595 matches
-
cărturarul? Unde e cercetătorul acestui veac? Au n-a dovedit Dumnezeu nebună înțelepciunea lumii acesteia? Căci de vreme ce întru înțelepciunea lui Dumnezeu lumea n-a cunoscut prin înțelepciune pe Dumnezeu, a binevoit Dumnezeu să mântuiască pe cei ce cred prin nebunia propovăduirii. Fiindcă și iudeii cer semne, iar elinii caută înțelepciune, însă noi propovăduim pe Hristos cel răstignit: pentru iudei, sminteală; pentru neamuri, nebunie. Dar pentru ce chemați, și iudei și elini: pe Hristos, puterea lui Dumnezeu și înțelepciunea lui Dumnezeu. Pentru că
[Corola-publishinghouse/Science/1510_a_2808]
-
activitate ecleziastică a lui Augustin, constrîns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atît cît putem deduce din scrierile sale, angajat, din acest moment, într-o muncă de propovăduire, deși pînă atunci nu făcuse altceva decît să scrie. E adevărat că fusese profesor de retorică, dar a-i învăța pe credincioși era cu totul altceva. Cu siguranță, renunțarea la viața spirituală dusă pînă atunci i-a apărut ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
consecința unei atente discipline, formulată în plan teoretic de Augustin însuși în Doctrina creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să le placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sînul comunității. în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sînt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filozofiei augustiniene, care sînt
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
combate superstițiile care predominau încă în satele din Galicia; mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suabilor din 420, păgînismul barbar se suprapusese păgînismului local, refractar la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei putem vorbi de un fel de păgînism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de atunci. O altă epistolă este dedicată întreitei cufundări din timpul botezului
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
nu se întrevede încă o soluție acceptată de toată lumea. Sub numele lui Marcian, în manuscrise se găsesc nouă tratate: 1. Despre penitență; 2. Despre disciplina perfectă; 3. Despre botez; 4. Despre credința Bisericii; 5. Despre umilință; 6. fără titlu, despre propovăduire; 7. Despre post și despre smerenie; 8. Contra discipolilor lui Apolinarie și ai lui Vitalie; 9. Trebuie să murim pentru adevăr. în tradiția manuscrisă, nr. 5 e atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. în greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
publică. Văd În această atitudine o adevărată diversiune cu scopul de a destabiliza o instituție de importanță vitală pentru coeziunea unei națuni. Trebuie subliniat aici rolul deosebit de important al religiei În general și al bisericii În special, instituție care prin propovăduirea bibliei, a poruncilor biblice, a principiilor moralei creștine În viața individuală și socială, contribuie substanțial la conturarea și menținerea personalității umane, la dezvoltarea și Întreținerea aceleiași voințe inhibitorii. Credința și sentimentul religios se cultivă În familie, mai ales atunci când face
Medicină şi societate by Valeriu Lupu, Valeriu Vasile Lupu () [Corola-publishinghouse/Science/1587_a_2935]
-
evenimentele legate de Nașterea lui Hristos sau - cum zice Nicolae Cabasila - ,, minunile săvârșite În acel trup, când era de curând născut și așezat Încă În iesle”. Acoperirea cinstitelor daruri simbolizează răstimpul vieții necunoscute a lui Hristos, Înainte de ieșirea Sa la propovăduire. Se poate pune Întrebarea: pentru ce În simbolismul proscomidiei, evenimentele din viața Mântuitorului se inversează, În așa fel Încât patimile și moartea premerg nașterii? Aceasta, deoarece, anterior venirii lui Hristos În lume și nașterii Sale În ieslea din Betleem, profeții
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
așa fel Încât patimile și moartea premerg nașterii? Aceasta, deoarece, anterior venirii lui Hristos În lume și nașterii Sale În ieslea din Betleem, profeții au profețit patimile și moartea Lui. Antifoanele de la Începutul Liturghiei sunt prevestire a ieșirii Mântuitorului la propovăduire. Ele Închipuie vremea de dinainte de Sfântul Ioan Botezătorul, când Hristos era În lume, dar Încă nu se făcuse cunoscut oamenilor. Deci cântările profetice (ale antifoanelor) Închipuie timpul acela dinainte de Sfântul Ioan, când și Cinstitele Daruri prin care e Închipuit Hristos
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
Liturghie Ieșirea cu Sfânta Evanghelie și trecerea preotului cu ea prin biserică (vohodul mic), nu-l poate simboliza pe Hristos prezent numai În chip tipic și simbolic, ci este și o actualizare mistică a lui Hristos. Hristos a ieșit la propovăduirea Împărăției lui Dumnezeu. Drumul pe care Îl face preotul cu Sfânta Evanghelie este drumul străbătut de Hristos de-a lungul Palestinei. Credincioșii Îl urmează și I se alătură Lui. În această parte a Liturghiei există Însă și elemente simbolice, astfel
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Marius Daniel Dobrin () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92298]
-
și în Cel Nou. „Am botezat și casa lui Ștefana” Noul Testament nu oferă date exacte despre botezul copiilor, în sensul de a recomanda sau a descrie în mod clar botezarea lor. Ținând cont de faptul că Botezul era legat de propovăduirea Evangheliei și de convertire, această lipsă ni se pare firească. Indirect însă, analizând temeinic cazurile descrise în Noul Testament când au fost botezate „case” întregi, reiese cu foarte mare claritate că Botezul era administrat și copiilor<footnote Kurt Aland, Taufe und
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
aparținut „casei” acesteia. „Numai că referirea la «frați» aparține unui alt context, iar înțelesul ce se dă termenului respectiv nu indică pe membrii unei «case», fie chiar și a Lidiei, ci pe credincioșii adunați în locuința evlavioasei femei să asculte propovăduirea Apostolilor<footnote J. Peretruchin, op. cit., p. 35-36. Vezi și † Nicolae, Mitropolitul Banatului, op. cit., p. 132-133. footnote>. Textul de la I Cor. 1, 16 unde ni se menționează despre botezarea „casei” lui Ștefana este pus de unii în legătură cu textul din I Cor
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
Întrucât în Sfânta Scriptură Botezul este condiționat în mod clar, de credința și pocăința convertiților, este și firesc că botezul viza în primul rând pe adulți (Mc. 16, 16; Fap. 2, 38; 8, 37 etc.) pentru că era strâns legat de propovăduirea Evangheliei și de convertirea lor la Hristos. Dar acest lucru nu exclude posibilitatea de a boteza și pe copii, deși nu se poate spune că îndeplinesc cele două condiții cerute. Noul Testament, tradiția Bisericii din primele veacuri și arheologia ne dovedesc
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
în domeniul misiunii și aceasta înseamnă că lucrurile considerate meritorii a fi înregistrate erau convertirile adulților”<footnote Rev. Professor T. W. Manson, op. cit., p. 395. footnote>. Astfel, Botezul se administra atunci în special celor maturi, pentru că lor le era adresată propovăduirea Sfinților Apostoli și ucenicilor lor. N-a trecut însă decât puțină vreme și credința în eficacitatea tainei a dus la extinderea ei asupra tuturor vârstelor. „Pe atunci nu era cazul ca părinții să-și boteze copiii câtă vreme nici ei
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
sunt demne de reținut cuvintele: „a voastră și a copiilor voștri este făgăduința aceasta”, adică a botezului, deci și a pruncilor. Astfel, nu mai poate fi vorba de îndoială că, în numărul celor „trei mii de suflete” erau și copii. Propovăduirea Apostolilor era adresată celor mari dar, inspirați fiind de Duhul Sfânt, Apostolii mărturiseau că și a copiilor este „făgăduința”<footnote Ioan Bunea, op. cit., p. 26. footnote>. Deci, cu siguranță că între miile de neofiți, botezați după predica Sfântului Apostol Petru
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
nu puteau începe misiunea lor cu botezarea copiilor iudeilor sau păgânilor. Trebuiau botezați părinții și apoi copiii acestora. Era lipsit de sens să se procedeze invers. Cuvintele de îndemn ale Mântuitorului din textul ce face referire la trimiterea Apostolilor la propovăduire: „învățați” și „botezându-i” exprimă acțiuni simultane pe care aceștia aveau a le îndeplini. Din text „nu rezultă că ei trebuie să adopte neapărat o ordine cronologică în desfășurarea activității-predică-Botez sau invers -, ci să determine, prin cuvânt convingător, la convertire
Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
activitate ecleziastică a lui Augustin, constrâns mereu de necesitatea de a interveni pentru rezolvarea problemelor credincioșilor, de a fi judecător în controverse și litigii și, atât cât putem vedea din scrierile sale, angajat, din acest moment, într-o muncă de propovăduire, deși, până atunci, nu făcuse altceva decât să scrie. E adevărat că fusese profesor de retorică, dar a-i învăța pe credincioși era cu totul altceva. Cu siguranță, renunțarea la viața spirituală dusă până atunci i-a apărut ca un
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
este consecința unei atente discipline, formulată pe plan teoretic de Augustin însuși în Doctrina creștină, unde spune că predicatorul trebuie să-i povățuiască pe ascultători, să placă acestora și să-i instruiască; însă este și rezultatul unei neîntrerupte activități de propovăduire în sânul comunității. Și, în orice caz, nu e de crezut că aceste predici ar fi axate exclusiv pe probleme de etică practică; chiar dacă într-un stil diferit, aici sunt propuse și explicate și doctrine fundamentale ale filosofiei augustiniene ce
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
care dominau încă satele din regiune (Galicia); mai mult chiar, așa cum au observat cercetătorii, era vorba de o superstiție deosebit de complexă, pentru că, o dată cu invazia suevilor din 420, păgânismul barbar se suprapusese peste păgânismul local, refractar deja la încercările precedente de propovăduire a creștinismului. Așadar, în cazul Galiciei, putem vorbi de un fel de păgânism autohton, iar mica scriere a lui Martin e interesantă pentru că reflectă acest aspect al societății de-atunci. O altă epistolă e dedicată Triplei cufundări din timpul botezului
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se întrevede încă o soluție acceptată de toată lumea. Sub numele lui Marcian, în manuscrise se găsesc nouă tratate: 1. Despre penitență; 2. Despre disciplina perfectă; 3. Despre botez; 4. Despre credința oamenilor Bisericii; 5. Despre umilință; 6. fără titlu, despre propovăduire; 7. Despre post și despre smerenie; 8. Contra discipolilor lui Apolinarie și ai lui Vitalie; 9. Trebuie să murim pentru adevăr. În tradiția manuscrisă, numărul 5 e atribuit și lui Evagrie, iar nr. 8 și lui Marcu Monahul. În greacă
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
celui care crede și iubește, răstignind teama de necunoscut. În cuvintele lui Wittgenstein, „numai iubirea poate crede în Înviere”. Din clipa în care crede în Învierea Domnului, această iubire ne și transformă. Apostolii, pe mărturia cărora Biserica și-a întemeiat propovăduirea, sunt acei sfinți care, mărturisind Învierea, au cunoscut trecerea de la lume la Viață, din veacul acesta în eshaton. Credem în Hristos crezând în cei care L-au mărturisit mai întâi. Pentru a fi crezuți, la rândul nostru, trebuie să credem
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
dinamic al Ortodoxiei trebuie recuperat fără să decretăm neapărat o stare de necesitate în dezbaterile teologice curente. Creativitatea teologică n-are nici un sens atunci când nu răspunde unor întrebări reale - așa cum au fost cele adresate de ereziarhi. Or, așa cum spuneam, în propovăduirea lui Hristos Cel „după Scripturi”, dezbaterea dogmatică revine la problema conflictului hermeneutic. Înțelegerea unor fragmente separate din Vechiul și Noul Testament presupune o anumită viziune despre unitatea Scripturilor însele. Or, conceptualizarea hermeneutică a acestei unități oferă premisele dezbaterilor teologico-dogmatice de mai
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
Ortodoxiei ține de problema unei situări hermeneutice în raport cu Revelația lui Hristos Cel „după Scripturi”. Aderența la mărturisirea de credință a Ortodoxiei nu înseamnă astăzi nimic atunci când nu dispunem de o înțelegere la fel de clară a relației dintre Biserică, tradiție și Scripturi. Propovăduirea Ortodoxiei dogmatice în absența unui legământ de fidelitate față de tradiția apostolică a Bisericii ne transformă în simpli lozincari. Învățarea limbii folosite de Părinții mărturisitori este, de aceea, o sarcină care depășește cu mult simpla competență academică. Dinamica istorică a limbajului
[Corola-publishinghouse/Science/1998_a_3323]
-
întreg norodul. Scrisoarea lui Neacșu Lupu din Câmpulung Muscel către judele Brașovului, Hans Benkner, redactată în chirilică, dar concepută aproape într-un limbaj mixt slavono român, este o dovadă a acestei tendințe. Răspândirea tiparului, sub impactul Reformei, care a permis propovăduirea credinței în limba maternă, a făcut ca procesul să devină ireversibil în favoarea românei. Cu timpul, limba noastră a substituit slavona la liturghie și în cancelarie. Afirmarea românei ca limbă oficială s-a petrecut pe vremea lui Matei Basarab și a
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
în Moldova, unde era marginală, spre Bugeac, și a avut un impact mai puternic, stând la baza fondării Țării Românești sub dinastia Basarabilor. g. Icoana românească Identitatea noastră ortodoxă este o moștenire sacră care ne-a fost încredințată de Bizanț. Propovăduirea creștinismului oriental pe pământurile noastre s-a realizat de Imperiul Roman de Răsărit prin stăpânirea Dunării de Jos. Predica Sfântului apostol Andrei în Sciția Minor avea să se răspândească și pe întreg cuprinsul ținuturilor noastre. Atașamentul nostru față de ortodoxie este
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
acestui veac? Oare n'a arătat Dumnezeu drept nebună înțelepciunea lumii acesteia? Că de vreme ce prin înțelepciune lumea nu L-a cunoscut pe Dumnezeu întru'nțelepciunea lui Dumnezeu, atunci, pe cei ce cred a binevoit Dumnezeu să-i mântuiască prin nebunia propovăduirii. Și'n timp ce Iudeii cer semne și Elinii caută înțelepciune, noi Îl propovăduim pe Hristos-Cel-Răstignit: pentru Iudei, piatră de poticnire; iar pentru păgâni, nebunie; dar pentru cei chemați, și Iudei și Elini: Hristos-Puterea-lui-Dumnezeusi-Înțelepciunea-lui-Dumnezeu. Pentru că nebunia lui Dumnezeu e mai
Inorogul la porţile Orientului - Bestiarul lui Dimitrie Cantemir: studiu comparativ by Bogdan Creţu [Corola-publishinghouse/Science/897_a_2405]