461 matches
-
spre casa părinților ei pe o tânără elevă de la liceul de fete, care participase, alături de alte colege invitate, la reuniunea urmată de dans", organizată în sala de mese a internatului nostru. Atunci, am constatat că imediat ce am pășit în Piața Prundului, am fost înconjurați de vreo șase tineri care ne cereau să ne întoarcem înapoi la internatul nostru. Chiar dacă stați la Internat , nu aveți voie să mergeți noaptea prin cartierul ăsta. Dar noi o conducem doar pe domnișoara până la intrarea în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1524_a_2822]
-
trimiterea din Moldova a Corpului 8 rus, dar toate acestea veneau prea târziu. Al 40-lea divizion a sosit la Budești, la 29 noiembrie seara; el nu s-a mișcat în ziua de 30. La 1 decembrie a sosit la Prund, la est de Comana, unde românii se băteau cu disperare contra bulgarilor. Această armată rusă era chiar în fața frontului, dar generalul Rasvoi, care comanda divizionul, refuză pe generalul Iancovescu de a angaja primele elemente, dorind să aștepte, spunea el, ca
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
am trăit puțin la Ipotești, am colindat ținutul dintre sate, am cules flori și bureți în pădurea învecinată: adolescent, elev de liceu, am cutreierat codrul de aramă, m-am odihnit pe prispa cea de brazde de la izvorul care tremură pe prund, căci în apropiere se află casa pădurarului [inexact, n.n.], unde și-ar fi avut Eminescu prima dragoste. În 1903 am ajuns profesor de istorie-geografie la liceul "Laurian" din Botoșani, iar în 1919 prefect al județului. Legăturile sufletești cu satele copilăriei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
geografia imaginarului este radical alta: ea vizează ideea de Centru, de aici, concentricitatea: Toată această insulă-n insulă este o florărie sădită de mine anume pentru albine 180. Orice urmă a realului iubita veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă181 se sublimează în dense efluvii olfactive: Aerul acestei insule era plin de sărbători murmuitoare ale albinelor; iarba îi ajungea până la piept, măzărichea punea lanțuri înflorite picioarelor... o căldură, un miros pătrundea raiul. El s-apropie de lac și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
în legătură cu lacul imaginile țin mai degrabă de retină, atunci când este vorba de izvor, ele se adresează urechii: izvorul sare202, se bate-n pietricele 203; singuratice izvoare fac cu valurile larmă 204, plâng în vale205; apa sună somnoroasă 206, tremură pe prund 207; izvoare blânde cad208, murmură 209, suspină 210, cântă 211, fac larmă 212; izvoare albastre/ Șoptesc ele-n de ele213, sunt sdrumicate peste pietre licurind, suspină-n flori molatic, coboară-n ropot dulce, sar în bulgări fluizi 214, sunt vergine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
unul la gazda proprietară. Cred că s-ar putea cere surorii din Râmnicul Vâlcea să vă dea adresa unui frate, de la care Dvs. ați putea cere un tablou măcar. Avea unul mai reușit care reprezenta interiorul bisericii Sf. Nicolae din Prund. Profesorul Teodorescu a fost coleg cu mine, și avea o fire foarte veselă, În contrazicere (contrast?, n.n.) cu soția de origine germană, femeie ponderată. El a avut norocul să doarmă somnul de veci alături de Andrei Mureșanu! Dacă mai (e) nevoie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
-și purta insulele sale ca pe niște corăbii acoperite de dumbrave. Oglinzile lucii a valurilor lui răsfrâng în adânc icoanele stelelor, încît, uitîndu-te în el, pari a te uita în cer. Insulele se înălțau cu scorburi de tămâie și cu prund de ambră. Dumbrăvele lor întunecoase de pe maluri se zugrăveau în fundul râului, cât părea că din una și aceeași rădăcină un rai se înalță în lumina zorilor, altul s-adîncește în fundul apei. Șiruri de cireși scutură grei omătul trandafiriu a înflorirei lor
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
In mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac, în mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încîntarea unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar fi plîns! Își aducea aminte de amantul ei și-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu sa treacă și apa fugea rotind împrejurul gleznelor ei... Ea se uită l-acea dumbravă încîntată... o dorintă de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar fi plâns... își aducea aminte de amantul ei și-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei dulce în noaptea înstelată... Ea veni lângă lac și văzu cărarea de prund pe sub apă... Ea -ncepu să treacă și apa zugrăvea săltând încet volburi elastice împrejurul gleznelor ei de argint... Ea se uita l-acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul ei... era atât de-nsetată de amor... ca
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
de amor... ca * copilul cel tânăr și fresc *... buzele {EminescuOpVII 152} ei erau uscate de dorința unei sărutări, cugetarea ei era uscată ca un strat cu florile pe jumatate veștezite de arșița soarelui. Picioarile se vedeau în apa străvezie atingând prundul... și capătul părului ei de aur înota pe apă... Când ajunse în dumbravă, umbra mirositoare a arborilor nalți aruncă un reflect albastru asupra pieliței albe, încît părea o statuă vie de marmură privită pin ochelari albaștri... Deodată ea văzu pin
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
În mijlocul văii e un un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fiind, aruncîndu-se în brațele bulboanelor, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea stufului și răchitelor din jurul lui, este o nouă insulă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
visele, toată încîntarea unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul... ar fi plîns! Își aducea aminte de amantul ei și-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu să treacă și apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei. Ea se uita la acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
cer. În mijlocul văii e un lac în care curg patru izvoare cari ropotesc, se sfădesc, răstoarnă pietricele toată ziua și toată noaptea. E o muzică eternă în tăcerea văratică a văiei și, prin depărtare, prin iarba verde, pe costișe de prund, le vezi mișcîndu-se și șerpuind cu argintul lor fluid, transparent și viu, aruncîndu-se în brațele bulboanelor în care se-nvîrtesc nebune, apoi repezindu-se mai departe, până ce, suspinând de satisfacere, s-adîncesc în lac. În mijlocul acestui lac, care apare negru de oglindirea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
încîntarea unei aromate nopți de vară îi cuprinsese sufletul ei virgin... ar fi plîns! Își aducea aminte de amantul ei și-i părea că-i Eva-n paradis, singură cu durerea ei. Ea veni lângă lac și văzu cărare de prund pe sub apă. Începu să treacă și apa fugea rotind împrejurul glesnelor ei... Ea se uită l-acea dumbravă încîntată... o dorință de fericire îi cuprinse sânul... era atât de însetată de amor ca copilul cel tânăr și fraged, buzele ei
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
câte puțin foc ceresc, sunt cu deosebire două clase - cu toate că amândouă au un punt în care nu diferesc: lipsa. {EminescuOpVII 188} Numai că la unii e voluntară, la alții e pentru că într-adevăr sunt lipsiți. Cei dendîi auresc până și prundul stradelor cu banii lor, până ce, rămași fără, beau păharul mizeriei până la drojdii, cei din urmă îl beau mereu, fără întrerupere. Intre cei patru păreți gălbui a unei mansarde scunde și lungărețe, osândite de-a sta în veci nemăturată, locuiam cinci
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
patul meu cel vârtos de paie și aninîndu-mi mantaua de umere, începui să colind stradele orașului: o cocardă tricolor - român în butonieră, pălăria largă, cam într-o parte, fața mea palidă, ce arăta osteneala, zâmbea, și-mi târâiam bastonul pe prundul mărunt al stradelor fluierând printre dinți o arie, nu mai știu care. Deodată auzii în urma mea sunetele monotone ale unei muzice mortuare. Îmi întorsei capul, stătui în loc și, luîndu-mi pălăria, fața mea se întristă puțin câte puțin. În urma mortului venea
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
răsări și soarele, și din ce în ce se suia pe cer, cu - atâta tomnatecele sale raze deveneau mai calde și mă ardeau în spate. Mă coborâi de pe cal - lancea mea lucea-n soare - eu alături cu calul traversam disculț prundul cel mărunt acum al căilor de munte. Pe-un creștet de stâncă văzui șezând în soare, cu lancea înfiptă-n pământ, cu picioarele-ntinse și c-o lulea printre dinți o avangardă de român care păzea munții. Mă apropiai de
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
carne de sas! Mă-nfiorai auzind, și cu toate astea nu-mi puteam stăpâni o părere de bine. Niță mergea înainte prin întunecoasele cărări de munte. Pașii săi, asemenea acelora a unei pantere, nu răsunau de fel pe pietrișul și prundul cel mărunt si lesne de răscolit al căilor. Un munte arunca celuilalt umbra lui, cerul gândea nouri, iar stâncile - pocite schelete de piatră - șuierau coprinse de vânt. Din când în când se rostogolea câte - o piatră, se desprindea câte - o
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
înalte, cu cărările acoperite cu nisip de argint... era o grădină frumoasă în mijlocul unui lac suteran... Numai fumul gros se-nalța din văpaia vasului și se spărgea sus, sus de bolta suteranei. Regele coborî iar la malul lacului... un podiș de prund, peste care apa trecuse, ducea la insulă... El mergea pe cărare... apa-i ajungea până la genunchi... mișcările lui nășteau cercuri murinde pe suprafața apei și poalele mantei ajungeau în apă. Ajunse la insulă... în lumina roșie... pin umbra neagră a
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
și privirea adâncă a înțeleptului de la Koenigsberg. Care-i adevărul? Cel văzut clar de un gânsac sau cel abia întrevăzut ca printr-o negură de Kant? Într-adevăr, iată un lucru ciudat. Cel dintâi deosebește lămurit grăuntele de porumb de prundul galbăn, el înoată cu siguranță pe apă, măsură, cu ochiul distanțele ce le poate ajunge și nu-i fără oarecare înduioșere în fața unei gâște în epoca virginității. Cel de-al doilea uită să mănânce, voind să sară peste o groapă
Opere 07 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295585_a_296914]
-
buștean. În zorii zilei, când deja curtea forfotea de glasuri și mișcare, odaia grajdului era pustie. Pampu se trezise ca omul care-a dormit bine. Mai întâi plecase să privească livada înflorită. Apoi coborâse la râu, atras de focurile de pe prund. Erau acolo câteva zeci de fete, cu polovece argintate ori cu ciubere de lemn, care răscoleau apa, strigând numele morților. Trecuse apoi pe la bucătărie și mâncase un blid mare de linte bătută. Bucătăresele se uitau la el înmărmurite. Își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
rogu răsare : / Cine mi 1-a semănat / Ciobanii când au plecat / Si cine mi 1-a sădit ? / Ciobanii cînd au venit” sau, urme alo păstoritului pendulatoriu, de la munte la mare: „Vara le vara / în vârful munților / Iama le ierna/ În prundul mării " Din creațiile populare din care am exemplificat, Densusianu trage concluzia că : „Din asemenea mărturii, răzlețe se vede că în poezia noastră populară a lăsat urme și o transhumanță pe întinderi mai mari”, după Ovid Densusianu migrațiunile păstorești vin să
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
joc exegetic în fond de legendă. Puțin a lipsit însă, doar un strop de cuget îndrăzneț și liber, pentru ca din atari motive îngăimate țărănește să se ivească și o învățătură despre Ființa de natură atât divină cât și demonică, despre Prundul din care au crescut cei doi frați, Fârtate și Nefârtate"438. După Ion Mihail Popescu, Blaga va realiza acest lucru în cosmologia sa, prin mitul metafizic al Marelui Anonim, contradictoriu în natura sa. Judecând aceste puncte de vedere, luând în
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
fermitate contururile aburoase și în mișcare ale unei lumi deopotrivă văzute și visate: Auz și văz. Ochi plini de constelații, Și norii străvezii pe frunți, pe voce. Columne de cenușă să evoce Prieteni dispăruți. Și-atâția alții. Arbori de fum. Prund. Călătoare roce Miresme fugitive. Zvon. Migrații... Iar în cel de al doilea, sub un titlu sugerând și el evanescența, deși în regim mai sumbru - Temnița de fum - o similară deschidere dinamică se conturează, semn ale nesiguranței și precarității ființei, dincolo de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]