792 matches
-
îngrijirea lui Liviu Rebreanu și a lui Mihail Sorbul. „Misiunea” pe care și-o propune această publicație „de teatru și muzică” este de „a stabili o legătură mai strânsă, mai intimă între public și teatru și a contribui astfel la propășirea unuia și cultivarea celuilalt”. Colaborările îi conferă o calitate deosebită în ceea ce privește prezentarea vieții teatrale, mai ales a celei din țară. În rubrica de cronică dramatică, pe care o susține Liviu Rebreanu, se comentează mai cu seamă spectacolele bucureștene de la Teatrul
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289543_a_290872]
-
proza satirică, R. șarjează o serie de ciudățenii sau fapte compromițătoare, ridicole, din viața boierului sau a burghezului arivist. Apetența pentru portretul moral este evidentă, scriitorul izbutind câteva tipuri caracteristice. Schițele de moravuri, aceste „caractere” ale lui R., apar în „Propășirea” (1844). „Cânticelele comice”, „scenele naționale” pe care le-a scris (Bețivul, Păun Burlacul, Pavel Clopotarul, Harță sau Balaban Răzeșu, toate publicate în 1857) dau în vileag, cu năduf, dar și cu ironie, păcate morale și anomalii sociale. Însemnările prilejuite de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289122_a_290451]
-
b) În al doilea rând, este vorba de formarea intermediarilor și „directorilor de opinie publică”, a marii „armate cetățenești” care constituie acel grup util de colaboratori ai oamenilor de stat moderni. Strategia ISR era o expresie sintetică a nevoii de propășire a societății prin modernizare instituțională, dublată însă de o implicare sistematică a comunităților locale. Ea poate fi depistată în contribuțiile principale aduse (Larionescu, 2001): - identificarea problemelor sociale majore generate de schimbările structurale ale societății românești de după 1918 - dublarea teritoriului și
[Corola-publishinghouse/Science/1956_a_3281]
-
trebuie să răsară din inima și mintea fiecărui copil cu puterea unei supreme forțe morale”. Educația trebuie adaptată momentului istoric al dezvoltării poporului nostru. Din această cerință, I. Găvănescul deduce „caracterul sociologic” al educației. Educatorul - credea - trebuie să contribuie la propășirea societății. Imperativele ce decurgeau de aici: „consolidarea Unirii” ca acțiune cultural-educativă, prin „intensificarea unității sufletești a neamului”. Sentimentul național „leagă elementele de conștiință în unități mari și permanente... de tăria și durata sentimentului atârnă trăinicia solidarității psihice a elementelor de
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
însușească măiestria de a „trezi interesul”, de a „pregăti terenul” pe care se vor „cultiva puterile native”, se va „deștepta și organiza spiritul” în acord cu „valorile culturii” (Bârsănescu, 1946, p. 29). Căci cultura are rolul său economic (mijloc pentru propășirea materială a unui popor), dezvoltă conștiința națională (are deci forță sufletească), e un bun spiritual și are puterea de a desăvârși viața individuală și colectivă. Demersul educativ este conceput de Ștefan Bârsănescu (1937) ca o „politică a culturii”: a culturii-educație
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
la orice idee folositoare de întovărășire” (Ghiulea, 1926, p. 35). Pornind de la aceste premise, el găsește temei pentru a susține diferite forme de „tovărășii” în lumea satului, pentru a apăra interesele clasei țărănești, pentru satisfacerea trebuințelor comune sau în scopul propășirii ei economice. Și la alte popoare economia colectivă a născut diferite forme de asociere. Astfel, ne informează unul dintre cei mai avizați cercetători ai cooperației românești moderne, Gromoslav Mladenatz, babilonienii au cunoscut organizații asemănătoare actualei obști de arendare, iar grecii
[Corola-publishinghouse/Science/1948_a_3273]
-
care le începuse despre Ștefan Petică și Artur Enășescu la „Tribuna nouă” „Floarea soarelui”, „Târnava”, „Universul literar”, „Universul”, „România literară”, „Convorbiri literare”, „Provincia literară” (Sibiu), „Foaia interesantă”, „Izbânda”, „Luceafărul literar și critic”, „Munca literară”, „Cuget clar”, „Îndreptar”, „Frământări”, „Banatul literar”, „Propășirea”, „Preocupări literare”, „Basarabia”, „Provincia” ș.a. Între 1933 și 1935 a scos, la București, „Reacțiunea literară”. A semnat și Petru Șoltuz sau Savel Bornar. Părăsind Bucureștiul pentru a se retrage în satul natal, din 1963 până în 1967 a fost profesor de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286840_a_288169]
-
din Iași, unde este numit profesor în 1843, ține memorabilul Cuvânt pentru deschiderea cursului de istorie națională, curs întrerupt în același an din ordinul ocârmuirii. În 1844 K. face o nouă încercare de a edita o revistă culturală și literară, „Propășirea”, cu sprijinul lui I. Ghica și N. Bălcescu. Cenzura suprimă titlul revistei, socotit subversiv, lăsând numai subtitlul („Foaie științifică și literară”), apoi o interzice cu totul, în același an. Mereu împiedicat de domnitor sau de cenzură în tipărirea unor reviste
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
scrisului românesc, într-o perioadă de începuturi anevoioase și amestec de influențe. A practicat, înaintea lui Titu Maiorescu, o critică de „direcție”, culturală, fără a se întemeia însă pe principii estetice explicite. Programul revistei „Dacia literară”, reluat, în esență, de „Propășirea” și de „Steaua Dunării”, a reușit pentru prima dată în cultura românească să imprime literaturii o direcție de dezvoltare. Scriitorii sunt chemați să creeze opere originale cu sursa în tradițiile poporului și în istoria țării, să participe la consolidarea limbii
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
tendință” (națională, progresistă), fiind condamnate unele scrieri mai ales pentru conținutul lor periferic și pentru lipsa unui ideal. Prin Introducția la „Dacia literară”, critica literară, practicată sporadic și până atunci, capătă o justificare de principiu și o misiune înaltă în propășirea literaturii. Ea trebuie să fie nepărtinitoare, să aibă în vedere numai opera, nu și autorul ei, să distingă ce e „bun” de ce e „rău”. Primul exemplu de atitudine critică - nu la înălțimea programului însă - l-a dat K. însuși prin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287719_a_289048]
-
Căimăcămiei, în două rânduri membru al Consiliului Administrativ Extraordinar al Moldovei; în 1856 revine ca director al Vistieriei, în același an lucrând împreună cu Gh. Asachi în cadrul Cenzurii, ale cărei rigori le suferise el însuși cu prilejul publicării nuvelei Toderică în „Propășirea” (1844). În timpul domniei lui Al. I. Cuza este numit director al Statisticii Centrale (1859) și devine ministru interimar la Finanțe (1861). Cu V. Alecsandri, M. Kogălniceanu și P. M. Câmpeanu luase în antrepriză, fiind și codirector, Teatrul Național din Iași (1840-1842
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Maria) și împreună cu Al. Donici, din Antioh Cantemir (Satire și alte poetice compuneri, 1844) și din A. F. Veltman (povestirea haiducească Tunsul, iscălită Radul Curălescu). A mai tălmăcit din Alphonse Karr și Edmond About. Într-un fragment de memorial din „Propășirea”, Călătoria arabului patriarh Macarie de la Alep la Moscova, e pus la contribuție un text rusesc al lui P. Saveliev. Fragmente atingătoare de istoria Moldovei, trase din istoria Rosiei, după N. M. Karamzin, apar în „Magazin istoric pentru Dacia”. Din 1835
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
pentru Dacia”. Din 1835 N. e un colaborator prețuit al publicațiilor lui Gh. Asachi („Albina românească”, „Alăuta românească”, „Spicuitorul moldo-român”) și I. Heliade-Rădulescu („Curierul românesc”, „Curier de ambe sexe”, „Gazeta Teatrului Național”, „Muzeu național”). A mai scris în „Dacia literară”, „Propășirea” - unde a fost redactor - și în presa unionistă („România literară”, „Steaua Dunării”, „Zimbrul”, „Tribuna română”). Ca redactor la foaia sătească „Săptămâna” (1853-1854), atitudinea scriitorului rămâne una retrogradă. Propovăduind smerenia înaintea lui Dumnezeu și a stăpânirii, el consideră că adevărata cauză
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
Nord se bat noi și noi recorduri în producție. În Vandana de Sud, ziua de 16 septembrie a fost declarată Z.A.A. (Ziua Aducerii Aminte), când întreaga populație poartă doliu după Marii Eroi ai Neamului, căzuți pentru libertatea și propășirea patriei. Așa că, în vreme ce din Sud bubuie marșurile triumfale în ritmul cărora defilează tancurile, purtătoarele de rachete, avioanele, majoretele 6, celebrele detașamente ale poliției călare, preoții și bucătarii de campanie, în Nord megafoanele risipesc asupra țării cântece mobilizatoare pentru harnicii concurenți
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
16 septembrie, când șapte regimente ale BMDN (Blocul Militar Defensiv din Nord) au poposit în Republica Umanistă Vandana, o autoimpusă disciplină strictă a fost adoptată în întreaga țară. Populația se simte mai apărată ca oricând, iar aportul fiecărui cetățean la propășirea patriei este monitorizat prin CPCZ (Catalogul Patriotic al Contribuției Zilnice), registru absolut necesar, în funcție de el stabilindu-se rațiile personale de alimente și produse, avansările, tipurile de medicamente cuvenite, repartizarea urmașilor în instituțiile de învățământ. Și, fiindcă a venit vorba despre
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
Vandana și Republica Democratică Vandana. El ar fi avut misiunea să influențeze personalități cheie din anturajul Marilor Puteri în vederea scopului urmărit de DWO. Strategia lui O'dodo era să convingă acei oameni importanți că o Vandana reunificată n-ar însemna propășirea populației, ci, chiar din contră, o menținere la cote scăzute a nivelului ei de trai. Julius Zimberlan pretinde că tot ce a scris în carte a preluat din documentele dosite în arhivele secrete din subsolul Palatul Rakavanda Nouă sediul Președinției
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
recomandată de medici. E însoțită de Ion Hartulari. Vara lui 1936 a fost călduroasă și se anunță o recoltă bună la Cotnari. Cu toate acestea, mica localitate era în fierbere la sosirea marii cântărețe. Tocmai se constituise o „Asociație pentru propășirea Cotnarilorʺ, la care Darclee a subscris imediat. Ce urmărea ? Să s picuim d in apelul adresat țării în septembrie 1936 : „Cotnarii, care au avut cândva, în strălucita domnie a lui Ștefan cel Mare, șosele, poduri de piatră, ca nalizare , iar
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
1975, regretatul Aurel Leon povestește că pentru salvarea Cotnarilor de înapoierea economică însăși Hariclea Darclee, care prin 1936 ajunsese la 70 de ani, sosită aici pentru o cură de st ruguri, s-a alăturat acțiunii femeilor care întemeiaseră „Asociația pentru propășirea Cotnarilor”, gândindu-se să atragă în activitate nu numai muzicieni precum Enescu, Jora, ci și sc riitori ca Arghezi, Sadoveanu, Topârceanu, Al. O. Teodoreanu, ba se adresa cu scrisori și lui Iorga, pe atunci mare demnita r, „să m ișcăm
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
și al lepădării de la sine. La sfârșitul secolului al V-lea creștin instituția catehumenatului în forma de aici și-a încheiat menirea. Din forma ei de organizare, din principiile care au stat la baza ei și din stăruința ei întru propășirea creștinismului rămân multe elemente de actualitate stringentă. Elementele catehumenatului sunt: 1. Exemplul personal al creștinului adevărat face din el „sare a pământului”. Un exemplu elocvent este acel minunat pasaj din Scrisoarea către Diognet care privește condiția de creștin (cap. 5-6
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
înfloritoare este viața celor care trăiesc acolo. Williams sugerează că o teorie despre natura umană schițată atât pe baza resurselor științelor sociale, cât și pe cele ale fizicii, ne-ar putea îndruma spre o reflecție asupra a ceea ce duce la propășirea ființelor umane. În baza acestei reflecții vom putea aprecia dacă un anumit sistem de valori ajută sau nu la propășirea umanității 143. Williams stabilește că o lume socială care promovează cea mai bună sau, cel puțin, cea mai înfloritoare viață
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
științelor sociale, cât și pe cele ale fizicii, ne-ar putea îndruma spre o reflecție asupra a ceea ce duce la propășirea ființelor umane. În baza acestei reflecții vom putea aprecia dacă un anumit sistem de valori ajută sau nu la propășirea umanității 143. Williams stabilește că o lume socială care promovează cea mai bună sau, cel puțin, cea mai înfloritoare viață pentru ființele umane, justifică valorile pe care le încorporează. Așa cum Hume argumentează că viciile sunt rele pentru că noi le dezaprobăm
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
mai poate fi ridicată în acest caz este dacă este bine pentru noi să avem aceste sentimente. Dacă Hume a stabilit normativitatea arătând că moralitatea este congruentă cu interesul propriu, Williams crede că aceasta ar trebui stabilită în congruență cu propășirea umanității 144. . În aceeași categorie a sentimentaliștilor, C. Korsgaard îl include și pe John Stuart Mill, deși, spune ea, "Mill, spre deosebire de Hume sau Williams, este citit în mod natural ca un fel de realist moral, un realist naturalist care crede
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
ajunge niciodată să expunem cursul vieții sale; căci descoperirile se fac neîncetat; cunoștințele se întind și se adâncesc, mărind fără încetare orizonul istoriei. Timpurile din urmă îndreaptă necontenit cele ce se află greșite în expunerile de mai înainte și, potrivit cu propășirea poporului și îmbogățirea cunoștințelor, crește și se deszvoltă și arborele istoriei sale. Fiecare timp oglindește în lucrările istorice ce le înfățișează cunoștința de atunci a poporului asupra trecutului său. Fiecare timp este deci în drept să aibă istoria lui, începând
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Balcani, și udându-și poalele în cele trei mări: Neagră, Egea si Adriatica ? Dacă până acum natura a predomnit asupra destinelor poporului român, dacă ea explică până acum trecuta lui istorie, să credem că trezirea spiritului său spre viață și propășire îi va da putința de a înlătura nu numai piedicile ridicate de mersul istoriei în calea sa, dar și acele mult mai puternice ridicate de natură. În orice caz se vede cât de mult trebuie să lupte poporul nostru spre
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
acele de lumină și de civilizație în care trăim. Zămislit dintr-o greșeală, poporal român a îndreptat-o prin puternica sa natură, și ceea ce era pentru Romani o poticnire va deveni pentru orientul Europei un izvor de ordine și de propășire. Nu suntem doar noi în zadar de viță romană ! Înainte de a pleca din Roma, Traian puse să se taie un drum în stâncile ce lungesc malul drept al Dunării, de la Porțile de Fier în sus până la o îndepărtare de vreo
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]