564 matches
-
opoziție unanim plasată în inima religiosului. Ea apare, deoarece savantul este nu numai prin definiție de partea profanului, dar în plus el trebuie să reducă sacrul la profan, dacă dorește să îl abordeze rațional. Ori dacă sacrul este perceput ca profan, el încetează să mai aparțină sferei religiosului, iar știința religiosului își ratează obiectul" (Baechler, 2005, p. 501). De aceea vom prezenta doar câteva aspecte care arată importanța Bisericii, de fapt a creștinismului, la formarea popoarelor europene, dar, în același timp
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
mari de plastic, protecție împotriva ploii extrem de violente care a căzut aseară. Un fel de sas unde se desfășoară contactul cu sacrul, asigurând etanșeitatea și separarea dintre două lumi ; un loc periculos în care omul, desprins pentru câteva secunde de profan, experimentează puritatea, consacrarea dată prin contactul cu sfințenia (Caillois, 2006 : 34). În jurul scenei se găsesc mai multe persoane în genunchi, în adorație extatică, precum și mai mulți părinți cu copii în brațe, încercând să se apropie de raclă fără a sta
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
nivel de microtext. În ansamblul unui text, chiar dacă ficțiunea creează perfect iluzia realității, se conturează totuși stereotipii de gen ori modalități expresive care trădează caracterul fals comunicativ. Este vorba despre o problemă culturală, complexă, pentru că "fictivizarea" merge împotriva tendinței cititorului "profan" de a lua faptele prezentate ca atare. Evaluarea pragmatică ține cont de variabilitatea istorică a conceptului de literatură, dar nu înseamnă că acest tip de abordare contestă ansamblul deja stabil, fixat, al operelor cu valoare recunoscută aparținând fiecărei literaturi naționale
by Cecilia Maticiuc [Corola-publishinghouse/Science/1022_a_2530]
-
în lume sînt mult mai mulți înțelepți decît am crede noi în cele mai optimiste evaluări. Îmi amintesc de un pianist francez strălucit care a umplut sala la Filarmonică. Stăteam lîngă distinsul director al Filarmonicii, domnul Braica. Cum eram un profan în domeniu, l-am întrebat: Ce notă îi acordați, domnule director? Zece, îmi răspunde scurt. Și atunci lui Dan Grigore cît îi acordați? Zece, răspunde din nou directorul. Adică tot una? Tot zece? Ei, stați, domnule primar. Sînt diferite scări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
primitive 6, de a conserva craniile rudelor moarte și de a le duce cei vii în deplasările lor. Deși probabilă, ipoteza n-a fost admisă de majoritatea savanților. Aceste fapte au mai fost interpretate ca dovezi de canibalism, ritual sau profan. Astfel a explicat A. C. Blanc mutilarea unui craniu neandertha-lian, găsit într-o peșteră din Monte-Circeo: omul ar fi fost doborât de o lovitură care i-ar fi zdrobit orbita dreaptă, și apoi i s-ar fi lărgit gaura occipitală pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
cel mai simplu la cel mai sofisticat, avem: dualismul ontologic, spiritualismul antitehnic, apologetica umanistă, individualismul intelectualilor, esperanto-ul moderniștilor. Iertați enumerarea, care aduce a catehism. Nu vom face exorcizări, dar trebuie să ne ierarhizăm adversarii. DUALISMUL Opoziția primordială, arhaică, Sacru/Profan explică fără îndoială, după cum sugera Durkheim, persistența, influența cuplului Gîndire/Materie, Spirit/Corp. Această confruntare este mînuită instinctual în dihotomiile spontane care au împrumutat puterea obișnuinței: mașinism contra umanism, tehnicieni și intelectuali, competență și vorbe goale. Împărțirea științe umane/științe
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
și literați ai perioadei interbelice precum Bernanos, Duhamel, Guénon "libertatea spiritului" reunindu-se atunci cu sacralitatea naturii în chip de motoare ale unei critici violente. Nu este necesar tabloul opozițiilor pertinente care urmează dihotomiei primordiale Cer/Pămînt, Spirit/Materie, Sacru/Profan. Fiecare cultură istorică, fiecare personalitate afectivă poate broda pe canavaua originară antitezele preferate: calitate contra cantitate; individ (sau elite) contra colectivitate, civilizație contra barbarie, contemplație contra activitate; nobil și om de rînd, eteric și greu, curat și murdar, unul și
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
numite, mai modest, principii; ritualurile sale ceremonii; regulile sale, norme. Noi n-avem o doctrină, avem o constituție; nu o liturghie, ci un protocol; nu un drept canonic, ci unul administrativ și civil. De la model la copie, de la sacru la profan, există o involuție, dar asumată. Cel mai mic stat din lume, Vaticanul, n-ar fi fost recunoscut de toate statele, chiar și de cele necreștine, drept primum inter pares fără o oarecare omologie formală și substanțială. Și nu e numai
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
toate mediațiile introduse de credința creștină. Gnosticul mizează Eternitatea împotriva Timpului, Revelația contra Istoriei, Sufletul împotriva Trupului. Marxismul investește primul termen în cel de-al doilea. Unul descompune, celălalt încorporează. Gnosticul vizează sistematic separarea, Luminii de Tenebre, a inițiatului de profan. Marxistul are în vedere în principal îndemnurile la unitate a teoriei cu practica, a forțelor culturale cu forțele de muncă, a inteligenței cu masele. Gnoza este un elitism individualist: gnosticul se ridică prin știința viziunii în Dumnezeu și nu se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
după prima construcție, ridicată de Pedro de Valdivia și mistuită de un incendiu provocat de un atac al indienilor. Actuala construcție, începută la 1747, se datorează unor arhitecți italieni, iar interiorul unor artiști iezuiți din Bavaria. Trecând de la sacru la profan, lângă catedrală se află Palatul Moneda, sediul Președinției. Construit de arhitectul italian Joaquin Toesca, ca edificiu al monetăriei de aici numele avea să-și schimbe destinația parțial, aici avându-și sediul între 1846 și 1858 și președinții, dar și lucrătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
nu cel al omului. La drept vorbind, oratoria noastră sacră s-a eliberat destul de mult de forma artificială și literară a unui trecut nu prea îndepărtat, ba chiar și-a asumat un conținut mult mai sacru față de stilul conferențiar și profan care era la modă până mai ieri. Dar, trebuie să admitem, că, cel puțin în anumite zone, se constată anumite deficiențe vădite dacă Sacerdos a putut să scrie recent în Osservatore Romano: „Frate, nu ai auzit niciodată pe cineva plângându
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
a cunoașterii de sine, a adâncului din noi, încât în sfârșit omul ar înțelege sensul probei inițiatice: "după tortura rituală vine și șansa eliberării". Cu alte cuvinte, omul nu poate deveni om fără a trăi experiența fundamentală a deosebirii între profan și sacru. Se spune că seninătatea și plăcerea sufletească pot fi provocate de un ceva, de acel ceva care reprezintă o stare, un spirit, o dimensiune ce face parte din mister. Când liniștea se așterne, omul interior percepe prezența acelui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
despre... Familia japoneză Odată cu deschiderea porților spre lume, deși conservatori, japonezii au adoptat, din occident, ceea ce le-a plăcut... Ei sunt adepții „shintoismului”, dar și ai budismului, sărbătorind Valentine’s day, dar și Crăciunul. Au libertatea să aleagă. Demarcația dintre profan și sacru este insesizabilă în prezent, iar în ceea ce privește nunta, în mare parte, se respectă tradițiile shintoiste; ceremonia de căsătorie se face la un Altar shintoist. Tradițiile occidentale se îmbină cu cele specifice Japoniei. În ultimul timp, majoritatea tinerilor preferă nunțile
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
și-a îngăduit-o și impus-o în cadrul acestei influențe“22. Realizând un fantastic erudit, „artistul creează universuri paralele, însă acestea nu sunt simultane în timp, ci succesive. Apariția succesivă face posibilă translația imaginară de la concret la fantastic, adică de la profan la sacru, pentru a se da impresia de întoarcere la origini, în punctul unic unde este posibilă creația cosmogonică ori literară (...). Asistăm la un proces treptat de depersonalizare: eroii nu sunt capabili de inițiative individuale, gesturile lor fiind comandate, inspirate
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
nu m-am mai gândit la ea de 20 de ani, le spune el. Această „agățare“ de prezent îl împiedică pe Gavrilescu să treacă cu ușurință dincolo, „cu ușurință“ însemnând: prin revelația sacrului. El nu știe să deosebească sacrul de profan. Trecerea lui Gavrilescu are loc cu ezitări, cu întoarceri în lumea senzorială; toate acestea au loc fară ca el să conștientizeze. Senzorialul este tradus prin zgomotul tramvaiului, zgomot ce simbolizează o lume la care era pe punctul de a renunța
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
și alte interpretări: „Aici se dezvoltă cu o mai mare artă epică tema ieșirii din timp sau a trăirii simultane în două planuri diferite“. Așadar, timpul, la țigănci, are altă accepție, ar „curge“ după alte criterii. În concepția scriitorului, timpul „profan“, în care omul se zbate, încercând să-și depășească limitele pentru a se integra Timpului sacru, este timpul memoriei și al cotidianului prozaic. Gavrilescu este personajul tipic, în vreme ce Zerlendi, prin practici yoga, este cel care rupe vălul iluziei, trecând dincolo
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
undeva la nordul Indiei. În jurul acestei țări miraculoase gravitează intriga, echivalentă cu destinul celor două personaje principale: doctorul Zerlendi, aflat pe calea desăvârșirii yogiene, și doctorul sas Hönigberger, maestru în această practică. Însuși naratorul participă la desfășurarea acțiunii ca martor, profan în ordine mistică, inițiat în linie scientistă, ca indianist. Întors de curând din India, autorul este rugat de doamna Zerlendi să elucideze misterul dispariției soțului său, medic și învățat orientalist (totul se petrece în București, pe o misterioasă strada S.
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
impresionat, era atmosfera, o atmosferă paradiziacă, acel verde, acel verde auriu. Și apoi liniștea, liniștea absolută. Iar eu pătrund în acea zonă, în acel spațiu sacru. Spun «sacru» fiindcă spațiul acela avea o calitate cu totul deosebită, nu avea nimic profan, nimic cotidian. Nu era universul meu de toate zilele, cu tata, cu mama, fratele, curtea, casa... Nu, era cu totul altceva. Era ceva paradiziac. Un loc neîngăduit înainte, și, care apoi a devenit din nou neîngăduit... În memoria mea, a
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
lui „parcă“ Un element cheie întâlnit destul de des în opera lui Mircea Eliade este adverbul „parcă“, folosit pentru a potența ideea de ambivalență a faptelor trăite de personaje. Este o tehnică a ambiguizării și a schimbării reciproce de semn, de la profan la sacru și invers, din care rezultă echivocul. În legătură cu nuvela Podul, autorul notase: „aș vrea să fac să se înțeleagă până la obsesie sensul său secret: camuflarea misterelor în evenimentele realității imediate. Să fac să rezulte, în consecință, ambivalența oricărui «eveniment
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
e un principiul aflat în legătură cu stările noastre sufletești“, el crede ca timpul nu este altceva decât o ficțiune a minții noastre. Abolirea timpului profan și proiectarea omului în timpul mitic se realizează doar în timpul unui ritual, restul vieții se produce în timpul profan, cel lipsit de semnificație. Abolirea are drept scop „vindecarea omului de durerea existenței în Timp“, eliberarea de legea karmică echivalând cu tămăduirea. Timpul are multe caracteristici. După împrejurare, el se comprimă, se dilată, se oprește, de asemenea există proiectări în
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
o anumită idee sau fenomen le-au avut. Se poate face istoria diferitelor expresii religioase. Dar hermeneutica este descoperirea sensului din ce în ce mai profund al acestor expresii religioase“, pe care Mircea Eliade o numește „creatoare“. „Reconstruirea sensului primordial, expus riscului căderii «în profan» a fost grija de căpătâi a lui Eliade“. Totul pornește în opera lui Mircea Eliade de la mit, care: „povestește o istorie sacră, adică un eveniment primordial care a avut loc la începutul timpurilor și ale cărui personaje sunt zei sau
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
de lumină și de progres: e un pontif care se înfricoșează de propria-i mărire și a-tot-știință: e însuși Dumnezeu. Dacă inițierea nu-l poate deplasa din acest impas, de lene sau quasi-nebunie, menirea lui este să rămâie un biet profan. Negreșit, de la această primă lucrare cu caracter personal și intim, fie de speculație pură, fie de înfrânare, neofitul trebuie să treacă, atunci când îi vine timpul, la o realizare în afară. Devenit o putere a Binelui, nu trebuie să se izoleze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
după prima construcție, ridicată de Pedro de Valdivia și mistuită de un incendiu provocat de un atac al indienilor. Actuala construcție, începută la 1747, se datorează unor arhitecți italieni, iar interiorul unor artiști iezuiți din Bavaria. Trecând de la sacru la profan, lângă catedrală se află Palatul Moneda, sediul Președinției. Construit de arhitectul italian Joaquin Toesca, ca edificiu al monetăriei de aici numele avea să-și schimbe destinația parțial, aici avându-și sediul între 1846 și 1858 și președinții, dar și lucrătorii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
însă putem spune că acest lucru face parte din formularistica ministerială. Ceea ce sare în ochi numaidecât este ortografierea cu majuscule a propriului nume, numele înregistrat în toată magnitu- dinea sa. Lefter a devenit Eleutheriu printr-o metanoia care scapă ochiului profan, așa cum călugării își aban- donează numele lumesc pentru a primi numele unui al doilea botez, un nume consacrat de sfânt sau de mucenic. Există un papă care poartă acest nume, Papa Eleuteriu (Eleutherius), între anii 174/175-189, martir conform tra-
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
religiei creștine, a sociologiei și a științelor social-politice. Julien Ries ne informează, în lucrarea Sacrul în istoria religioasă a omenirii, că „în hitito-nesită adjectivul šuppiexprimă noțiunea de sacru”, făcând referire la determinarea oricărei realități din sfera a ceea ce nu este profan, „a ceea ce este rezervat”, „apartenența la lumea divinului, indicând o stare de puritate transcendentală, care este apanajul zeilor”. De asemenea, acest adjectiv mai desemnează și „lucrurile rezervate zeilor”, „ceea ce îi privește pe zei”, „ceea ce este interzis oamenilor”. Starea preliminară celei
Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Violeta Stanciu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1352]