1,301 matches
-
răspunzător pentru toate regimul Antonescu. În 1944, rapoartele Prefecturii sînt pesimiste și evocă manifestații violente de nemulțumire pînă și la sate. Vestea debarcării aliate din 6 iunie în Franța, răspîndită în ateliere, a trezit speranța că războiul se va sfîrși. Proclamația regelui, din 23 august seara, determină ieșirea în stradă a locuitorilor din Cîmpina, care încep să danseze. La București, Killinger se sinucide, iar Gerstenberg este făcut prizonier de sovietici... Un nou război începe, în timp ce armistițiul nu este semnat. Noii veniți
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
în mod formal de dominațiunea turcească, și ar fi proclamat independența statului lor. În aceeași zi foaia oficială "Scodra" (Scutari) a apărut pentru prima oară în două limbi, cea turcească și cea albaneză, iar în fruntea foii stătea o lungă proclamație a Ligei și a comitetului acesteia. Această proclamație declară că Albania a încetat de-a fi sub suveranitatea padișahului. Mai departe zice că toți funcționarii turci cari nu sânt de naționalitate albaneză sânt a se considera ca depărtați din funcțiunile
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
fi proclamat independența statului lor. În aceeași zi foaia oficială "Scodra" (Scutari) a apărut pentru prima oară în două limbi, cea turcească și cea albaneză, iar în fruntea foii stătea o lungă proclamație a Ligei și a comitetului acesteia. Această proclamație declară că Albania a încetat de-a fi sub suveranitatea padișahului. Mai departe zice că toți funcționarii turci cari nu sânt de naționalitate albaneză sânt a se considera ca depărtați din funcțiunile lor, esceptîndu-se însă aceia cari au dovedit că
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
de origine curat albaneză. Am zis că până acum albanejii au stat de obicei în serviciu străin, s-au luptat pentru interese străine. Astfel, în vestitul război de eliberare al Greciei, eroii Botzaris, Kanaris, Miaulis și Sutzos au fost albaneji. Proclamația despre care vorbim mai sus e iscălită de Ali Pașa, Hodo Bei, Prenc Bib Doda (șeful miridiților), Mufti Hafiz Effendi, episcopul Porten, Nicolae Geaba, în numele notabililor și al poporului atât de confesiune moametană cât și de confesiuni creștine. Trupele din
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
mai și decembrie 1705, iar această carte „este prefața încercării de eliberare a țării întreprinsă de D. Cantemir”, că germenii ideii conducătoare în Descrierea Moldovei, adică domnia autoritară și vechimea independenței Moldovei, se află în tratatul de la Luțk și în proclamația din 1711 a domnitorului către moldoveni. „Cauza - spunea și A. D. Xenopol - care l-a îndepărtat pe Cantemir de turci [...] era convingerea adînc înrădăcinată în el despre starea de decădere în care se aflau turcii, izvorîtă din serioasa și îndelungata lui
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
nu lucraseră împotriva părerii obștești”. Această părere obștească nu putea să încline decât spre viitorul pe care-l promitea Petru I (pe atunci nu existau motive care să pună sub semnul întrebării sinceritatea promisiunii), biruitorul de la Poltava, țarul pravoslavnic, în proclamația adresată moldovenilor: „luptați pentru patrie, pentru cinste și recăpătarea vechilor libertăți și eliberarea voastră și a urmașilor voștri de sub jugul păgînesc”. Condițiile și termenii în care românii aveau să se angajeze în luptă urmau să fie negociați de domnitorii lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Moldova fără ajutor armat efectiv (Rusia nu era, totuși, o vecină), odată desprinsă de Poartă, nu s-ar fi putut apăra singură împotriva ei. Este însă în afară de orice îndoială că, în ciuda precauțiilor domnitorului, diploma lăsa portițe deschise unei eventuale anexiuni. Proclamația lui Dimitrie Cantemir către țară, din iunie 1711, este, după diploma de la Luțk, cel de al doilea act în care sunt cuprinse concepțiile sale privind statul și destinul său istoric. Prin acea proclamație - o îmbinare, cum bine a fost spus
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
diploma lăsa portițe deschise unei eventuale anexiuni. Proclamația lui Dimitrie Cantemir către țară, din iunie 1711, este, după diploma de la Luțk, cel de al doilea act în care sunt cuprinse concepțiile sale privind statul și destinul său istoric. Prin acea proclamație - o îmbinare, cum bine a fost spus, de politică și istorie - domnitorul urmărește afirmarea sa personală, cât și a Moldovei ca stat independent; făcând apel la istorie, el desfășoară o pledoarie în favoarea drepturilor și opțiunilor sale politice, în beneficiul aspirației
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
înțelegea să nu scape „frîiele din mînă”, ceea ce explică înlocuirea în funcție a lui Anton Jora cu Ion Neculce. Corespondența între domnitor și țar arată că cel dintâi își îndeplinea scrupulos îndatoririle, pe care singur și le-a impus (răspândirea proclamațiilor țarului și pe ale sale, chiar „prea iubitului nostru frate, domnitorul Munteniei, i-am trimis scrisoarea” țarului, „întocmirea” armatei etc.). Dificilă este aprovizionarea furajeră și alimentară, țara fiind „pustiită”. Totuși, Dimitrie Cantemir a venit în sprijinul armatei ruse cu 17
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
campaniile militare din 1737-1739, ceea ce explică audiența pe care o aflau emisarii ruși în Principate. Cazul lt.-col. rus Carazin, trimis aici în ajunul războiului declarat în 1768, cu misiuni de spionaj, de organizare a colaborării militaro-politice cu Rusia, cu proclamații etc., este cât se poate de semnificativ. El și-a îndeplinit misiunea cu cea mai mare înlesnire. A stabilit legături cu prelați și mari boieri, a elaborat schițe de acțiune, ajungând să fie primit de însuși domnitorul. Cu ajutorul decisiv al
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
pentru că „ne-au izbăvit din mâinile turcilor și rugăciune [facem] să nu ne părăsească și ca să ne izbăvească de tot de supt jugul turcesc, să rămânem supt protecția (subl. ns. L.B.) Rosiei, care aceasta au poftit și pro-strămoșii noștri”. În proclamațiile sale către popor, mitropolitul Gavril al Moldovei se autocalifică, pe el și popor, ca supuși ai Rusiei, dar invocă patria, slobozenia, oblăduirea împărătesei, care va garanta în „bună pază toate hotarele Moldovei, după vechea stăpînire a domnilor ce au fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
cine vroiau democrații polonezi, ci cu cine vroia Adam Czartoryski, în vreme ce polonezii trebuiau să intre în raporturi cu românii numai prin intermediul agenției lui Adam Czartoryski, adică a lui M. Czajkowski; de a convinge pe români să acorde ajutor pentru tipărirea proclamațiilor poloneze, de a alege drumurile transportării armelor către Galiția, de a acționa în unitate cu Zablocki etc. Evident, împlinirea acestor obiective ar fi extins exagerat natura misiunii pentru care se angajase Pulawski, căci, în fond, era vorba de programul partidei
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
opinii formate de la distanță. Transilvănenii vedeau lucrurile ceva mai nuanțat. Într-adevăr, Bem și polonezii nu aveau înalte atribuții de decizie politică. În această privință ei puteau impune hotărâri ce țineau de competența comandamentului militar. Este adevărat că Bem, prin proclamațiile sale și unele măsuri, a depășit acest cadru, dar el n-a încetat să rămână șeful unei armate ce lupta contra acelor români din Transilvania care refuzau să se supună unor măsuri politice împlinite fără voia lor, împotriva dorinței lor
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
victoriile lui Bem, care erau victorii ale ungurilor. George Barițiu recunoaște și el marele rol împăciuitor al lui Bem, opoziția sa față de represiuni, bunăvoința sa față de români dar, adăuga el, românii, masa populației am preciza noi, nu mai dădeau crezare proclamațiilor sale, considerându-1 și pe el ungur, neștiind cine este, și chiar dacă ar fi știut că era polonez, „tot așa de puțin i-ar fi crediutu” din motivele arătate. Pentru a obține sprijinul real al Franței și a repudia învinovățirile de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
naționale pentru toți, ceea ce contravenea politicii guvernului care-1 angajase și-l numise general-comandant. Ca militar, i se cerea să nimicească pe toți cei care-1 înfruntau cu arme, deci și pe cei ale căror drepturi el le recunoștea ca fiind încălcate. Proclamațiile sale vădesc, într-o oarecare măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
măsură, tendința de a ieși dintr-o dilemă apăsătoare. Spunem într-o oarecare măsură, căci ele nu exprimau integral vederile sale, de vreme ce trebuiau să corespundă politicii oficiale a guvernului ungar și erau, adeseori, redactate de reprezentanții acestuia din urmă. În proclamația pe care Bem a dat-o din Cluj, la 27 decembrie 1848, se spunea că armata sa era venită să mântuiască populația Transilvaniei de jugul reacțiunii și tiraniei, că libertatea va fi asigurată prin constituția statului maghiar, că era dată
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
se știe, comisarii civili maghiari au protestat pe lângă Kossuth împotriva amestecului lui Bem în treburile civile administrative, după care i s-a cerut acestuia din urmă să se limiteze la atribuțiile ce i-au fost conferite de guvernul central. În proclamația din 21 martie 1849, Bem făcea un nou apel la înțelegere: „maghiari, sași și români, întindeți-vă și strângeți-vă reciproc mâinile ca frați, înlăturați ura națională și veți fi fericiți”. Totuși, urmare a dispozițiilor lui Kossuth, Bem a ordonat
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Silviu Dragomir - ea „trebuie să fi fost redactată de unul din aghiotanții lui Bem, un feudal maghiar”. Dezlănțuirea violențelor și a patimilor avea însă să atingă un asemenea grad, încât Bem a fost pus în situația să reacționeze prompt. În proclamația din 5 iunie 1849, el nota: „mă supără și mă înfioară jalbele cele multe”; amnistia nu se respectă „și, mai vârtos, unii dintre mădularele scaunelor judecătorești estraordinare nici cu cât nu o bagă în samă [...], asupresc și terorizează [...],. libertatea cea
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
Intervenția externă militară l-a îndemnat totuși pe Bem la măsuri drastice, dar, semnificativ, el cerea românilor și sașilor să nu se amestece în această nouă fază a războiului: „iară pe împotrivitorii libertății și ai neatârnării maghiare - stă scris în proclamația de la Cluj, din 24 iunie 1849 -, adecă: locuitori ai țării, sașii și românii, întradins îi sfătuiesc să nu ia nici o parte la această luptă, ci să rămână în odihnă, că eu nu poftesc ajutor de la ei spre alungarea unitului vrăjmaș
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
3.000 de oameni cu 6 tunuri. Pe lângă Bem se aflau și români (Caracaș, Bălăceanu, Costescu și Cezar Bolliac), iar la Tg. Ocna a fost găzduit la Villara, căruia i-a cerut să i se alăture. Bem a dat două proclamații (la 10/22 iulie, adresată moldovenilor, și la 12/24 iulie, adresată autorităților civile ale ținutului Tg. Ocna), în care cerea populației să se răscoale, afirmând că turcii vor da ajutor împotriva trupelor țariste. Bem a evitat o ciocnire cu
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
însă în a aprecia că intrarea lui Bem a provocat un puternic șoc autorităților și marilor boieri din Moldova, dar efectul practic scontat nu s-a produs. Lăsând la o parte marea boierime reacționară și autoritățile preocupate de oprirea răspândirii proclamațiilor și liniștirea locuitorilor necesari atunci muncii câmpului, Poujade susținea în august 1849 că proclamația lui Bem în Moldova „n-au produs nici cea mai mică impresie asupra poporului”, în vreme ce Michal Czajkowski nota că Bem s-a reîntors în Transilvania „atrăgându
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și marilor boieri din Moldova, dar efectul practic scontat nu s-a produs. Lăsând la o parte marea boierime reacționară și autoritățile preocupate de oprirea răspândirii proclamațiilor și liniștirea locuitorilor necesari atunci muncii câmpului, Poujade susținea în august 1849 că proclamația lui Bem în Moldova „n-au produs nici cea mai mică impresie asupra poporului”, în vreme ce Michal Czajkowski nota că Bem s-a reîntors în Transilvania „atrăgându-și din partea moldovenilor cea mai înaltă simpatie”. Românii aflați la Paris, prost informați, erau
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
s-a reîntors în Transilvania „atrăgându-și din partea moldovenilor cea mai înaltă simpatie”. Românii aflați la Paris, prost informați, erau doar neliniștiți. Eșuarea proiectelor de insurecție a Moldovei are mai multe cauze. Poujade avea, neîndoielnic, dreptate când afirma că, dacă proclamația lui Bem n-a avut ecoul scontat în rândurile poporului din Moldova, aceasta nu s-a datorat ostilităților față de cauza ungurilor, ci faptului că, pentru a se impune, expediția trebuia să se bazeze pe o armată victorioasă. La această observație
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
în rândurile poporului din Moldova, aceasta nu s-a datorat ostilităților față de cauza ungurilor, ci faptului că, pentru a se impune, expediția trebuia să se bazeze pe o armată victorioasă. La această observație ar fi de adăugat că ecoul acelor proclamații nu avuseseră încă timpul material să se facă auzit, că necesitățile militare îl obligau pe Bem să mențină pe primul plan în calculele sale ceea ce se petrecea în Transilvania și Ungaria. Pe de altă parte, moldovenii nu erau pregătiți să
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
antifeudal și de teama reacției Austriei, nu mai puțin amenințată decât Turcia. Așa se și explică de ce principala direcție a războiului a fost mutată în Dobrogea, adică destul de departe de centrele sud-slave și cele slave-austriece. În această privință, semnificative sunt proclamația lui Wittgenstein către „locuitorii” Moldovei și Valahiei și răspunsul la acțiunile bulgarilor. După ce îl înfățișa pe țar ca „ocrotitor” al românilor, a căror „politicească ființă” urma să fie decisă prin tratate, deci nu pe altă cale, proclamația invită pe „locuitori
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]