1,085 matches
-
lui Ivan Turbinca să-i spună „pașol na turbincu vidma”, când a venit colțata să-l ia și să-l ducă acolo unde împotriva voinții noastre ne duce pe toți, chiar dacă dăm din picioare, ne ascundem sub pat, sau ne proptim cu mâinile și picioarele în pervazul ușii. Vichentie, Tuzik și cu mine cutreeram toate râpile și coclaurile din preajma Vărzăreștiului, satul meu de baștină și Vichentie mă învăța numele la toate bălăriile și buruienele și la ce sunt ele bune, dar
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
un băietan care numai ce venise din armată să repare acoperișul, căci avea câteva olane sparte și la o ploaie mai de durată picura apă din tavan. Flăcăul s-a urcat sprinten pe o scară de lemn pe care o proptise bine să nu alunece. Pe mine mă pune Aghiuță să mă urc după el. Nu era nimeni prin preajmă că m-ar fi oprit. Cînd să trec de pe scara pe casa, nu știu cum fac de alunec și cad cu picioarele sub
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
plus niște mașini care de care mai ciudată, conduse de militari în termen, bucuroși că scăpaseră din cazarmă și mai dau iama pe la bufet, sau la vreun bal. - Din momentu’ acesta, io mă ocup dă fântână, rosti energica doamnă Duluman proptită în fața mesenilor, cu mâinile-n șolduri și cu trăsnete în priviri! Perfect antrenat în cei treizeci și cinci de ani de căsnicie, domnul Duluman dispăru ca o boare de vânt, spre o destinație necunoscută, imitat imediat de inteligentul Luță. Lae, o fire
UN ET ÎN RURAL de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1466 din 05 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352220_a_353549]
-
întâlnirea cu ariciul! Nici iepurașul nu era mai liniștit și toată noaptea se gândi cum să facă să-l pună pe urs cu botul pe labe. A doua zi, cum se lumină de ziuă, cu aerul unui învingător, urechilă se propti în fața ușii, așteptându-și stăpânul să se trezească. Și când acesta se deșteptă, cu mișcări greoaie și neîndemânatice, răsturnă mai tot ce îi stătea în cale, apoi dădu cu ochii de supusul său ce deschisese încet ușa și îl privea
IEPURAŞUL VESEL (POVESTE) de MARGARETA CHIURLEA în ediţia nr. 448 din 23 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/350778_a_352107]
-
francez venit în delegație, pe care l-am auzit zicând către altul „Se la vi an roză”. Adică se... la vie cu Roza. Roza-i bucătăreasa și-i soră-mea. Îți dai seama că n-am putut răbda. I-am proptit țeava la ombilic și-am răcnit la el: „Cine se, mă, la vie cu Roza? Și de unde știi tu, mă, i-ai văzut? Și dacă se, pe tine ce te ... grija?” Eh...pe chestia-asta am luat zece la sută pe
SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN de FLORENTINA LOREDANA DALIAN în ediţia nr. 703 din 03 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351660_a_352989]
-
fierbea de furie și se ridicase în picioare. Măsura încăperea cu pași repezi, dus-întors, privindu-i amenințător pe cei doi. Aceștia s-au uitat unul la altul, lung, transmițându-și parcă gândurile și voința. După aproape un minut de tăcere, proptindu-și pumnii strânși în masă pentru a se ridica încet și vizibil pus pe harță, Ilie a luat în mână hârtia cu pricina, a ridicat-o și a fluturat-o amenințător aproape de ochii lui Fănel, căruia i-a vorbit cu
ISPITA (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 273 din 30 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/346487_a_347816]
-
gasit urmele cuielor Lui. Din poezia Convoiul deținuților, prezentată la pagina 203, op. cît., am extras o strofa: Ține aproape, șirul lung se deșira fără vrere,/ Mușchii nu ne mai ajung, n-are sufletul putere,/ Boli cu rădăcini adânci se proptesc în baionete,/ Unii ne tărâm pe brânci, alții ardem că de sete. Despre foamea care era prezenta în închisorile comuniste, a scris și Ion Dobre, pe care îl știm cu numele de Nichifor Crainic. În poezia Flamand arată nălucirea care
IMPRESII DE PESTE OCEAN de DAN PETRESCU în ediţia nr. 796 din 06 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345606_a_346935]
-
pus în mișcare. S‑a speriat și a prins volanul cu amândouă mâinile. L‑a mișcat câte puțin într‑o parte și‑n alta până s‑a convins că merge drept. Era aproape de poartă. Instinctul i‑a dictat să‑și proptească picioarele puternic în podea și să‑și rezeme capul, apăsat, pe tetieră, iar mâinile le‑a încleștat pe volan, cu brațele încordate. Mașina căpătase viteză pe pantă. Stratul subțire de zăpadă proaspătă acoperea zgomotul ușor făcut de motor. Bărbatul era
CHEMAREA DESTINULUI (23) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 301 din 28 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356453_a_357782]
-
și bea cafeaua. Atunci, în acea împrejurare, a rămas ca paralizată. Nu se aștepta și nu a știut cum să reacționeze. I-a simțit buzele fierbinți acoperindu-i gura, dar nu a răspuns sărutului. A ridicat brațele și le-a proptit, așa ude cum erau, pe pieptul lui, cu intenția de a-l împinge, dar nu a putut s-o facă. A rămas înlemnită. După câteva secunde, ori poate doar fracțiuni, a eliberat-o și a privit-o în ochi-i
ISPITA (11) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 266 din 23 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355865_a_357194]
-
Patapievici la București. Băsescu Traian l-a acoperit!) Nu, scumpă Românie, nu-l lua în seamă; el este unul dintre străinii ce trăiesc bine aici, dar urăsc de moarte neamul nostru. Și asta din trei motive: învățătura ipocrită de la părinți, proptit de serviciile coreligionarilor săi și bântuit de tulburări neuro-psihice. Românii adevărați țin la tine și te respectă, iar cei plecați prin alte țări te poartă în minte și în suflet ca pe o icoană: patria maternă. Dragul meu Maramureș s-
ROMÂNIA TANDREŢEA MEA de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 857 din 06 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/354853_a_356182]
-
în care intrăm cu ei de mână.” După ce se preumblă prin răbdarea pietrei, ca printr-un templu, unde locul și vremea devin axe ale reflecției poetice, Al. Fl. Țene își așază frunte pe iarbă, alunecând în cântecul ciocârliei, singurul râu proptit în lună, „amintindu-ne că-n viță suntem nomazi”. Am citit cartea „Răbdarea Pietrei” și parcă m-am parcurs pe mine. Încet, ca pe un joc de puzzle a cărei construcție o simți, nu o explici. Poemele lui Al.Fl
O CARTE A DUMINICII SUFLETULUI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356923_a_358252]
-
simți că îți străpung coloana vertebrală, ca unică parte a corpului ce se leagă cu Universul, nu o vei înțelege niciodată. Versul poetei transmite dar înțelesul este subtil încartiruit: Tipsia sa roșie, iubite, n-o sparge! / Transform-o-n oglindă, proptită-n catarge! (Jocul astrelor). Și dacă vă spuneam în rândurile de mai sus, citindu-i și încercând descifrarea stihului că Elisabeta Iosif este o inițiată în taina cuvântului și că îl mânuiește în creațiile sale cum numai la marii noștri
TIMP ŞI SENS ÎN DESCIFRAREA CODULUI POETIC de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356916_a_358245]
-
privea adânc, fără să observe că ea-l ascultă plină de haz și mai apoi de uimire, cu ochii larg deschiși. S-a apropiat, puțin câte puțin, până când ea s-a ridicat de pe fotoliu, a întins brațele și și-a proptit palmele în pieptul lui, oprindu-l. Gabi simțea cum inima-i bate cu putere și picioarele începuseră să-i tremure ușor. Gândea rapid, fără să-și ia ochii de pe chipul lui ce părea tot mai încordat: "Nebunul ăsta chiar mă
ISPITA (8) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356493_a_357822]
-
cu iarba lui pe care o cosește singur nimeni nu știe dar fiecare vrea ca munca să fie a lui deseori mă gândesc numai la mine mă privesc în oglindă trec peste prag dispar în spatele zidului ca unul care-l proptește și se strecoară-n noapte dacă mă caută cineva ori mă bucur, ori mi-e frică cum îi era lui tata când primea o scrisoare de acasă și tot a primit una de moarte Referință Bibliografică: Eu și gândurile mele
EU ŞI GÂNDURILE MELE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 329 din 25 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355206_a_356535]
-
1) Ușa a fost trântită la ieșire cu toată forța de care femeia era în stare să se manifeste într‑un acces de furie. În liniștea profundă ce a urmat, Gabriel și‑a ridicat încet capul, ce rămăsese mult timp proptit cu bărbia în pumnii adunați unul într‑altul și strânși așa de tare, încât brațele încă mai tremurau de încordare pe coatele înfipte în masa de lemn. Era poziția în care el găsise tăria de a se abține să riposteze
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
fi simțit vântul rece care-i sufla în ceafă și care-i lipise deja o cantitate însemnată de fulgi mărunți de nea, pe scurta de postav bleumarin. Se duse la ușă, prinse cu o mână de clanță, iar cu cealaltă, proptită-n tăblie, împinse până când reuși s-o închidă, după ce patină caraghios de câteva ori, pe linoleumul umezit de zăpada topită. Odată rezolvat incidentul, viața din incinta cârciumii reveni la normal, iar discuțiile de la mese fură reluate, evident pe teme noi
2. VISCOL ŞI FLORI de LIVIU GOGU în ediţia nr. 278 din 05 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355628_a_356957]
-
Manuscris > Povestiri > ĂI DIN STELE, DE IOAN MUȚIU Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 275 din 02 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului Ăi din stele În zarea Rucărului dinspre miazănoapte, muntele Păpușa își domnește piscul de 2380 metri, proptit în coastele munților Găinațul, Boteanu, Cascoe și Dracsinului. Pe cerul unei nopți de vară, dintr-un număr, fără număr, de stele, una se desprinde din țintă și cade prin spatele Păpușii, sclipind o clipă și un pic ... - Văz-t-ai
ĂI DIN STELE, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 275 din 02 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355720_a_357049]
-
reflectat, căci iată, vine trenul. Se mai aude o dată, vag, „Emil!”, după care scârțâitul strident al roților pe șine acoperă totul. Trenul oprește în stație și ne îmbulzim în fața ușilor, așteptând deschiderea lor. Cineva mă împinge din spate. Altcineva îmi proptește un cot în coastă. Se deschid în sfârșit, ușile și intrăm buluc!!! În vagon, aerul este greu de respirat. Înghesuită din toate părțile, încercând să descopăr o bară de care să mă apuc, cu căciula căzută pe ochi și haina
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
mai tragă cu ochiul spre cel de la ușă. Într-un sfârșit, trenul oprește la peron. Se deschid ușile. Băiatul țâșnește printre ele. Văzându-se singur, căci cel mai mic e pe mai departe ocupat cu mâncatul, se întoarce și se proptește între cele două uși. - Haide, mă, ce faci?, strigă el către băiatul care înfuleca liniștit în continuare. - Haide, mă, ce faci?, tresare din somn femeia cea voinică, dându-i celui mic un brânci de mai să cadă de pe scaun. „Atenție
ŞI MĂ DAU PE GHEAŢĂ MAI DEPARTE... de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346173_a_347502]
-
o zi de iarnă, în curtea atelierului de pe strada Bacovia, l-am prins de reverul hainei pe to'așul Doiciu de la Serviciu Cadre, care mereu mă amenința că o să mă învețe minte. Era o namilă de om, negricios. L-am proptit de zidul clădirii și i-am spus: „Să știi că așa am să mă duc cu tine la Partid să-i întreb dacă cineva te-a autorizat pe tine să mă chinuiești. De unde știi tu că eu împărtășesc aceleași idei
INTERVIU CU DOAMNA LIANA SAXONE- HORODI – ARTIST PLASTIC, PERSONALITATE LITERARĂ, MILITANT PENTRU ARMONIE... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 565 din 18 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/355963_a_357292]
-
care este paralizată de un an de zile la membrele inferioare din cauza unui accident banal. I-au alunecat papucii cu care era încălțată, pe scări- grăbită fiind să ducă gunoiul afară- și s-a rostogolit de la etajul trei până la doi, proptindu-se de perete. Fiind o persoană corpolentă, nu știu cum s-a întâmplat dar s-a lovit cumplit la coloană, și, în zona lombară i s-a deplasat un disc al coloanei vertebrale. Asta îi mai lipsea fiindcă trecuse prin grele încercări
IZOLAREA de VASILICA ILIE în ediţia nr. 243 din 31 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/356067_a_357396]
-
cu lacrimi pe obraz, că trebuie să desfaci vraja pe care ai aruncat-o deasupra acestui lac! Tatăl meu și fratele meu sunt pierduți dacă nu faci ceva! Bătrâna vrăjitoare stătea cocoțată pe mătura ei, cu nasul uriaș și încovoiat proptit în piept, cu ochii închiși de parcă ar fi dormit. Fata o scutură ușor: - Știu că mă auzi! Spune ceva! Măcar spune-mi cum să fac să dezleg vraja acestui lac! Sub ochii lor, bătrâna începu să tremure ușor, brațele și
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
Să-ți simt parfumul care-mi face să cânte fiecare celulă, fiecare nerv si fiecare respirație. Iți simt trupul dela distanță. Iți simt apropierea. Căldura minții înăbușe orice gând, orice mișcare. O fericire acoperă totul și liniștea nemărginitului acoperă. Piatră proptită în mijlocul universului care mă primește cu toate păcatele dintotdeauna, cu toate răzvrătirile și plecări din ambiții. Pentru că tu, ești tu, ești singurul în această lume care-i vorbește sufletului și nu rațiunii, îi cântă trupului spunându-i în vorbe meșteșugite
IUBIREA de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368909_a_370238]
-
de căpetenie era să-și apere „sărăcia și nevoile și neamul”, adică să-și afirme statornicia pe aceste meleaguri îndelung jinduite de străini. „Am fost și-om fi” nu numai că s-a dovedit mai tare ca cele trei imperii proptite de neșansa istorică și geografică în coastele Principatelor românești (ele au dispărut, România a rămas), dar ilustrează și deplina încredințare a românilor că evenimentele istorice se derulează în conformitate cu planul și vrerea divină, altfel spus că dreptatea dumnezeiască face de râs
ROMÂNIA ÎNCĂ REZISTĂ. PÂNĂ CÂND? de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 1801 din 06 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369046_a_370375]
-
scaunele ei cum conchizi. Uite îți sugerez, să citești această pagină unui psihiatru, care nu te cunoaște și să-l întrebi ce părere are despre autor. Atât. Ba nu, fă-i un portret și lui Băsescu 2012, care ti-a proptit o tinichea în piept pentru video-clipul de susținere în alegerile prezidențiale. Hai, nu fi poltron, ce contează că e „zeus”, nu ne lăsa cu impresia că numai de „mogâldețe” ai curajul să te legi. Când am să mă întâlnesc cu
UN NOBEL PENTRU CALUL MEU ! de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 671 din 01 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/369938_a_371267]