321 matches
-
de zona centrală (Galați) și sudică (București) a vechiului Regat vor intra, din acest moment, în zodia mult-dicutatei „afaceri Strussberg”. Interesele financiare ale unor cercuri politice româno-germane au făcut ca această porțiune - în total 921 de kilometri - să fie încredințată prusacului Bethel Henry Strussberg, în pofida faptului că oferta financiară a austriacului Offenheim era mult mai atractivă pentru statul român. Magistrala Roman-Galați-București (cu ramificațiile Tecuci-Bârlad și București Vârciorova) a fost dată în exploatare provizorie la 27 decembrie 1870, iar la 1/13
Fizionomii urbane şi structuri etno-sociale din Moldova : (1864- 1938) by Alin Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1172_a_2215]
-
ghilotina generali învinși), crește prin înrolarea a 300.000 de oameni în martie 1793 și prin "înrolarea în masă" din septembrie, care va determina o nemulțumire populară periculoasă. Dar dușmanul este pretutindeni, în exterior ca și în interior. În exterior, prusacii, respinși la Valmy la 20 septembrie 1792, și austriecii primesc, după moartea lui Ludovic al XVI-lea, sprijinul englezilor, spaniolilor și olandezilor. Și va trebui așteptată toamna 1793 pentru ca redresarea să se opereze și victoria de la Fleurus, la 26 iunie
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
8 thermidor, ținu un discurs pentru a lupta împotriva "idiomurilor". Pentru el, patru regiuni sînt în mod deosebit închise limbii franceze și deci periculoase: Bretagne și Vendée, unde triumfă spiritul de independență și autoritatea clerului; Alsacia, unde se vorbește limba prusacilor și a austriecilor; Țara bascilor, unde ruptura radicală a limbii interzice difuzarea legilor; Corsica, care servește drept bază influenței engleze și unde folosirea limbii italiene favorizează acțiunea papei. Dar, mai pe larg, acest discurs arată ambiția neîmblînzită a oamenilor Revoluției
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
ialitatea ? tiin? ific? a studiilor istorice (cum spunea el, istoria trebuie s? fie prezentat? wie es gewesen ist � a? a cum a fost). Cu toate acestea, citindu? i opera, nu po? i s? nu admiri institu? iile Hohenzollernilor ? i ale prusacilor, sim? ul datoriei ? i incoruptibilitatea lor, cre�nd marele stat prusac din nimic. Istoria Reformei scris? de Ranke �l prezint? pe Luther că pe un erou na? ional german. Jules Michelet era cel mai str? lucit spirit pe care? l putea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Weltstadt, dar nu �ntr? o manier? organic?. Oră? ul constituia o excrescen?? superdimensionat? format? dup? Revolu? ia Industrial?. A fost �nt�mpinat cu prietenie la Berlin; la urma urmei venea dintr? o ? ar? condus? de un Hohenzollern. Pe Iorga �l irită �ns? �Soldateska� prusac?. I?a descris pe ofi? erii �nve? m�nta? i �n uniformele lor, cu armele ? i decoră? iile lor, cu coifurile cu (sau f? r?) vulturi, oblig�nd pe toat? lumea s? se dea la o parte din calea lor Drill und Exerzizien, opun
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
Cu toate c? , gelos poate pe sprijinul acordat de ?? răni lui Averescu, Iorga scrisese un editorial violent intitulat Chanzy. Aflat permanent �n c? utare de paralelism �n istorie, i? a amintit lui Averescu de generalul francez Chanzy, care, �n timpul r? zboiului franco? prusac din 1871, a condus un contraatac �ncununat de succes, dar, dup? r? zboi, a fost destul de modest că s? refuze orice rol politic 36. Editorialul acesta a stricat rela? iile ? i eventuală colaborare a lui Iorga cu Averescu. Cea mai
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/959_a_2467]
-
revoluției engleze de la mijlocul secolului al XVII-lea. Acestea pot fi considerate ca atare de altfel, în Europa continentală sau în America de Nord abia la sfîrșitul secolului următor, o dată cu revoluțiile americane și franceze, cu prima împărțire a Poloniei sau cu în-frîngerea prusacilor de către armatele napoleoniene (înfrîngerea de la Iéna în 1806, apelul lui Fichte către națiunea germană în 1807). Pe deasupra, stimulînd acest joc de repunere în discu-ție a problemei identităților naționale respectivii autori se arată dubitativi față de existența acestora chiar în plin secol
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
în ciuda proclamațiilor de universalitate ale națiunii este cel despre care Barère se ex-primă în acești termeni în fața comitetului de salvare publică: "În departamentele Rinului de Jos și de Sus, cine a chemat așa-dar, într-un glas cu trădătorii, pe prusac și pe austriac, la frontierele noastre invadate? Locuitorul de la țară care vorbește aceeași limbă ca și dușmanii noștri și care se consideră mai mult fratele și concetățeanul acestora decît al francezilor, ce au altă limbă și alte obiceiuri."182 Denunțarea
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
cu încetul de a mai fi respinsă de către susținătorii națiunii cetățenești, "naționalismul militar" fiind și-așa destul de ridicol, împodobit cu haina tricoloră a patriotismului de paradă de la 14 iulie, cu albume ilustrate din care copiii învață să-i deteste pe prusaci. Dacă Barrès și Maurras atrag mai mult atenția prin ținuta lor intelectuală, nimic nu demonstrează totuși c-ar fi avut o influență mai mare la scara întregii țării. Déroulède reflectă spiritul unei epoci la modelarea căreia și-a adus și
by GUY HERMET [Corola-publishinghouse/Science/968_a_2476]
-
fost expusă în articole inserate în organul său central de presă. Într-un astfel de articol se afirma că, introducerea serviciului militar obligatoriu în Germania avusese efectul de a atrage lumii atenția asupra pericolului reprezentat în mijlocul Europei de renașterea militarismului prusac 833. Se aprecia că Germania nu mai putea să fie întoarsă de la ideea declanșării unui nou război. În același timp, analizând importanța Acordurilor de la Roma, dintre Italia și Franța, georgiștii, exagerau, considerând că aceasta ar fi fost singura formulă capabilă
by GABRIELA GRUBER [Corola-publishinghouse/Science/943_a_2451]
-
făcut noi amanți pentru a face față cheltuielilor, a călătorit la Barcelona, Madrid, Lisabona. I s-a creat și posibilitatea unui instructaj în Köln, în Frankfurt, s-a întreținut cu Domnișoara Doctor / Fraülein Doctor, superspion al Kaiserului, fiica unui militar prusac, pe numele real, Elisabeth Schragmuller care n-a fost convinsă de implicarea dansatoarei pentru a aduce servicii Germaniei. A primit 15000 de franci pentru a se întoarce în Franța. Anglia i-a refuzat tranzitul și șeful spionajului l-a avertizat
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
cartea a 7-a]) Minna este, în afară de aceasta, prima piesă politică din repertoriul german, pentru că are drept cadru războiul, european desigur, dar mai cu seamă intergerman, care a opus Prusia Austriei. Lessing se ridică aici împotriva ostilității care domnește între prusaci și saxoni, prezentând dragostea dintre Minna, de origine saxonă și Tellheim, de origine prusacă, și dubla căsătorie care încheie piesa, ca simbol al reconcilierii germanilor. Criticii epocii au avut grijă să sublinieze caracterul german al acestei piese, în care putem
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
unul solar, celălalt nocturn; binevoitor unul, celălalt amenințător, unul apărător al ordinii cosmice imutabile (să ne gândim la cultul lui Diëvas și la anotimpuri), celălalt expert În practici magice Înfricoșătoare și având o Înțelepciune Întunecată. Știm de la Simon Grunau că prusacii aveau un zeu, Patolloxe "Patollo", reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
reprezentat ca un bătrân cu Înfățișare lugubră și privire răutăcioasă. Ar putea fi un echivalent local al lituanianului Vëlinas; În această situație, nu ar fi absurdă comparația, propusă de Pisani (1950b), cu termenul indian vechi patala- „infernul”. Mai mult, alături de prusacul Patollo mai găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
găsim atestat un Picullusxe "Picullus", care Îi corespunde În mod sigur lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
lituanianului Pikùlas (astăzi „diavolul”); În concluzie, se pare că divinitatea Întunecată a perechii suverane are mai multe nume, probabil din motive tabuistice. c) Letonul Mënes(i)s; lituanianul Menuo, prusacul Meninsxe "Menins"; letonul „Perk¿ns” (lituanianul Perk¿nasxe "Perku>nas"; prusacul Percunis, „tunet”) Mënes(i)s este divinizarea lunii (de gen masculin În limbile baltice) și are, prin urmare, o conotație nocturnă, care, conform opiniei unor cercetători, ar justifica apartenența sa la zona războinică („străbătând cu succes noaptea anului, așa cum străbate
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Ranke a fondat în Occident imparțialitatea științifică a studiilor istorice (cum spunea el, istoria trebuie să fie prezentată wie es gewesen ist așa cum a fost). Cu toate acestea, citindu-i opera, nu poți să nu admiri instituțiile Hohenzollernilor și ale prusacilor, simțul datoriei și incoruptibilitatea lor, creînd marele stat prusac din nimic. Istoria Reformei scrisă de Ranke îl prezintă pe Luther ca pe un erou național german. Jules Michelet era cel mai strălucit spirit pe care-l putea da Franța, dar
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că vine Napoleon. Dar În cel de-al doilea război mondial, experiența ocupației a fost de o intensitate aparte, În mare măsură din cauza atitudinii naziștilor față de popoarele supuse. Armatele de ocupație din trecut (suedezii În Germania secolului al XVII-lea, prusacii În Franța, după 1815) trăiau pe seama localnicilor, pe care Îi atacau sau Îi omorau frecvent, uneori fără nici un motiv. Însă popoarele intrate sub stăpânire germană după 1939 au fost fie puse În slujba Reichului, fie programate pentru exterminare. Acest lucru
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
preferaseră să lupte „prin procură”: fără o armată permanentă, evitând implicarea serioasă pe continent și abținându-se să desfășoare trupe pe pământ european. În trecut, o putere maritimă În căutare de mercenari se putea orienta spre spanioli, olandezi, elvețieni, suedezi, prusaci și, bineînțeles, spre ruși. Dar vremurile se schimbaseră. De aici și decizia britanică, În ianuarie 1947, de a-și dezvolta propriul program atomic. Alegere care avea să conteze abia mai târziu. Pe moment, singura speranță a britanicilor era să Încurajeze
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
doilea război mondial. Firește, el nu evită menționarea deceniilor dintre 1914 și 1939, când s-au pus, de fapt, bazele tragediei europene. Mai mult, trebuie să coboare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a Început să se ridice, sub prusaci, cu acuitate, „chestiunea germană”. Nerezolvarea acesteia sau, În opinia lui Tony Judt, rezolvarea ei În favoarea germanilor (autorul e de părere că, În pofida convingerilor curente, Germania n-a fost „zdrobită” În 1918: dacă acest lucru s-ar fi Întâmplat, nu s-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
decenii mai târziu, în Gotha (1642). În Prusia, obligativitatea școlarizării pentru copiii de ambele sexe (care nu primeau alt tip de instrucție) la școlile sătești a fost decretată în 1716, la inițiativa lui Frederic Wilhelm I de a crea statului prusac puternic birocratizat și centralizat o națiune pe măsură. Dacă în pragul anilor 1700, Prusia era considerată "un stat fără națiune", Frederic Wilhelm I a încercat să soluționeze această problemă prin intermediul educației, a cărei misiune trasată i-a fost aceea de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]