599 matches
-
64)"/>. Am văzut că, de regulă, evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreul este considerat deștept și că, În imaginarul colectiv, acesta este un stereotip foarte puternic și stabil. Or, În cazul snoavelor care ridiculizează frica evreului, el devine brusc naiv, dacă nu chiar prost. Lașitatea proverbială a evreului Îi anulează inteligența proverbială, transformând-o În opusul ei. Astfel, un clișeu foarte puternic referitor la frica evreului este În stare să răstoarne un alt clișeu puternic, referitor la inteligența acestuia. Iată un mic exemplu, preluat dintr-o snoavă versificată de Speranția În 1888
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sfârșitul secolului al XIX-lea, vorbind despre viciile evreilor În general (cu referire specială la cei bucovineni), folcloristul D. Dan a observat faptul că evreul s-ar teme de câini (și de lupi, adaug eu) și de arme : „Frica lor proverbială mai ales de câini și de arme a dat naștere la multe anecdote hazlii” <endnote id="(126, p. 7)"/>. În snoava populară prezentată deja mai sus, Pușca jidanului, sunt surprinse ambele fobii. Într-o altă snoavă, un evreu (zaraf sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
condițiile istorice În care a trăit acest popor În diaspora, În ultimele două milenii. Spaima paralizantă de care suferea evreul era un defect „dobândit”, nu „Înnăscut”. Cea mai bună dovadă este faptul că, odată cu dispariția condiționărilor istorice, a dispărut și „proverbiala frică a evreilor”. Faptul că Israelul are astăzi una dintre cele mai puternice și mai eficiente armate din lume este un exemplu concludent. 3. Evreul bun, evreul rău „Evreu bun” vs „jidan rău” O macabră glumă a șovinilor spune că
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
adevăr, evreii ortodocși nu au voie să mănânce raci, dar din cu totul alte rațiuni : fiind o „vietate din apă, care nu are aripioare și solzi”, racul este o „spurcăciune” (Leviticul 11, 12). O altă motivație anecdotică se referă la proverbiala frică a evreului de arme : el nu mănâncă raci pentru că sunt „Înarmați” <endnote id="(639, p. 49)"/>. „Interdicția de a mânca porc” și „avariția evreului” sunt două clișee care s-au suprapus, generând proverbe populare rusești de genul : „De ar
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Die gerettete Zunge. Geschichte einer Jugend, Carl Hanser Verlag, München, 1977). 326. Dumitru Drăghicescu, Din psihologia poporului român, ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el de la Dumnezeu sunt „tăria și
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
ediție Îngrijită și note de Elisabeta Simion, Editura Albatros, București, 1996 (prima ediție, 1907). 327. Simetric cu clișeul (aparent) pozitiv referitor la „proverbiala” inteligență a evreului (vezi capitolul „Inteligent, dar viclean”), În mentalitatea tradițională românească a supraviețuit clișeul negativ privind „proverbiala” prostie a sârbului. Așa cum am văzut, pentru român „sârbul e bleod [= prost]”, iar darurile primite de el de la Dumnezeu sunt „tăria și prostia”. Studiind Psichologia poporului român (1907), D. Drăghicescu a ajuns la concluzii similare : „Românul și azi râde de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
sete pantagruelică, am pornit Înapoi, spre postul de santinelă de la marginea orașului, complet Înfrînți. Am petrecut noaptea acolo, refugiindu-ne În camera micuță, În care un foc aprins păstra o temperatură plăcută, În ciuda frigului de afară. Paznicul de noapte, cu proverbiala ospitalitate chiliană, și-a Împărțit hrana cu noi, un ospăț jalnic după o zi Întreagă de post, dar tot era mai bun decît nimic. În zorii zilei următoare, camionul unei companii de țigarete a trecut pe acolo și ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Fără îndoială că inițiativele lăudabile anterioare ale organizatorilor, care se mențin, de a acredita un număr cât mai mare de jurnaliști străini, au dat roade. Nu putem să nu menționăm în acest context că s-a putut miza și pe proverbiala ospitalitate românească, chiar și în condițiile unor restricții economice. Consemnez un mare eveniment al serii de sâmbătă, 14 septembrie 2013, concertul susținut de London Philharmonic Orchestra, remarcat prin nivelul înalt al interpretării, sub conducerea dirijorului Vladimir Jurowski, cel care a
Pledoarie sentimentală enesciană by Mihai Zaborila () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91554_a_93565]
-
Cuba la sfârșitul anului 1958 în astfel de circumstanțe, nu au mai susținut regimul șahului din Iran în ultimele săptămâni din 1978 și nici regimul Marcos din Filipine la începutul anului 1986. Retragerea sprijinului extern este astfel mai degrabă similară proverbialei buturugi care răstoarnă carul mare, stimulând în mod serios și chiar determinând rezultatul unei crize deja existente. "Imploziile" politice pot constitui un al cincilea tip de criză. Așa cum s-a întâmplat în cazul Imperiului Austro-ungar în 1918, are loc o
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Administrative/918_a_2426]
-
conferențiar și docent în 1932, profesor în 1942, Nubert a fost un model viu al medicului clasic, maestru al artei și științei sale, așa cum îl mai vedem încă în vechi imagini ale medicinii clasice. Era extrem de exigent, de o severitate proverbială. Exigența lui Nubert nu avea totuși nimic absurd. Am asistat odată la un examen de anatomie, în plină perioadă de foame; studenții (mulți dintre ei) aveau siluete scheletice. Răspunsesem la examen și așteptam fără grijă să termine și ceilalți colegi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
creat o școală de înalta ținută, care-i poartă numele. Ca profesor de chirurgie, era de o exigență deosebită, bazată pe exemplul personal. Examinarea bolnavilor și prezentarea cazurilor clinice erau de o claritate magistrală; în sala de operație, măiestria sa proverbială, maniera elegantă cu care rezolva cele mai dificile situații, expresie a unei cunoașteri desăvârșite a anatomiei, a succesiunii firești a timpilor operatori transformau operațiile în adevărate demonstrații. Calitățile maestrului se reliefau, mai ales, în operațiile de cancer uterin, în adenectomiile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
generală cum a devenit, prin 1960, ilustru în chirurgia pediatrică. Urmașul său la catedră și elevul său (profesorul de azi), dr. N. Goția, descrie virtuozitatea chirurgicală a lui Nae. "Manualitatea sa și viteza de execuție a actului chirurgical au rămas proverbiale. A dezvoltat chirurgia toracică la copil, efectuând lobectomii și pneumonectomii pentru bronșiectazie, afecțiune frecventă în acea perioadă. Nae Niculescu a iubit atât de mult chirurgia, încât toată viața a operat și adulți (la clinica de copii). Explica acest fapt (și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
plumbul, vorbește ca o moară stricată, e alb ca varul, e rece ca gheața, e tare ca piatra etc. O interesantă expresie concretă a spiritului este păcăleala: umorul, gluma, ironia sunt întrupate în fapte. Păcală este la români un personaj proverbial. Consecința gândirii concrete este superficialitatea trăirilor afective, ancorate în evenimentul imediat: românul are emotivitate, nu pasiuni devoratoare, nu are viață interioară, îi lipsesc remușcarea ândelungată, intimitatea gândului și a sentimentului, viața sa e obiectivă, se revarsă în gesturi și acțiuni
[Corola-publishinghouse/Science/1922_a_3247]
-
și precupețe etc. Manierele ca și înfățișarea doctorului impresionau adânc aceste naturi primitive care nu vedeau decât aparențele. Drasch era înalt, avea o figură energică, purta întotdeauna pălărie cu marginile foarte largi, avea un picior colosal de mare ce era proverbial. Călca apăsat și impunător, vorbea răstit și cu glas de bas profund, la consultații era brusc, avea ton autoritar, nu avea niciodată în doieli și lăsa tuturora impresia că este grozav de învățat și că nu se înșală niciodată. Deși
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
lui Benveniste și care cuprinde atât povestirea istorică, cât și basmul, legenda sau povestirea științifico-fantastică); în acest tip de enunțare, subiectul-vorbitor se distanțează (am putea vorbi de o enunțare la distanță, numită tocmai din această cauză non-actuală). 4. O enunțare proverbială, a maximei sau a dictonului, caracterizată prin prezența unor forme pronominale non-personale universale (fr. ON cu echivalentul său SE) și prezentul propriu-zis atemporal. 5. O enunțare a discursului logic, teoretic, științific, în care referința nu mai este de ordin situațional
by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
nu prostheinai, varianta consacrată): „Expresia prostheinai kai aphelein a fost extrem de frecventă în religia greacă. O singură dată întâlnim o expresie sinonimă. În general, avem de‑a face cu o locuțiune fixă. Aristotel spune expressis verbis că este o expresie proverbială. Ea nu este folosită pur și simplu pentru a corecta. Ea atrăgea atenția că se viola însăși esența unui lucru. Acolo unde un asemenea act nu se producea, lucrul respectiv corespundea celei mai înalte norme. În acest caz, totul era
[Corola-publishinghouse/Science/2074_a_3399]
-
în spațiul realității sale: dacă E = L: propoziția este validă în spațiul locutorului; dacă E ≠ L: propoziția este validă într-un alt spațiu; dacă E Ø L: propoziția apare ca validă în ordinea lucrurilor (enunțarea "istorică" a lui Benveniste, enunțarea proverbială sau generală). În cazul unui singur epigraf pe o pagină, (adesea) propoziția altui locutor este considerată ca validă în ordinea lucrurilor: proprietățile atribuite citatului sînt revendicate de locutor (autor), însă acesta nu și le asumă. Totuși, în măsura în care epigraful se raportează
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
cel mai puternic partid muncitoresc din Europa. Costul financiar al "modelului suedez" l-au făcut să apară învechit în ochii reformiștilor europeni față de "modelul german". SPD își păstrează încă prestigiul deși a trecut în opoziție în 1982; numele "Bad-Godesberg", devenit proverbial, înseamnă un aggiornamento necesar pentru partidele muncitorești, demonstrat prin fapte de troika Brandt erou antinazist, simbol al tenacității berlineze și conștiința SPD-ului Wehner vechi comunist și strateg organizator și Helmut Schmidt creștin angajat și om de Stat; după un
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
modelului industrial în folosul culturilor orientale, în particular cea a Indiei; adică respingerea viziunii prometeice în scopul găsirii echilibrului și armoniei între om și mediul înconjurător. În această privință les provos din Amsterdam, pacifiști non-violenți, libertini și dorind după expresia proverbială a lui Alphonse Allais să mute orașele la țară, reprezintă, prin intrarea lor în Consiliul municipal al metropolei olandeze, prima traducere politică a unei mișcări care poate fi numită o alternativă. Cu excepția Elveției, unde ele există ca atare, alternativele au
by Daniel L. Seiler [Corola-publishinghouse/Science/1118_a_2626]
-
mele, păstrîndu-mi religia în care am fost crescut din copilărie și conducîndu-mă în toate privințele după opiniile cele mai cumpătate și înțelepte, aplicate de oamenii cei mai cu judecată...” ) Nu putem rămîne însă la porțile acestui binecunoscut conformism alimentat de proverbiala prudență cartesiană. Descartes a crezut în om ca valoare supremă; din corespondența lui reiese adeziunea sa la modelul înțeleptului care gustă viața pămîntească și apreciază rațiunea și voința aducătoare de independență. ”) Întrega operă a lui Descartes este în fond o
Cartesianismul ca paradigmă a "trecerii" by Georgia Zmeu () [Corola-publishinghouse/Science/471_a_1370]
-
profesorul sunt niște poli și, căteodată, centre percepute nu doar contextual-paradigmatic, ci în profunzimea rolului cardinal al educatorului, căt și al educabilului, amăndoi actori pe aceeași scenă... Elevul, de la un efort susținut pentru autodepășire, o docilitate salutară și un respect proverbial (condiții propice asimilării și dezvoltării de sine), se pare că, din ce în ce mai mult, eșuează în introvertiri și interacționări agresive cu sine, cu celălalt, pradă fiind unui imediat consumist și concurențial. Jovialitatea specifică acestei vărste devine mutantă, se traduce în jigniri care
Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Daniel Murăriţa () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2312]
-
vremea aceea) a Operei Române, m-a chemat În birou alertată. „Doriți o dulceață?“, m-a Întrebat grijuliu secretara, sorbindu-mă din ochi plină de compasiune. „Nu, doar un pahar cu apă“, căci În urgența apelului Îmi uitasem În sală proverbiala sticlă din care beau continuu apă, pentru sănătatea trupului și buna dispoziție generală. „Domnule Șerban, e grav, e foarte grav!“, se lansează pe un ton mai mult dramatic decât liric directoarea Moldoveanu. „Nu mai avem fonduri! Decorul e În construcție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
În urmă. Ce conta că mai toate marile case de operă europene, simțind nevoia să atragă un public nou, invitau regizori din teatru și film ca să aducă o viziune proaspătă?! La Met, atât timp cât Pavarotti aducea cu el pe lângă batista sa proverbială o pepinieră de staruri scumpe și cu voci strălucitoare, era liniște și pace și toată lumea era fericită, deși ce se vedea pe scenă era adesea vechi și prăfuit. Au existat și excepții prestigioase, căci au fost chemați, printre alții, artiști
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
nu s-a despărțit niciodată definitiv de România și, În ciuda experiențelor amare de dinainte și În special de după Revoluție, cu tot tacâmul de șicane, continui să revin. De ce? Pe nesimțite, din cauza glumei lui Pleșu, mi s-a furișat În minte proverbiala declarație a lui Lăpușneanu: „Dacă voi nu mă vreți, eu vă vreau!“. Ce legătură are cu Întrebarea? Devenit aproape un fel de To be or not to be autohton, citatul Îi sună familiar oricui, chiar dacă i-am uitat contextul și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]