856 matches
-
un rac fiert, dar ferită de întunericul care de multicel se lăsase, Anica se depărtă puțin de el ca să n-o trădeze fierbințeala. Melancolic, cu gândurile prin diferite cotloane ale aducerilor aminte plăcute se aventură și ea în idilă cu prosteasca întrebare: - Chiar vrei să ieși cu mine la oraș? N-o să râdă trecătorii de noi? - „Păi o să te încalți și tu! Sper cel puțin.” Veni șugubățul răspuns. Amândoi aveau motive să dea din coadă. Mână în mănă au traversat păduricea
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN.-1- de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1573 din 22 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/353938_a_355267]
-
dobândită ... căci facultatea morală a omului nu ar fi virtute, dacă nu ar triumfa prin puterea principiului în lupta cu atât de puternicele înclinări contrare”. Curajul este înaintarea către ceva sau promovarea a ceva în pofida fricii. Dar nu un curaj prostesc, ci unul rațional. Mulți și-au pierdut curajul în zilele noastre. Mulți tineri sunt blazați. Nu se mai aude „corul” lor minunat, vorba cuiva privind diferența dintre cor și turmă: „ unii cântă iar ceilalți behăie”. Nu vrem să ajungem o
DEMNITATE ŞI CURAJ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1169 din 14 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353630_a_354959]
-
trandafir, fiecare petală este o iluzie, iar fiecare spin e o realitate. Alfred de Musset - Fă ceva minunat! Oamenii ar putea imita gestul tău. Albert Schweitzer - Sunt succese care te înjosesc și înfrângeri care te înalță. Nicolae Iorga - Cât de prostească ar fi tinerețea fără naivitatea ei frumoasă! Emile Zola - Curajos nu este cel care nu are frică, ci acela care știe să și-o învingă. Nelson Mandela - Oamenii supraviețuisc nu prin grija față de ei înșiși, ci prin iubirea celorlalți față de
CITATE MEMORABILE (112 ŞI 113)) de ION UNTARU în ediţia nr. 1165 din 10 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/353663_a_354992]
-
greu. - Mâine n-o să mai fiu aici, îmi spune el privindu-mă în ochi. - Nu pleca maestre, nu mă abandona, ce mă fac eu fără tine? - Sunt pe patul de moarte și tu mă faci să râd cu întrebările tale prostești. - Nu mă pot abține, iertare maestre. - Ești un om bun, ai fost un elev ascultător. E momentul să-ți predau ultima lecție. Vreau să reflectezi la cuvintele mele mult timp după ce eu nu voi mai fi. Eu plâng la capul
MOARTEA MAESTRULUI de DAN PETRESCU în ediţia nr. 2273 din 22 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/354220_a_355549]
-
servitorilor maghiari înfoiați în nesimțirea caracteristică, refuzându-ne cu de-ale gurii, contra preț, în țara noastră. Pur și simplu ne-au respins. Mai rămânea îmbrâncitul. Dar vina cea mare este a noastră. Prea ne-am tâmpit cu toleranța noastră prostească, umilitoare, dăunătoare, de-a face tot timpul pe bunii creștini. Dar în creștinismul ortodox-evanghelic nu există toleranță fără dreptate. Așadar, Cabana Capra este ținută în brațele vânjoase de cei mai chipeși feciori daci, carpatini, Moldoveanu și Negoiu ai mărețului masiv
MUNŢII FĂGĂRAŞ – VERSANTUL SUDIC: SUFERINŢĂ – JERTFĂ – MIRACOL DIVIN de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/354548_a_355877]
-
în timpul dansului (de altfel, o superbă melodie din Caraibe) până la limita decenței, iar fata, nici mai mult, nici mai puțin îi trage o palmă, în fața întregii asistențe, celui mai puternic om din stat. Acasă începe calvarul: „A fost un gest prostesc din partea ta, îi reproșează una dintre surori.” Tatăl încearcă să calmeze spiritele și, naiv cum era, crede că o telegramă de iertare va aplana conflictul: Șeful va înțelege.” Precum imaginea lui Saddam, și portretul lui Trujillo stătea înrămat pe un
LIDERI DE FILM – O CAPODOPERĂ SEMNATĂ DE PAUL POLIDOR de DAN MATEI AGATHON în ediţia nr. 1544 din 24 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357799_a_359128]
-
România în ultimele luni? Și totul pe fondul bășcăliei (un alt fel de râs), al batjocurei de care avem parte de ani buni și care, se pare că nu vom scăpa așa curând. Un râs vulgar, malițios, arogant, un râs prostesc, un râs zeflemitor, mârlănesc, un râs de mitocan din Obor, care duce în deriziune, tot ce a fost construit cu migala, pe temelia bunului simț ancestral. Da, totul se demolează. Și pe ruine se construiesc cutii de carton. Sau de
CEZARINA ADAMESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358077_a_359406]
-
în lumea pipedă, Multora le este greu Să creadă că pruncul prea iute ascedă ! Cădem, ne ridicăm Timp de o viață. Și mergem mai departe. De ce la senectute oare Mergem iar în trei picioare ? Ne-ntoarcem în timp cu ambiții prostești; Nu suferim mai de nimic ! Și totuși avem pretenții copilărești, Deși, nimic nu ne doare, Tânjim, totuși, să ne întoarcem, să mergem tot în două picioare . ION I. PĂRĂIANU Referință Bibliografică: Întoarcerea în picioare, poezie de Ion I. Părăianu / Al
ÎNTOARCEREA ÎN PICIOARE, POEZIE DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 1065 din 30 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/344643_a_345972]
-
Se consideră că dacă individul reacționează rapid, mai apropiat de limita spontaneității, el este mai „adevărat”, adică poza se suprapune realității, felului de a fi, caracterului. Cu toate acestea, spontaneitatea poate demasca rapid un caracter urât, poate fi o manifestare prostească, grotescă, atunci când gândul nu este trecut prin filtrul rațiunii, sau, este cauza unui scenariu improvizat spontan. Filtrul este obligatoriu pentru oamenii maturi, responsabili, în deosebi pentru lideri. Ei trebuie să-și cântărească vorbele, atitudinile, acțiunile. Cred că, poți uita în
CARACTERUL ŞI COMPORTAMENTUL de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1228 din 12 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350724_a_352053]
-
evenimente remarcabile , dar cine îți mai confirmă perenitatea ta? Spiritul tău e înăuntru trupului și trecerea o faci împreună cu el, dar totuși separat. Pare puțin tristă perspectiva dar nu e. Mă gândesc din ce in ce mai mult la nemurire nu dintr-o vanitate prosteasca ci așa, ca și concept. Așezată pe un scaun la o institutie bancară , așteptând ca orișice cetățean obligat de conjunctură, mă uitam în acea sală mare și plină - open space. Birourile așezate în rând ca-ntr-o sala de croitorie
CUM SĂ DEVENIM NEMURITORI de DALELINA JOHN în ediţia nr. 665 din 26 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358818_a_360147]
-
Se vede marea, ne a zis. Soțul meu a vrut să avem mereu marea aproape să o putem admira, simți și iubi oricând dorim. Dar nu vă este greu să stați așa izolat, am stricat eu aerul cu îndoielile mele prostești? E greu, ne a răspuns doamna poveștilor nordice , orice devine greu la un anumit timp, am norocul de a fi vizitată meru de cei patru copii ai noștri, de cei unsprezece nepoți. Și dacă plec, unde aș putea să mă
O LEGENDĂ NORDICĂ A IUBIRII de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2223 din 31 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359774_a_361103]
-
spun că mă mărit. Nu mă măritam cu nimeni, voiam doar să te hotărăști o dată, să nu mă mai lași să sufăr atât de neiubire. Îți spusesem că sunt făcută pentru dragoste, dar tu tot amânai momentul cu ideile tale prostești. - Voiam doar să mă iubești, să nu mor neiubită de tine, atat. Tu doar îmi sărutai chiloțeii, ca prostul neștiind ce zbucium trezeai în corpul meu desțelenit de toate senzațiile care mă sufocau. Voiam să facem dragoste, sex, cum se
FEREASTRA UNEI NOPŢI DE VARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 2222 din 30 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359773_a_361102]
-
mă și conving de anumite lucruri, să fiu sigură că nu greșesc, că nu voi face o nedreptate în deciziile pe care le voi lua. Nu vreau să fiu orbită și să am sentimentul că fac ceva mânată de ambiții prostești. Acum, știu că voi lupta să țin aceste personaje la distanță de fetiță, pe bună dreptate. Și nici măcar Dumnezeu nu mă va condamna, ba, mai mult, sunt convinsă că mă va sprijini și îmi va fi alături. În mașină s-
ÎN MÂNA DESTINULUI...(4) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/340379_a_341708]
-
aceea, ne-am plimbat prin tot orașul și am aflat jumătate din viața și dramele unui bărbat însurat, bogat, trist... de fapt neinteresant. Am avut noroc: am dat peste un domn răbdător și manierat. Azi, totu-mi pare o extravaganță prostească. La 40 de ani știu că sunt experiențe care nu te îmbogățesc cu nimic. Sunt timp ars inutil. Atunci erau căutari. Rătăciri. Încercări. Totul era permis. Justificat. La 40 de ani știu că, de fapt, căutările n-au vârstă. Doar
Ce știu la 40 și nu știam la 20 () [Corola-blog/BlogPost/338295_a_339624]
-
am fost foarte circumspect în a întrerupe un curs cu o întrebare, măcinat de același dubiu care probabil la un moment dat ne-a trecut tuturor prin minte: „Dacă mă fac de râs?”. Am aflat apoi că nu există întrebări prostești și pot spune, fără niciun fel de exagerare, că în cei șapte ani de studii în SUA niciun profesor nu a ezitat să-mi dea răspunsurile pe care le căutam, fiind extrem de deschiși și lăudându-i de fiecare dată pe
„Dacă mă fac de râs?” După ce am studiat în America, am înțeles ce-i lipsește școlii românești să scoată cetățeni și lideri () [Corola-blog/BlogPost/338787_a_340116]
-
scriitor, aflăm că între activitatea de polițist - pe care o practică Marinel Gâlcă - și cea de scriitor, nu e nici un fel de ... incompatibilitate. Ba dimpotrivă! Citiți volumul < > și mirarea dumneavoastră va deveni admirație! Povestirile lui Marinel Gâlcă, scrise fără orgoliile prostești ale veleitarilor, vor intra în competiția aspră a scrierilor psihologice, având de partea lui experiența polițistului activ, care ne încredințează că această preocupare e nu numai profesiune, ci și artă”. Atunci când a început să scrie, intuiesc eu, autorul s-a
“PASE ÎN DOI” de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340092_a_341421]
-
celorlalți și judecățile de nici un fel. Își atribuia vină implicit, pentru ceea ce i se intamplase și pentru ca le ascunsese planul său de a organiza o petrecere, unde ei să nu aibă vreun amestec. Fusese un fel al său de răzvrătire prosteasca, față de atitudinea autoritara a tatălui său, de a nu ii fi acordat libertatea, să invite pe cine dorea, la petrecerea să și o plătise foarte scump. Avusese motive să creadă și că prezența sa alături de ei, îi expunea unor pericole
SECRETE DUREROASE( CONTINUAREA LA ,,PETRECERE NEFASTĂ 11 -ROMAN ÎN LUCRU) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340096_a_341425]
-
și el o soață crudisimă? Nu de alta, dar trece vara și ar fi păcat să rămânem fără urmași țânțăricoși și nu știu dacă Doamna Anofel se poate combina cu Domnul Tigru. Universul dulcic consideră inoportună ultima zicere, de altfel prostească, acum când toate răspunsurile le găsim din mers pe Internet. Mă întrebi dacă avem criminali în serie? Avem, avem, și în serie și în paralel, sper să răspundă în locul meu, Cercetașii Atenți La Curgerea Turbulentă A Istoriei! Dar nu are
MIGDALE DULCI AMARE (1) – DRAGĂ UNIVERSULE HIDOS (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/341668_a_342997]
-
a anula efectele oricărui lucru negativ pe care, de voie, fără voie, l-ar fi făcut față de celălat. Și o făceau cu sinceritate, din suflet, și la fel salutau: cu toată inima. Mă despărțisem de Unchiu Niculaie cu o înverșunare prostească. De ce mă supărasem pe el? Eu însumi îi cerusem inițierea și, nici nu începuse bine, că o și refuzam; mă simțeam atacat, lovit, aveam o reacție de respingere. Deși o uram și nu mă regăseam în ea, lumea în care
Povestea ca viață. Coșmarul unei zile de vară () [Corola-blog/BlogPost/337907_a_339236]
-
film romantic care ție îți place, sărutul ludic, convorbirile lungi la telefon în noapte, plimbările infinite pe aleile prăfuite ale orașului, pe malul apei, îmbrătișările de sub clar de lună, excursiile puse la cale într-o zi, minciunile spuse părinților, jocurile prostești ale începutului care te fac să zâmbești chiar dacă ești nonagenar au fost pași pe drumul numit fericire. Dar și certurile din cauza unor lucruri minore, fețele șifonate dimineața, neînțelegerile în privința viciilor, toate acestea au fost doar pași...spre fericire. Pentru că atunci când
SCRISOARE CĂTRE IUBITUL MEU de DIANA ILIA în ediţia nr. 614 din 05 septembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343774_a_345103]
-
cu lumina'i blândă stelara... Și totuși; aud un murmur firav de suflet Ce'mi oprește reveria Cu șoapta'i plapăpândă, aproape stinsa: " Acum ești fericită... sper! Călci în sângele rănilor mele și ești fericită...!? " - Mai suflet; dar ce întrebare prosteasca 'mi pui; Doar știi bine că eu nu am îngăduita această speranța! Adună'ți zdrențele. Mai bine te du și te culcă, esti jalnic! Rămân eu să curat pe aici!- Uite ce mizerie faci! În sfârșit liniște Pot contemplă în
UN SPAŢIU GOL... LIPSIT DE ORICE ÎNĂUNTRU de BIANCA AURA BUTA în ediţia nr. 1636 din 24 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/343344_a_344673]
-
bat la timpane ciocanele zgomotoase a toată ciudata formă de manifestări cu pretenție de spectacol, fără să fie, salvarea e la ecoul acesta reversibil. El se aude întocmai pe când înflorește dialectica râsului cu sila, a celui mânzesc, ori a celui prostesc, inapt să creeze plăcerea din haz și bucurie, veleități incluse în cultura comediei elevate jucate de către artiști profesioniști. Din acest unghi de analiză, artiștii titani ai Teatrului de Revistă „Constantin Tănase” din București sunt călăuzitori în contrast spre cultura spectacolului
O CARTE MÂINE, CA ŞI AZI, ACTUALĂ de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1607 din 26 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/344093_a_345422]
-
apoi La cer se-nalță luminos. Durere Din negura veșnicului timp, Se șoptește-n întreaga lume, De-o lungă viețuire omenească, Ce-a sădit fericire-n multe suflete, Simțindu-se ca-n edenul mult dorit, Care l-au pierdut din prostească neascultare. În trecerea multor veacuri, Omul profan, căutând paradisul cu poftă mare, Uită de cei din jur, Provocând durere mare-n mii de inimi, Care l-au ajutat permanent. Anii curg în șiroaie repezi, Ca un izvor necurmat, Care nu
PARTEA II DIN VOLUMUL MASTI de ALEXANDRU ENACHE în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342962_a_344291]
-
scăpându-mi de sub control și devenind într-un torent de entuziasm ce mă purta cu sine într-un vârtej nestăvilit, făceam tot posibilul să-l maschez, să-l fac să pară altceva decât ceea ce era de fapt dintr-o jenă prostească. Faptul e, că în prezent mă simt dependentă de universul paralel și în momentele când mintea-mi hoinărește pe coordonatele acelei lumi fără seamăn, îmi cresc aripile din vise și e deasupra puterilor sufletului meu să nu mă avânt spre
CU,,EUPRIN UNIVERSURI PARALELE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377401_a_378730]
-
pâlc, ah, ce bine-ar fi. Nu ne-ncurcați, dragi critici savanți, Eu v-aș lega de un singur lanț și bâldâbâc în Bosfor, ca-n vremea sultanilor. Ah, ce bine-ar fi. Poetry - ce soartă obscură, nedreaptă și crudă, Prostească, mai bine SIDA, INFARCT, GLONȚ a la Kennedy, Totuși regele Solomon o duse mai bine, Vom plagia Cântarea Cântărilor, apoi Comedia Divină dantescă, Apoi pe Shakespeare, că și așa nu a existat, Na, dați îm njudecată poeții, îi faceți celebri
DACĂ POEȚII… de BORIS MEHR în ediţia nr. 2174 din 13 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379886_a_381215]