902 matches
-
poezie care are în centru banalul, prozaicul și printr-o atitudine anticalofilă. Printre ecourile acestei poezii în literatura contemporană am putut remarca perpetuarea neîncrederii în limbaj, refuzul hiperculturalizării poeziei, renunțarea la certitudini și la perfecțiune, preferința pentru o poezie a prozaicului (cu dispariția bardului care cânta nostalgia absolutului), autoreferențialitatea și transformarea lumii în text, conceperea actului poetic ca exercițiu de sinceritate, poetizarea faptului divers, autenticitatea exprimării, intertextualitatea, demetaforizarea (descriptivul se golește de tropi, narativul pare să invadeze spațiul poetic și să
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
acestui poet, realizat de Geo Dumitrescu. Virgil Ierunca semnează cronica Un Don Juan al morții: Anton Holban, iar proza scurtă este reprezentată de schița Ziarista a lui Tib. Tretinescu. Versurile Elenei Diaconu (Vis de veac XX și Ev Mediu) sunt prozaice, discursul demetaforizat se aseamănă cu cel al celorlalți albatrosiști prin "idealizarea" banalului, prin intenția de a surprinde, de a șoca, prin răsturnarea de situație din final ("Nimic nu mi se pare mai tentant/ decât să iubesc un marchiz./ Să-l
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
social și literar). Ei realizează o poezie a banalului, dar nu una banală pentru că tocmai poezia cotidianului este una menită să modifice starea lirică. Unii dintre acești poeți cunosc bine literatura universală, se lasă impresionați de poezia americană promotoare a prozaicului, de un anticalofilism explicit, programatic. Vor adopta și ei unele procedee literare menite să dea aceeași impresie, să reflecte o viziune lucidă asupra existenței. Nu se poate vorbi însă de un comportament mimetic, pentru că se refuză întotdeauna copierea oricărui tip
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
ceea ce duce la obscurizarea expresiei și păstrarea reală sau aparentă a semnificațiilor, cealaltă manifestându-se printr-o încredere în virtuțile expresiei directe și de aici și poezia care își propune să sondeze realitatea în concretețea sa (e o poezie directă, prozaică, refuzând speculația metaforică). Indiferent de opțiune, se observă o scădere a încrederii în valențele expresive ale limbajului poetic. Atât albatrosiștii, cât și cei ce reprezintă postmodernismul la noi se caracterizează prin neîncrederea în limbajul poetic și, în consecință, prin încercările
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și parabola, deliricizarea poetică (realizată după modelul Petre Stoica, Marin Sorescu, Mircea Ivănescu), autodemascarea ironică a discursului în calitatea sa de convenție, tendința transcrierii evenimentului cotidian. Modul în care Radu G. Țeposu definește scriitorii care fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
fac o poezie a "cotidianului prozaic și bufon" (Mircea Cărtărescu, Traian T. Coșovei, Florin Iaru și Alexandru Mușina) s-ar potrivi în mare parte și pentru a caracteriza poezia lui Geo Dumitrescu și Ion Caraion: "un spectacol al feeriei anodine, prozaice și convulsive, cu automatisme burlești și crispări comice, redactat în limbaj carnavalesc, iritat, melancolic, parodic, folosind procedeele pastișei, ale parafrazei, ale clișeului"242. În încercarea acesta de a identifica ecourile generației Albatros în poezia contemporană nu ne vom opri asupra
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
lumea în toate datele ei. În consecință poezia își va restrânge sfera la lumea cotidiană, cea perceptibilă prin simțuri fără ca acestea din urmă să fie vreun moment creditate cu putere maximă de cunoaștere. Se va realizează deci o poezie a prozaicului, cu alunecări spre oniric (pentru că a dispărut încrederea în simțuri), în care limbajul conversației cotidiene e mult mai potrivit pentru refacerea din fragmente a realității decât unul solemn, propriu-zis poetic, o poezie lucidă care nu-și mai acordă dreptul la
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
prin refacerea recuzitei literare prin apelul la tot ceea ce fusese considerat banal și, în consecință, marginal, nedemn de a se integra într-un text poetic. Experiența avangardei este, într-o bună măsură, pilduitoare. Concomitent cu deschiderea poeziei spre o existență prozaică, intervin și o serie de modificări în taxonomia temelor și motivelor. Cele clasicizate nu mai sunt acceptate fără o schimbare prealabilă a registrului imagistic sau recuperarea lor se va face la modul ironic și parodic. Mutația aceasta în domeniul poeticului
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
sau sunt proiectate într-o lumină neobișnuită, cu scopul de a reda o imagine fidelă a existentului la nivelul încărcăturii semnificante, fără a fi însă și o imagine fotografică. În fond, se produce o poetizare a universului banal, lumii aparent prozaice oferindu-i-se drept de existență în poezie: "Prin cristale se-mprăștia o amintire plutind/ precum scama plopilor pe înserat;/ departe mahalalele atârnate de oraș/ lătrau un prinț sau o umbră care a oftat." (Preparative de tăcere, Constant Tonegaru). Un
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și zeului din când în când,/ Doar-doar ne va trece peste rând/ Și peste sârmă ghimpată" (Proiecții). Se creează astfel aparența unui limbaj sau a unor asocieri lingvistice absurde, în care se amestecă elemente ale fabulosului cu cele ale universului prozaic. Totul pentru a evita ca în textul poetic accentul să cadă pe "relevarea fotografică a amănuntelor, [pe] descrierea de dragul descrierii, [pe] sarcina psihologică grefată artificial gesturilor nesemnificative"263. Jocul între gravitate și persiflare se reia și la Emil Brumaru care
[Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
și exemple de acțiuni secretetc "Tipuri și exemple de acțiuni secrete" În sensul său cel mai larg, de influențare prin mijloace secrete a evenimentelor sau circumstanțelor din altă țară, sintagma acțiune secretă include o gamă largă de activități, de la cele prozaice, de genul acordării de asistență tehnică secretă (ca, de exemplu, cursuri de perfecționare sau furnizarea unor echipamente de comunicații ori asigurarea securității) unui guvern străin prieten, până la cele mai spectaculoase, cum ar fi asasinarea unui lider sau instigarea ori sprijinirea
[Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
coline castanii, munți, văi mănoase, iarbă-nrourată, vânt și apă limpede. Dacă apa e tulbure, femeia are un secret, indienii întotdeauna au secrete, ce sunt treptat și cu mare grijă dezvăluite ... (Alexie, "How to Write the Great American Novel"). Stilul prozaic al acestei poezii, precum și al multor altora, face ca proza și creația poetică să pară a fi croite din același aluat verbal și narativ. Amestecul de culturi și hibriditatea în dialog cu autenticitatea apar chiar din titlul romanului Reservation Blues
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
asiduitate. Casa din copac e o expresie metaforică și emblematică a unei lumi ideale, mai naturală și mai umană decât un simplu turn de fildeș, în care imaginația și dragostea de povești îi leagă pe oameni și înlocuiește realitatea cotidiană prozaică. Această expresie tipică a Sudului, depășit de evenimente, ce trăiește oarecum departe de lumea dezlănțuită a capitalismului, urmează oarecum tradițiile unei literaturi regionale, în care, din nou, figura lui William Faulkner este copleșitoare. Jurnalismul de investigație american și ceea ce se
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
ce nu mai era ce fusese odinioară. Când Blanche ajunge la destinație, spectatorul deja cunoaște raportul între Stella și Stanley, cel din urmă exercitând un magnetism bazat pe forță vitală, în contrast cu sofisticarea aristocratică desuetă a surorilor. Contrastul dintre energicul și prozaicul Stanley și melodramatica Blanche DuBois este exploatat dramatic prin două tehnici distincte ce dau pregnanță interpretării (piesa și versiunea cinematografică au adus numeroase premii de prestigiu actorilor și regizorilor implicați). Tramvaiul din titlul pare să marcheze călătoria separată și diferită
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
de asediu (1983): de la eșantioane ireproșabile formal, dar lipsite de tensiune adevărată și timbru personal, s-ar trece la o poezie autentică, debarasată de clișee. Drumul ar fi cel de la impersonalitate la implicarea unei poezii care tinde spre recuperarea realului prozaic, a oralității limbajului, în același timp devenind manifestă preocuparea autorului de a se gândi pe sine ca poezie: el ar renunța la experiența manieristă în favoarea uneia textualiste. Introducere în opera lui G. Bacovia (1979) îl impune pe F. și în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287016_a_288345]
-
om fără importanță, București, 1997. Repere bibliografice: Florin Muscalu, Addenda sau Boala copilăriei, VR, 1976, 1; Alex. Ștefănescu, Lirism saturnian, LCF, 1978, 36; Lucian Raicu, Portret interior, RL, 1978, 48; Nicolae Motoc, Poezia amănuntelor vii, T, 1979, 1; Ion Stratan, Prozaic și prozaistic, AFT, 1979, 5; Petru Vălureanu, O poezie a autenticității, T, 1981, 9; Dan Cristea, Vasile Petre Fati, LCF, 1982, 29; Dumitru Mureșan, Unul dintre cei mulți, VTRA, 1986, 9; Valentin Berbecaru, „Peripeții de vacanță”, VR, 1987, 1; Teodor
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286970_a_288299]
-
dintre oameni sau dintre rase etc. Este o poezie a clamării, a nemulțumirii și neliniștii, străluminată adesea de accente vizionare. E. Lovinescu o caracteriza adecvat, ca „un pumn crispat spre necunoscut”. Dar energia necontrolată a protestului, relația prea directă, chiar prozaică, dintre discurs și faptul actual, împreună cu o oarecare lejeritate a lexicului tind adesea să împingă rostirea poetului spre discursiv și banal. Drama Sonata umbrelor este centrată pe o problematică aproape uzată încă de atunci: soarta artistului de geniu într-o
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286820_a_288149]
-
de echipă, are, de regulă, efecte pozitive. 5.2. Segmentarea strategică în practica organizațiilortc "5.2. Segmentarea strategică în practica organizațiilor" Metodele prezentate anterior au o alură academică evidentă, ceea ce implică în practică simplificarea abordării și evitarea unor condiționări, aparent prozaice - timp, bani, resurse umane etc. -, dar definitorii pentru realitatea organizațiilor. Și utilizarea acestor metode este afectată de raționalitatea limitată teoretizată de H. Simon. Scenariul cel mai simplu în care s-ar putea opera cu metoda analitică ar fi cel în
[Corola-publishinghouse/Science/2251_a_3576]
-
poeților calofil-livrești de tip Constant Tonegaru, care începuseră să se afirme în perioada celui de-al doilea război mondial și care au redebutat după 1965. Notația directă, un anumit sarcasm, substanța metaforei, „atmosfera bogat degajată de imaginile modern cenușii, mai prozaice” (Ion Negoițescu) îl apropie însă și de poetica generațiilor mai recente. Nuvelele din Palatul de toamnă (1976) și Grădini în podul palmei (2000) par mai degrabă un joc, un exercițiu de inteligență, deopotrivă o practică de exorcizare (enigma e aparenta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286259_a_287588]
-
secolului al XIX-lea este discrepanta între neglijarea ei ca subiect real (juridic, economic, politic), pe de o parte, si idolatrizarea ei ca subiect imaginar, care fascinează secolul. Se percepe o tensiune surda între imaginea idealizata a femeii și realitatea prozaica. Neglijate în viața de toate zilele, femeile se regăsesc în cultul imaginilor 21. Imaginea ocupă un loc central în acest secol care se deschide cu dominarea imaginarului. Femeia simbolică alunga femeia din viața reală. Un alt paradox constă în faptul
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
structurii mitice a unor române moderne se face prin demonstrarea supraviețuirii literare a marelor teme și personaje mitologice. Dacă mitul are proprietatea de a amplifica imaginea Parizienei, viața însă și respectiv reprezentarea realistă și naturalista care o transpune este mai prozaica și mai banală. Factorii de ordin socio-istoric care declanșează procesul de demitizare al Parisului acționează în același sens și asupra imaginii Parizienei. Urmând logică fenomenului, accesele de mitizare se succed cu cele de demitizare: "Ils la célébraient, la vantaient, la
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
negre, nici exagerate. În noua situație socială, în condițiile căreia se schimbă reprezentările tradiționale despre om și locul lor în lume, personajul tipic și individual, ale cărui trăsături individuale sunt nesemnificative, a fost treptat înlocuit cu un caracter mediocru și prozaic. Reprezentanții grupului de la Medan aleg cu predilecție personaje care nu se deosebesc cu nimic, caracterizarea operându-se prin selecția "trăsăturilor neesențiale". În mod paradoxal, constată Henri Mittérand [1994, p.5] în cartea sugestiv intitulată L'Illusion réaliste, operele realiste cele
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
Macedonski i se publică poezia În restriște, iar din G. Coșbuc se reproduc mai multe versuri. Traduceri din Charles Baudelaire și din Henri Murger dau Ludovic Dauș și C. Z. Buzdugan. În foiletonul gazetei apar schițe de I. A. Bassarabescu (Prozaici), N. M. Condiescu (care debutează aici în 1897 cu versuri), Al. G. Olteanu, pagini postume aparținând lui Traian Demetrescu, basme populare prelucrate. Fără semnătură, din August Strindberg este tradusă nuvela În cimitir, iar din Catulle Mendès schița Julieta victorioasă. O
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290631_a_291960]
-
Dragoslav, În care am fost Înconjurată cu dragoste și răsfățată. Ce să facem, rândurile noastre se răresc. Bine că mai sunt caractere, oameni cu sentiment și dragoste și respect pentru trecutul și oamenii care s-au străduit să dea vieții prozaice, căldură și frumusețe spirituală. Vă sunt mult Îndatorată Dv. care cu multă strădanie, muncă, competență și dragoste, ați evocat pe cei care și-au Închinat viața, culturii românești. Tatăl meu v-a prețuit mult perseverența și modestia și erudiția vastă
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
și pe deasupra problemele gospodărești pe care trebuie să le rezolvăm la nivelul cerințelor vieții de toate zilele. Nu caut prin aceasta să-mi scuz Întârzierea, sunt convinsă că Îmi acordați „circumstanțe atenuante”. Dar să nu mai pierd timpul cu lucruri prozaice, ci să trec la ceea ce ne este plăcut și conform preocupărilor noastre. Vreau să Încep prin a Vă felicita pentru realizarea Dstră, pentru care ați stăruit și ați muncit. Finit coronat opus! „Galeria oamenilor de seamă” de la Fălticeni va deveni
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]