule specifice de estimare a erorii. Dacă în practică aceste principii se încalcă, este bine să fim conștienți
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
alese probabilistic, urmând ca selecția indivizilor dintr-un număr redus de unități reținute să se facă prin diverse proceduri ce respectă (cel puțin parțial) cerințele alegerii probabilistice. Să mai repetăm că reprezentativitatea eșantionului se poate calcula numai pentru eșantioanele strict probabilistice și că fiecare tehnică de eșantionare aleatorie presupune formule specifice de estimare a erorii. Dacă în practică aceste principii se încalcă, este bine să fim conștienți de calitatea evaluărilor noastre și să nu supraestimăm precizia și siguranța rezultatelor obținute. Și
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
specifice de estimare a erorii. Dacă în practică aceste principii se încalcă, este bine să fim conștienți de calitatea evaluărilor noastre și să nu supraestimăm precizia și siguranța rezultatelor obținute. Și încă o remarcă. Chiar dacă procedura folosită nu este perfect probabilistică, tendința de a introduce elemente de selecție apropiate de tehnicile aleatorii are efecte benefice asupra cercetării, nu doar pentru că înlătură în bună măsură distorsiunile, inevitabile atunci când alegerea e total dependentă de subiectivitatea operatorilor, ci și pentru simplul fapt că acestea
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
programe aflate la îndemâna oricui. Firește că atunci vafiposibil să se solicite chiar prin program generarea unor numere cu k cifre și care, eventual, să nu depășească valoarea N. 3.2. Eșantionarea prin stratificaretc "3.2. Eșantionarea prin stratificare" Această procedură probabilistică, în forma sa cea mai simplă, are la bază următoarea idee. Se pornește de la o diviziune a populației, să zicem, după un criteriu (o caracteristică) A, în s clase, de efective N1, N2, ..., Ns, cifre care prin însumare dau efectivul
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]
-
fiind extrem de des folosite în anchete și sondaje, pentru ameliorarea reprezentativității lor procedându-se aproape întotdeauna la îmbinarea cu eșantionarea stratificată, după modelul sugerat în exemplul cu județele. 3.4. Eșantionarea multifazicătc "3.4. Eșantionarea multifazică" Ideea acestei proceduri - tot probabilistice - are la bază constatarea că reprezentativitatea eșantionului este legată de caracteristica studiată, respectiv că nu este aceeași, la un volum dat, pentru orice item. Sau, invers, pentru a asigura eșantionului o aceeașireprezentativitate, pentru fiecare întrebare dintr-un chestionar, este practic
[Corola-publishinghouse/Science/1855_a_3180]