1,439 matches
-
acestuia (raza electronului). Aceasta e o chestiune nebanală care nu e nedecisă până in prezent. Unele modele care admit electronul ca punctiform (rază nulă) presupun că momentele de spin se datorează conceptului de Zitterbewegung generat prin transformarea Foldy-Wuithuisen. Modelul structural proton electron necesită existența unei forțe atractive care să contracareze paradoxul Klein rezultat pe baza relației de nedeterminare. Este relativ stabil în solvenți ca amoniac ca săruri ale metalelor alcaline dar și în soluții apoase alcaline. Electronul face parte din clasa
Electron () [Corola-website/Science/297813_a_299142]
-
Constanta de aciditate (Valoarea pKa) este o constantă care ne oferă informația în ce măsură o substanță este într-o stare de echilibru reversibil cu schimb de protoni într-o soluție apoasă: K este o constantă de echilibru, care exprimă tăria unui acid. Aceasta este reprezentată ca valoare logaritmică negativă, care este notat în limba engleză cu pK, engl. "acid". Reacția dintre un acid (HA) și o bază
Constantă de aciditate () [Corola-website/Science/308628_a_309957]
-
pK. Cu cât valoarea pK este mai mică cu atât va fi acidul mai tare. Ca de exemplu în cazul acidului azotic . Gradul de disociere este 82 % , valoarea pK = 1,32, pe când acidul acetic cu un grad de disociere (a protonilor) de 0,4 % are o valoare pKa = 4,75.
Constantă de aciditate () [Corola-website/Science/308628_a_309957]
-
plus, dacă este cazul, masele de repaus ale particulelor rezultate) este mai mică (în cazul unei reacții exoterme) decât suma maselor atomice ale atomilor intrați în reacție. Urmarea este că masa unui atom este puțin mai mică decât suma maselor protonilor, neutronilor și electronilor componenți. Este adesea afirmat în mod eronat că relația E=mc² exprimă transformarea (conversia) masei în energie în diverse reacții nucleare. În realitate, energia este prezentă în cantitate egală înainte și după transformare, doar sub forme diferite
Echivalență masă–energie () [Corola-website/Science/310672_a_312001]
-
În chimie, bazele sau "alcalii" ("grec. βάση, - bază, fundament") sunt compuși anorganici sau organici care în soluții apoase disociază sau ionizează formând ioni de hidroxil -OH. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead, bazele sunt acele specii chimice care acceptă protoni (H sau ioni pozitivi de hidrogen), ridicând astfel valoarea pH-ului soluției respective. Ionii hidroxilici sunt ioni capabili de a capta protonii eliberați de un acid determinând neutralizarea amestecului. Conform teoriei electronice a acizilor și bazelor a lui Lewis, acizii
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
formând ioni de hidroxil -OH. Conform teoriei protolitice a lui Brönstead, bazele sunt acele specii chimice care acceptă protoni (H sau ioni pozitivi de hidrogen), ridicând astfel valoarea pH-ului soluției respective. Ionii hidroxilici sunt ioni capabili de a capta protonii eliberați de un acid determinând neutralizarea amestecului. Conform teoriei electronice a acizilor și bazelor a lui Lewis, acizii sunt speciile chimice care acceptă electroni, iar bazele sunt speciile chimice care accepta electroni. Conform acestei teorii, bazele Brönstead sunt acizi Lewis
Bază (chimie) () [Corola-website/Science/309973_a_311302]
-
de la suprafață adăpostesc echipamente auxiliare, cum ar fi compresoare, echipamente de ventilație, electronica de control și uzine de refrigerare. Tunelul e compus din două țevi inelare adiacente separate care se intersectează în patru puncte, fiecare țeavă conținând o conductă de protoni. Aceștia se deplasează în tunel în direcții contrare. Aproximativ păstrează fluxurile pe calea lor circulară, și sunt utilizați pentru a păstra fluxurile focalizate, pentru a maximiza șansele de interacțiune între particule în cele patru puncte de intersecție a celor două
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
peste , majoritatea cântărind peste . Pentru a păstra magneții la temperatura lor de operare de sunt necesare aproximativ de heliu lichid, făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid. O dată sau de două ori pe zi, în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
lichid, făcând din LHC cea mai mare uzină criogenică la temperatura heliului lichid. O dată sau de două ori pe zi, în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
în timp ce protonii sunt accelerați de la până la cel mult , câmpurile magnetice ale dipolilor electromagnetici supraconductori sunt mărite de la 0,54 la . Protonii pot ajunge fiecare până la o energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
energie de , energia totală de coliziune ajungând astfel până la (). La acest nivel de energie protonii au un factor Lorentz de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de aproximativ 7.500 și se deplasează cu viteze de 99,999999% din viteza luminii. Durează mai puțin de ca un proton să efectueze o tură în jurul inelului principal - viteza sa unghiulară putând atinge pe secundă. Fluxurile nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
nu sunt continue, protonii fiind adunați în sau pachete, astfel încât interacțiunile între două fluxuri să aibă loc la intervale discrete niciodată mai scurte de . Totuși, operarea se face cu mai puține grupuri decât era inițial stabilit, intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
intervalul între grupurile de protoni fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
fiind de cel puțin . Înainte de a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a fi injectate în acceleratorul principal, particulele sunt pregătite de o serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
serie de sisteme care le măresc succesiv energia. Primul sistem este acceleratorul liniar de particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
particule LINAC 2 care generează protoni de , accelerator care alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
alimentează Proton Synchrotron Booster (PSB). Acolo, protonii sunt accelerați până la energii de și injectați în Sincrotronul de Protoni (în , PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
PS), unde sunt accelerați până la . În cele din urmă Super Sincrotronul de Protoni (în , SPS) este utilizat pentru a crește energia protonilor până la înainte de a fi în final injectați (timp de 20 de minute) în inelul principal. Aici grupurile de protoni sunt acumulate, accelerate (pe o perioadă de ) până la energia lor maximă, de , și în cele din urmă sunt stocați (păstrați în această stare) timp de , timp în care au loc coliziunile în cele patru puncte de intersecție. LHC va fi
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
până se vor aduna suficiente statistici pentru a dovedi cu certitudine existența bosonului Higgs. Similar, ar dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora. Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008. CERN a reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
dura un an sau mai mult până când vor fi adunate destule rezultate privind particulele supersimetrice pentru a trage concluzii în privința acestora. Primul flux de protoni a circulat prin colider în dimineața zilei de 10 septembrie 2008. CERN a reușit trimiterea protonilor prin tunel în etape de câte trei kilometri. Particulele au fost trimise în sens orar în accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a încheiat cu succes primul său test major: după o
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
accelerator și au efectuat primul înconjur complet la ora 10:28 ora locală. LHC a încheiat cu succes primul său test major: după o serie de rulări de test, două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră. CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
de rulări de test, două puncte albe au apărut pe ecranul unui monitor, arătând că protonii au traversat toată lungimea coliderului. Ghidarea particulelor pe parcursul de inaugurare a durat mai puțin de o oră. CERN a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59. S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]
-
a trimis apoi un flux de protoni în sens trigonometric, ceea ce a durat puțin mai mult, o oră și jumătate, din cauza unei probleme cu criogenia, turul complet fiind încheiat la ora 14:59. S-a așteaptat ca primele coliziuni de protoni cu energii mari să aibă loc la 6-8 săptămâni după intrarea în funcțiune a LHC la 10 septembrie 2008. În anul 2008, însă, LHC a operat la o energie redusă, de doar 10 TeV. Perioada de oprire de iarnă (spre
Large Hadron Collider () [Corola-website/Science/311548_a_312877]