1,193 matches
-
spuselor celuilalt, ceea ce împiedică o comunicare corectă. Acest lucru se reflectă și în mersul unor terapii, la care nu cooperează corespunzător. De exemplu, în psihanaliză. "Medierea operațiilor psihice nu poate fi înțeleasă decât prin și cu ajutorul limbajului. Limbjul, în tehnica psihanalitică, este în același timp vehiculul relației și materia asupra căreia se operează transformările, lutul care se plămădește și care va fi mulajul viitor al persoanei. (...) Această trăsătură marcantă a psihanalizei a fost oarecum invadată de buruienișul reificărilor de tot felul
Fundamentele psihologiei speciale, Ediţia a II-a by GHEORGHE SCHWARTZ [Corola-publishinghouse/Science/1447_a_2689]
-
faptul că luând atitudini noi ne exprimăm pe noi înșine, traducem în exterior, pentru ceilalți și pentru noi înșine, convingerile și trăirile noastre, în special valorile în care credem cu tărie. Prin funcția de apărare a eului, inspirată de teoria psihanalitică, dominantă încă din anii ’50-’60 ai secolului trecut, când D. Katz a elaborat modelul funcțional al atitudinilor, se susține că noi practicăm o asemenea politică atitudinală ca să ne protejăm propriul eu, concepția și stima de sine. Relația de cauzalitate
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
stă ideea că persoanele cu pronunțate tendințe de dominare, avide după putere, inflexibile în idei, atitudini și comportamente, practică în mult mai mare măsură discriminarea rasială, etnică sau față de alte grupuri sociale decât cei cu o personalitate nonautoritară. De factură psihanalitică, teoria explică structura de personalitate autoritară prin experiențele din copilărie, când, din cauza comportamentului sever și amenințător al părinților, s-au acumulat reprimări ce vor fi defulate prin proiecția prejudecăților și agresivității asupra altora, dar nu la întâmplare, ci asupra celor
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
mental și la detestarea până la ură a celor cu păreri divergente. De aici puternica predispoziție pentru prejudecăți și discriminare față de „ei” și prețuirea față de „noi” (grupul de apartenență). 2) Teoria „țapului ispășitor” (Dollard et al., 1939), și ea de sorginte psihanalitică, are în centru mecanismul frustrării. Dacă frustrarea nu poate fi depășită prin acțiuni (agresive) asupra agentului frustrant, atunci agresiunile (fizice sau simbolice) se îndreaptă spre alte ținte, care îndeplinesc rolul de „țap ispășitor” și care sunt, de regulă, out-grup-urile, „ceilalți
[Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
moderne (1975). Diversificarea școlilor critice începuse încă a doua jumătate a secolului al XIX-lea, când opera era socotită un complex de sensuri criptice, a căror deslușire impunea interogarea din perspective și cu procedee multiple. Prezentarea criticii sociologice, genetice, existențialiste, psihanalitice, structuraliste etc. M. o realizează analitico-istorist, prin mijlocirea exponenților de prim rang. Calea sinuoasă străbătută de critica literară în epoca modernă răsfrânge - crede exegetul - însăși dezvoltarea literaturii contemporane. După sondajele întreprinse în zonele înnoitoare ale teatrului și prozei actuale, el
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288298_a_289627]
-
vieții și morții sunt transpuse în vocabule insolite, intens emotive, de o vibrație muzicală aparte. Microromanele Dânsul păpușilor și De partea cealaltă a soarelui sunt alcătuite din tensionate viziuni expresioniste asupra condiției umane, mizând pe elementul autobiografic și pe comentarii psihanalitice. SCRIERI: Sol, pref. George Meniuc, Chișinău, 1977; Față Morgana, pref. Gheorghe Vodă, Chișinău, 1989; Sol. Față Morgana, pref. Andrei Lângă, George Meniuc, Alexandru Cosmescu, Chișinău-București, 1996; Rapsodie, Chișinău, 2001. Repere bibliografice: Ion Vornicu, Străluminate tenebre, „Basarabia”, 1992, 8; A. Trifan
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290278_a_291607]
-
urbană. Peripatethice confruntarea fizică cu Înfruntarea verbală, transferând violența fizică În planul violenței verbale; cultura rapp-ului este un exemplu. O soluție de a stăpâni agresivitatea și a o canaliza pozitiv, este de a substitui violenței cuvântul, așa cum o demonstrează „curele psihanalitice”: „Dialogul pare prin el Însuși că ar constitui o renunțare la agresivitate”89. De altfel, grupurile de dialog inițiate În America mai ales pentru a monitoriza răspândirea fenomenului violenței În familie au rezultate remarcabile În această direcție. În Anglia, există
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
de o tradiție"467. Astfel, eficacitatea doctrinei naziste o constituie o singură voce, susținută, însă, la nivelul întregului organizațional. În încercarea de a înțelege "mania persecuției"468, vizibilă "cu ochiul liber" în cazul lui Hitler, Kenneth Burke apelează la instrumentarul psihanalitic freudian. Astfel, criticul demonstrează cum "schimbarea simbolică" întreprinsă de conducătorul nazist, care, cum am văzut, se dezice de "moștenirea spirituală" a profeților evrei, revendicând o moștenire superioară, ariană, "un nou fel de viață"469 legitimată de "un modernism bastard" și
[Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Testament sunt simbolul Supra-Eului colectiv, pe când „daimonionul” socratic este simbolul Supra-Eului individual. Supra-Eului colectiv Îi este specifică o anumită conștiință morală colectivă, reprezentând sentimentul unității, al apartenenței și al filiației dintr-o sursă unică și exclusivă. Din aceste considerente, explicabile psihanalitic și psiho-moral, toți membrii unei comunități umane se consideră descendenții sau fii aceluiași Tată unic, primordial, care incarnează simbolul arhetipului divin. Supra-Eului individual Îi este specifică o anumită conștiință morală individuală, sentiment al datoriei și responsabilității morale a persoanei față de
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihic al persoanei umane În raport cu conștiința, și anume: - Etajul inferior, care este reprezentat prin spontaneitatea originară, naivitatea, expresia reflexelor, a instinctului și sentimentului primar ireflexiv. În acest sector, morala nu intervine. El ar corespunde, din punctul de vedere al concepției psihanalitice privind organizarea aparatului psihic, cu Inconștientul pulsional. - Etajul mediu, care corespunde experiențelor mintale, În raport cu realitatea directă cu care este confruntată imediat persoana umană. Din acest motiv, nivelul mediu de organizare corespunde, din punctul de vedere al psihanalizei, cu Eul conștient
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
să corecteze, pe de o parte, defectele acesteia, iar pe de altă parte să sublinieze anumite trăsături caracteristice. În orice situație ea scoate În evidență imaginea persoanei, pentru a o face plăcută și remarcată de ceilalți. Din punct de vedere psihanalitic, atenția este centrată pe elementele cu simbolică sexuală ale imaginii și anume ochii, gura, părul. La acestea se mai adaugă și alte aspecte legate de estetica trupului, care fac o categorie aparte. Estetica trupului, rezervată chirurgiei plastice și reparatorii, are
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
centrată pe elementele cu simbolică sexuală ale imaginii și anume ochii, gura, părul. La acestea se mai adaugă și alte aspecte legate de estetica trupului, care fac o categorie aparte. Estetica trupului, rezervată chirurgiei plastice și reparatorii, are o semnificație psihanalitică și psiho-morală mult mai nuanțată. Ea reprezintă totalitatea intervențiilor chirurgicale care au ca scop remedierea unor defecte corporale (nasul, sânii, urechile etc.Ă sau refacerea unei imagini de sine conformă cu modelul imaginar-fantasmatic al individului. Ea este prin aceasta mai
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
de imagine, cosmetica și costumul, din punctul de vedere al psihologiei morale, dar și al psihanalizei? Dincolo de faptul că ambele sunt achiziții ale istoriei umanității, apărute odată cu civilizația și evoluând În paralel cu ea, ele sunt, din punct de vedere psihanalitic, forme sublimativ-mascate ale Eului de a se pune În valoare, de a se Înfățișa. Pe aceste considerente credem că orice analiză a imaginii Eului nu trebuie să omită cele două aspecte: masca și accesoriile imaginii acestuia. Un ultim aspect legat
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În special la femei, tinde să scoată În evidență anumite elemente corporale cu simbolică erotică. În felul acesta, costumul va avea un caracter de invitație sugestivă sau chiar de provocare directă a partenerului. Un fapt important, ca semnificație psiho-morală și psihanalitică, este reprezentat de confuzia sau amestecul vestimentar al costumației și accesoriilor cosmetice la cele două sexe. Forma cea mai importantă o reprezintă travestismul homosexualilor, care adoptă cosmetica și costumația feminină pentru a-și atrage partenerii de același sex. În ceea ce privește femeile
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
situațiilor-limită descrise de K. Jaspers. Fiind o situație-Închisă, limitativă a vieții, omul dorește să suprime durerea, să scape de ea. El nu dorește ca medicul să-i spună adevărul despre natura și cauza durerii sale, pentru că din punct de vedere psihanalitic omul asociază durerea cu boala, pe care o refuză. Nici un om nu poate accepta ideea că este bolnav și mai cu seamă dacă boala de care suferă este incurabilă, sfârșind În mod fatal cu moartea sa. Exprimarea de către un individ
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
insatisfacție sexuală sau ca o reacție de apărare Împotriva unui partener nedorit. Aceeași semnificație o au și durerile lombo-dorsale ale acestora. 2Ă O tânără fată acuză dureri violente În brațul drept, pe care nu le poate motiva. În cursul curei psihanalitice se descoperă că pacienta „a ridicat brațul Împotriva mamei sale, Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
Încercând să o lovească”. Aceasta Îi spusese: „Așteaptă fiica mea, Într-o zi vei fi pedepsită la fel cu gestul pe care-l faci”. 3Ă O fată acuză dureri violente, nemotivate și inexplicabile conștient, În sânul stâng. În cursul curei psihanalitice se descoperă faptul că aceste dureri exprimă, În mod simbolic, nostalgia pacientei după partenerul pierdut, care obișnuia să-i mângâie sânul, și regretul bolnavei de a-l fi pierdut. De regulă, durerea corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
corporală este resimțită În anumite regiuni bine localizate ale corpului, care au fost cândva sediul plăcerii deosebit de intense, de care ulterior individul a fost lipsit. Se poate vedea importanța psihanalizei În explicarea semnificației simbolice a durerii. Din punct de vedere psihanalitic, durerea este un fenomen strâns legat de sadomasochism. Orice durere localizată Îl face pe bolnav să-și pipăie organul sau zona dureroasă, să o maseze. Acest gest are semnificația unui act de „derivare psihică a durerii”, o „derivare a acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
a datelor oferite de valorile culturale și pulsiunile individuale, izolând tipul introvert și tipul extravert. La aceste două tipuri, H. Rorschach va adăuga tipul coartat sau retractat. Acestea au Însă, În primul rând, un pronunțat caracter psihologic și de factură psihanalitică. Fr. Minkowska, utilizând rezultatele obținute În experimentul cu testul Rorschach, va descrie tipul schizoid și tipul epileptoid, având ca exemple ilustrative, primul pe Seurat și al doilea pe van Gogh În planul creației artistice. În secolul XX, tema revine În
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
sociale a omului cetățean. Din punct de vedere psihologic, exilul este o traumă afectivă și morală, intelectuală și culturală. El reprezintă o frustrare sau chiar o situație castratoare a personalității, resimțită la nivelul supraeului său, considerat din punct de vedere psihanalitic. Orice persoană care se autoexilează sau care este exilată suferă sau va suferi. Aceasta pentru că exilul este, indiferent de forma și natura sa, o Înstrăinare, pe care persoana o resimte În mod dureros, ca pe o schimbare interioară a naturii
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
În felul acesta, o anticipație a scopului dorit de individ. Din acest motiv, orice scop, ca punct final al unei acțiuni umane, va corespunde unei aspirații a eului persoanei respective. Spre deosebire de intenție, care are la bază din punct de vedere psihanalitic „libidoul” sau „pulsiunile eului” (Ichtriebă, scopul urmărește mai mult realizarea unui „ideal”, a unor „aspirații ale eului”, fiind prin aceasta În raport cu supraeul moral. Ea este o experiență spirituală pură, care „dublează” actele noastre, sondând necunoscutul. Pentru R. Le Senne, originea
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
psihologice. Semnificația prejudiciului Dacă am stabilit că prejudiciul este o acțiune psihologică complexă, cu mai multe aspecte, să analizăm care este semnificația acesteia. Psihologia, Psihanaliza și Morala vin ca să explice aceste aspecte. Din punct de vedere psihologic, și În special psihanalitic, orice fel de prejudiciu, ca acțiune psihologică, are la baza sa o vectorializare a pulsiunilor agresive ale individului către un obiect, o persoană, un grup de indivizi etc. Ne vom referi În special la prejudiciul adus unei persoane. Prin prejudiciu
[Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
al naturii terestre, al naturii anorganice, al artelor, al religiilor și mitologiilor, în funcție de care poate fi descris universul imaginar al poetului. Până în acel moment, nimeni nu încercase în stilistica românească reunirea tipurilor de demers ale lui Leo Spitzer cu sugestiile psihanalitice ale metaforelor obsedante ale lui Charles Mauron. I. adâncește până la ultimele nuanțe analiza limbajului eminescian, cuvânt cu cuvânt și sintagmă cu sintagmă, întotdeauna însă în raport cu gândirea poetului. SCRIERI: Limbajul poetic eminescian, Iași, 1979; Curs de stilistica limbii române, Iași, 1984
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
procesului de conducere (pentru informații suplimentare, vezi Kets de Vries, 2002, capitolul IV, pp. 113‑143). Asemenea forme de patologii relaționale au fost însă descrise cu mult înaintea lui Kets de Vries., Încă din 1942, pornind de la o abordare strict psihanalitică a afectivității iraționale și de la interpretarea liderului ca persoană centrală în jurul căreia se formează grupul, Fritz Redl a stabilit zece cupluri relaționale anormale, ilustrate prin relațiile dintre copii și educator (profesor). Redl arată cum așteptările și trebuințele copiilor complexați predetermină
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
de realizare. Acest demers ridică însă o importantă problemă teoretică: este posibilă schimbarea comportamentului oamenilor? McClelland arată că există temeri și îndoieli în legătură cu posibilitatea reală a schimbării comportamentului, deoarece, pe de o parte, majoritatea psihologilor americani sunt influențați de viziunea psihanalitică ce se bazează pe motivele copilăriei care nu pot fi schimbate mai târziu, iar pe de altă parte, datorită faptului că studiile de psihoterapie intensivă și consilierea s-au arătat minore în efectele de durată asupra personalității. Cu toate acestea
[Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]