311 matches
-
strategice decât un fief catolic a Ordinului teuton din Prusia, supus în mod oficial Împăratului Sfântului Imperiu Roman și Papalității. Ca un simbol de vasalitate, Albert a primit de la regele Poloniei un drapel cu blazonul prusac. Pe pieptul vulturului negru prusac de pe blazon s-a pus o litera "S" (de la Sigismundus) și o coroană în jurul gâtului ca simbol al supunerii față de Polonia.
Omagiul Prusac () [Corola-website/Science/329251_a_330580]
-
lui Linde apărută după 1815 a fost de o mare însemnătate pentru acel timp- în care au apărut articole „Despre literatura rusă” (1815-1816), „Despre statutul limbii ruse lituaniene” și mesajul depre tiparul apărut (1816, mai ales 1817), „Despre limba vechilor prusaci”( 1822). Dintre lucrările sale traduse extinse pe larg de către Linde au fost publicate numai cele aparținând lui J.M Ossolinski Vincent Kadłubek, precum și ale lui Mikołaj Grecz, „Literatura istorică rusă” (1823). Fiind la pensie a lucrat la dicționarul ruso-polon, care
Samuel Bogumił Linde () [Corola-website/Science/329419_a_330748]
-
în comandă în total mai mult de 18.000 de oameni - o armată de trei ori mai mare decât danezi. Trupele Reich-ului german nu au participat la lupta, dar prezența lor i-a forțat pe danezi să lupte defensiv împotriva prusacilor. Într-o dimineață de primăvară rece și umedă, germanii au atacat, dar au fost reținuți de colonelul Frederik Læssøe care s-a apărat admirabil, iar pierderile au fost limitate. Lupta a fost condusă să descurajeze Danemarca - o inversare bruscă de la
Bătălia de la Schleswig () [Corola-website/Science/329518_a_330847]
-
de Napoleon, care a fost impresionat de reputația lui. Leopold a fost unul dintre ultimii prinți care s-a alăturat Confederației Rinului, la 18 aprilie 1807. Pe de altă parte, în ciuda diferendelor sale cu coroana prusacă, el a oferit oficialului prusac Ferdinand von Schill o primire onorabilă la Dessau în 1809. Leopold a fost ridicat la rangul de duce în 1807. El a primit titlul în schimbul unei sume considerabile de bani plătite împăratului cu puțin timp înainte de dizolvarea Sfântului Imperiu Roman
Leopold al III-lea, Duce de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334407_a_335736]
-
Prusiei, Frederic Wilhelm, care a servit ca voluntar cu el. În prima parte a domniei lui Frederic Wilhelm, Prințul de Dessau a fost unul dintre membrii cei mai influenți ai cercului de guvernare prusac. Deși Prusia a fost ostilă Suediei, prusacii au fost reticenți în a participa la Marele Război al Nordului. Numai după ce rușii au distrus cea mai mare parte din armata suedeză Prusia a intrat în război în 1715. Leopold l-a însoțit pe rege pe front, comandând o
Leopold I, Prinț de Anhalt-Dessau () [Corola-website/Science/334619_a_335948]
-
brusc la ora 11.00, asupra zonei Mitropoliei, "o mare vie" de oameni amenințând să "între pe uși și pe ferestre" în Camera. În față strigătelor de lupta "Moarte aristocraților" și "Trăiască Unirea", cei 64 de trădători, cumpărați de austrieci, prusaci sau ruși, au cedat, de frică, și l-au ales pe Cuza, care nu era pe listă. 8. Având conotație strict socială și națională, Marea Adunare Populară convocată la București, va riposta, în cooperare cu forțele de ordine, în fața oricărei
Revoltă de proporții la Guvern. Klaus Iohannis și Dacian Cioloș dau o lovitură străzii-exclusiv by Anca Murgoci () [Corola-website/Journalistic/103253_a_104545]
-
revistei a fost la München. Combinând conținutul politic îndrăzneț și agresiv cu un stil grafic luminos și surprinzător de modern, "Simplicissimus" a publicat operele unor scriitori ca Thomas Mann și Rainer Maria Rilke. Țintele principale ale caricaturilor sale erau militarii prusaci rigizi și deosebirile sociale și de clasă germane așa cum erau văzute din atmosfera liberală și mai relaxată a orașului München. Printre colaboratorii revistei s-au aflat Hermann Hesse, Gustav Meyrink, Fanny zu Reventlow, Jakob Wassermann, Frank Wedekind, Heinrich Kley, Alfred
Simplicissimus () [Corola-website/Science/337652_a_338981]
-
furnizează aproximativ 90% din intrări; bazinul este format din aproximativ 100.450 kilometri pătrați în Lituania și Rusia, regiunea Kaliningrad din Rusia. În secolul al XII-lea, zona din jurul lagunei făcea parte din terenurile ancestrale ale curlandienilor și ale vechilor prusaci. Mai târziu s-a învecinat cu regiunea istorică Lituania Mică. La capătul de nord al cordonului, există o trecere spre Marea Baltică, locul fiind ales de către cavalerii teutoni în 1252 pentru a înființa castelul "Memelburg" și orașul Memel — numit oficial Klaipėda
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
influența împiedicând apariția unei nobilimi mai mari și mai puternice. Doar arhiepiscopia Rigăi a reușit să depășească rezistența micii nobilimi. a fost numit arhiepiscop al Rigăi, iar coajutor al său, cu suportul fratelui său Albert (Albrecht) de Brandenburg-Ansbach, fostul "hochmeister" prusac care sudul statului Ordinului Cavalerilor Teutoni și în 1525 se proclamase duce în Prusia. Wilhelm și Christoph urmau să susțină interesele lui Albert în Livonia, între care se numărau apariția unui ducat livonian ereditar după modelul Prusiei. În același timp
Războiul Livonian () [Corola-website/Science/335801_a_337130]
-
soție a unui ofițer austriac, Caroline era vehement anti-prusacă. Drept rezultat, în timpul Războiului austro-prusac, Reuss s-a situat de partea autriacă. După înfrângerea suferită de partea austriacă, Reuss a scăpat de alipirea la regatul Prusiei, dar a fost ocupat de prusaci și a trebuit să plătească o compensație de 100.000 de taleri și să adere la Confederația Germană de Nord la 26 septembrie 1866. La 28 martie 1867, Heinrich a luat puterea guvernării în mâinile sale. Având putere deplină el
Heinrich al XXII-lea, Prinț Reuss de Greiz () [Corola-website/Science/335890_a_337219]
-
doilea război mondial. Firește, el nu evită menționarea deceniilor dintre 1914 și 1939, când s-au pus, de fapt, bazele tragediei europene. Mai mult, trebuie să coboare până la sfârșitul secolului al XIX-lea, când a început să se ridice, sub prusaci, cu acuitate, ,chestiunea germană". Nerezolvarea acesteia sau, în opinia lui Tony Judt, rezolvarea ei în favoarea germanilor (autorul e de părere că, în pofita convingerilor curente, Germania n-a fost ,zdrobită" în 1918: dacă acest lucru s-ar fi întâmplat, nu
Postwar (2) by Mircea Mihăieș () [Corola-website/Journalistic/10957_a_12282]