1,482 matches
-
alte ambiții decît cele date de criteriul civilizației. Altminteri, dacă te ridici la treapta ambițiilor culturale vei sfîrși în consternări nedorite: te vei închide într-o copcă din care nu vei ieși decît opt ore pe zi, cît durează prestația proletară, după care te vei întoarce la fatalitatea unor gene pe care nu le poți depăși. Cazul doctorului Neagu Basarab e o ilustrare a destinului de care are parte o conștiință care s-a încăpățînat să lupte cu fatalitatea genelor. Cu
Conștiința ultragiată by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4226_a_5551]
-
au trecut în arsenalul esteticii oficiale comuniste, evident fără citarea originii, întrucît, între timp, Trotki a fost demonizat. În numele lor a fost jugulata literatura, inclusiv cea care se proclama, cu credulitate, sovietică. Iată cîteva aprecieri ale lui Maiakovski: "A fi proletar înseamnă a iubi viitorul". Sau: "Comună e locul unde funcționarii au dispărut și unde nu vor fi decît multe versuri și cîntece". Cu toate că, e de părere dl. Mihai Zamfir, termenul de "poezie sovietică" este neavenit: "Trebuie să spunem că modernismul
Un antiideolog (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17568_a_18893]
-
Clubul Ramses vineri, 2 mai, de la ora 22, cu: DJ Vali Bărbulescu și echipa de la Prima TV, DJ Teebee, DJ Ducu, MarCO XTC, DJ Nick; intrarea - 60 000 lei. ( S. P.) l „Don’t work, be happy“ este sloganul petrecerii proletare cu hituri adevărate propuse de Discoland în 2 mai, de la ora 22; intrarea este liberă până la ora 23. ( S. P.) l Cu prilejul sărbătorilor de Paști, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș prin biroul de valorificări, a donat bunuri în
Agenda2003-17-03-14 () [Corola-journal/Journalistic/280947_a_282276]
-
Uniunea Sovietică, este semnificativ din mai multe puncte de vedere. Poate fi privit ca (1) o polemică a socialismului științific optimist al lui H. G. Wells ale cărui opere au fost publicate anterior de Zamiatin și a odelor eroice ale poeților proletari ruși, (2) un exemplu al teoriei expresioniste și (3) o ilustrare a teoriei arhetipale a lui Carl Jung aplicată literaturii. George Orwell credea că "Minunata lume nouă", publicată în 1932 de lui Aldous Huxley, se bazează în parte pe "Noi
Evgheni Zamiatin () [Corola-website/Science/320358_a_321687]
-
și dorința lor de a se asigura că moștenirea lor va fi transferată doar urmașilor lor. La începutul secolului XIX și începutul secolului XX, atât Clara Zetkin cât și Eleanor Marx erau împotriva demonizării bărbaților și au susținut o revoluție proletară care ar putea rezolva multe inegalități de gen. Marxiștii clasici spun că mulți dintre predecesorii marxiști, citați de feminiști sau feminiștii marxiști, precum Clara Zetkin și Alexandra Kollontai, s-au opus formelor capitaliste de feminism. Au fost de acord cu
Feminism socialist () [Corola-website/Science/333647_a_334976]
-
Facultății de Litere și Filozofie și din Cercul literar de la Sibiu, al cărui membru fondator a fost și, în ciuda primelor crezuri ilegaliste (s-a înscris în Partidul Comunist încă din 1941) și a "originii sănătoase", va înfiera cu adevărată "ură proletară" tocmai doctrina marxistă. Tot o "paradoxie" ideologică trăiește și Paul Georgescu, un posibil "coleg de destin". Născut la }ăndărei, "adică lumea în țăndări", cum singur își preliminează "norocul", criticul și prozatorul ialomițean are parte de o educație "printre cărți". Tatăl
Octombrie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Journalistic/12405_a_13730]
-
comunistă cerea ca totul să fie făcut spre binele colectivității. Aspectul posesiv al iubirii tradiționale nu putea fi decât indezirabil, ca rezultat al relațiilor socio-economice capitaliste bazate pe proprietate privată și pe psihologia individualistă generată de ideologia burgheză. Scopul moralității proletare, în viziunea ei, era împărțirea iubirii între toți tovarășii. În viitorul luminos al societății comuniste posibilitatea iubirii exclusive ar fi devenit inconceptibilă. Nuvela Ana Roșculeț pare a se subordona acestor principii. Ana este o victimă a capitalismului și a familiei
Femei, comunism, psihanaliză by Iulia Alexa () [Corola-journal/Journalistic/14598_a_15923]
-
plămânii În activități aerobice la o altitudine de 2 400 m și la o temperatură de 10 grade, au dat peste locul perfect pentru micul dejun. Ce noroc: iată-i stând printre localnici, pe bănci lungi, Înghițind cu o poftă proletară castron după castron de tăiței groși și condimentați cu ceapă verde, un mic dejun care venea la fix, din moment ce stomacurile lor confuze le dădeau semne că era vremea pentru o cină bogată și nu un mic dejun simplu. La 9
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
etaj. Ce mai prăpăd aș fi făcut prin mulțimea asudată, agitându-se ca un elefant cu zece trompe... Dacă nu se înțelege foarte clar, bucureștenii lui Ceaușescu nu-mi plăceau. Oamenii ăștia întruchipau tot ce nu eram eu: niște brute proletare, idioate, adormite, adunate de prin toată țara și pe care Statul le-azvârlise în pușcăria proaspătă a orașului. Îi observam așa cum observi un gândac de bucătărie: detașat, impersonal, indispus. Îmi invadaseră strada și privirea. Părinții mei, profesori amândoi, trebuiseră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
tabloul, umplându-ți plămânii nu doar cu aerul sănătos al culturii, ci și cu cel dospit al prafului de tencuială și-al sporilor de mucegai. Pe lângă vedetele zilei, prin sala de la ultimul etaj mai trecea și-o mulțime amorfă și proletară, dornică de afirmare estetică. Figuri simple și rudimentare, în ochii cărora sclipeau patibularități metaforice sau rateuri epice de proporții, alcătuiau masa, grosul plutonului care năvălea la cenaclu, întâi pentru „audiție“, apoi pentru „lectură“. Citeai, erai făcut praf, după care plecai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
a decis că mișcările greviste trebuiau să debuteze în ramura feroviară. În acest scop au fost trimiși în mod clandestin oameni de încredere cu misiunea de a organiza muncitorii. Pentru eficientizarea acțiunilor s-ar fi vrut unificarea sindicatelor în urma demonstrațiilor proletare, reorganizarea sindicatului absolvenților școlilor profesionale C.F.R. din Iași, în detrimentul asociației școlilor profesionale C.F.R., precum și creare așa-numitei „opoziții roșii”, prin introducerea unui număr cât mai mare de elemente comuniste și organizarea tinerilor muncitori pentru acțiuni regionale, la Iași și Pașcani
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
mediul rural: „Tov. Ignea arată că munca la sate este slabă și sunt elemente care în anumite regiuni speculează democratizarea țării în folosul lor personal și unele autorități comunale nuși fac datoria și abuzează de putere și cere sabotarea dictaturi proletare”, [am preferat să respectăm ortografia întru totul, pentru a ne putea contura o imagine fidelă asupra nivelului de pregătire a noilor membri de partid - n. ns. S. P.]. Un nou proces verbal închide ședința din 20 noiembrie, consacrată manifestațiilor din
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
Ernst Mach și Richard Avenarius, ideologul principal al mișcării era A. A. Bogdanov. În reviste precum „Kuznița” sau „Na postu”, Proletkult milita pentru o cultură de mase, înțeleasă ca început absolut al unei ere spirituale noi, autonomă și autarhică, internaționalist proletară, un timp al triumfului tehnic - utilajele și mașinile devin, alături de chipul monumentalizat al muncitorului, o emblemă a noii poezii -, în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
în care legatul trecutului e abolit cu desăvârșire. Răspunsul la „nihilismul” retrospectiv și la neangajarea partinică a Proletkultului s-a bazat pe teza leninistă - din celebrul articol Organizația de partid și literatura de partid - a „celor două culturi”, burgheză și proletară, cu corolarele „valorificării critice a moștenirii culturale” și, în planul actualității, al „literaturii de partid”, ambele deopotrivă controlate de „spiritul de partid”. La noi, în primii ani ai literaturii dirijate, s-au manifestat două fenomene raportabile la p., adaptat între
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
pornea de la exigențele legate de „chipul omului nou”: „Plenara a constatat că nu întotdeauna chipul acestui om reiese cu claritate din operele artistice, că nu e întotdeauna mobilizator, convingător.” Înlocuind „zugrăvirea” complexității sufletești a muncitorilor prin „cântarea muncii, mașinilor, abstracțiilor proletare”, adepții p. comiteau una din marile „devieri” de la realismul imediat, la fel de imputabilă ca „devierile” privind moștenirea culturală: „În numeroase lucrări de reconsiderare scriitori ca Bălcescu, Kogălniceanu, Alecsandri, Negruzzi, sunt legați în mod nemijlocit de burghezie. [...] A socoti că purtătoare a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289036_a_290365]
-
de praf, cu bocancii murdari, obosit după o zi în care am spart betoane cu barosul. Muncisem la negru, o familie proaspăt mutată într-o vilă dorea schimbări în grădină. Îmi ardea gura după o bere, aveam o sete sfântă, proletară, ce nu se poate descrie în cuvinte. Numai că la ora la care am ajuns acasă nu mai putea fi cumpărată bere, se aplica ordonanța protestantă! Kosovarul s-a uitat la mine, ne-am înțeles din priviri și el mi-
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
li se prăbușesc casele de lut, cu sticla de bere în mână și cu apa până la glezne. Nu mai privesc două televiziuni diferite, ci două lumi antagonice, ireconciliabile à jamais. 29 mai 2005 Franța spune un NU hotărât, cu accente proletare, proiectului de Constituție europeană. În celebra Place de la Bastille, matca tuturor revoluțiilor, este ars pe caldarâm textul acesteia și nimeni nu pare a critica gestul în sine. Agențiile de presă transmit că francezii par a se fi pronunțat împotriva unei
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
proiectele lui Le Corbusier pentru Moscova, precum și pe cel pentru Palatul Sovietelor, ca fiind prea radicale. Modernistul sovietic El Lissițki a atacat planurile elaborate pentru capitală spunând: „este un oraș de nicăieri... șun orașț care nu e nici capitalist, nici proletar, nici socialist... un oraș pe hârtie, străin de ce Înseamnă viață, situat Într-un deșert pe unde nici măcar un râu nu are permisiunea să treacă (fiindcă o șerpuire ar Însemna trădarea stilului)”. Ca pentru a confirma acuzația că a proiectat un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
numiți peiorativ candangos, cuvânt care Înseamnă „oameni fără calități, inculți, vagabonzi, de joasă speță”. Kubitscheck a schimbat acest lucru. El a folosit ridicarea capitalei - care era, la urma urmei, menită să transforme Brazilia - pentru a face din acești candangos eroii proletari ai noii națiuni. „Viitorii interpreți ai Civilizației Braziliene”, declara președintele, „vor trebui să se Încline cu uimire În fața statuilor de bronz reprezentându-l pe acest titan anonim care este candango, neștiutul și formidabilul erou al construirii Brasíliei... În vreme ce scepticii au
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
noi la nivelul «maselor muncitoareș, așa cum ar vrea să facă Economiștii, sau la cel al muncitorului mediu, cum dorește șziarulț Svoboda”. Dilema partidului era cum să pregătească revoluționarii care urmau să fie aproape de muncitori (eventual, ei Înșiși proveniți din medii proletare), pentru a nu fi absorbiți, contaminați și slăbiți de Înapoierea culturală a acestora din urmă. Unele dintre Îngrijorările lui Lenin proveneau din convingerea sa din acea perioadă că, În Rusia, clasa muncitoare și cea mai mare parte a elitei intelectuale
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
strategică. În ianuarie 1917, cu o lună Înainte de Revoluția din Februarie, el scria Întristat: „S-ar putea ca noi, cei din generația mai În vârstă, să nu vedem bătăliile decisive ale revoluției viitoare”. În ajunul evenimentelor, bolșevicii aveau o bază proletară modestă, compusă În special din muncitori necalificați din Moscova și Sankt Petersburg, În vreme ce revoluționarii socialiști, menșevicii, anarhiștii și muncitorii neafiliați erau majoritari. Mai mult, lucrătorii adepți ai bolșevicilor nu se prea supuneau controlului ierarhic descris În Ce e de făcut
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
nu era nu o invenție tactică a partidului de avangardă, menită să fie folosită la momentul potrivit, ci, mai degrabă, „pulsul viu al revoluției și, În același timp, motorul său cel mai puternic,... forma fenomenală pe care o ia lupta proletară În timpul revoluției”. Din perspectiva Rosei Luxemburg, Lenin trebuie să fi fost asemenea unui inginer care speră să construiască un baraj pe cursul unui râu tumultuos, pentru a-i putea da drumul dintr-o mișcare și a-l transforma Într-un
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
acțiune politică, rămâne un sediment fertil, din care Își trag seva o mie de rădăcini ale luptei economice”. Analogia cu procesele organice sugera atât autonomia, cât și vulnerabilitatea acestora. Extragerea unui anumit tip de grevă din țesutul viu al mișcării proletare pentru a-l folosi drept instrument Însemna punerea În pericol a Întregului organism. Referindu-se la Lenin, ea scria: „Dacă teoria contemplativă propune disecarea artificială a grevei de masă pentru a se obține o «grevă politică de masă În stare
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
faptele istorice. Dacă considerăm coloniile militare ale lui Arakceev o Încercare de a prefigura, de a reflecta o ordine dorită, atunci revoluția teatrală a lui Lunacearski poate fi probabil privită ca o reprezentare a relației dorite dintre bolșevici și mulțimea proletară. Nu se precupețea nici un efort pentru a asigura reușita ceremoniei. Când Lunacearski Însuși s-a plâns de faptul că se demolau biserici În vederea organizării festivităților de 1 Mai, Lazar Kaganivici, primarul orașului Moscova, i-a replicat: „și estetica mea cere
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]
-
bucătărie”, cum Îi spunea el, se transforma și se „urbaniza” mai repede, cu atât era mai bine. Pentru mulți dintre bolșevicii de rând, proaspăt deveniți orășeni, abolirea „lumii țărănești Întunecate și Înapoiate” reprezenta o „parte vitală a propriei lor identități proletare În formare”. Țărănimea era practic o terra incognita pentru bolșevici. În vremea revoluției, partidul avea În total 494 de membri „țărani” (majoritatea făcând, probabil, parte din intelighenția rurală) În Întreaga Rusie. Majoritatea celor de la țară nu văzuseră niciodată un comunist
[Corola-publishinghouse/Administrative/2012_a_3337]