337 matches
-
tot ce au dat „bărbații albi morți” e singura cale spre viitor, iar valorile nu se mai găsesc decât în universurile echivalente ale postistoriei, în culturile celor „umiliți și obidiți”, cărora progresiștii le dau o „voce” (de regulă, exact vocea progresiștilor). Amitai Etzioni, deși îngrijorat de crizele (post)modernității, continuă să spere că tot ce e mai bun din tradiția Occidentului va continua să înflorească schimbându-se, dacă refacerea valorilor și solidarităților umane bune se realizează în cadrul unor comunități deschise, construite
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
o singură trăsătură (homosexualitate, credință religioasă, etnicitate etc.). Vladimir Nabokov ne-a dat în fermecătorul său roman Pnin (1953; citez ediția românească, în traducerea Monei Antohi, Humanitas, București, 2005) cea mai mișcătoare și mușcătoare satiră a acestui tip de viziune: „progresistul, idealistul Wind șparodia unui psihiatru specializat în terapia de grup, n.m.ț visa la o lume fericită formată din centupleți siamezi, comunități unite anatomic, națiuni întregi construite în jurul unui ficat comunicant” (p. 47). Pentru o istorie intelectuală a tiranofiliei modernetc
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
spun Nerva Hodoș și Al. Sadi Ionescu în “Publicațiile periodice românești.” (Biblioteca din Bârlad are în păstrare numerele din anii 1884-1885). * Propaganda conservatoare Propaganda conservatoare, organ al Partidului C onservator din județul Tutova (iar în decembrie 1918 al Partidului Conservator - progresist), anul I, nr. 1, cu apariția în fiecare duminică, începând de la 7 decembrie 1908, redacția și administrația la Clubul: Conservator - strada Dobranici nr. 2 Bârlad este scos pe piață în condițiile când, „în urma sângeroaselor răscoale țărănești din primăvara anului trecut
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
sensibila și vulgara, interiorizata și petrecăreața, lucida și senzuala. Cea mai realizată operă a sa este romanul Prințul Ghica (I-III, 1982-1986), epică modern-existențialistă pe fundal istoric. Sunt narate evenimentele politice petrecute între 1858, când beiul de Samos, „conservator și progresist în același timp”, revine în România, și 1866 - detronarea lui Cuza, la care Ion Ghica are o contribuție importantă, urmând a fi - în guvernul următor - prim-ministru. Marile evenimente istorice sunt descrise pe temeiul unei documentări minuțioase, în care sunt
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286916_a_288245]
-
mai mult cu lucrarea pământului, nu avea nevoie de acest belșug de legi, apanagiu a națiunilor civilizate, de acest nămol de forme care adese înghite fondul (s.n.). N. Iorga a descoperit și publicat opera cugetătorului politic moldovean ștefan Scarlat Dăscălescu, progresist moderat, mare adversar al precipitărilor și imitațiilor politice nestudiate. El a lăsat, între altele, și o relatare de călătorie făcută în 1858, în Occident, plină de reflexii incipient junimiste. Liberalii, după el, copiază, maimuțează instituțiile țărilor civilizate și ni le
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
nu pot fi decât sau alături de proletariat și Împotriva burgheziei, sau alături de burghezie și Împotriva proletariatului. Nu pot fi decât alături de frontul unic socialist În frunte cu Uniunea Sovietică și alături de țările de democrație populară și de luptătorii comuniști și progresiști din toată lumea, Împotriva imperialismului anglo-american și a ideologiei sale dușmănoase sau alături de acesta din urmă și Împotriva forțelor progresului umani tății. (Ă). Personal am Învățat mult - foarte mult - din această discuție și din critica partidului. Noi toți de la Contemporanul, noi
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
grupul junimist. Studiul În căutarea adevăratului Caragiale combate denaturarea de către reacțiune a adevăratei Înfățișări a operei lui Caragiale, subliniind puternicul caracter progresist, de adâncă satiră socială, a unora din operele marelui scriitor român. Poziția lui Caragiale este aceea a unui progresist, a cărui viziune este Însă mărginită de faptul că n-a văzut caracterul revoluționar al clasei muncitoare, ca eliberatoare a societății de plăgile pe care le combătea el. Tov. N. David atacă În studiul consacrat Școlii Ardelene concepțiile fundamentale greșite
[Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
se va face pe cale electorală și parlamentară și repudiază antimilitarismul. Ralierea și moderații. Radicalii, liniștiți de criza boulanjistă și pătați în viziunea unora de scandalul financiar din Panama din 1892, sînt atunci în retragere. În fața amenințării socialiste, republicanii moderați, denumiți "progresiști", guvernează. Ei beneficiază de ralierea conservatorilor moderați. Lansată prin toastul cardinalului Lavigerie în cinstea Republicii, în 1890 (toastul de la Alger) și de enciclica Au milieu des sollicitudes, în 1892, "ralierea" marchează recunoașterea de către Roma a voinței sufragiului universal. Biserica lui
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
dezbatere ca atare. Din nou condamnat în 1899, Dreyfus este grațiat de către președintele Loubet. El a trebuit să aștepte șapte ani pentru a fi reabilitat (1906). Afacerea a avut importante consecințe politice. Ea a antrenat trecerea la dreapta a majorității "progresiștilor", în spatele lui Méline; punînd capăt guvernării centrelor, ea restabilește opoziția între două blocuri. Separarea Bisericilor de Stat. Waldeck-Rousseau, lider al fracțiunii progresiștilor care nu au vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
a fi reabilitat (1906). Afacerea a avut importante consecințe politice. Ea a antrenat trecerea la dreapta a majorității "progresiștilor", în spatele lui Méline; punînd capăt guvernării centrelor, ea restabilește opoziția între două blocuri. Separarea Bisericilor de Stat. Waldeck-Rousseau, lider al fracțiunii progresiștilor care nu au vrut să se rupă de stînga, președintele Consiliului din iunie 1899 pînă în 1902, duce o politică de "apărare republicană" împotriva naționalismului și a clericalismului. Li se atribuia congregațiilor și mai ales acelora din învățămînt, principal obiect
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
Îl poreclește "Napoilă", îl califică, peiorativ, "Ultra-retrogradul", dar la urma urmei ni-l înfățișează, fără să vrea, ca pe un om serios, de bun-simț. Mai mult: Alecsandri, după obiceiul său, vorbește el prin gura acestui "ultra-retrograd": "Cică-s patrioți, liberali, progresiști, naționali, demagogi... dracu-i mai știe!, că deodată au răsărit în țară pozderie" etc. Conștient, se pune să scrie o bucată contra reacționarismului. Instinctiv, izbutește să facă o bucată antiliberală, o caricaturizare, nu a "ultra-retrogradismului", cum voia, ci a liberalismului
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
De obicei, regimurile leniniste atribuie trecutului o funcție propagandistică și "educațională": articularea entuziasmului mobilizator și a creării prin îndoctrinare a "omului nou", ambele aflate sub spectrul inconturnabil al comunismului. Filosofând, Ceaușescu distingea între un naționalism "burghez" și "reacționar" și unul "progresist". Numai înspre acesta din urmă trebuia canalizată activitatea ideologică a partidului, și nu pentru el în sine, ci pentru "educarea" cetățenilor în spirit leninist. "Acest trecut glorios stă la baza dezvoltării viitoare a poporului nostru, în centrul politicii educative! Numai
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
și a ofensivei monopolurilor împotriva nivelului de trai și drepturilor cetățenești ale celor ce muncesc. Piața comună este în mod justificat apreciată drept unul dintre cele mai nevralgice noduri ale contradicțiilor inter-imperialiste. Realitatea infirmă teoriile cu privire la caracterul pretins "ireversibil" și "progresist" al Pieței comune. Clasa muncitoare din țările capitaliste în frunte cu partidele comuniste, cheamă cele mai largi straturi ale poporului la lupta împotriva monopolurilor, împotriva "integrării", pentru interesele economice și drepturile democratice ale celor ce muncesc, pentru apărarea independenței și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
eles pentru c? exist? dou? feluri de na? ionalism: primul este na? ionalismul retrograd, de tipul celui din Atena antic? sau din timpul Evului Mediu, c�nd apartenen? a depindea de ras? sau de ereditate. Cel? lalt na? ionalism, cel progresist, a fost rezultatul Revolu? iei Franceze. El era bazat pe aderarea de bun? voie la o revolu? ie comun?: un na? ionalism op? ional. Cei care confund? aceste dou? na? ionalisme confund? Fran? a lui Deroul�de ? i a publica
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
dic? institu? iile occidentale) erau absolut necesare ini? ierii integr? rîi na? ionale, sociale ? i culturale �n concernul na? iunilor europene. Iorga �i ură pe liberali ? i le detesta politică. Cu toate acestea, intelectualitatea liberal? se considera suficient de preg? țiț? , măi progresist? dec�ț �i considerau chiar ? i pe sociali? ți! Aceast? intelectualitate se vede �n m? sur? s? remodeleze societatea rom�neasc? , moderniz�nd? o dup? modelul francez 24. Inevitabilul rezultat a fost o alienare de mari propor? îi. Vidul cultural �? i va reg
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
au răspândit În toată America, introducând cele mai noi metode În fabrici, birouri și magazine de desfacere cu amânuntul. Moda eficienței a pătruns rapid În societate, unde aceasta a devenit testul hârtiei de turnesol pentru progres În toate domeniile vieții. Progresiștii au introdus eficiența În arena politică și au Început să ceară depolitizarea guvernului și introducerea principiilor științifice de management În toate agențiile și programele guvernamentale. Ne vom ocupa de acest aspect mai pe larg În capitolul 10.) Cruciada eficienței a
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
trebuit să fie transformați pentru a-i face mai raționali, mai calculați și mai detașați. Crearea individului autonom și conștient de sine Însuși s-a dovedit a fi o mare provocare. Civilizarea naturii umane Astăzi, Îi Împărțim pe oameni În progresiști și conservatori. Cu numai câteva generații În urmă i-am fi Împărțit În moderni și de modă veche. În Evul Mediu târziu și era modernă timpurie, o categorisire diferită a fost folosită pentru a diferenția generațiile. Oamenii erau fie civilizați
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
locali sau a unor șefi de partide naționale, care preiau revendicările locului (Carty et al., 2008; Laycock, 1990). În ciuda faptului că, între 1984 și 1993, au reușit să ocupe majoritatea fotoliilor parlamentare destinate provinciilor din Vest, guvernul federal, condus de Progresiștii Conservatori, nu a acordat aceeași atenție intereselor economice ale Vestului, așa cum o făcuse cu cele ale provinciilor Ontario și Québec. De asemenea, această guvernare a mai eșuat și în a satisface dorințele conservatorilor de dreapta, care cereau reducerea taxelor, a
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
și alte opinii contrare, Partidul Reformei a fost singurul în măsură să susțină că, în această chestiune, s-a situat de partea poporului. Alegerile din 1993 au zguduit din temelii coaliția pe care, timp de 10 ani, se sprijinise succesul Progresiștilor Conservatori. Partidul Reformei a obținut 52 de fotolii de parlamentar, fiind a doua formațiune clasată după numărul de voturi naționale obținute, adică 17%. Astfel, Partidul Reformei a surclasat Progressive Conservative Party din poziția de partid dominant în Canada de Vest
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
suport mai larg. Populismul regionalist al Reformiștilor a fost cel care a contribuit decisiv la intrarea spectaculoasă a partidului pe scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție". Scorul Reformiștilor de 19,4 % a fost
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
s-a pretins, ci în multe cazuri acestea din "roșii" (apropiate partidului SPÖ) deveneau pur și simplu "albastre" (apropiate partidului FPÖ) sau - mai frecvent - "negre" (apropiate partidului ÖVP) (Luther, 2010: 87). În schimb, acest fapt i-a înstrăinat pe votanții "progresiști" ai FPÖ. Toate acestea au condus la dizolvarea primei coaliții "negre și albastre". În 2002, membrii FPÖ din guvern, din pricina costurilor provocate de inundațiile din timpul verii, au căzut de acord să amâne cu un an reducerea impozitelor pentru persoanele
[Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asupra istoriei care e, la rîndul ei, modernistă (de exemplu, planul director din 1935 este apreciat drept „unul dintre cele mai progresiste planuri generale de urbanism ale timpului În Europa”, fără a se insista pe ce anume poate fi considerat „progresist” și de ce). Cartea este centrată asupra unui număr de personalități (Marcel Iancu, Horia Creangă, G.M. Cantacuzino ș.a.), arhitecți care sînt prezentați mai degrabă drept „creatori” originali și individuali, decît drept indivizi aflați sub vremi, influențați de istorie și context. De
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
un nou principiu de guvernare, dincolo de nefastul principiu al reprezentării. Cine ne reprezintă? Cum suntem reprezentați? Puterea a însoțit permanent iluzia puterii, printr-un joc dialectic al opozițiilor și al luptelor între diverse facțiuni umane. Acest joc occidental, acreditat drept progresist și aducător de prosperitate prin teoriile filosofice moderne, de la Adam Smith la ultimii gânditori occidentali, nu face decât să întrețină conflictul social modern și global din societățile noastre. Încă mai există naivi sau, poate, cinici gânditori moderni ce văd drept
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
rămân limitate. De la mijlocul anilor 1950 până la sfârșitul anilor 1960, opțiunea statului pentru Mișcarea construcțiilor așa-zis "moderne" pare să rezulte din convergența între proiectul său de industrializare a sectorului construcțiilor și reflecția asupra noilor forme urbane dezvoltată de urbanismul progresist 109. Influențată de cubism, care făcea apologia formelor pure, această gândire arhitecturală integra oportunitățile de fabricație oferite de folosirea materialelor noi: oțelul și betonul armat. Nu fără a intra în contradicție cu aspirația lor de a răsturna capitalismul, arhitecții grupului
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]