KorAP: Find »[drukola/base=propozițional & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...12 13 14 ...25 >

615 matches

Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788

românei vechi, ne putem concentra în mod direct asupra fenomenelor de inversiune, pe care le vom interpreta drept manifestare a unei gramatici V2 (§3), și asupra fenomenelor de dislocare a nucleului verbal ( §4). 2.1 Auxiliarele, cliticele pronominale și negația propozițională 2.1.1 Auxiliarele 1 Ca și în româna modernă, în româna veche auxiliarele sunt centre, clitice morfosintactice generate în domeniul flexionar IP, și nu se deplasează la C (Hill și Alboiu 2016). În alte varietăți romanice vechi (e.g. spaniola

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
o serie de argumente (unele extrase din Nicolae și Niculescu 2015, 2016, altele noi), în sprijinul acestor idei. Unul dintre cele mai importante diagnostice sintactice pentru categorizarea cliticelor pronominale ca fiind orientate spre flexiune vs complementizator este poziția față de negația propozițională (Rivero 1997). În urma analizei cvasiexhaustive a textelor de secol 16 (analiză exhaustivă a textelor originale) și a unui număr mare de texte din secolele următoare, în Nicolae și Niculescu (2016) se face constatarea că linearizarea [clitic pronominal - negator propozițional nu

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negația propozițională (Rivero 1997). În urma analizei cvasiexhaustive a textelor de secol 16 (analiză exhaustivă a textelor originale) și a unui număr mare de texte din secolele următoare, în Nicolae și Niculescu (2016) se face constatarea că linearizarea [clitic pronominal - negator propozițional nu] nu este atestată; în secolul al 16-lea, linearizarea cea mai frecventă este [nu - clitic pronominal - verb] (17), cu câteva excepții care implică encliza cliticului (mai ales reflexiv) la dreapta negației [nu - verb - clitic pronominal (reflexiv)] (18); encliza reflexivului

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1560-1: 148r) (21) a. căeim-au căutat până la moarte (DÎ.1591-600:VIII) b. căcu direptate și giudeț adevărat toatele aduseș asupră de noi (DDL.1679: 122) (22) Ferecați flămânzii acmu că săturai-se-vor ti (CT.1560-1: 126r-v) Poziția față de negatorul propozițional nu și adiacența la nucleul verbal arată neechivoc că, în româna veche, orientarea pronumelor clitice este tot către flexiune, la fel ca în româna modernă. Rezultă deci că raportul procliză / encliză derivă din deplasarea verbului în poziții diferite în structura

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
capitolul anterior se poate extinde și la faza veche a românei: pronumele clitice sunt găzduite în proiecții de persoană (PERSP) care selectează proiecțiile verbale flexionare (PERSP> IP{MOODP > TP > ASPP}). Pronumele clitice ocupă deci o poziție fixă în structura nucleului propozițional.Cu excepția linearizărilor determinate fonologic (implicând pronumele clitic o), raportul procliză / encliză se va deriva din opțiunile diferite de deplasare a verbului (V-la-I vs V-la-C). Rămân însă de discutat două probleme ridicate de distribuția pronumelor clitice în limba veche: (i) structurile

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
formă de manifestare particulară a gramaticii V2 romanice, iar existența acestor structuri poate fi interpretată ca un element care de fapt consolidează gramatica V2 în faza veche a românei • din cele mai vechi atestări, encliza pronominală generalizată arată că gerunziul propozițional prezintă opțiunea de deplasare V-la-C (i.e. V-la-I-la-C, după cum arată încorporarea adverbelor clitice și a negatorului afixal ne-, discutate în §2.1.3 infra); apariția gerunziului cu procliză pronominală foarte rară (27b) (Nicolae și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul, apucându

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
și Niculescu 2016): (27) a. Dici Arbănașul, apucându-se, carei scriu mai sus (DÎ.1595-96: XII) depărtându-ne de toate răotățile cealea ce să facu (Prav.1581: 237v) b. în trupu se ivind (CC1.1567: 96v) 2.1.3 Negația propozițională 13 Ne vom referi în continuare la unele aspecte privitoare la negație relevante pentru procesul sintactic de deplasare a verbului care nu au fost discutate mai sus (pentru interacțiunea dintre clitice și negatorul propozițional nu, v. §2.1.2 supra

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
1567: 96v) 2.1.3 Negația propozițională 13 Ne vom referi în continuare la unele aspecte privitoare la negație relevante pentru procesul sintactic de deplasare a verbului care nu au fost discutate mai sus (pentru interacțiunea dintre clitice și negatorul propozițional nu, v. §2.1.2 supra, ex. (17)-(19); pentru interacțiunea dintre negație și complementizatorul să, v. §2.2 infra, ex. (42)-(43)). La fel ca în româna modernă, marca de negație ocupă o poziție înaltă în ierarhia propozițională, la

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
negatorul propozițional nu, v. §2.1.2 supra, ex. (17)-(19); pentru interacțiunea dintre negație și complementizatorul să, v. §2.2 infra, ex. (42)-(43)). La fel ca în româna modernă, marca de negație ocupă o poziție înaltă în ierarhia propozițională, la limita dintre domeniul flexionar IP și domeniul complementizatorului CP. Zanuttini ([1994]1998, 1997) arată că există două poziții pentru proiecția de negație NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
NEGP în limbile romanice: la stânga proiecției de timp generalizate (TP = IP), NEGP> TP, și la dreapta proiecției de timp, TP >NEGP. În §III.3.3 am arătat că în româna modernă este activă doar proiecția înaltă de negație. Distribuția negatorului propozițional nu în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar proiecția înaltă de negație. Ca și în româna modernă (v. §III.3.3), adverbul de negație nu14cunoaște trei folosiri (Manea 2016): este marcă a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
în româna veche indică faptul că și în această fază a românei este activă doar proiecția înaltă de negație. Ca și în româna modernă (v. §III.3.3), adverbul de negație nu14cunoaște trei folosiri (Manea 2016): este marcă a negației propoziționale (28a) și a negației de constituent în structuri contrastive (28b) și poate funcționa ca pro-frază (28c); funcționarea ca pro-frază constituie un argument solid pentru considerarea lui nu drept generând un grup sintactic independent (i.e. ADVP), ocupând deci poziția de specificator

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
le da, elu purta. (CC2.1581: 102) c. care va îndrăzni a întra <într-a>pă, acela să margă cu tine, iară care nu, acela să să întoarcă (PI.~1650: 287v) Ca și în româna modernă, ca marcă a negației propoziționale, nu precedă verbul sintetic (29a), auxiliarele (29b) și pronumele clitice (29c), și este precedat de complementizatori (că, să, aINF) (30a-c) și de elemente din periferia stângă a propoziției (30d-e). (29) a. Și cu adevăr zice cum în vânt grăiaște popa

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
al românei: atât în româna veche (v. §§2.2; 3.2.2.1.3 infra), cât și în româna modernă (v. §III.3.5), sub inversiune verbul se ridică la FINP (i.e. [Spec, FINP]), proiecție ierarhic superioară proiecției de negație propozițional (FINP > NEGP), astfel că inversiunile la dreapta negației nu respectă regulile sintaxei românei (vechi sau moderne). Diferențele de frecvență a celor două calcuri se explică prin aceea că inversiunea verb - clitic la dreapta negației (cu mai multe atestări) se grefează

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
la [Spec,FINP] prin mișcare de tip specificator-la-specificator va fi blocată de adverbul de negație nu. La fel ca în cazul românei moderne, propozițiile gerunziale negative verifică această ipoteză de analiză. Spre deosebire de formele finite, gerunziul selectează ca marcă de negație propozițională afixul ne- (31): (31) Și nepărăsind scaunul Părintelui, sălășuitu-Se-au în Vergură (SVI.~1670: 4v) Afixul ne- nu este afix lexical care creează antonime, ci un marcator al negației propoziționale, după cum arată fenomele de concordanță a negației (32): (32) a. neavând

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
de analiză. Spre deosebire de formele finite, gerunziul selectează ca marcă de negație propozițională afixul ne- (31): (31) Și nepărăsind scaunul Părintelui, sălășuitu-Se-au în Vergură (SVI.~1670: 4v) Afixul ne- nu este afix lexical care creează antonime, ci un marcator al negației propoziționale, după cum arată fenomele de concordanță a negației (32): (32) a. neavând nemica duhovnicesc (SVI.~1670: 5r) b. Și-l luo pre îns, neapărându-i nimea, și mearse în Ierusalim (PI.~1650: 281v) c. Iară el, nepricepându-să nimica de acel cuvânt

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
verbului și se poate deplasa la C odată cu verbul. Această diferență se poate observa în reprezentările X-bar de mai jos (v., pentru detalii și discuții, analiza acestor fenomene prin referire la româna contemporană în §III.3.3). (35) FINP negație propozițională: adverbul nu qp FIN' qp FIN0 NEGP qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp VP ... Deplasare [VP-la-Spec,FINP] blocată de prezența adverbului nu în [Spec, NEGP] (36) a. NEGP negație propozițională: afixul ne- qp

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
35) FINP negație propozițională: adverbul nu qp FIN' qp FIN0 NEGP qp ADVP NEG' 4 qp nu NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp VP ... Deplasare [VP-la-Spec,FINP] blocată de prezența adverbului nu în [Spec, NEGP] (36) a. NEGP negație propozițională: afixul ne- qp VP NEG' | qp V0 NEG0 IP {MOODP > TP > ASPP} [+V] qp ne-V0 | tVP ... ne- Deplasare VP-la-[Spec, NEGP];încorporarea afixului ne- prin adjuncție la stânga b. FINP qp VP FIN' | qp V0 FIN0 NEGP qp ne-V0 tVP NEG

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
reținut • analiza negației conduce la postularea pentru româna veche a aceleiași structuri funcționale ca pentru româna modernă:NegP selectează IP (NegP > IP {PersP > MoodP > TP > AspP}) și este selectat de CP (CP {ForceP > ... FinP} > NegP): (37) CP > NEGP > IP • negația propozițională realizată prin adverbul nu blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
CP {ForceP > ... FinP} > NegP): (37) CP > NEGP > IP • negația propozițională realizată prin adverbul nu blochează în general deplasarea la C (inversiunea la dreapta negației este un calc, v. ex. (18)-(19) supra; v. §5.1 infra pentru discuții) • comportamentul negației propoziționale față de formele finite vs gerunziu verifică ipoteza că verbul se deplasează ca grup: adverbul de negație nu, generat în [Spec, NEGP] blochează deplasarea verbului la C (i.e. la [Spec, FINP]), ilustrând o situație clasică în care un element de un

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
Săcu limbi omenești și îngereștiașu grăi(CC2.1581: 337) c. să ai fi îngrădit cu foc (MC.1620: 137v) În cele ce urmează, ne vom referi în mod sistematic la să subjonctival. În ce privește poziția lui să față de marcatorul de negație propozițională nu, analiza exhaustivă a documentelor originale din secolul al XVI-lea (DÎ) arată că în toate contextele linearizarea sistematică este să > nu; linearizarea nu > să nu este atestată în aceste texte. (42) a. să nu știe oamini mulți (DÎ.1521

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
domniele-voastre săvă păziți cum știți mai bine (DÎ.1521: I) b. Săsă știe cum amu fostu eu (DÎ.1563-4: II) c. săle fie pârâș la judecată Maica Precista (DÎ.1573: IV) Distribuția lui să prin raportare la marca de negație propozițională nu și la pronumele clitice arată că să nu face parte din domeniul flexionar, ci din domeniul complementizator. Un prim argument pentru poziția joasă a lui să în domeniul complementizator (poziția FIN0) este coocurența acestuia cu pronume și adverbe relative

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
nu greșască (Mol.1689: 517) Disponibilitatea structurii ca...să confirmă faptul că să este un complementizator generat în poziția joasă FIN0. Inițial atestată nedisociat (ca să) în structuri circumstanțiale (46a) în secolul al XVI-lea, structura se extinde rapid la argumentele propoziționale, fie nedisociată (46b) (ca să) (Zafiu 2016), fie disociată (47) (ca... să). În structurile scindate (47), spațiul dintre ca și să găzduiește constituenți cu interpretare pragmatică de topic sau de focus, întocmai ca în româna contemporană (v. Stan 2007). (46) a

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
să (52), înregistrate numai în traduceri, reprezintă structuri de compromis (calcuri parțiale sau totale) între structura românească și textul original / un model străin; de exemplu, în (52a), encliza pronominală apare la dreapta negației, opțiune nepermisă de regulile de deplasare (negația propozițională realizată prin nu blochează deplasarea verbului la C, atât în româna modernă, v. §III.3.3, cât și în româna veche, v. §2.1.3 supra), însă atestată în structurile slavone (cu pronume clitic reflexiv) (v. Willis 2000: 336). (52

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
v. Gallego 2012) și în româna veche, în aceleași condiții discursive ca în româna modernă (v. §III.2.4). După cum se poate observa din exemplele de mai jos, topica VOS, care presupune deplasarea argumentului intern la stânga subiectului în periferia internă propozițională (periferia vP) (VSO --> VOiSti) este atestată în vechile texte românești: (53) a. [Grăi-va]V [adevăru]Oîntr-înrima sa [carele nu prilăsteaște cu limba sa]S (PH.1500−10: 9v) b. [Luat-au]V [pre voi]O [Tatăl]Sîn mila lui

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]
subconstituent (Bodgan Vodă) al subiectului (oastea lui Bogdan Vodă) este menționat anterior în discurs; din această perspectivă, nu este clar dacă subiectul ocupă poziția de generare [Spec, vP] sau este deplasat în specificatorul unei proiecții de topic din periferia internă propozițională. (56) Războiul lui Bogdan vodă cu léșii. Deci cându au fostu în mijlocul pădurii, [făcut-au]V[năvală]O[oastea lui Bogdan vodă]S la carele leșilor. (ULM.~ 1725: 17r) Rezultate de reținut • existența procesului de "object shift" instanțiat prin propoziții

[Corola-publishinghouse/Science/85002_a_85788]