1,192 matches
-
nouă abordare, o nouă tehnică psihoterapeutică. El a denumit-o centrată pe client sau non-directivă, pentru a accentua faptul că mai degrabă clientul sau pacientul trebuie să joace rolul principal în terapie și nu psihoterapeutul. Această abordare este opusă celei psihanalitice, unde în centru se găsește terapeutul, care face interpretările și oferă prescripții. În timp ce practica psihoterapia centrată pe client, Rogers a ajuns la concluzia că ar fi mai bine dacă ar stabili câteva condiții. El a precizat că față de client, terapeutul
Psihologie școlară by Andrei Cosmovici, Luminița Mihaela Iacob () [Corola-publishinghouse/Science/2106_a_3431]
-
că sfera ei nu este atât de cuprinzătoare ca în realitate. În capitolul de față, vom dezbate cele șase obstacole și în timpul analizei vom lua în considerare șase abordări sau paradigme care au contribuit la înțelegerea conceptului de creativitate: mistică, psihanalitică, pragmatică, psihometrică, cognitivă și socială/de personalitate. Desigur că aceste abordări nu acoperă toate teoriile formulate pe tema fenomenului creativ, iar un scurt capitol este incapabil să acorde atenția cuvenită tuturor celor șase paradigme menționate, dar credem că succinta lor
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
social. Astfel de pulsiuni inconștiente pot fi legate de putere, posesiuni materiale, prestigiu, onoare, dragoste (Vernon, 1970). Studii de caz asupra unor creatori eminenți, precum Leonardo da Vinci (Freud, 1910/1964), au venit în sprijinul acestor opinii. Mai târziu, teoria psihanalitică a introdus în studiul creativității noțiunile de regresie de adaptare și elaborare (Kris, 1952). Procesul primar, de regresie adaptativă, implică interferența conținuturilor neprelucrate în sfera conștientă. Conținuturile nemodulate pot apărea în timpul procesului activ de rezolvarea problemelor, dar mai ales în timpul
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
reprezintă un simplu model comportamental (psihopatologie), nu derivă dintr-un singur nivel psihodinamic (inconștientul), nu exprimă o unică trăsătură (sau dominantă) individuală (comportament antisocial) și nu posedă un singur scop adaptativ. O astfel de viziune asupra creativității a corespuns preceptului psihanalitic conform căruia creativitatea, asemenea celorlalte aspecte ale comportamentului, este multiplu determinată (adică multivariată), ceea ce a dus recent la definirea creativității ca fenomen complex (Albert și Runco, 1989) sau sindrom (MacKinnon, 1970; Mumford și Gustafson, 1988). Rezultatele lui Cox au subliniat
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
logici deja aleși și o procedură standard de recunoaștere a soluției corecte - lucruri ce nu existau în cazul descoperirilor reale din istorie (Csikszentmihalyi, 1988a, 1988c). De o investigație exhaustivă s-a bucurat și personalitatea indivizilor creativi (Barron, 1969, 1988). Teoria psihanalitică a subliniat faptul că unul dintre semnele distinctive ale creativității este capacitatea de a regresa în subconștient fără a pierde controlul ego-ului conștient (Kris, 1952). Folosirea pe scară largă a chestionarelor de tip multifactorial pentru investigarea personalității arată că, de
Manual de creativitate by Robert J. Sternberg [Corola-publishinghouse/Science/2062_a_3387]
-
remarcă: atunci când consacră un întreg capitol diversiunii - concept major, întrucât, în perspectiva condiției de ființă muritoare a fiecăruia, el explică, legitimează și justifică la Montaigne, dar și în absolut, poziția și postura hedoniste -, cum să nu ne gândim la elaborarea psihanalitică a conceptului de sublimare? Diversiunea - Pascal își amintește de ea scriind divertisment... - este utilă, scrie Montaigne, pentru evitarea bolilor sufletului. Ne roade în mod dureros o afecțiune? Să ne străduim s-o deturnăm, s-o canalizăm spre alte obiecte ale
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
la invocații și la leacuri băbești el propune un fel de contract de încredere între terapeut și bolnav. Pentru că numai această încredere este în stare să producă efecte fiziologice reale: nu s-ar zice că ascultăm un elogiu al curei psihanalitice? Al analizei moderne? Ca un bun cititor al Psihopatologiei vieții cotidiene - ceea ce nu este -, Montaigne presimte de asemenea și ceea ce se întâmplă „la marginea sufletului” și ține de „bâiguielile somnului”, de „mișcările involuntare care nu au ca origine voința noastră
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
Unele tendințe pot fi identificate în mod vag. Teoria sistemelor pare să fi ajuns la apogeul contribuției sale pentru practică, iar terapia gestaltistă, ca și abordarea ecosistemelor par să fi ajuns la limitele lor teoretice. Există un reviriment al teoriei psihanalitice, o dezvoltare a teoriei comunicării. În aceste condiții, supervizorii sunt utili pentru clarificarea procesului de învățare la nivelul celor supervizați, în ceea ce privește abordarea teoretică și cea conceptuală. ● Modificările standardelor profesionale. Responsabilitatea stabilirii standardelor necesare practicării profesiei a trecut de la unitățile de
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
grupului să se detașeze de boală, să obțină autonomie în fața manifestărilor clinice ale bolii, să își asume responsabilitatea pentru viața lor (ARAS, 2003). Există mai multe direcții la care un specialist poate apela în procesul de consiliere. Printre acestea, direcția psihanalitică (reprezentanți: S. Freud și A. Adler) realizează o incursiune în psihismul arhaic al clientului, în vederea evaluării experienței timpurii a individului, experiență care are un rol fundamental din această perspectivă în determinarea statusului și rolului acestuia. În cazul copiilor infectați cu
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2160_a_3485]
-
fragment, citare falsă sau adevărată - cum e aici imaginea cuplului de pe vaporul din Veneția, tuturor posibilităților de legături, susceptibile, În acest moment precis, de a fi plăsmuite Între ființe. Această ambiguitate ne face să ne gândim la interpretarea din domeniul psihanalitic. Din pricina faptului că poate fi Înțeleasă În mai multe feluri, are o șansă să fie Înțeleasă de subiectul căruia i se adresează, În vreme ce, dacă este prea clară, riscă să fie resimțită ca o formă de violență asupra celuilalt. Și, Întocmai
Cum vorbim despre cărțile pe care nu le-am citit by Pierre Bayard () [Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
conștiente de cele inconștiente, să vedem ce este de făcut pentru a estompa, compensa sau redresa din ceea ce este neajutorat, strâmb sau debilitat În trăirile și judecățile noastre, nu facem, de fapt, decât să ne refugiem În culisele unei gândiri psihanalitice (lucru nu neapărat de condamnat, deoarece abordarea frontierelor psihice are calitatea de a Îmbunătăți relațiile cu sentimentele noastre: mai ales cu acele sentimente care pot intoxica gândirea cu tot felul de temeri, obsesii sau fobii). Μ Credem că majoritatea celor
Psihologia omului în proverbe by Tiberiu Rudică, Daniela Costea () [Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
eu mă simt onorat să le cultiv. Nello Ponente (la fel ca și Giorgio Manganelli 1, după câte se pare) nu a visat niciodată să fie scufundat în ocean, iar faptul este suficient pentru a distruge decenii întregi de cercetări psihanalitice referitoare la această chestiune. Prin urmare, el confundă amintirea apelor prenatale cu „mamismul”, cu „fixația” asupra unei perioade din viață în care copilul, deja născut, se simte legat de mamă. Cu aceeași virilitate, Nello Ponente disprețuiește (tot la fel ca
Scrieri corsare by Pier Paolo Pasolini () [Corola-publishinghouse/Science/2224_a_3549]
-
resurselor umane (J.G. March, H.A. Simon, R.M. Cyert, D. McGregor, R. Lickert, Chr. Argyris); teoria sociotehnică (E.L. Trist, F.E. Emery, A.K. Rice). Autorul încheie acest capitol cu o trecere în revistă și o evaluare critică a abordărilor recente - cognitivă, psihanalitică și evoluționistă, desprinzând ideea că, în viitor, vom asista la noi reașezări de ordin teoretico-metodologic, la integrări și dezintegrări, la unificări ale complementarităților aflate acum în competiție etc., fapt ce atestă o dată în plus caracterul deschis al psihologiei organizațional-manageriale. Capitolul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
și nu filosofică, a artistului. O cercetare asemănătoare va fi întreprinsă în Liviu Rebreanu sau Lumea prezumtivului (1995). Lucrarea, polemică, respinge opinii mai vechi, care considerau personajele rebreniene drept primitive. Pe de altă parte, studiul, articulat pe argumente naratologice și psihanalitice, consideră epicul rebrenian drept unul impur din punctul de vedere al realismului, întrucât conține și accente romantice și de melodramă. Criticul distinge o schemă epică omogenă și coerentă, vizibilă pretutindeni și structurată în jurul relației dintre împlinirea prin eros și pulsiunile
MANUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287997_a_289326]
-
textului, teoreticianul încearcă să stabilească un circuit de comunicare directă, din interior. Critică și profunzime are un caracter vădit demonstrativ, mai ales prin redefinirea celor două concepte implicate în titlu. Pe de o parte, profunzimea, care nu este apanajul criticii psihanalitice, ci al oricărui proces spiritual impecabil articulat. Iar pe de alta, însăși noțiunea de critică - în esența sa, un act de cunoaștere prin edificare. În subsidiar se formulează o întrebare tulburătoare ce privește relația dintre conștiința critică și lume. Prin
MARTIN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288044_a_289373]
-
întemeietor. Contribuția lui I. la hermeneutica postheideggeriană constă în demersul integrator prin care „amprentele” mundane ale ființei, concretizate în ceea ce modernitatea și postmodernitatea numesc „specializări” (științe teoretice) și „tehnici” (științe practice), sunt recuperate și reintegrate unei dimensiuni ontologice fundamentale: teoria psihanalitică a lui Jacques Lacan „traduce” inconștient liniile de forță ale gândirii lui Martin Heidegger, litera S a semnăturii postume a lui Sade și spiritul laocoonic al lui Diderot sunt aspecte înstrăinate ale numinosului și, în același timp, „proiecții” degradate ale
IONESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287580_a_288909]
-
al naturii terestre, al naturii anorganice, al artelor, al religiilor și mitologiilor, în funcție de care poate fi descris universul imaginar al poetului. Până în acel moment, nimeni nu încercase în stilistica românească reunirea tipurilor de demers ale lui Leo Spitzer cu sugestiile psihanalitice ale metaforelor obsedante ale lui Charles Mauron. I. adâncește până la ultimele nuanțe analiza limbajului eminescian, cuvânt cu cuvânt și sintagmă cu sintagmă, întotdeauna însă în raport cu gândirea poetului. SCRIERI: Limbajul poetic eminescian, Iași, 1979; Curs de stilistica limbii române, Iași, 1984
IRIMIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287617_a_288946]
-
arta lit., II, 9-18, 23-27, 66-72; Dafin, Figuri, 72-75; Cioculescu, Itinerar, I, 138-141, II, 19-24, 167-172, 239-257, III, 150-154, IV, 213-221; Al. A. Philippide, „Privind viața”, ADV, 1931, 14612; Perpessicius, Opere, VII, 230-231; Șuluțiu, Scriitori, 241-244, 362-365; J. Neuman, Studiu psihanalitic al romanului „Adela”, București, 1934; G. Ibrăileanu], VR, 1936, 4-5 (număr special); Al. Epure, Contribuție la cunoașterea vieții și a începuturilor literare ale marelui critic G. Ibrăileanu, Roman, 1936; G.C. Nicolescu, Ideologia literară poporanistă. Contribuția lui G. Ibrăileanu, București, 1937
IBRAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287494_a_288823]
-
a construi În analiza literară o metodă care să meargă pe urmele lui Harold Garfinkel, spre exemplu, unul dintre cercetătorii care au elaborat pentru antropologie ideea de participare activă. Și În psihoterapia contemporană există direcții care contestă interpretările de tip psihanalitic, sau de orice alt fel, și propun un demers contrar, acela de explorare participativă a psihicului. Așa este tehnica numită Emotional Body Process, care, deși are un fundament teoretic oarecum „dubios” (șamanismul New Age), ar putea fi exploatată preluând, mutatis
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
trebuie depășită. Aș mai spune că Într-o cercetare a imaginarului ar trebui să avem În vedere o trecere de la o interpretare de tip anagogic la o interpretare de tip analogic. Corin Braga: Bănuiesc că analogic este și acel demers psihanalitic pe care l-am invocat deja, demersul lui Bion, care Își propunea să evite interpretările de tip freudian, jungian sau a oricăreia dintre marile școli. Pacientul este lăsat să vorbească, iar psihanalistul Își propune În mod programatic nu să Îi
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
și de a-l aduce Înapoi la suprafață, ca un Heracle care Îl scoate la lumină pe Tezeu, rămas prizonier În Hades. Acesta este sensul În care mă Întrebam dacă este posibil a transfera o asemenea metodă participativă dinspre practica psihanalitică spre analiza literară. O interpretare existențială care ne afectează identitatea Horea Poenar: Dacă transpunem toată problema aceasta la literatură, trebuie să acceptăm faptul că analistul, intrând În structura ce se face În momentul respectiv și Încercând să o ducă mai
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
atitudine agresivă În contra civilizației imaginii, așa cum aceasta apare la mulți cercetători europeni. Corin Braga: Ceea ce ne prezintă Doru Pop este o atitudine epistemologică oarecum dezideologizată și dezinvestită afectiv. Or, mi se pare că discursurile europene, cel romantic, cel „iraționalist”, cel psihanalitic, aveau În general o puternică investire afectivă, care făcea din ele un discurs cvasiideologic. Ele urmăreau să transmită o serie de informații de propagandă pentru o valoare ce rămânea deseori inconștientă chiar și pentru cel care o propaga. De aici
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
ale structuralismului. Un altul este alcătuit din interpretările de tip postmarxist, de metodologiile feminismului În studierea fenomenului cultural etc. Toate sunt bucăți dintr-un demers mai amplu, pe care le-am publicat În diverse locuri - cum funcționează, de exemplu, tehnica psihanalitică asupra imaginarului și a imaginii -, Încercând la final să compun un fel de puzzle al posibilelor metode nonliterare sau nonteoretico-literare. Sanda Cordoș: Va fi nu numai, să zicem, o prezentare a metodelor, ci și o punere a lor În funcțiune
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
că „numai superficialitatea are sens” (Fuga postmodernă IV), M. mută astfel teatrul de luptă pe terenul reprezentărilor, hrănind voracitatea abisului cu imaginile cadaverice ale obiectelor. De altfel, multe din simbolurile definitorii (oglinda, umbra, focul, orbirea) sunt preluate direct din scenografia psihanalitică, unele (șobolanii și lupii) trimițând în mod direct la două cazuri celebre tratate de Freud. E ca și cum, multiplicând la nesfârșit simulacrele lucrurilor și ale ființelor, eul liric ar vrea să se convingă că semnele au o existență palpabilă și că
MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
a le descoperi identitatea ascunsă. Astfel, sub pojghița textuală de realism tip secolul al XIX-lea, se relevă la Mihail Sadoveanu mijloacele narației arhaice, mitice, capodoperele lui Liviu Rebreanu (în rândul cărora criticul ține să înscrie și Ciuleandra) sunt abordate psihanalitic, în opera lui Tudor Arghezi se distinge complementaritatea „tensionatului” și a „mântuitului”, văzuți - discutabil - nu sincron, ci ca două vârste succesive. Folosind eseistic strategii naratologice moderne și îndeosebi schema tipologică a lui Northrop Frye, adaptată, G. încearcă în Structură și
GORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287315_a_288644]