764 matches
-
cheltuiască decât șase pence pentru plăcerea sa, trebuie să pună la socoteală că a cheltuit, sau mai curând a aruncat pe apa sâmbetei cinci șilingi în plus. Nu uita că forța generatoare și fertilitatea aparțin banului. Banul naște bani, iar progeniturile pot procrea la rândul lor și tot așa. Cinci șilingi se preschimbă în șase, apoi în șapte șilingi și trei pence, și tot așa până se ajunge la o liră sterlină. Banii produc cu atât mai mult cu cât sunt
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
Veche, București, 2009, p. 47. 51 Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza" din Iași, Iași, 2011, p. 33. 52 ,,În cazul în care nu cad în anonimat și reușesc să-și păstreze bogăția, în ciuda propriei incompetențe, progeniturile plictisite și indolente își datorează prosperitatea instituțiilor și măsurilor politice dictate de tendințele anticapitaliste". Ludwig Von Mises, Mentalitatea anticapitalistă, Editura Universității ,,Alexandru Ioan Cuza", Iași, 2011, p. 33. 53 Socialismul a fost văzut de către clasicii săi ca ,,un sfârșit al
[Corola-publishinghouse/Science/84937_a_85722]
-
mai prețioasă floare ce trebuie sădită în caracterul copiilor și nepoților dumneavoastră. PĂRINȚII POT DEVENI DUȘMANI AI PROPRIILOR COPII Afirmația de mai sus poate apare ca șocantă și inacceptabilă pentru marea majoritate a părinților care simt nevoia să-și iubească progeniturile (lucru absolut firesc), și care sunt gata de oricâte sacrificii pentru binele acestora. Dragostea părintească și ambianța familială favorabilă reprezintă coordonatele principale pentru construcția personalității viitorului adult. În unele familii, însă, se produc grave erori. Pentru a dobândi dragostea copiilor
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
dau seama ce fel de om au crescut, încearcă zadarnic să mai dreagă câte ceva, dar e prea târziu. Răul s-a înrădăcinat, își produce efectele, iar părinții suportă consecințele. Culeg ceea ce au semănat. Cauzele? Dragostea nemăsurată, egoistă a părinților față de progenitura lor (plăcerea acestora de a provoca bucurii copilului este o dovadă de egoism). Altă cauză o constituie manifestarea așa numitei legi a compensației. Ceea ce și-au dorit și nu au avut ei în copilărie, vor să asigure, cu prisosință, copilului
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Preobrajenski (1918) -, nu este rațional ca un membru al societății să-și considere corpul proprietate personală, inalienabilă, dat fiind că individul nu reprezintă decât o verigă în evoluția speciilor. Cu atât mai irațional ar fi ca părinții să considere că progeniturile sunt „ale lor”. În consecință, s-au elaborat programe ambițioase prin care copiii urmau să fie luați de sub îngrijirea părinților și trecuți în rândul sarcinilor de partid și de stat. Planurile au eșuat însă din lipsa fondurilor bănești. Nici libertatea
[Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
lăsate în posesia lor de Chatterton, Johnson ar fi exclamat următoarele: Acesta este cel mai extraordinar tînăr despre care am auzit vreodată: este minunat cum pramatia a scris așa ceva. (apud Masson 1874: 264) Termenul englezesc whelp (pramatie) [lit. "pici", "plod"; "progenitură", "copil prost crescut"] pare a fi fost folosit aici în registru admirativ, afectuos. John Ingram are următoarea opinie privind biografia lui Chatterton scrisă de G. Gregory (1789) și adnotată de C. V. Le Grice: [Aceasta constituie] prima dovadă că Chatterton inițial
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
După care adaugă totuși câteva considerații asupra subiectului: e greu să iubești un copil chiar de la naștere; e greu să mai dispui de libertate când ai ales să ai copii; e greu să-ți trăiești viața fără să-ți ții progenitura la oarecare distanță; e greu pentru un părinte să-și transmită puterea și bunurile în modul și în momentul cel mai potrivit; greu, de asemenea, să te faci iubit... Concluzia: decât să lași în urma ta o operă de carne, lasă
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
crede deloc în dreptul natural dar constată că dacă două fapte pot să-l facă să aibă vreo îndoială asupra acestui subiect, acestea sunt instinctul conservării îel ne îndeamnă să evităm ceea ce ne poate dăuna în vreun fel) și dragostea pentru progenitura sa. Așadar, dacă animalele și oamenii se supun comenzilor naturii, atunci ei întorc spatele suferinței și caută plăcerea. Aceasta, conform unei tendințe firești, înainte de orice contaminare culturală. Numai îndepărtarea de natură duce la demersul contrar: ura de sine, gustul pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
să găsească distanța potrivită. Lui Socrate care, dacă e să-l credem pe Xenofon, discută cu dânsul despre necesitatea de a fi un bun cetățen, filosoful anarhist îi răspunde printr-un refuz: nici bun soț, nici bun părinte - își vedea progenitura ca pe un scuipat ieșit din el, fără mai multă importanță decât scuipatul... -, el mai adaugă la acest portret și faptul că n-ar putea fi un bun cetățean. în Atena zisă democratică, nu se prea glumea cu astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
și viața fără liniște sufletească. Ea ne prezintă oglinda concavă în fața căreia ne înroșim când ne vedem deformați, schimonosiți, ea ne învață să nu devenim propriul nostru obiect de adorație și face ca imaginația să-și păstreze toate drepturile asupra progeniturilor sale obraznice."36 Scopul ironiei, spune Jankélévitch, la sfârșitul cărții sale este să restaureze "un spirit inocent și o inimă inspirată". Subretele lui Molière exemplifică din plin aceste observații. Întors acasă după o scurtă călătorie, Orgon vrea să știe dacă
by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
tatăl, simbol al puterii decizionale absolute, al constrângerilor unei tradiții sufocante. Acesta constituie emblema crepusculului, a desuetului, desconsideră orice act care ține de dimensiunea sentimentală a existenței, nu acceptă nicio răzvrătire. Cruzimea sa este împinsă până la extreme: acceptă sacrificiul propriei progenituri, decât să încalce rigidele precepte ale unei societăți intransigente. Natura conflictului, care rămâne la Boccaccio de cele mai multe ori exterior, social, pornește de la opoziții precum tinerețe vs. bătrânețe, nou vs. vechi, pasiune vs. rigiditate, dragoste vs. cruzime, decizii juste vs. răzbunare
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
ovare și ligamentele acestuia se contractă, trăgînd ovarele mai aproape de trompele uterine și pavînd calea candidatei la postul de Regină spre podium. Treaba foliculului nu este Însă terminată. Nemulțumit să fie un cuib gol și singur continuă să Își sprijine progeniturile prin preluarea rapidă de noi celule, devenind astfel cel mai mare locuitor al ovarului; cu un nou nume, corpus luteum, Începe să producă estrogen și progesteron pentru a orchestra parada. Estrogenul dictează corpului să pregătească o creșă pentru mult-anticipatul copil
[Corola-publishinghouse/Science/2365_a_3690]
-
de sine, încercând să se ridice la reputația pe care o are printre pseudointelectuali. Băiatul are probleme. Pe vremuri, scuipa, dădea tare din manivelă și vorbea cu tine de sus” - Ibidem, p. 220), autorul se răsfață în a-și calomnia progenitura preferată. Scrisorile, mai mult decât romanele, oferă o relativ densă armătură biografică, necesară, în opinia autorului, pentru a spori credibilitatea personajului. Dacă am da crezare rândurilor lui Chandler, Philip Marlowe este un cetățean american cât se poate de real, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
o partitură proprie. La zece ani după ivirea pe lume, gata înarmat de luptă, el începe să aibă inițiative. Chiar dacă, aparent, Chandler își critică eroul, tonul e mai degrabă unul de autoalintare, în care distingi mândria greu ascunsă față de succesul progeniturii. Observațiile lui Chandler atrag însă atenția asupra evoluției personajului, a constrângerilor la care a fost supus de-a lungul vremii. Cele două imagini - a detectivului self-conscious și a individului primar, ce scuipă și vorbește printre dinți - sunt doar partea vizibilă
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
și Carmen sunt amazoane lipsite de inhibiții, gata să-și pună la bătaie întregul, vastul arsenal de farmec. Sexualitatea hipertrofică, bolnavă, animalică a surorii mai mici nu e radical diferită de aceea insinuantă, calculată, primejdioasă a surorii mai mari. Ambele progenituri ale generalului par să trăiască doar pentru a-și satisface, rapid și fără rezistență, capriciile. Protejate de banii tatălui, ele ies la atac ca din spatele unor metereze lubrice de cinism și aroganță. Văzându-se respinse, renunță fulgerător la aerul de
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
pentru dominația asupra lumii (unusquique eorum concupiscere principatum) și, În consecință, lumea este prost guvernată (cum enim male moderarentur angeli mundum)37. Ei Își Întemnițează Mama (Ennoia) și o țin captivă „din gelozie, fiindcă nu vor să fie luați drept progeniturile altcuiva” (quoniam nollet progenus alterius cuiusdam putari esse) - respectiv, pretind a fi primordiali, și nu vor să li se amintească de existența unei Mame, Însemnînd deci că trebuie să aibă un tată necunoscut. Ei o Împiedică pe Ennoia să se
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
aberant al sexualității din partea Arhonților-femele, Încătușate de roata Zodiacului. Ele sînt fecundate la vederea Mesagerului luminos din mijlocul cerului și rămîn Însărcinate, purtînd feți monstruoși, lipsiți de tată. Amețind din pricina mișcării roții zodiacale de care sînt legate, Arhonții-femele avortează și progeniturile lor cad pe pămînt, mănîncă din fructele celor Cinci Arbori, copulează și dau naștere animalelor. „Aceasta este, se spune, originea a toată carnea care se mișcă pe pămînt, În apă și În aer” (hinc est dicunt originem carnium omnium, quae
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Împărăție este Lumina”. Soarta acestor creaturi va fi suferința și mizeria. Pentru a intra În posesia Luminii lor adunate la un loc, Az Îi Învață pe monștrii masculi și pe Asreshtars să se acupleze. Deprinzînd iute arta Împerecherii, monștrii zămislesc progenituri pe care Az le Înghite imediat, incorporînd astfel cea mai mare parte a Luminii deținute de părinții lor. Incitîndu-i la Împreunare pe doi demoni cu Înfățișare de leu, deosebit de detestabili, din care Își făcuse „veșminte”, Az le ia rodul unirii
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Înțeleapta Vremilor, care va fi soția lui Abel, și Fiica Stricăciunii - devenită soția lui Cain. Înțeleapta Vremilor, sedusă de un Arhonte, Îi naște pe Jeluire (Faryad) și pe Plină-de-Jale (Par-Faryad). Bănuindu-l pe Cain de a fi tatăl celor două progenituri ale soției sale, Abel o părăsește pe Înțeleapta Vremilor și se plînge Înaintea Evei. Jignit (și avînd, de data aceasta, toată Îndreptățirea), Cain Îi despică lui Abel țeasta cu o piatră și o ia de soție pe Înțeleapta Vremilor. Arhontele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
o reflecție asupra economiei politice a sexului 21 și să arate importanța unui control al celor dintâi născuți ai familiei asupra producției și schimburilor, instrumentul principal fiind reprezentat aici de supremația în ceea ce privește căsătoria și alianța, circulația indivizilor, destinația și destinul progeniturii. Raporturile de dominare puse astfel în evidență implică controlarea, și chiar aproprierea directă, a producătorilor mai degrabă decât a mijloacelor de producție și definesc o putere al cărei caracter literalmente alienant este subliniat (prin posibilitatea reducerii dependenților la sclavie sau
by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
Situația bărbatului-văduv este mult mai ușoară, el poate alege recăsătorirea până către 60 de ani. Nu același lucru se poate spune despre femeia-văduvă al cărei viitor va riază în funcție de vârstă, de poziție socială, de zestre și de absența sau prezența progenituri lor. Până în jurul vârstei de 40 de ani, ea are toate șansele să se mărite, după această vârstă îi va fi mai greu dacă nu imposibil să mai găsească un soț. O văduvă tânără intră foarte repede în circuitul ofertelor
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
de ani 20, o fată are de vârstă ...1, un fecior are de 12 ani, un fecior are de 8 ani, adică cinci“. Și pentru că vistierul insistă, se mai face o cercetare și, din nou, se ajunge la concluzia că progeniturile apar țin primului bărbat, do va da o constituie vârsta lor, „că nu sunt mici, ci vrednici a să chi ver ni si singuri“. Rămâne însă problema averii confiscate încă înaintea cercetării. În acest timp, Tu do ra este ridicată
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
șul Cra io vei, soțul restituise, obiect cu obiect, zestrea primită fraților Căr pi ni șeni, iar Tăna sie Târnoveanu, ispravnicul județului, notase cu precizie starea tuturor lucrurilor primite cu prețul lor. La rândul ei, Bălașa a insistat ca și progeniturile ce le au împreună să nu fie uitate și să aibă parte egală în averea tatălui, ca și cele rezul ta te din prima căsătorie. Tatăl îi primește cererea și le cedea ză pentru hra na lor de zi cu
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
a harului îndumnezeitor ce avea să se reverse în creștinism, dar zeii nu sunt fără început. Ei există prin generație, ca oamenii. Șeful lor suprem, Jupiter însuși, e fiul lui Cronos adică fiul Timpului! Iar alteori olimpienii sunt înfățișați ca progenituri ai principiului acvatic Okeanos. Ei există, prin urmare, în timp, iar în ce privește viitorul lor e o incertitudine cețoasă, fiindcă zeii toți ca și muritorii nu sunt stăpâni pe soarta lor, ci supuși insondabilei Moira, puterea misterioasă care înfășoară Olimpul, pământul
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
la un nivel artistic superior, Cimex lectularia sunt, în terifianta lor circularitate, niște epure perfecte ale societății contemporane ieșite din matcă, pe fundalul unei istorii degradate și agresive. Tutilă, etern învingătorul Tutilă (preluat ulterior în romanul Adio, Europa!), îi trece progeniturii cea mai bună moștenire: viclenia sa unsuroasă, care îl face să se ridice mereu deasupra celorlalți. Simetric, personajul pozitiv, naivul profesor de limbi moarte, îi va transmite odraslei sale cinstea lui păguboasă, un buletin de identitate morală ce nu poate
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289705_a_291034]