604 matches
-
într-o manieră neabuzivă, cu o erudiție structurală, ocolită de ariditate, îmblânzită de seninătatea gânditorului, cu un stil intelectual personal, care pecetluiește frazarea elastică, nu o dată eseistică, a discursului. În studiile târzii, acest tip de abordare, aparent supus comenzii ideologice proletcultiste, nu este nici supralicitat, dar nici abandonat. Perspectiva psihosocială este aplicată teatrului clasic francez (Corneille, Racine, Molière), prozei (și romanului) francez, de la Chateaubriand la Maupassant. Adesea, analizele, dar și conceptele includ puncte de vedere înrudite cu cele ale lui Mihai
CLAUDIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286295_a_287624]
-
exemplu acelea ale lui Boris Groys (Filosofia și arta după sfârșitul adevărului), Hannes Böhringer (centrat tot pe relația artă/filosofie), Ion Negoițescu (Unitatea personalității eminesciene), Ileana Vrancea (Mâna statului democrat-popular, secvențe: 1958-1959, 1968, 1974), cuprinzând pagini restituite despre tulburea perioadă proletcultistă. Tot Ileana Vrancea recuperează din arhivele israeliene o parte a corespondenței lui Ion Caraion cu istoricul Theodor Lavi. Vasile Gogea publică pagini de jurnal, Ana Blandiana, Ștefan Aug. Doinaș, Ileana Mălăncioiu, Ion Negoițescu și Dan Verona împărtășesc cititorilor Amintiri despre
AGORA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285201_a_286530]
-
după mai bine de două decenii de absență editorială - Dresoarea de fluturi (1968), Timpul oglinzilor (1968), Altceva decât umbra (1969), Ninsoarea neagră (1970), Poeme (1971), Armura de aer (1973) - nu comportă schimbări de ton sau de manieră poetică. În perioada proletcultistă, când poetul îmbrăcase „cămașa de forță a tăcerii”, iar poezia sa fusese considerată de critica oficială „decadentă și afectată de morbul putreziciunii burgheze”, imaginarul i-a fost impregnat de simboluri care vorbeau despre irealitate, inconsistență, fragilitate și volatilitate, ca un
LUNGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287925_a_289254]
-
epoca interbelică), pe de altă parte, o scriitură de nuanță avangardistă și simbolistă, dar în primul rând aici se cultivă o serie de producții poetice de tip socialist, proletar, în care mesajul social și simplismul estetic prefigurează cu claritate producțiile proletcultiste. Proza propune alte tipuri de scriitură, oscilând între textul memorialistic sau ficțiunea romantic meditativă și textul de implicație socială (mai exact socialistă), care, din necesități polemice, tinde către un soi de neonaturalism zolist. Începând cu anul al doilea de apariție
MANIFEST. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287982_a_289311]
-
Populare (1955-1972), la Direcția Teatrelor din cadrul Consiliului Culturii și Educației Socialiste (1972-1978) și, în fine, ca redactor-șef adjunct la revista „Teatrul” (1978-1990). Debutează în 1953 (în colaborare cu Silvia Andreescu) cu piesa Simion Albac. Va semna mai multe piese proletcultiste, cum ar fi Comoara, care a luat Premiul II la Festivalul Mondial al Tineretului și Studenților din 1953. În 1970 piesa Unde-s marile iubiri? i-a fost difuzată de Radioteleviziunea Franceză. Două sunt temele mari ale dramaturgiei lui M.
MANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287979_a_289308]
-
Mario Vargas Llosa, Italo Svevo, Saul Bellow ș.a., iar a doua fiind compusă din „fișe” despre persoană (personalitate, personaj) ca variantă. August, tip de paiață, apropiat de Polichinelle, „omul care primește palmele” și încurcă treburile altora, are variantele sale: Cațavencu, proletcultistul (sunt prezentate articole din presa vremii, „voci” ale unor personaje de jurnal) ș.a. Pe contur (1984) reunește eseuri repartizate în mai multe secvențe. Colegiale e dedicată unor scriitori ca Paul Georgescu, Gabriela Adameșteanu, Mircea Horia Simionescu, Radu Cosașu, altele se
MANEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
colaborat la „Familia”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „România literară”, „Steaua”, „Viața românească” ș.a. Ca poet, M. se specializase în versificări subintitulate fie „poeme scenice”, „evocări istorice”, montaje literar-muzicale, „teatru-document”, fie „poeme dramatice muzicale”, într-un fel de poezie-vehicul al sloganelor proletcultiste, destinată explicit brigăzilor „artistice” de agitație. Seria o deschide placheta Stele fără amurg, apărută în 1959. Ca folclorist, alcătuiește și publică, ajutat de numeroși colaboratori, masive antologii de „folclor nou”, ilustrativ fiind volumul Folclor poetic nou (1965), care conține texte
MEIŢOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288080_a_289409]
-
mentalităților contemporane mascat în istoric literar. Studiul consacrat lui Dinicu Golescu portretiza un om care „a încercat să reformeze prin cuvânt structurile lumii în care se născuse”, iar cel preocupat de C. Dobrogeanu-Gherea - primul studiu neinhibat de prejudecăți după exaltarea proletcultistă a criticului de la „Contemporanul” - scotea în evidență programul cuiva care „pornește” de la literatură spre a ajunge la analiză socială și politică (cum va proceda I. însuși). Cartea despre Panait Istrati, Spre alt Istrati (1986), este de fapt o reconstituire biobibliografică
IORGULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287608_a_288937]
-
și folclor”. Tinerii rămași la Universitate continuau să vină la Institut, care își mutase sediul în Bulevardul Republicii nr. 73. În jurul lui Călinescu se crease o insulă a cercetării literare, unde se utiliza un alt limbaj critic, în comparație cu cel oficial, proletcultist, din „obsedantul deceniu”. Cercul colaboratorilor se lărgește an de an, la un moment dat în Institut lucrând personalități de prim rang ale culturii noastre, dar și mulți cercetători la început de drum. Sunt de remarcat D. Panaitescu- Perpessicius, Tudor Vianu
INSTITUTUL DE ISTORIE SI TEORIE LITERARA „G. CALINESCU”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287561_a_288890]
-
tonalitate cu pronunțată alură festivist-patriotardă, abundă în retorisme și artificii metrice: „De departe vin ecourile încăierării / Giganților cu pasiuni de eroi / Gâfâielile veacurilor / Explozia eliberării / Strigătul prevestitor al vremurilor noi” (Prefață). Stihuirea facilă, lipsită de măiestrie tehnică, are apăsate accente proletcultiste: „E unica noastră planetă / Dar plină de cântece și joc / Eu suflu în aurita trompetă / - Tovarăși, faceți loc!” După 1946 J. scrie exclusiv proză, publicând un număr considerabil de volume, fără schimbări semnificative în ceea ce privește calitatea scriiturii. Paradigma tipologică simplistă, schematismul
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
caragealiană, redactor-șef, președinte, director și membru al conducerii unor instituții cu nume ilare, întrupează un mai vechi model al parvenitului în contextul unor vremuri „noi”. Citit acum, romanul se distinge prin abilitatea cu care deconstruiește inventarul tematic și formal proletcultist al anilor precedenți. SCRIERI: Sânge și vis, Paris, 1945; Poemul marii deșteptări, București, 1946; Fragment de veac, cu ilustrații de Marcela Cordescu, București, 1946; Moartea lui Iosif Clișci, București, 1948; Interogatoriu, București, 1948; ed. București, 1953; Evadare, București, 1949; Sfârșitul
JAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287667_a_288996]
-
Despre caracterul contribuției evreilor la literatura română. Va colabora și la ,,Shevet Romania”, „Viața noastră”, „Ultima oră”, ,,Minimum” (Tel Aviv) ș.a. Prima carte a lui L., monografia Poezia lui Marcel Breslașu (1959), îl așază între criticii literari ai primului val proletcultist. Supralicitat apologetic, conceptul poetului-militant este aplicat inadecvat, analiza textului și considerațiile interpretative lipsesc, iar câteva aprecieri pertinente referitoare la ascendența melodică din poezia lui Breslașu sunt minate de un limbaj precar, emfatic și găunos (,,zguduitorul cânt de leagăn” ș.a.). La
LUCA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287858_a_289187]
-
extrem de ambiguu al lui Eugen Uricaru, Rug și flacără, roman care pare a fi scris la comanda partidului, descriind biografia unui revoluționar de la 1848 din Italia. Ei bine, la o primă vedere, textul dezvoltă un discurs patriotic cu vagi accente proletcultiste, În timp ce, În subsidiar, se construiește cu foarte multă subtilitate o teorie despre narațiune În care povestirea devine o evadare care se construiește interior și vine să submineze, dar numai pentru ochiul unui cititor avizat, discursul de la suprafață. Am Îndoieli cu privire la
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
foarte serios, și Întrebarea avea o bătaie mai lungă - mai mulți dintre profesorii tineri care au ținut cursuri și seminarii s-au oprit cu precădere asupra anilor ’50: asupra totalitarismului crâncen, discreționar, asupra Gulagului, a rezistenței din munți, asupra literaturii proletcultiste și jdanoviste, adică asupra unei traume pe care ei nu au trăit-o decât, eventual, la modul indirect, prin memoria revanșardă a unor interpuși. De ce - se Întrebau ei - ne grăbim să transformăm perioada cu pricina Într-o realitate muzeală sau
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
a tinerilor scriitori, iar noțiunea de „tânăr scriitor” devine o noțiune politică. Odată cu noțiunea de „tânăr scriitor” Începe să fie validată și noțiunea de „generație”. Începe să se vorbească de generație În anii ’60, când echipa veche de „tineri scriitori” proletcultiști este Înlocuită de cei din generația ’60. Deci e vorba despre o schimbare de cadre la nivelul organizațiilor scriitorilor. Asta Înseamnă că viața literară trăiește după o logică a schimbărilor din sistemul politic și sociopolitic, la ale cărei șocuri se
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
au, în schimb, câteva texte din 1945, Ștreangul care așteaptă, Mărturisire, Mama, toate izbucnind din suferință, din frustrare, din umilire, vindicative peste măsură pe alocuri. Dar pe această cale în epocă nu se ajunge decât la așa-zisa poezie „militantă”, proletcultistă. După ce compune poeme precum Tatar-Bunar și Turbina vie și dă, în Povestea unui bob de lacrimă, câteva episoade din lupta antifascistă (pe teritoriul sovietic mai ales), episoade păgubite artistic atât de tezism, cât și de tenta melodramatică, F. se refugiază
FAUR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286971_a_288300]
-
un alter ego al autorului, în ultimii ani ai războiului și în cei ai instalării regimului comunist. Stăpânirea frazei, o anume putere descriptivă, capacitatea de a împleti firesc mai multe fire narative, înțelegerea psihologiei vârstelor fragede sunt evidente, însă clișeele proletcultiste parazitează întregul, ducând la eșec. În același spațiu epic se mișcă și Crivățul bate năpraznic, redactat, după declarațiile lui F., în 1949 și nemodificat la tipărirea sa în 1974. Mai elaborat, cu personaje mai puțin uniformizate, romanul conține, de asemenea
FILIP-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286998_a_288327]
-
se leagă, după mărturisirile lui G., de propria sa biografie. Acțiunea este plasată în anul 1952, în satul moldovenesc Hârtoapele, unde se înființa o gospodărie agricolă colectivă. Folosind tehnica realismului „obiectiv” specific perioadei, autorul se încadrează în tipul de proză proletcultistă, ghidată de comandamentele epocii, pe care le servește „exemplar”, într-o scriitură rudimentară, maniheistă, îngroșat ideologizată. În Un Oscar pentru Ana (1982) este anunțată încă de la început formula narativă dominantă, vizând obiectivitatea și distanțarea naratorului. Acțiunea este subsumată analizei psihologice
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
dacă își alcătuiește producția lirică grijuliu față de propria grilă de pretenții. Referirile la propria-i creație sunt puține și, chiar dacă se îmbracă în haina modestiei, vădesc orgoliul unicității. G. a început cu compoziții conformate docil și poate sincer la tematica proletcultistă. Lenin și „glorioasele tancuri sovietice” sunt motive dezvoltate în imagini de o emoționalitate artificial-convențională. Judecat în circumstanța anilor ‘50, faptul nu e incriminant, chiar dacă, detectat la alți scriitori, îl mână pe criticul de azi la ample tirade demascatoare. Depășindu-și
GRIGURCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287364_a_288693]
-
proclamarea Republicii, revoluția de la 1848. Semnează versuri Dumitru Almaș, V. Atomulesei, Mircea Butnaru, C. Gavriliu, Lucian Mircea (pseudonim al lui Mircea Borș), George Demetru Pan, H. Mihăescu, Ion Cazimir. În marea lor majoritate, textele sunt versificări de circumstanță, cu accente proletcultiste vizibile. M.Pp.
REVOLUŢIA IN VERSURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289276_a_290605]
-
lume nouă, Perpessicius scrie Triumful muncii, Cezar Petrescu își intitulează transparent câteva însemnări conjuncturale - O literatură care a murit ș.a.m.d. După o primă etapă de denigrare a scriitorilor consacrați, urmează etapa „revalorificării” literaturii române, citită acum prin grilă proletcultistă. În „Suplimentul de duminică”, ce apare din 1948 până în 1950, se publică articole de tipul Despre unele aspecte progresiste în opera lui Mihai Eminescu, „Sărbătorirea” lui Eminescu în timpul regimului burghezo-moșieresc și sărbătorirea astăzi a marelui poet. Virgil Ierunca încearcă să
ROMANIA LIBERA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289316_a_290645]
-
unui articol intitulat Libertatea scrisului în România democratică, iar Mihai Beniuc traduce din poezia sovietică (Iosif Utkin). Revista prezintă activitatea locală a ARLUS-ului, elogiază figura lui Stalin etc. Un poet obscur, Th. Călin-Delapraja, compune o poezie „angajată”, Muncitorii, tipic proletcultistă. Tot cu poezie se manifestă T.H. Popa, G. Nedelea, Ion Caraion, Alexandru Dinu Ifrim, Isaiia Răcăciuni, Cezar Drăgoi, G. Tutoveanu, G. Ursu, Elena Georgeta Iuteș (Gica Iuteș). Critică literară semnează Camil Baltazar (E. Lovinescu - omul și scriitorul); de asemenea, apar
LUMINA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287910_a_289239]
-
volumele Cîntece de pierzanie (1938), Cîntece noui (1940), Poezii (1943), Orașul pierdut (1943), mi-a încolțit bănuiala că poetul a pus la cale un fals ce i se va dovedi de-a lungul timpului dezastruos. Și anume a împins critica proletcultistă, prin propriile mărturisiri - fie în versuri, fie prin articole critice -, să dea unor poezii ale sale din perioada anterioară sensuri de prevestiri ascunse în simboluri, precum: "garoafa roșie", "Eu sînt trimisul vremurilor noi", "macii roșii", "primăvara", "freamătul furtunii", semnificațiile unor
O struțo-cămilă ideologică (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17158_a_18483]
-
asemenea lui Koestler, Orwell, Sperber sau Istrati" (99). Autorul documentarului reflexiv n-a uitat nici de Dan Deșliu, un disident rămas în România, într-un nonconformism tolerat de regimul Ceaușescu. Despre Deșliu nu se menționează că este și un fost proletcultist privilegiat în anii '50, într-o lume, binecunoscută de D. Schlesak, ca rămânând una a "minciunilor verosimile", cum o prezintă prozatoarea dictaturii din Est, Herta Müller. Întoarcerea exilatului transilvan nu devine sosire ori rămânere, ci o pură călătorie "acasă", încheiată
Istoria și înscenarea politicului by Marian Victor Buciu () [Corola-journal/Journalistic/17173_a_18498]
-
-se monografia E. Lovinescu, scepticul mântuit (1971). La data scrierii monografiei, E. Lovinescu, directorul de conștiință al criticii interbelice, era însă o persona non grata (în unele privințe, din motive extraliterare), fiind supus, în deceniul precedent, unui tir de atacuri proletcultiste. Reluarea în dezbatere a marelui critic, cât și a rolului decisiv pe care l-a jucat programul său estetic după 1919, era, în chiar momentul dificil al „tezelor” ceaușiste de la Neptun, un act afirmat împotriva curentului oficial. Elaborată în tradiția
SIMION-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289682_a_291011]