1,071 matches
-
persoana a III-a, singular, pot alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
alterna cu formele de pronume personal în genitiv, de persoana a III-a, singular (vezi supra, 2.3.1.). Sunt și contexte în care această variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
variație nu este posibilă, iar acestea implică unele locuțiuni pronominale de politețe. În română, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate dintr-un substantiv (alteță, domnie, excelență, mărie etc.) și un pronume posesiv sau un pronume personal în genitiv. Unele locuțiuni pronominale de politețe acceptă variația posesiv - pronume personal în genitiv, iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
iar altele permit doar utilizarea posesivului: (103) a. Alteța Sa; Domnia Sa; Excelența Sa; Măria Sa b. *Alteța Lui, *Alteța Ei; Domnia Lui, Domnia Ei37; *Excelența Lui, *Excelența Ei; *Măria Lui, *Măria Ei Pentru lipsa variației posesiv - pronume personal în genitiv la majoritatea locuțiunilor pronominale de politețe, propunem o explicație legată de evitarea referirii directe la persoană. Pronumele personal în genitiv marchează genul, numărul și persoana referentului (ei - feminin, singular; lui - masculin, singular). Prin urmare, din punct de vedere pragmatic, referirea la persoana vizată se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
b. doamna profesoară și soțul său - politicos c. doamna profesoară și soțul ei - mai puțin politicos decât b. Într-o exprimare politicoasă, evităm pronumele personale în nominativ sau acuzativ el, ea și pronumele personale în dativ lui, ei, în favoarea formelor pronominale conotate +politicos, organizate în diverse grade de politețe (dânsul, dânsa; dumnealui, dumneaei; Domnia Lui, Domnia Ei, Domnia Sa): (106) a. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Eai mi-a spus... - nepoliticos b. M-am întâlnit cu doamna profesoarăi. Dânsai / dumneaeii / Domnia
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între sinei (I. Budai Deleanu, Țiganiada) c. româniii [...] aduseseră cu sinei din prima patrie nește idei ciudate (B. P. Hasdeu, Ioan Vodă) În româna contemporană, valoarea +referent plural a pronumelui posesiv de persoana a III-a a dispărut, singura formă pronominală folosită la plural fiind din paradigma pronumelui personal în genitiv (lor, la masculin și la feminin). Concurența dintre său și lor, care s-a manifestat o bună perioadaă de timp, a dus la eliminarea posesivului, la plural. La singular însă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
între sine. b. Tinerii se salută între ei. 4.5. Pronumele de întărire Paradigma pronumelui de întărire este foarte complexă, ceea ce îngreunează acordul acestui pronume. Lucrările normative semnalează frecvent dezacorduri în utilizarea acestui pronume. În limbajul colocvial, multe dintre formele pronominale de întărire nici nu mai sunt folosite. Instabilitatea acestor forme a fost constatată și în secolele trecute. În textele mai vechi, nu se întâlnește acordul în caz (el pare să fi fost impus articifial de norma gramaticală), iar tendința era
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
componenți), iar acordul se face la singular. Când colectivul are un grad de referențialitate mai scăzut, presupunând o lectură distributivă (sunt mai pertinenți în context membrii), acordul se face la plural. Cele două lecturi se reflectă și în acordul substitutelor pronominale anaforice ale colectivului: (47) a. O mulțime de protestatari a plecat spre clădirea Guvernului. - prevalează lectura de grup, acordul se face la singular; dacă enunțul este continuat, termenii coreferenți (anaforici) sunt la singular, în concordanță cu substantivul colectiv mulțime: b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plural protestatari: b. O mulțime de protestatari au plecat spre clădirea Guvernului. Alții au decis să rămână în Piața Constituției. / Aceștia scandau diverse lozinci. Ponderea semantică a celor două nominale din sintagma pseudopartitivă colectivă este evidențiată și de acordul cliticelor pronominale: (49) a. Pe o mulțime de jurnaliștii ii-a iritat anularea conferinței de presă. - vs: b. Mulțimeai de jurnaliști aștepta orice semn care să-ii arate că nu stă în van. (Prima TV, 2008) Acordul depinde și de tipul semantic al
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
astfel de sintagme partitive: (84) a. Cei care ați trecut prin așa ceva... - *Cei dintre voi care ați trecut... b. Toți am trăit povestea asta. - *Toți dintre noi am trăit povestea asta. În aceste enunțuri, putem presupune că există un subiect pronominal (noi, voi) nelexicalizat, aflat într-o relație apozitivă cu pronumele tot, respectiv cel: (85) a. Cei care ați trecut prin așa ceva... = Voi cei care ați trecut prin așa ceva... b. Toți am trăit povestea asta. = Noi toți am trăit povestea asta
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
groups.yahoo.com/) b. De mult timp aștepta să marcheze, toți băieții ne-am bucurat pentru el. (www.dinamomania.net) c. Băieții se uită la fotbal, fetele vă uitați la filme. În aceste enunțuri, putem presupune că există un subiect pronominal nelexicalizat (noi, voi), aflat într-o relație apozitivă cu grupul substantival: (89) a. Noi, 100 de persoane am semnat cu Piperea (http://finance.groups.yahoo.com/) b. De mult timp aștepta să marcheze, noi, toți băieții ne-am bucurat pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
100 de persoane; toți băieții) sau enunțul are un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
enunțul are un caracter adresativ, ca în (88)c (fetele vă uitați...). În ultimul enunț, nominalul ar putea chiar să fie interpretat ca un vocativ ("voi, fetele, vă uitați..."). 2.8. Pronumele și locuțiunile pronominale de politețe În categoria formelor pronominale de politețe se pot distinge mai multe subtipuri, în funcție de caracteristicile lor morfologice și de posibilitățile de acord: (i) pronume de adresare, de persoana a II-a, marcate formal pentru singular, cu trăsătura de gen nemarcată: dumneata și formele familiare sau
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
formal pentru plural 56, cu trăsătura de gen nemarcată. Adjectivul predicativ sau participiul se acordă referențial în gen și în număr, iar verbul predicat se acordă formal, la plural: (91) Dumneavoastră sunteți convocat / convocată / convocați / convocate la primărie. (iii) locuțiuni pronominale de adresare / grupări fixate, formate dintr-un substantiv feminin, la singular sau la plural (în funcție de numărul de referenți) și un pronume posesiv, de persoana a II-a, singular sau plural (utilizarea singularului sau a pluralului se face în funcție de gradul de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
referenți), ori de persoana a III-a (sa) sau pronumele personal în genitiv (lor): (92) a. Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta; b. Domnia Voastră, Excelența Voastră, Alteța Voastră; c. Măria Sa, Înălțimea sa, Domnia Sa, Excelența Sa, Alteța Sa; d. Domniile Voastre, Altețele Lor etc. Aceste locuțiuni pronominale admit două tipuri de acord al verbului-predicat - cu substantivul, la persoana a III-a, sau cu pronumele posesiv ori personal, deci la persoana a II-a sau la persoana a III-a: (93) a. Măria Ta dorește să bea vin
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu pronumele posesiv, ci un acord semantic. În propozițiile Măria Ta ai plecat, Alteța Voastră sunteți invitat, verbul este la persoana a II-a nu pentru că se acordă formal cu posesivul (ta, voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
voastră), ci pentru că acordul se face semantic, referențial. Locuțiunile pronominale de politețe formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a singular (Măria Ta, Domnia Ta, Înălțimea Ta etc.) țin de un registru mai vechi al limbii. În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
În limba contemporană, locuțiunile pronominale de politețe sunt formate cu pronumele posesiv de persoana a II-a plural, care exprimă un grad de politețe mai ridicat (Domnia Voastră, Alteța Voastră, Preafericirea Voastră etc.). Până în secolul al XIX-lea, se folosea și locuțiunea pronominală Domnia Mea, pentru referirea la propria persoană. În secolul al XIX-lea, ea impunea acordul la persoana I plural atât verbului-predicat, cât și pronumelor: (101) a. am aflat Domniia mea; am socotit Domniia mea; ne-am adeverit Domniia mea (Prav
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
general, se distinge între acordul din interiorul grupului N1 de N2 (acord intern sau acord adjectival, cu determinantul și adjectivele atribute) și acordul din exteriorul grupului N1 de N2 (acord extern, cu adjectivele nume predicativ, cu verbul-predicat și cu cliticele pronominale). Vom urmări acordul sintagmelor în care trăsăturile de gen ale celor două nominale sunt diferite și al celor care implică un pronume personal (în poziția N2). Sintagmele calificative sunt incluse de unii lingviști în clasa pseudopartitivelor, datorită asemănării de structură
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
în gen al sintagmelor coordonate formate din substantive [+Animat] se face pe baze semantice. Dacă cel puțin unul dintre referenții termenilor coordonați este masculin, acordul adjectivului predicativ se face la masculin. Această generalizare poate fi extinsă și la acordul formelor pronominale, în diverse poziții sintactice (dublarea clitică, anafora intra- și interfrastică): (86) I-am întâlnit pe Ion și colegele lui în Piața Romană. (87) M-am întâlnit cu Ion și colegele lui de grupă. Ei veneau dinspre Piața Romană, eu, dinspre
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
coordonată În gramaticile limbii române, se arată că acordul atributiv cu cel mai apropiat conjunct este corect și reprezintă o caracteristică a acordului în limba română, fiind norma tradițională de acord atributiv (atât pentru adjectivul propriu-zis, cât și pentru adjectivele pronominale)149. Acordul cu întreaga sintagmă coordonată, la plural, al adjectivului atributiv "reprezintă o influență străină modernă (romanică, în primul rând), acceptată pentru că satisface nevoia de claritate a exprimării" (Avram 2001: 358). În GALR (II: 650-651) sunt acceptate ambele tipuri de
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
acorda referențial, la plural, indiferent de numărul conjuncților (băiatul și câinele aceștia). Acest acord, de tip referențial, al demonstrativului postpus ar putea constitui un argument în favoarea interpretării sale ca un pronume, nu ca un adjectiv (vezi și similiaritatea cu formele pronominale, având particula finală -a). Nu este un argument foarte puternic, de vreme ce și adjectivul propriu-zis se acordă tot pe baza unor trăsături referențiale, fără să putem spune că prin asta se încadrează în clasa pronumelui. 3.7. Posesivul Pentru posesiv, singurul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cea cu doi referenți. Nu este exclusă însă nici lectura monoreferențială (dacă enunțul este elaborat "din mers", neanticipat): (253) a. Colegul meu și prietenul meu s-au îmbolnăvit. b. Colegul meu și prietenul meu s-a îmbolnăvit. 3.8. Formele pronominale de întărire Formele pronominale de întărire nu se acordă cu cel mai apropiat conjunct (ca în (254)), ci cu sintagma coordonată în ansamblu. Acest tip de acord este permis și dacă ambii conjuncți sunt la singular (ca în (254)), indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Nu este exclusă însă nici lectura monoreferențială (dacă enunțul este elaborat "din mers", neanticipat): (253) a. Colegul meu și prietenul meu s-au îmbolnăvit. b. Colegul meu și prietenul meu s-a îmbolnăvit. 3.8. Formele pronominale de întărire Formele pronominale de întărire nu se acordă cu cel mai apropiat conjunct (ca în (254)), ci cu sintagma coordonată în ansamblu. Acest tip de acord este permis și dacă ambii conjuncți sunt la singular (ca în (254)), indiferent de topica adjectivului pronominal
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
pronominale de întărire nu se acordă cu cel mai apropiat conjunct (ca în (254)), ci cu sintagma coordonată în ansamblu. Acest tip de acord este permis și dacă ambii conjuncți sunt la singular (ca în (254)), indiferent de topica adjectivului pronominal de întărire față de sintagma coordonată: (254) a. băiatul și fata înșiși b. înșiși băiatul și fata (255) a. *însuși băiatul și fata a'. *însuși profesorul și elevul b. *băiatul și fata însăși b'. *profesorul și elevul însuși Acordul în gen
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]