1,100 matches
-
congres la Salzburg. A fost ocazia cu care aceștia au decis să organizeze cu regularitate asemenea întâlniri. Atunci s-a decis asupra înființării unei reviste de specialitate psihanalitică, căreia i s-a dat denumirea de Anuar de cercetări psihologice și psihopatologice, o revistă care să fie condusă de Freud și Bleuler, al cărei redactor șef s-a decis să fie Jung. Doi ani mai târziu după evenimentul menționat mai sus, în 1909, Universitatea Clark din Worcester își sărbătorea cea de a
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
corectată, DSM III nu recunoaște decât 2 forme de TPD - tulburare autistă, și TPD nespecific. Această clasificare ridică destule probleme, și accentuează mai ales dihotomia între autism și restul aspectelor negative definite. Mai mult o astfel de concepție neglijează dimensiunea psihopatologică și neagă suferința psihică care se manifestă în mod vizibil la unii copii. De asemeni, unii autori subliniază disfuncționalitatea psihologică și relațională și preferă să vorbească despre tulburări majore de organizare a personalității ce afectează în același timp construirea identității
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
aceasta, Burzstejn (2007) contestă opoziția între etiologia organică și psihogenetică. El subliniază condiționarea inevitabilă a dezvoltării prin determinismul genetic și prin interacțiunile cu mediul. El recunoaște participarea factorilor neurologici plauzibili unei organizări mentale deosebite, care nu poate exclude o reflexie psihopatologică. Noi putem spera că interacțiunile între diferite domenii de cercetare vor crea discursuri mai realiste și că dezvoltarea copilului autist și obstacolele să fie considerate și recunoscute ca fructul unei interacțiuni complexe în care se încrucișează potențialul genetic, biologic și
Autism : aspecte generale by Marinela Rață, Gloria Rață, Bogdan-Constantin Rață () [Corola-publishinghouse/Science/310_a_620]
-
Argument introductiv Clinica psihiatrică modernă contemporană nu pote eluda recursul la conceptul operațional al schizofreniei, din rațiuni care țin de practica semiologică curentă. Deși schizofrenia ca entitate clinică este circumscrisă strict psihopatologic, nu se poate vorbi despre semne care să conducă direct către diagnostic, mai ales în perioada de debut. Mai mult, chiar în prezența unui tablou clinic "tipic", criteriul evolutiv este hotărâtor, chiar obligatoriu în această perioadă de debut. Preocuparea pentru
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medicul psihiatru mereu confruntat cu o psihoză acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
motivul pentru care, în absența marcherilor specifici, nici un sistem de criterii pentru schizofrenie nu pot aspira la o validitate absolută (Dollfus, 1994). Același autor dealtfel, sintetizează o serie de alte critici care pot fi aduse acestor sisteme diagnostice: 1. Informația psihopatologică conținută de aceste criterii este în general, foarte restrictivă; 2.Istoricul subiectului, informațiile provenind de la anturajul bolnavului, răspunsul la tratament etc, sunt omise din rândul criteriilor operaționale; 3. Sistemele operaționale sunt, câteodată, atât de rigide, încât un mare număr de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
mult: dacă raprtul bărbați/femei este 1 la pacienții corespunzând sistemelor foarte incluzive, și poate crește în cazul sistemelor restrictive la 1.8/1, 2.8/1, sau chiar 7/0! Diagnosticul pozitiv în schizofrenie. 1. Examinarea clinică. Polimorfismul manifestărilor psihopatologice din schizofrenie, în special în perioada de debut face la prima vedere dificilă găsirea unor repere stabile. Diagnosticul pozitiv este mai dificil de stabilit, mai ales în perioada de debut a formelor insidioase, de tip pseudopsihopatic, pseudonevrotic și afectiv. Examenul
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
diagnosticul diferențial, pentru a se preciza modul în care este afectată structura personalității, cât și pentru evaluarea personalității în perspectiva unui tratament psihoterapeutic (cura analitică, psihoterapie de grup, psihoterapie analitică de grup etc.). Investigarea psihologică vizează evidențierea corelațiilor între manifestarea psihopatologică, așa cum apare ea ca simptom în boală și manifestarea într-o probă dată, așa cum apare ea ca modalitate a individului de a alege, de a soluționa, în ultimă instanță de a răspunde la o anumită situație-stimul. Atitudinea schizofrenului în
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sindromul disociației sau al schizofreniei paranoide, anxietate, legate de imaginea proprie în ochii celorlalți, de ceea ce alții vor spune, ar putea spune sau chiar spun despre subiect); Testul arborelui (KOCH) oferă următoarele semne specifice schizofreniei: - semne de degenerescență, când tabloul psihopatologic psihotic este avansat și apar note de organicitate; - semne de sciziune (trăsături contrarii și inversate, în desen); - antropormofizări (o parte a arborelui este transformată în grimasă umană sau în element corporal dezarticulat în ansamblul desenului ; Tesul persoanei (Machover, Human Figure
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ca acelea făcute de Brune și Himwich (1962), care indică existența unei concentrații crescute de triptamină în urina schizofrenilor. Diagnostic diferențial. Diagnosticul diferențial comportă dificultăți, mai ales în perioada de debut a bolii, când se face aproape cu toate entitățile psihopatologice. Pe măsură ce tabloul simptomatologic disociativ se conturează, dificultățile de diagnostic se atenuează. Multe dintre tulburările perioadei adolescenței pot avea o "coloratură schizofreniformă": exaltare, preocupare pentru idealismul abstract, modificări bruște ale dispoziției, introspecții, reverie - sunt tulburări care pot caracteriza "criza de adolescență
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
de adolescență", dar care pot constitui și debutul unei psihoze discordante. Prezența disociației este singurul criteriu valabil pentru diagnosticarea schizofreniei la această virstă biologică critică. Diagnosticul diferențial al schizofreniei nu poate fi făcut decît printr-o abordare globală a tabloului psihopatologic. Prezența unui simptom sau sindrom "caracteristic" trebuie să conducă întotdeauna la o contextualizare a acestuia, singura în măsură să confirme sau să infirme diagnosticul. Listele de criterii așa-zis patognomonice nu au valoare predictivă (în cazul celor cu reabilitate crescută
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
circumstanță de maxim interes teoretic și practic pentru diagnosticul diferențial. A. Diagnosticul diferențial cu tulburările mentale organice pare, la o primă vedere, cel mai facil, datorită prezenței semnelor somatice, neurologice și serologice, de o valoare indubitabilă. În aceste situații, tabloul psihopatologic se inversează, tulburările de memorie și cognitive putând preceda tulburările emoționale. Legăturile afective cu mediul sunt destul de bine păstrate în perioadele în care semnele de demență sunt ușor de observat. Principalele entități caracterizate prin această simptomatologie sunt: 1. Tulburări vasculare
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ridicată a fost aceea a unei posibile relații cu o tulburare psihică și, iarăși inevitabil, o parte din această fracțiune au ridicat problema tulburătoare a relației cu un posibil debut al unei schizofrenii. Concluzii - Intricarea caleidoscopică a mai multor procese psihopatologice, în combinații variate, pare să confere aspectul clinic heterogen al debutului schizofreniei. - Pare evident că ameliorarea versus stabilizarea după primele episoade din debutul schizofreniei ține mai curând de reducerea simptomatologiei pozitive decât a celei deficitare. - Pe de altă parte, simptomatologia
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medicul psihiatru mereu confruntat cu o psihoză acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
medicul psihiatru mereu confruntat cu o psihoză acută care "trenează", un episod depresiv "atipic", o nevroză care "se disociază", o criză "de originalitate juvenilă" gravă sau prelungită, tulburări bizare de comportamnet și/sau caracter sau o multitudine de alte tablouri psihopatologice. Pe lângă faptul că practic, în plan semiologic, schizofrenia incipientă este lipsită de specificitate, situația este în plus complicată de o importantă și controversată problemă în care studii și argumente uneori contradictorii își dispută următoarea dilemă: schizofrenia trebuie privită ca un
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sau “tulburări emoționale” reprezintă o adevărată capcană nozologică în care majoritatea clinicienilor pedopsihiatri înghesuie tot ceea ce nu a putut fi clasificat cu acuratețe: adolescentul este o structură în curs de maturizare fizică dar și psihologică; din aceste considerente un simptom psihopatologic trebuiește, la el, reconstituit în cadrul unei traiectorii maturative, și în orice caz, foarte dependent de anturajul său imediat. Din aceste considerente el nu poate fi înțeles decât prin referire la organizarea afectivă și relațională a grupului său familial. în fine
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
socială, familială, profesională compatibile cu riscul de a dezvolta un debut acut sau subacut a unei tulburări din spectrul schizofreniei. Referința la un model teoretic de personalitate poate constitui o cale fecundă sau constituie dimpotrivă o frână în calea cercetării psihopatologice ? Oricare ar fi criteriile utilizate pentru a defini diversitatea personalităților umane, diferitele clasificări propuse au de rezolvat o dublă ambiguitate: pe de o parte definirea unui tip de personalitate trebuie să traducă în același timp elementele de similitudine și de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
timp elementele de similitudine și de individualitate, pe de altă parte personalitatea propriu zisă nu se poate situa decât înafara câmpului psihopatologiei dar rămânând în același timp în strânsă contiunitate cu acesta. Personalitatea deci, nu poate fi definită prin criterii psihopatologice, dar nici nu poate ignora în același timp continuitatea care există în fiecare categorie pusă în discuție, între tipul specific de personalitate întâlnit la un subiect bine adaptat la propriile sale realități interioare sau exterioare și un tip specific de
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
psihiatrică după cum nici aceasta nu generează din personalitate, mai curând ambele traduc prezența subjacentă a unor structuri profunde comune și pare posibil în oricare moment, la un același individ, să se treacă de la o funcționare normală la una în modalitate psihopatologică, fără ca prin aceasta să fie schimbate modalitățile profunde de organizare ale structurii personalității. Interesul explicativ al conceptului de personalitate a fost amplu dezbătut începând din cele mai vechi timpuri, în încercarea de a stabilit linii de continuitate între personalitatea normală
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
preschizofrenice" nu au putu fi decelate în toate cazurile (numai 30%, în statistica lui Bleuler), iar pe de altă parte, ele s-au regăsit manifeste și în familiile neschizofrenice. Ele au anticipat însă problematica de mare tradiție în domeniu: predispoziția psihopatologică pentru o vulnerabilitate de tip "endogen" poate fi oare acceptată în psihiatrie și dacă da care factori o condiționează ? Există numeroase studii teoretice și practice în ultimii ani care încearcă să explice vulnerabilitatea unei persoane prin condiționarea prin factori genetici
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
punctul slab al unei persoane", la acea parte a sa caracterizată printr - o sensibilitate crescută (Gorgos, 1992). Abordând conceptul vulnerabilitătii pentru tulburările psihice, Lăzărescu, 1994, înțelege prin aceasta : "...structura caracterială a personalității care integrează în ea ansamblul condiționărilor bilogice și psihopatologice care se cumulează de la fecundarea ovulului pînă la naștere și de-a lungul perioadei postnatale, a primilor ani de dezvoltare și a biografiei în general". Conceptul se înscrie în paradigma gîndirii medicale, de cercetare a factorilor "premorbizi" sau "favorizanți" rămânând
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
sau "favorizanți" rămânând în continuare deschis față de problematica spinoasă a specificității, chiar a unei duble specificități căci nu este numai suficientă doar prezumția uneie vulnerabilități pentru o tulburare psihică, fără a nu ridica imediat problema față de care anume. Predispoziția psihopatologică pentru o vulnerabilitate de tip "endogen" poate fi oare acceptată în psihiatrie și dacă da care factori o condiționează ? Ar fi locul să ne întrebăm dacă anumite "predispoziții" patologice ale personalității nu se manifestă prin tulburări ale mecanismelor integratoare observabile
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
dar ei i se poate reproșa pe bună dreptate, fiabilitatea redusă și gradul mare de subiectivitate pe care îl implică. Acceptatrea acestei aserțiuni însă ne conduce la o altă idee agreată de același Ey după care se pot descrie modificări psihopatologice mai mult sau mai puțin conturate dar circumscrise la ceea ce el numea stări preschizofrenice sau preschizofrenie. O astfel de stare presupune accentuarea progresivă caracterului schizoid o : "poartă de intrare în psihoza schizofrenică" după cum o numea Ey în care o anumită
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
ale normalității, dar care, accentuându-se patologic, devine schizoidă. Manifestările din acestă formă de debut, cu tulburări afective și comportamentale, fără a fi specifice prin ele însele pentru schizofrenii, atestă o schimbare a personalității care în contextul general al tabloului psihopatologic și față de caracteristicile din trecut ale unei persoane, orientează diagnosticul diferențial și observația clinică către posibilitatea unui debut de schizofrenie. Forma aceasta de intrare în schizofrenie este, deseori, dificilă pentru diagnosticul diferențial în raport de alte tulburări psihopatologice din adolescență
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]
-
al tabloului psihopatologic și față de caracteristicile din trecut ale unei persoane, orientează diagnosticul diferențial și observația clinică către posibilitatea unui debut de schizofrenie. Forma aceasta de intrare în schizofrenie este, deseori, dificilă pentru diagnosticul diferențial în raport de alte tulburări psihopatologice din adolescență (tulburări lipsite de agravare progresivă și, în general, cu evoluție tranzitorie). în cazul schizofreniei, evoluția tulburărilor este persistentă, cu agravarea progresivă a disociației ideo-afective și disocierea caracteristică a personalității. Ey distinge două tipuri caracteriale preschizofrenice: "schizoidia evolutivă" și
Particularităţi în debutul schizofreniei : strategii de evaluare şi abordare terapeutică by Andrei Radu () [Corola-publishinghouse/Science/1840_a_92284]