604 matches
-
acela cu posteritatea cea mai dinamică. Spre a nu spune cu posteritatea cea mai agitată. În cei aproape șaptezeci de ani câți au trecut de la moartea sa acest scriitor mereu a interesat, într-un fel sau în altul. În intervalul proletcultist i s-au jucat piesele în, probabil, toate teatrele noastre ca și în multe din lume, în URSS (la M.H.A.T. din Moscova, la Teatrul Gorki, din Leningrad, în republicile unionale) și în alte țări, în America de Sud și în China. Mai
Posteritatea lui Sebastian by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/3690_a_5015]
-
de biblioteci pe care nu le mai cercetează nimeni, ceea ce în 1957-1958 se petrecea în văzul lumii. Și trebuie să-i fim recunoscători pentru acest efort, nemaifăcut de altcineva în momentul de față, nici măcar de cei ce incriminează retoric literatura proletcultista. Datorită tenacității cercetătoarei din Sibiu, putem reciti rapid un capitol - grotesc - de istorie literară. În anii 1957-1958 se duce, practic, ultima campanie de impunere a realismului socialist că doctrina literară unică. Campania va continua și în 1959, dar nu va
CIMITIRUL VESEL AL LITERATURII ROMÂNE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17442_a_18767]
-
toate festivitățile: "Partidul e-n toate: e-n cele ce sunt/ și-n cele ce mâine vor râde la soare,/ E-n holda întreagă și bobul mărunt/ și-n viața ce veșnic nu moare". Scriu productiv și cinic în stilul proletcultist: Mihai Beniuc, Maria Banuș, Eugen Jebeleanu, Miron Radu Paraschivescu, Mihu Dragomir, Eugen Frunză, Veronica Porumbacu, Nina Cassian, A. E. Baconsky, Alexandru Andrițoiu și mulți, mulți alții, victime postume ale unui oportunism deșănțat. Nimic sau aproape nimic nu rezistă din poezia
Literatura oportunistă (II) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8310_a_9635]
-
încărcătură simbolică, trimițând străveziu către formele sistemului totalitar, dar și deschise meditației existențiale. Semnificațiile critice nu le-au fost trecute cu vederea de către regimul ceaușist care a supus romanul Un om norocos unui simulacru de proces public, în tradiția înscenărilor proletcultiste reînviate. Cărțile de după 1990 ale lui Octavian Paler, Don Quijote în Est (1991), Deșertul pentru totdeauna (2001), Autoportret într-o oglindă spartă (2004) prelungesc filoanele reflexive și autobiografice, în spiritul unei continuități de viziune care-i definește scriitorului personalitatea. Extrem de activ
Octavian Paler: "Criza valorilor nu bântuie numai la Porțile Orientului" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10498_a_11823]
-
între 1840 și 1916, 61 între 1917 și 1947 și, în progresie geometrică, 112 între 1948 și 1989. Ca să duc exemplul mai departe, mult mai puțin decât un singur volum al DGLR-ului. Și cam de ordinul enumerării de dramaturgi proletcultiști din Istoria lui Marian Popa. (Voi reveni la acest detaliu ceva mai jos.) Manolescu își întocmește deci, tot în urma unei selecții exigente, propriul dicționar. Intersecția de criterii e în afară de orice discuție. Sigur că prezența anumitor autori importanți, mai ales contemporani
Câtevaintrări dedicționar(VIII) by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7332_a_8657]
-
mila / în lupta cu dușmanul său!", scrisese V. Kniazev în Evanghelia Roșie (1918). "Nimiciți! Nimiciți! Ridică-te! Ridică-te! / Tu, popor răzbunător al suferinței pămîntești, / Trezește-te, trezește-te! / Ucide, ucide!", sacada, în crescendo incitativ, ca într-un ritual satanic, proletcultistul Demian Bednîi. "Ura" înverșunată îndreptată împotriva dușmanului devine, "în lingua sovietica, precum și în limba celui de-al III-lea Reich" (Françoise Thom), sacră. O vor exprima, exhortativ, și poeții noștri "de vremuri noi", comuniste: "Urîți, Urîți! Căci nu-i nimic
Sacralizarea urii by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/8383_a_9708]
-
datate", "greu de citit" etc. Și nu numai cărțile mele, ci și ale celor ce făcuseră cu adevărat literatură. Bizar, uneori chiar de către cei ce, înainte, mă ridicaseră în slăvi. Brusc le venise lumina, mintea cea de pe urmă. Precum vechii proletcultiști de odinioară, frustrații, lașii și ratații lăsau să se înțeleagă că literatura română se inventează acum, că înainte nu a fost decât un deșert spiritual etc. etc. că totul trebuie revizuit. Nu am nici o rezervă față de recitiri, revizuiri, ele sunt
Augustin Buzura "Iepurii de odinioară au îmbrăcat blănuri de tigri" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16170_a_17495]
-
Nichita Stănescu, în rîndurile prin care i se reproșează unui bard "morga îngroșării articulațiilor cu beton metafizic, care chipurile ar asigura perenitatea piramidei". După cum, într-un sens mai larg, putem vorbi despre înlocuirea unui exces printr-altul. Despărțirea de caducitatea proletcultistă, fals impunătoare în solemnitatea sa de butaforie de foarte proastă calitate, a fost marcată de agregarea rapidă a altei solemnități, de o defilare a unor vorbe "mari", pretins eliberatoare de prejudecăți, a unor concepte cosmice, încolonate într-un marș, pe
O antologie recuperatoare (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16031_a_17356]
-
și anunțul unei anchete din interior, „Poezii, poeții despre poezie și despre ei înșiși”. Se vede bine că interesul revistei la începutul anului 1967 este unul pronunțat literar, iar textele politice, fragmentul de discurs și articolul convențional semnat de vechiul proletcultist Ghilia sînt diminuate ca spațiu tipografic și împinse în mod semnificativ spre periferia paginii 1. În 1968, pe prima pagină a numărului 1 al Gazetei literare din 4 ianuarie, apar deasupra frontispiciului trei casete: prima anunță „Versuri de Maria Banuș
Să ne cunoaștem trecutul by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/4813_a_6138]
-
literatura sovietică moldovenească. Situația era mai ingrată decât ne putem închipui, pentru că întemeierea acestui monstru ideologic-cultural se realiza prin două traume: ruptura de identitatea românească și ruptura de propriul trecut. Mutilarea a fost mai gravă decât în cazul literaturii române proletcultiste. Critica basarabeană nu putea apela la o tradiție de la care să se revendice, fiindu-i interzisă racordarea atât la literatura română (în general), cât și la trecutul interbelic al culturii basarabene. Pe de altă parte, critica basarabeană nu se putea
Există o critică regională? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/11540_a_12865]
-
în aprilie anul 2000: uneori trage sertarul, scoate un mic horcăit, scuipă în sertar într-o farfurioară, apoi împinge sertarul al loc, ca Chișinevschi; din cauza cenzurii, ștersesem rîndurile, dar toți cei de o vîrstă cu mine, care au apucat perioada proletcultistă, știu că era perioada în care Chișinevschi, mai marele culturii, scuipa în sertar.) Cînd se deschide fereastra în birou, se ridică și fuge afară, pe coridor, să nu stea în curent. Cu ceilalți are relații stereotipe, are cu ei relații
Note abandonate by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17024_a_18349]
-
copii și animale (bazate mai ales pe tonul narațiunii din Vizită, D-l Goe, Grand Hôtel "Victoria Română", Bùbico). Notele ediției Al Rosetti, Ș. Cioculescu, Liviu Călin (Opere, vol. II, 1960) îl apără pe scriitor de acuzațiile moraliste cu argumente proletcultiste ("schița atacă problema greșitei educații a copiilor în familia burgheză. Iubirea maternă potențată pînă la idolatrizare duce la răsfățarea copiilor și stimulează instinctele lor cele rele. Caragiale a fost uneori suspectat că n-a iubit copiii, dar atît grija cu
Imagini și desemnări ale copilului by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15967_a_17292]
-
acestea! Este vorba de un poem-interogație; dacă aș cunoaște răspunsul, nu cred că l-aș fi pus pe hârtie. Asemeni filosofiei, până la un punct, poezia pune mai cu seamă întrebări, exprimă îndoieli și negații. La începuturi, sub semnul obligatoriului optimism proletcultist, apoi realist-socialist, versurile mele - pe lângă că erau, cel mai adesea, proaste - aveau un caracter aproape apodictic. De foarte multă vreme, nu mai provoc în mine inspirația forțată de voință, ci aștept cu lunile și anii acele tainice "dicteuri din înalt
Ilie Constantin "Sunt egalul celor mai buni" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/7457_a_8782]
-
o ,tabletă sclipitoare", selectată chiar de Dvs. din presa bucureșteană, dând-o drept model de atitudine față de ,elitele valahe". Noi însă considerăm această tabletă (,Mare, mare de tot" - Răzvan Ioan Boanchiș, în ,7 Plus") drept o nouă formă de barbarie proletcultistă. Inspirați de asemenea mesaje, ortacii lui Miron Cosma au maltratat și umilit intelectualii pe străzile Bucureștilor, îndepărtând România de lumea civilizată. Regretăm profund că o asemenea mostră de primitivism și exclusivism în gândire poate fi pe placul Dvs. Domnule Grigore
Scrisoare deschisă către Grigore Vieru () [Corola-journal/Journalistic/11278_a_12603]
-
diferențe de atitudine și grade variate de vinovăție. Uneori, pentru stabilirea acestora, C. Stănescu merge chiar prea departe în nuanțări. I se pare astfel, idee discutabilă, că mai culpabili au fost acei scriitori care s-au străduit în producția lor proletcultistă să scrie bine, cum ar fi făcut Petru Dumitriu, decât alții, ca M. Sadoveanu, care nu au făcut-o. Acesta, în Mitrea Cocor, a dat "o carte submediocră și penibiă, servindu-i directivei politice o maculatură compromițătoare, de la primul la
Foiletonul de sâmbătă by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/12660_a_13985]
-
cu o senzație de maree celestă, de ieșire a astrelor "mai la suprafață": Curg șiroaie plopii către infinit, spumegă tăcut și verde prunii. Noaptea asta toate stelele-au ieșit mai la suprafață pe sub prova Lunii. Am tras apoi la strungul proletcultist două strofe, nespus de proaste, pentru a face publicabilă compunerea prin referința la un roman sovietic "clasic". Reluându-l, cu ani mai târziu, am constatat că poemul se împlinea natural, odată eliminate oportunistele genuflexii ideologice. Salvarea exista deja în strofele
O relectură autocritică by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/8340_a_9665]
-
și le dezvăluie etiologia. Dar atitudinea rămâne, totuși, subiectiv-înțelegătoare, în ciuda zgârieturilor autoironice, fiindcă medicul lucrează pe corpul său și, probabil, îi vine destul de greu să-și toarne și o găleată cu cenușă în cap. Prin urmare, autorul vorbește despre „strungul proletcultist”, „fondul rigid al canonului ideologic”, însă compromisurile estetice devin, ca și în cazul altor colegi de generație, un „tribut” plătit Puterii politice, necesar, chiar „obligatoriu”. Sigur, dacă voiai să fii publicat (și nu e de neglijat nici faptul că două
Privind înapoi, pentru înainte by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/4364_a_5689]
-
universitar, o voce cu autoritate și multă vreme cu trecere la înaltele foruri de partid. S. Damian ține să remarce la el pasiunea polemicii, în care avea o măiestrie de talmudist, lua atitudine „contra huliganismului sau contra excesului de dogme proletcultiste”, fără să ni se precizeze când. În nici un caz în epoca lui Dej, când Croh. s-a înscris printre teoreticienii realismului socialist, fapt pe care S. Damian încearcă să-l nege, deși o lucrare a lui Croh. se intitula chiar
Un analist și un evocator: S. Damian by Al. Săndulescu () [Corola-journal/Journalistic/13595_a_14920]
-
inutile. Altele, e drept, puține, sunt semnificative, pot produce revelații semnificative chiar și specialiștilor. S-au făcut multe speculații cu privire la cauzele destinderii de la mijlocul anilor șaizeci. Ioan Stanomir observă coabitarea în presa literară și în antologiile vremii a semnăturilor dinozaurilor proletcultiști și a tinerilor scriitori care vor da noul curs al literaturii. Scrie Ioan Stanomir: "Ocazia este unică și fraternizările de pagină sunt simbolice, raportate la destinul din deceniile ulterioare. Eugen Simion și N. Manolescu sunt plasați în vecinătatea unui Mihai
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
a orașelor răspunde unei exigențe organice. Viitorul comunist nu se mai poate servi de improvizații" (p. 325). Mi-e greu să sesizez profitul cititorului de pe urma lecturii excelentelor analize aplicate filmului Viața nu iartă (titlul nu-mi spune absolut nimic), scrierilor proletcultiste ale lui Cezar Petrescu, biografiei științifice a lui Aurelian Bondrea sau prozei lui Dinu Săraru. Citirea acestor analize a fost pentru mine un calvar, câtă vreme nu m-au interesat niciodată operele care le-au generat. Mult mai interesant mi
Autopsia propagandei comuniste by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7826_a_9151]
-
Zoe Dumitrescu-Bușulenga, în 1963, lui Ion Creangă, marchează debutul editorial deplin al viitoarei comparatiste și academiciene, având un loc distinct în receptarea marelui nostru clasic. Apărea într-o perioadă în care valorile literare românești începeau să se desprindă de blocajul proletcultist, revenind în orizontul reperelor stabile; într-o perioadă de redescoperire a operei lui Creangă, aceasta începând să fie iarăși citită, adusă în manualele școlare și predată în universități, recunoscută ca valoare perenă, deși exegezele care să-l comenteze analitic din
„Lumea pe dos” și „personajul anapoda”, într-o viziune comparativă by Cristian LIVESCU () [Corola-journal/Journalistic/3463_a_4788]
-
coordonat de Eugen Simion, volumul V, literele P-R, Ed. Univers enciclopedic, 2006. Pentru a-mi contura un punct de vedere am folosit toate aceste surse și numeroasele altele (criticii anilor '50). Mi-a lipsit cartea lui Liviu }enghiu, Fenomenul proletcultist în literatura română, Ed. Mirton, 2000. Simplificând, am ajuns la următorul rezumat, în care punctez câteva accente personale, pentru a anticipa un răspuns la dilema formulată: La început a fost proletcultul, inițiat de Bogdanov și consolidat în 1918, gândind separat
Proletcultism sau realism socialist? by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/8211_a_9536]
-
D-sa incriminează - și bine face - carențele de informație ale unor tineri în legătură cu perioada comunistă, pe care, uneori, încearcă a o reconstitui, nu fără omisiuni și aprecieri anapoda, deculpabilizatoare ale celor ce au reprezentat pe plan literar opresiunea totalitară, "inchiziția proletcultistă". Exemplu: o sumă de texte, găsite în 1981, în timpul unor lucrări de renovare, într-o dependință a fostului sediu al Uniunii Scriitorilor din șoseaua Kiseleff nr.10, tipărite sub îngrijirea și cu adnotările Mihaelei Cristea, cu titlul Reconstituiri necesare (Ed.
Un ton tranșant by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8602_a_9927]
-
a sutelor de funcționari plătiți ca să prevină și să împiedice inundațiile? Conformisme Despre conformisme de ieri și de azi scrie Nicolae Prelipceanu în VIAȚA ROMÂNEASCĂ nr. 5-6 / 2010, în editorialul intitulat Arta de unică folosință. Autorul pornește de la conformiștii perioadei proletcultiste, care se supuneau comenzii partidului, pentru a ajunge la conformiștii anilor '90, ziariștii care s-au supus gustului publicului (al celui mai puțin educat public), și, în final, la conformiștii literari ai zilelor noastre, care au preluat ideea de la primii
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6145_a_7470]
-
ar fi, în totului tot, prea „poetă”, pentru că sensibilitatea ei nu face „obiectele să fie vii” (vol. II, p. 361) ș.a.m.d. Nici Șerban Cioculescu nu scapă de o serie de înțepături inamicale. Criticul s-ar dovedi un „proaspăt proletcultist” (vol. II, p. 331) pentru culpa de a fi luat atitudine (în iulie 1971, deci, într-un moment nepotrivit) în România literară împotriva abuzului de imagerie noir în poezia momentului. Mariei Banuș, intervenția îi aduce aminte de interdicțiile deceniului al
Chestiuni de conștiință by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2574_a_3899]