1,023 matches
-
monstruozitate în „dorul lui cel tiranic de a vedea suferiri omenești”. Despotul e însă și om politic dibaci, clarvăzător, decis să îngrădească ambițiile boierimii în folosul unei domnii centralizate. Ivirea lui, crede scriitorul în Ochire retrospectivă, a fost, de aceea, providențială, greșeala Lăpușneanului fiind că nu s-a sprijinit pe norod. Adevărul este că autorul se lasă fascinat de demonismul personajului, trăsătură ce denotă o fire maladivă. Nuvela are o tensiune crescândă, putând fi asemănată cu o piesă în patru acte
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288415_a_289744]
-
jurnalistic și, mai ales, finalitatea acestuia, iar celălalt se referă la tipul și structura discursului. Eminescu, romantic și vizionar, format în perioada presei postpașoptiste, în care discursul de tribună, emfatic și retorizat, moștenise puternice accente mesianice, se erijează într-o providențială vox populi și își asumă, în virtutea acestui fapt, o responsabilitate de la care nu va abdica niciodată: aceea de a proteja adevărul istoric. El este tributar atât filierei culturale, în descendența căreia se așază exponențial, ca "unic reprezentant autohton al romantismului
by Minodora Sălcudean [Corola-publishinghouse/Science/1086_a_2594]
-
și cîntări”. E un personaj șablonizat, pînă aici și, probabil, „modernizat”. În această variantă, eroul culturalizator figurează în mai toate mitologiile euro-asiatice. Să reținem că aventura este plasată în zona Egiptului vechi și „de sus”, adică spre izvoarele Nilului, fluviu providențial ce-și trăgea obîrșia dintr-o sursă supramundană, asemenea Tigrului și Eufratului coborîte direct din rai. Și Dunărea era considerată apă sfîntă și „fără pulbere”, credeau dacii, pentru că venea de „undeva”, de departe. Distanțele se apropie ca într-un joc
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
poate cere pentru o conferință este exact proporțional cu frecvența aparițiilor pe micul ecran. Creșterea vizibilității a devenit imperativul general. Lucru care începe cu căutarea de acum obligatorie a ilustrației de pe supracoperta cărții (bătaie de cap pentru autori, dar noroc providențial pentru documentariști), problemă rezolvată cel mai adesea prin punerea fotografiei autorului pe copertă. Declinul puterii intelectuale ca atare s-a renegociat așadar prin viziomorfoza clasei care discută. Mutația a avut drept semn exterior un transfer de aroganță: modestia nouă a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
retorice, audiovizualul diminuează nivelul de isterie, înlocuiește diatriba cu dialogul, excomunicarea cu comunicarea, loviturile în figură cu duelul oratoric 112. Este așadar "instrumentul cel mai democratic al societăților democratice" și "un formidabil mijloc de comunicare între oameni" (Dominique Wolton). Adaptată providențial unui regim în care aleșii trebuie în fiecare zi să convingă și să se explice în fața alegătorilor, pe urmele ziarelor naționale și ale radiodifuziunii, informația televizată lărgește agora la sate și cartierele mărginașe, universalizează cetățenia, desface menghina burgheză a literei
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
contra-putere? Iată ce accelerează pulverizarea voinței generale prin distrugerea legăturilor ei constitutive, în beneficiul unei colecții inerte de voințe particulare agregate statistic. Întoarcere la relația față în față dintre Lider și milioanele de monade puternic izolate și cablate? Resurecția omului providențial prin mica lucarnă? Nu ține ea, într-adevăr, de o dispoziție plebiscitară? Izolatorul nostru de masă are solide calități bonapartiste și cezaric (iar triumful lui n-a corespuns întâmplător cu declinul parlamentelor și-al partidelor, cu consolidarea executivelor și a
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
cât am un cuvânt mai mic de spus, cu atât am mai multe de văzut" se va consola cetățeanul spectator. Iar actorul: "De vreme ce actele mele nu au consecințe, să am grijă cel puțin să apar". Simularea: acesta ar fi rolul providențial atribuit audiovizualului în noua democrație. Teatrul politic există dintotdeauna (iar la noi parlamentul este un amfiteatru). Noutatea rezidă în următorul fapt: în lipsa intrigii și a mizelor, teatralizarea acțiunii ar deveni acțiunea însăși. Trebuie oare să lăudăm mediaticul pentru că, departe de
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
are trei ramuri: specială, care urmărește evoluția instituției folosindu-se de cronici, biografii, hotărâri ale sinoadelor (ceea ce va alcătui istoria religiei creștine propriu-zise); profetică, ce urmărește profețiile și împlinirile lor (are la bază în principal istoria profetică a Vechiului Testament); providențială sau a lui Nemesis, care urmărește profețiile ce nu s-au împlinit încă (este o istorie a viitorului, un fel de artă divinatorie). Istoria ecleziastică nu se oprește la a urmări doar istoria instituției, ci și a credințelor și a
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
tavi al lui Nicolae turtureanu. Și un poet care știe să observe. (17.08.2009) Instituțiile - cheia schimbării Doi amici, un pictor și un poet, zâmbesc sardonic ori de câte ori le spun că șansa schimbării nu e În oameni, fie ei și providențiali, ci În instituții, structuri, grupuri profesionale. „Grupuri, hm!” Adepți ai individualismului, egolatri ca toți creatorii, nu au Încredere În munca de echipă ori În beneficiile vieții instituționale, prezervând doar producția minții capabile de efort și creație singulară. toate realizările importante
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Astfel că speranța României stă În tinerii care alcătuiesc noua clasă politică, noua elită intelectuală, mediocrii care nu au avut curajul afirmării pe cont propriu, oamenii de gașcă și de partid, dubioșii care vorbesc cu emfază și se consideră oamenii providențiali de mâine. Un sat Întors pe dos, o țară golită - ce viitor! Procesul nu-i de azi, de ieri, e de mai de mult. Găsesc În memoriile „mandarinului valah” Petre Pandrea o Însemnare de prin anii 1954-1955, În puținul interval
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
credit soluțiile raționale, bunul-simț se ruinase, regulile și normele nu mai aveau căutare, sistemul democratic al luptei de idei Își pierduse total autoritatea morală. Soluțiile n-au Întâr ziat: revoluție sufletească, nevoia unor vremuri și oameni noi, a unor lideri providențiali. țara era debusolată, se Întinsese o lehámete, se căuta un impuls pentru a se ieși din stagnare. Se anunța un timp al unor oameni noi, care nu fac parte din sistemul corupt al partidelor burgheze (= democratice), erau ascultate vocile proaspete
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
Pe foarte curând, sper, Al dvs.ș,ț Mircea Eliade IVtc "IV" ELIADE către WIKANDERtc "ELIADE către WIKANDER" 62bis rue de la Tour, Paris 16e 7 noiembrie 1950 Dragul meu prieten, Să nu vă sperie noua mea adresă! Este provizorie - deși providențială. Un medic pe care îl întâlnisem la Congresul de la Fontainebleau, doctorul René Laforgue (psihanalistul), aflând că nu mai pot lucra într-o cameră de hotel, mi-a pus la dispoziție, cu amabilitate, apartamentul său pentru cât timp lipsește, i.e. până pe
[Corola-publishinghouse/Science/2332_a_3657]
-
asimilarea. Esențiale sunt cel dintâi și cel din urmă, difuzarea nefiind altceva decât modul de a mijloci asimilarea creației. Dintre toate, creația deține rolul primordial, fiindcă fără ea nu există nimic de difuzat și de asimilat. Creația culturală e sarcina providențială a geniilor și a talentelor. Nu e poesie fără poeți, nici muzică fără compozitori, nu e pictură fără pictori, nici sculptură fără sculptori sau arhitectură fără arhitecți, precum nu e știință fără savanți și nici filosofie fără cugetători. Creația există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Dumnezeu, ne amintește că suntem făpturile lui și reînoiește afecțiunea ce ne leagă de el. în ordinea teologică, contemplația sensibilă nu e altceva decât actualizarea emoțională a dogmei despre prezența de imensitate a lui Dumnezeu în lume, prezență creatoare și providențială. Această prezență de imensitate, reflectată sofianic în univers, e obiectul magnific pe care-l contemplă David și-l preamărește în poesia Psalmilor, ce nu și-au găsit încă pereche artistică în toată literatura lumii Cartea înțelepciunii lui Iisus fiul lui
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
în numele colectivității etnice. Față de neamul său, el e profetul care coboară solia strălucitoare din cer. „E în firea poetului adevărat, zice Guyau, să se creadă un pic profet și „la urma urmei, n-are dreptate? Orice om mare se simte providențial pentru că își simte propriu-i geniu. Ar fi ciudat să refuzăm oamenilor superiori conștiința valorii lor proprii, totdeauna amplificată de inevitabila exagerare a iluziei omenești”(J.M.Guyau: op.cit. p. 163. ). Acest profetism artistic, care pulsează în conștiința tuturor creatorilor de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
reformele dinăuntru de care țara noastră are nevoie - reforme care până acum în mare parte s-au împiedicat numai prin înrâuririle din afară și prin lipsă de stabilitate dinăuntru. De aceea, dar, înainte de toate stăruim i să cerem de la dreptatea providențială a Europei că existența națională și neatârnarea să ni se respecte „ precum în drit asămene și în faptă”, și atunci patria noastră singură va dovedi că știe a răspunde la așteptările marilor puteri. După cum demonstra eminentul gânditor, nici din tratatele
MIHAIL KOGĂLNICEANU ŞI INDEPENDENȚA ROMÂNIEI ÎN ISTORIOGRAFIA ROMÂNEASCĂ by Mihaela Strungaru-Voloc () [Corola-publishinghouse/Science/1609_a_3034]
-
European, Iași, 2015. Neveu, Franck, Dictionnaire des sciences du langage, Armand Colin, Paris, 2004. Newmeyer, Frederick J., Iconicity and Generative Grammar, în rev. "Language", vol. 68, nr. 4, 1992, pp. 756-796. Olender, Maurice, Limbile paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, Prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, București, 1999. Paliga, Sorin, Lexicon proto-borealicum et alia lexica etymologica minoră, Fundația Evenimentul, București, 2007. Picq, Pascal; Sagart, Laurent; Dehaene, Ghislaine; Lestienne, Cécile, Cea mai frumoasă
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
putea adăuga și persana, dacă ar fi aici locul să discutăm despre chestiunile referitoare la antichitățile Persiei." (traducere din vol. lui Maurice Olender, Limbile paradisului, p. 17; v. notă următoare). 236 Maurice Olender, Limbile paradisului. Arieni și semiți: un cuplu providențial, Prefață de Jean-Pierre Vernant, traducere din limba franceză de Ion Doru Brana, Editura Nemira, București, 1999, p. 18. Autorul observa că termenii arian, indo-german(ic) sau indo-european sînt folosiți în varieție liberă, cu referire atît la popor, rasa și națiune
[Corola-publishinghouse/Science/84963_a_85748]
-
toți pentru că nu știi cum va fi mâine cel care azi e rău [...] căci Dumnezeu nu îngăduie ca robii lui să fie ispitiți mai mult decât pot duce” (I Corinteni 10, 13). Planul istoriei mântuirii își are începutul în opera providențială a lui Dumnezeu; în iubirea omului răscumpărat care răspunde iubirii lui cu o „iubire dublă”, față de El și față de aproapele. Această „caracteristică augustiniană ne conduce la descoperirea altei trăsături a operei Fericitului Părinte, și anume la „comuniunea iubitoare dintre învățător
Metode de educaţie întâlnit e în opera fericitului Augustin şi actualitatea lor by Mihaela Bobârcă () [Corola-publishinghouse/Science/1682_a_2903]
-
faptul că imaginea negativă pe care Ana Pauker a acumulat-o în mentalul colectiv s-a transferat automat asupra Elenei Ceaușescu, investită cu un rol malefic în orchestrarea pârghiilor opresive ale regimului. Astfel, ea salvează, măcar în parte, imaginea conducătorului providențial deținută de soțul ei ("conducătorul cel bun și nevasta cea rea"). Emancipată și independentă, "produs" al feminismului bolșevic și al politicii acestuia de eliberare a femeii față de constrângerile vieții de familie, formată la școala de cadre de conducere a Cominternului
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
Ceaușescu, cultul a fost bazat inițial pe o simpatie populară certă. Astfel, treptat, proporțiile cultului au devenit grotești. ""Mare timonier" (ca Mao în China), "geniul Carpaților", "Dunărea gândirii", "genial conducător" (ca Stalin), "fiul cel mai iubit al poporului", sau "fiu providențial al României și al lumii" nu sunt decât câteva dintre expresiile cu care îi plăcea să fie flatat - și trebuie spus că cei care s-au lăsat prinși în acest joc au fost numeroși"82. Toate aceste formule pledează pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
un comunist instruit în Uniunea sovietică - detaliu rar menționat când se afla la putere - era și el fiu de țăran și părea să fie inițial în rezonanță cu restul populației. El ar fi putut să fie șeful bun, poate chiar providențial. Această uniune fericită dintre un conducător care se dovedea autonom și un popor deja modelat de regim a dus probabil la o nouă refulare a perioadei inițiale a regimului, în care activiștii sovietici sau formați la Moscova, precum Ana Pauker
[Corola-publishinghouse/Science/84992_a_85777]
-
maxima summum ius, summa iniuria (maximum de drept, maximum de injustiție) a devenit un proverb intrat în uz"220. Anterioritatea legii în fața justiției este susținută de Rousseau care afirma că "numai legii îi datorează oamenii dreptatea și libertatea. Acest instrument providențial rezultat din voința tuturor este cel ce pune în drept egalitatea naturală dintre oameni. Acest glas divin dictează fiecărui cetățean preceptele interesului public și-l învață să se poarte după propria judecată și să nu se întoarcă împotriva lui însuși
Filosofia sistemelor normative: dreptul şi morala by Raluca Mureşan [Corola-publishinghouse/Science/1443_a_2685]
-
găsim esența polemicilor iscate În jurul divinației. E de notat faptul că argumentele pro și contra n-au fost reînnoite și că ne regăsim Între cei doi poli clasici: stoicii, gata să folosească divinația ca pe o dovadă a existenței zeilor providențiali, și, la polul opus, epicureii, scepticii și cinicii. Aceste două poziții sunt de altminteri definite fără a fi numite În mod explicit, Într-un fragment din De Defectu..., 414 f: „Întrucât e greu de știut și de determinat cum și
[Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
sau cel puțin în rândul civilizațiilor cu dezvoltare medie, cum decideau documentele de partid și de stat. Această literatură, indiscutabil, mai "elevată", nu putea fi în dezacord esențial cu textele supraviețuitoare din proletcultism în care erau elogiați cei doi "eroi" providențiali din fruntea țării, Nicolae și Elena. Dimpotrivă, o completau la modul elitar, rafinat. Postmodernismul atesta o deplină sincronizare a lumii socialiste românești cu civilizațiile postindustriale din democrațiile vestice. Așadar, dezacordul nu era la nivelul formelor culturale, ci doar la nivelul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]