37,224 matches
-
unde sunt anumite titluri (înainte știam exact unde se găsește fiecare). Acum mă uit mai ales la partea din bibliotecă aflată în fața mea, unde se află cărți ce așteptau să fie citite - cărți de critică, mai ales, dar și de proză, pe care n-am apucat să le parcurg și n-am să mai zăbovesc niciodată asupra lor. Cărți, de pildă, în limba germană pe care nici nu are cine să mi le citească. - Le-ați păstrat pentru bătrânețe, ca pe
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
glorie trecătoare, a lăsat urme. Cărțile legate de acest curent au avut o rezonanță și mai mare. - Uneori, criticii erau chiar mai interesanți decât prozatorii. - Criticii erau uneori mai interesanți pentru că ei înșiși aveau un stil care semăna câteodată cu proza. Erau foarte înzestrați din punct de vedere literar. M-am gândit atunci că sincronizarea gândirii noastre și a literaturii noastre cu cea europeană nu se poate face decât prin exemple, iar ele puteau fi oferite de cărțile traduse în limba
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
cărțile de la "Univers" cu fervoare, cărți care se dădeau plocon la doctori sau altora, cărți care se marșandau în diverse feluri, cărți care s-au impus în viața literară. După "Noul roman" și "Noua critică" a venit întinsul domeniu de proză latino-american care a durat mult, mult, pentru că a fost și foarte fertil. Literatura română a câștigat dimensiuni noi prin aceste traduceri. Cititorii obișnuiți le-au parcurs cu sufletul la gură, dar și criticii și prozatorii le-au citit cu plăcere
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
formularea "relativ opresiv". Dar cum v-ați strecurat prin încâlceala vremurilor? - Existau diferite soluții de învăluire. De pildă, prezentarea cărților se făcea cu o oarecare doză - mică - de falsificare, stăruindu-se excesiv pe mesajul umanist al operei, indiferent ce era - proză, poezie. Nu căutam înadins cărțile în care se făcea propaganda drogurilor sau în care să fie excese de sexualitate. Nu era nevoie de asemenea opere cu orice preț, pentru că erau destule altele altfel construite în peisajul occidental. Și așa am
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
asemenea opere cu orice preț, pentru că erau destule altele altfel construite în peisajul occidental. Și așa am ajuns să ne întindem de la spațiul european spre cel sud-american, să dăm o mai mare extensie romanului din SUA, apoi am ajuns la proza și poezia africană, la proza și poezia orientală - Japonia, China, India. În felul acesta, editura "Univers" a realizat un fel de muzeu literar în care figurau exponate din toate operele mari ale lumii, muzeu literar care a îmbogățit spiritual oameni
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
pentru că erau destule altele altfel construite în peisajul occidental. Și așa am ajuns să ne întindem de la spațiul european spre cel sud-american, să dăm o mai mare extensie romanului din SUA, apoi am ajuns la proza și poezia africană, la proza și poezia orientală - Japonia, China, India. În felul acesta, editura "Univers" a realizat un fel de muzeu literar în care figurau exponate din toate operele mari ale lumii, muzeu literar care a îmbogățit spiritual oameni din toate generațiile și care
Romul Munteanu: "Am ieșit din scenă ca un personaj mediocru." by George Arion () [Corola-journal/Journalistic/14255_a_15580]
-
Liviu Bleoca Frumoșii învinși Frumoșii învinși este cartea care a spart tiparele tradiționale în proza canadiană și, în același timp, una dintre cele mai cunoscute scrieri experimentale ale anilor '60. Michael Ondaatje, autorul best-seller-ului Pacientul englez, mărturisea în 1970: "Frumoșii învinși este un roman superb, cel mai viu, mai fascinant și mai curajos roman modern
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
critic literar și star t.v. Discreționar, el îi ridică în slăvi pe unii autori și îi nimicește pe alții. Puterea lui este nelimitată, toți i se aruncă la picioare inclusiv naratorul, Hans Lach (nume care reapare și în alte proze ale lui Walser și care în română ar putea fi tradus prin "cel care rîde"). Scriitorul Lach se crede intrat în grațiile criticului și se așteaptă ca acesta să-i laude în emisiunea sa televizată ultimul roman. Dar, surpriză, Ehrl
Furtună într-un pahar cu apă tulbure by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/15007_a_16332]
-
de la Iași. Și cînd te gîndești că Osip Mandelstam cel ucis în Gulag e, poate, cel mai mare poet rus al secolului XX! Facem Liviei Cotorcea o plecăciune și o rugăm să trimită și Cronicarului cartea. Comentînd în aceeași gazetă prozele lui Marius Chiva citite în Cenaclul Euridice, Marin Mincu se adresează junilor autori de azi: "aș dori din partea tinerilor păreri despre metoda fracturistă; metodele tradiționaliste de analiză clachează". Și, uite cum, Ianuș, Chiva et. comp. pățesc, după opt decenii, ce
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/15011_a_16336]
-
V-am răspuns (vorba vine) cu poemul de la care cred că ați pornit întrebarea. Altfel, eu chiar cred că inspirația există. Numai că știu tot mai puțin ce este ea. Așa, prin asociere, mi-aduc aminte de poemul acela în proză al lui Baude-laire, �îmbătați-vă": Trebuie să fii mereu beat. Aici e totul: e singura problemă. Ca să nu simțiți cumplita povară a Timpului care vă zdrobește umerii și vă înconvoaie la pământ, trebuie să vă îmbătați necontenit. Dar cu ce
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
cu ce? Cu vin, cu poezie ori cu virtute, după cum vă e felul. Dar îmbătați-vă." Această îmbătare după felul fiecăruia, această în-fericire, provocată totuși, pare a fi inspirația. Ați scris multe texte narative, v-a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
Dar îmbătați-vă." Această îmbătare după felul fiecăruia, această în-fericire, provocată totuși, pare a fi inspirația. Ați scris multe texte narative, v-a tentat vreodată să scrieți proză sau altceva decât poezie? Am scris multe texte care se numesc scurtă proză. E un titlu monoton care se vrea însă și sugestiv: un fel de refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau dedesupt de
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
refuz al poetizării, al aurei canonice și adesea canonite, căznite a poeticului; un fel de relatare a unei situații care-și conține poezia dincolo sau dedesupt de tropi, de retorici, de inventarele milenare ale poetizării. Sunt un împătimit cititor de proză. Idolul meu este Cehov. Și numai marile mele neputințe scripturale, lipsa de putere, voință și hărnicie m-au adus în starea asta de așa-zis poet. Toate prozele mele reușite se scriu, se citesc și se ard în visurile de peste
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
de retorici, de inventarele milenare ale poetizării. Sunt un împătimit cititor de proză. Idolul meu este Cehov. Și numai marile mele neputințe scripturale, lipsa de putere, voință și hărnicie m-au adus în starea asta de așa-zis poet. Toate prozele mele reușite se scriu, se citesc și se ard în visurile de peste noapte. Uneori, mai reușesc ceva-ceva să translez în scurtele proze amintite. Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
scripturale, lipsa de putere, voință și hărnicie m-au adus în starea asta de așa-zis poet. Toate prozele mele reușite se scriu, se citesc și se ard în visurile de peste noapte. Uneori, mai reușesc ceva-ceva să translez în scurtele proze amintite. Cum vă pare atmosfera literară de acum, prin ce se deosebește de cea dinainte de '89? Am un deficit de curiozitate socio-culturală comparativă, n-am preocupări de observator în acest domeniu, necum de teoretician. Impresia mea este că atmosfera literară
Ioan Moldovan "Nu sunt un fan al ideii de generație" by Mihai Vakulovski () [Corola-journal/Journalistic/14980_a_16305]
-
a personajelor romanului Craii de Curtea-Veche, scriere a lui Mateiu Caragiale considerată de E. Lovinescu în Memorii, a concentra sub semnul unicității, arta scriitorului. Aceeași, despre care într-un dialog cu F. Aderca, Ion Barbu o declară "o preferință peste proza românească, în lumina Fraților Karamazov". Mă voi constrânge să urmăresc doar mișcarea acestor personaje, în lumea creată de Mateiu Caragiale, cu noblețea imprimată caricatural vulgarului, sordidului, subteranului, insolitului suferinței și a morții, întrucât nu mai este demult un șoc al
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
liricii mateine, pe autorul său. "Asemănarea tipologică" detectabilă în personaje, confidentul din Remember, ucenicul din Craii de Curtea-Veche, pornirea fiecăruia pe panta confidențelor, de la Pașadia și Pantazi la Conu Rache din Sub pecetea tainei, imaginile versurilor transmise uimitor de original prozei. Straturile de filtrare ale sensibilității imaginii: imaginea din oglindă, răsfrângere a spațiului exterior; din ochi, răsfrângere a sufletului; din ferestre și din portrete, prin tot ce aduc în plus ca interes față de obârșia cuiva, Aubrey de Vere, din Remember, printre
Ideea totalității by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/15047_a_16372]
-
și minciună, despre adevărul minciunii și minciuna adevărului. Dacă, vorba unui dramaturg, "viitorul e maculatură", s-ar putea spune că prezentul e butaforie. În rolul principal, în postura de intelectual amărît - un profesor de română cu o față de "nimeni în proză" și cu o "viață de cacao" -, Mircea Diaconu aduce o seninătate și o șiretenie a disperării, combinate cu un grăunte de nebunie. "Nu-mi venea să cred: îmi plăcea la nebunie!", zice personajul despre "reprezentațiile" experimentale de cerșetorie, pe care
Unora le place cerșitul by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/15032_a_16357]
-
pe de altă dezicerea de subiect. Înlăturarea ostentativa a convențiilor, "originalitatea" crocanta reprezintă semnul mișcării centrifuge, întrucît inventivitatea, id est artificiul, certifică, cu maxim efect, despărțirea de ceea ce este dat. Însă în timp ce "poeții în blugi" întorc pe dos clișeele, exploatează proza vieții reciclînd-o prin deriziune, fără a renunța la materia cotidianului (modelul lor neașteptat: Caragiale!), Nora Iuga se plasează în sfera unui imaginar ludic, levitînd în gratuitatea acestuia. Tangentele d-sale definitorii sînt suprarealismul și onirismul. Dacă optzeciștii rămîn, blazați și
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
cerșetorilor" (învățăturile lui șam către fiul său benedict). Mai putem constată și alte deșchideri ale autoarei către realul cotidian, practicate în chiar materia absurdului care devine familiar, "decade" într-o coabitare cu ordinea habituala a lucrurilor. Se complace în nămolul "prozei". De fapt, intervine o dezumflare a absurdului (serios în esență să), înțepat de acele ironiei, pe care le mînuiesc cu virtuozitate și barzii în blugi: "șam vede două muște pe geam/ se gîndește la europa și la zeus/ se rușinează
Marca de fabricație by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15046_a_16371]
-
ajunge bineînțeles (ca într-un cerc vicios), în scurta prezentare făcută probabil de editor pe spatele cărții, la o comparație succintă între Teleny și Portretul lui Dorian Grey de Oscar Wilde, enumerându-li-se așa-zisele puncte comune și anume proza luxuriantă, scriitura cu valențe expresive inepuizabile, poetice, sugestiile livrești organic întrețesute în evoluția narativă...Valențe poetice: Am simțit flacăra privirii lui cufundându-mi-se adânc în inimă și chiar mult mai adânc. Sângele a început să-mi fiarbă și apoi
LECTURI LA ZI () [Corola-journal/Journalistic/15042_a_16367]
-
inedite, poezii care joacă deconstruirea enunțului, aceeași, dar nu cu același efect, ca în ultimele volume. Ne mai delectăm cu cîteva poezii de Alexandru Piru și o povestire (autobiografică, deși despre inefabil) de Gheorghe Pituț (care merită reconsiderat din perspectiva prozei). Alexandru Ciorănescu este prezent în acest număr cu o povestire, tradusă de Simona Cioculescu, și un interviu acordat în 1995 lui Ștefan Ion Ghilimescu. Camil Petrescu își dezvăluie, în grupajul prezentat de Mihail Ilovici, interesul, cu mult mai serios decît
Oameni pe care am fi putut să-i cunoaștem by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/15082_a_16407]
-
Simona Cioculescu Narațiunea pe care o propunem cititorilor noștri face parte dintr-un volum inedit de proză scurtă al lui Alexandru Ciorănescu, foarte cunoscut mai ales ca lexicograf, istoric literar și comparatist. Născut în 1911 la Moroieni, într-o strălucită familie de intelectuali și decedat în 1999 la Santa Cruz de Tenerife, în Canare, scriitorul a fost
Alexandru Ciorănescu: Program by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/15074_a_16399]
-
de pagini, aglomerarea de nonconformism relațional și sexual este cam mare. Cecilia Ștefănescu scrie mult mai bine despre lucruri asumate și cu o oarecare priză la realitate decît atunci cînd operează cu invenția pură. Indiferent în ce direcție va evolua proza scriitoarei, romanul Legături bolnăvicioase (titlul face trimitere, desigur, la Laclos) merită toată atenția. Cecilia Ștefănescu - Legături bolnăvicioase, Editura Paralela 45, Pitești, 2002,126 p.,f.p.
O carte despre lucruri interzise by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/15081_a_16406]
-
literar, 1918 nu reprezintă o ruptură evidentă)". Dacă, în ansamblul lor, cele trei eseuri dau o imagine echilibrată a literaturii maghiare (primul se pronunță în favoarea transilvanismului, al doilea împotriva lui, iar cel de-al treilea este o sinteză a evoluției prozei și poeziei maghiare din Ardeal în anii 90), textele prezente, versuri și (fragmente de) proză sînt o adevărată revelație pentru un neofit în ale acestei literaturi. N-aș putea spune cum sună în original, însă traducerile sînt excelente (mai ales
O ușă întredeschisă by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/15080_a_16405]