440 matches
-
căreia este pusă o cruce sau o icoană cu Iisus Hristos răstignit. Creștinii care vin la Biserică sărută Sfânta Evanghelie mergând de 3 ori pe sub masă și sărutând crucea lui Hristos. Seara toată lumea se adună la Biserică pentru a citi “ Prohodul Domnului”. Se face un cor pe 3 voci care se adună în grupuri și fiecare cântă câte o strofă. Ziua de sâmbătă este cea mai importantă deoarece se sărbătorește Învierea Domnului. În casele creștinilor se gătește cozonac, pască specifică Paștelui
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
oameni pentru scandalul ce-l făcea... s-ar fi și lăsat bucuros de palamarie, da de colaci nu. În taină o putem comunica că-i plăcea și coliva; să-l fi văzut pe mândrul Nicodim îmblînd pe {EminescuOpVII 300} la prohoade și pe la pomene cu Basaltirea și cu Vanghelia (așa-i zicea el) după părinte și luând acel aer de seriozitate și mândrie care-i ședea atât de bine, mai ales când era cu ciubote lungi. Era un spectacol de invidiat
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
pe tobă. Și apoi : Hai, bibilico, șai, bălășico, și la mâncare, și la culcare, și la futare, mucles ! Și, din răsputeri : Când te văd cu fusta beci, aș intra-n caranfabeci... — Tacă-ți fleanca, păcătosule ! tună Isaia. Aicea se cântă Prohodul, nu Bibilica ! Dacă zici oleacă, încercă Faraon, potrivesc cu acordeonu’. Numa’ o strofă să-mi cânți și io viu hacana cu bașii... Nu putem spune ce l-a speriat mai tare, că vorbise mult românește sau că îl măsura crunt
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
să plâng, suspină Marchiza. — Plângi... o mângâie Bunelu pe dantela care fusese odată albă. De- aia merge lumea la biserică... — Trebuie să mă și spovedesc ? susură iar Marchiza. Isaia, care se reculegea înainte de a intra în cele trei stări ale Prohodului, se întoarse și-și țuguie buzele în semn de tăcere. Dar Bunelu, care își luase în serios rolul de țârcovnic, se simți dator cu o explicație. Se aplecă la urechea Marchizei : — Nu trebuie să te împărtășești... Noi, în mare, știm
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
idolul elevilor, căci din studiul său el nu făcea un șematism sec dogmatic, ci știa să deie obiectului său acelaș farmec care era răspândit asupra întregei sale vieți sufletești. Ieri la 4 ore dup-amiazi au început în biserica Dancu prohodul, care, după rânduiala îngropăciunii preoților, e foarte lung și a durat până la 6 1/4. Totuși o mulțime de lume, vechii elevi și eleve ale răposatului, studenți și amploiați împleau biserica și ograda. În fine pe la 6 1/2 cortegiul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
strălucită asupra unui dușman redutabil. Prapurii reprezintă drapelele sau stindardele zdrențuite ale bătăliei câștigate, cu figura generalilor auxiliari ai împăratului care au luat parte la luptă. Ajuns la biserică, mortul este introdus în biserică unde se oficiază slujba de înmormântare - Prohodul, la finalul căreia, după un scurt necrolog care evocă faptele bune ale răposatului și compasiunea familiei, în cel mai emoționant moment rudele și cunoștințele decedatului își iau rămas bun de la acesta. Sicriul este, în final introdus în groapa săpată
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
importantă sărbătoare a primăverii este Paștele. Săptămâna premergătoare acestei sărbători este săptămâna Deniilor. În bisericile din comună, slujbele încep în Joia Mare cu scoaterea „Aerului”, cu cele douăsprezece evanghelii, apoi Vinerea Mare în care se ține post negru și se oficiază „Prohodul”, iar sâmbătă seara începe slujba Învierii. De Înviere, credincioșii cred că se deschide Raiul, care rămâne deschis până la Duminica Tomei. Cine moare în ziua de Paște, merge direct în Rai. Cu Evanghelia și crucea în mâna stângă, cu o lumânare
Monografia Comunei Oncești Bacău by Octavian I. Iftimie () [Corola-publishinghouse/Science/1775_a_92288]
-
fost imposant. El se compunea din participarea elevilor tuturor școalelor din orașul nostru, școalele primare, școalele secundare, școala normală cu drapelele lor. Cortegiul a pornit de la locuința decedatului din str. Școalei Centrale spre biserica Sf. Ilie, unde s-a cetit prohodul de către Protoereul județului, Părintele Econom I. Antonovici, înconjurat de clerul acelei biserici. Acolo a vorbit d-l Stroe Belloescu, arătând meritele defunctului și punând în relief viața sa de activitate din momentul când a venit în România și până la decedare
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
literari cu lecturile la zi, care subîntinde postmodernismul literar românesc, deși nu-l acoperă în întregime și nici nu se lasă la rândul său epuizat de acesta. „Optzecismul” și „postmodernismul” vor rămâne în istoria literaturii, chiar dacă dl I.N. îi cântă prohodul. La ultima ședință a Consiliului Uniunii Scriitorilor din Moldova nu a avut nimeni inițiativa unui vot care să ceară îndepărtarea butoiului cu vin din bufetul instituției (un butoi din lemn de foarte bună calitate - m-a asigurat un cunoscător - un
Intelectualul ca diversiune. Fragmente tragicomice de inadecvare la realitate by Vasile Gârneț () [Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
o zi, trecând pe lângă biserică, am văzut norod strâns. Am auzit citindu-se rugăciunile morților. Am intrat și am privit. În mijlocul bisericii stătea mortul învelit în giulgiu. Biserica era iluminată și împodobită ca pentr u un mort, fost om bogat. Prohodul i-l făcea arhiereul, înconjurat de mulți clerici. Nu era de față nici o rudă, nici un prieten, nu s e vărsau lacrimi mincinoase... doar o vădană, în haine negre, af lată la picioarele sicriului; restul săracilor care alcătuiau cortegiul răposatului, purtau
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
alta rolul lui Hristos călare. Paștele anului 1951 va fi consacrat de reeducatori ca anti-Paște hulitor: deținuții sunt siliți să confecționeze cruci din instrumentele de tortură, colindele abjecte de Crăciun (așa cum fuseseră ele pervertite la Pitești) sunt Înlocuite cu un Prohod scabros, deținuții considerați a fi mistici trebuie să parcurgă camera În genunchi Întreaga Săptămână a Patimilor, fiecare purtând o cruce; este ales chiar și un „Hristos” căruia i se confecționează o coroană de spini: ceilalți deținuți sunt siliți să Îngenuncheze
Comunism și represiune în România. Istoria tematică a unui fratricid național by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1909_a_3234]
-
evident) justificări pentru prostituarea lor interioară. Ridicolă ne-ar părea această umilință, dacă n-ar fi a celor mai mulți dintre noi. Așa, e tragică... Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp care se dilată halucinant), personajele se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
lui Maiorescu. Deși îl lansase ca stea de primă strălucire pe firmamentul poeziei românești, avocatul, parlamentarul, ministrul, omul Maiorescu, n-au pregetat să ia parte la cabala timpului, editând "celebra" antologie din decembrie 1883, fără știrea poetului, echivalentă cu un prohod "ce-l va dizloca definitiv din sistemul ziaristicii". Volumul va conține ... exact 64 de "poesii" care, prin "aranjarea" lor după criteriile unei morți anunțate, schimbă "cursul veții lui Eminescu", făcând "din cel mai mare teoretician" un poet desprins de cele
Fără menajamente : critici, istorici literari şi eseişti români by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1441_a_2683]
-
epavă decrepită, stafidită, care dusese o viață libertină, iar acum era "iederă de zdrențe" (Domnișoara Hus); elemente din folclorul fantastic (descântec la lună, invocarea obiectelor cu virtuți magice), fatalism, pasivitate și decadență, senzualitate exacerbată; nostalgia astralului, plâns, rugă, cântec de "prohod" pentru personajul de lupanar (Răsturnica); o zdreanță "învechită-n răutăți"; "doftorița la moșnegi" (Cântec de rușine); balcanismul e modul de a zâmbi al cuiva care proiectează farsa tragică. Cea de-a treia etapă cuprinde poezia ermetică: metafora joc secund sugerează
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
-și revedea rudele și prietenii, pentru ultima dată. Vizita la Neamț are și un oarecare caracter predictiv în ceea ce privește soarta viitoare a lui Creangă, dat fiind faptul că, mergând la preotul Focșa, găsește o carte pe care o deschide tocmai la prohodul diaconilor, pe care, citindu-l cu lacrimi și suspine, îl consideră un semn de sus: „Ia, așa a fost, moșule zise elsă mi-l citesc eu singur” (16, p. 266) În 1888, „pârdalnica de boală” îl chinuia rău, crizele devenind
Ion Creangă sau arta de trăi by Ana-Maria Ticu () [Corola-publishinghouse/Science/1209_a_1921]
-
se ridică din jilțul lui și începu să măsoare cu pași repezi odaia în lung și în lat. — Poți să-ți închipui ce simte un bărbat ca mine când își mărită fata la paisprezece ani? Da’ când te cheamă la prohodul ei, la nici cincispreceze ani? Când ne-am hotărât s-o mărităm și i-am spus, a început să plângă și să țipe: „Nu merg taică după Grigorașcu, nu merg, taică!” Parcă și acum o aud. Au luat-o femeile
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
zori vor veni părinții călugări, îl vor ridica pe voievodul Șerban și l vor duce în biserica domnească, unde se va sluji sfânta liturghie, apoi vom porni cu toții să-l ducem pe ultimul drum spre Cotroceni. Acolo se va face prohodul și se va înmormânta în biserica lui în pronaos, alături de fratele său răposatul Matei și al dragii lui Smărăndița. Măria ta, sunt bătrân și cârja de păstor ce o port îmi dă dreptul să-ți spun: cinstirea și pomenirea lui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și străinii pe partea lor, iar cei de la mânăstirile Radu Vodă, Mihai Vodă și Sfântul Gheorghe pe partea cealaltă. „Aghios o Theos”, cântau monahii greci când Io Șerban Cantacuzino ieșea cu picioarele înainte din biserica domnească. „Sfinte Dumnezeule”, ca la Prohodul din Vinerea Mare, preluară călugării români și mulțimea din pridvor se dădu la o parte, lăsând șirul fraților monahi să iasă în curte. Acum parcă toate clopotele băteau deodată. Dorobanții care așteptau în fața Curții se aliniară, dădură onorul și porniră primii
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de vălul galben-verzui al sălciilor pletoase, i se păruse că vede ca niște năluci de focuri, vălătuci de fumuri roz alburii. Acum știa că nu era părere, erau corcodușii și caișii cu floarea înmugurită; poate să plouă cât vrea în timpul Prohodului, sigur că de Paște va fi soare, că la Târgul de Afară se vor învârti până-n nori dulapurile, că va răsuna zăvoiul Colentinei de râsete de fete și flăcăi cu trupurile strânse în pieptare noi, că iarba verde va străluci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
care aducea scrisoarea până aci la mânăstire la Cotroceni. Am călărit amândoi, schimbând caii la locurile știute de mine. Fratele, unul ciacâr, cu barba rară și strâmb de nu se înțelege ce spune, se odihnește la Cotroceni. Diseară vine la prohod la Mitropolie să-i dea sfinției sale răvașul. — Cheamă caii repede. Trebuie să-l văd și eu pe fratele ăsta... și răvașul. Turculeț fluieră ca o mierlă și caii se iviră din lăstăriș. Grăbiți fiecare, prințul și așa-zisul argat înșeuară
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
al Cotrocenilor. Se înseninase și soarele încălzea de-a binelea. Ieșiți în drumul mare, porniră în galop nebunesc spre mânăstire. Șirul de carete aștepta în fața curților brâncovenești ca vodă cu toți ai lui să pornească spre Mitropolie ca să asculte Sfântul Prohod. Doamna Marica, împreună cu cele două fiice văduve, doamna Stanca și doamna Ilinca, toate trei cernite, și domnițele fetițe, Bălașa și Smărăndița, ocupau deja careta a doua. În caleașca a treia veneau ginerele măriei sale, căminarul Iordache Crețulescu, cu doamna Safta și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
înțeles că vrei, că doar nu te-ai turcit. — Eh, mi-e frică să nu cad sub blestemul sfinției sale, că am păcătuit greu. — Tu mă, Ștefane? Ce făcuși? Vreo jupâniță... — Măria ta, taică. Aș vrea să stai cu mine după prohod ca să-l rogi pe sfinția sa să mă dezlege. — Chiar așa? Altfel nu se poate? Cine o fi porumbița? și-l învălui pe prinț cu privire amuzată și în același timp severă. Îi luă de data asta vodă mâna între ale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
așa. În fața tronului doamnei, Bălașa și Smărandița se jucau cu lumânările aprinse, se înghionteau din când în când și râdeau chicotit una la alta, imitând-o pe Ancuța, cea proaspăt pețită. Glasurile bărbătești cântau susținut și, cu toată tonalitatea minoră, Prohodul așa interpretat părea un fel de imn de glorie absolută. „Primăvară dulce, Fiul Tău cel dulce...” Vodă oftă. Era fericit. Încă un an, încă un Paște. Era atent la fiecare cuvânt și se simțea mândru că, pe cheltuiala lui, se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
la Râmnicul Vâlcii, la Snagov și la Cotroceni, ba chiar și la Mitropolie aci la București, sute de liturghiere și cazanii, evanghelii și moliftelnice ce luaseră drumul spre creștinii păstoriți de patriarhul Constantinopolului. Lumânările sfârâiau, luminau fețele celor îngenuncheați ascultând Prohodul, dârele subțiri de fum miroseau a ceară de fagure. „Ce păcate l-or fi apăsând pe Ștefan? Doamne, ce ciudată e viața omului. Aveam vârsta lui Ștefan când l-au adus pe Barbu pe năsălie de la Stambul. Credeam atunci că
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
de rău că întrerupsese joaca celor mici. Atunci, Bălașa întoarse capul spre el, ridică ochii luminați de lumânare și-l învălui într-o privire fericită. Zâmbea cumva fără să-și încordeze buzele și era tare frumoasă. Călugării ajunseseră la sfârșitul Prohodului. Acum povesteau cum „neamurile toate” înmărmurite asistă la înmormântarea Celui fără de moarte. La ocolitul bisericii în urma epitafului, familia Brâncovenilor venea prima, apoi Bălăcenii și Cantacuzinii deopotrivă. Pe urmă ceilalți. Domnul îi simțea pe toți venind în urma lui cu fețele grave
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]