317 matches
-
orientări și care pot valoriza școlile respective în cunoștință de cauză și mai ales nepartizan, pentru a decanta atât atuurile, cât și fisurile lor. într-o asemenea ipostază privilegiată se află R.T. Vogel, cu dubla sa formație de psihanalist și psihoterapeut cognitiv-comportamentalist, care prin lucrarea pe care am mai amintit-o Psihoterapie cognitiv comportamentală și psihanaliză (2008), demonstrează oportunitatea fuziunii dintre cele două orientări, inclusiv în terapia sindromului de stres posttraumatic. Acest travaliu de integrare este reciproc avantajos pentru fortificarea ambelor
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
evident, doar cu aprobarea pacientului, devine foarte utilă. Desigur, există numeroase exemple care pot proba cum funcționează acest mirabil proces de spiritualizare în cazul terminalilor și care sunt consecințele impresionante cu care se acompaniază uneori. Cercetând palmaresul cazuistic al reputatului psihoterapeut I. Yalom (2009), vom prezenta cazul pilduitor al Paulei, suferindă de un cancer mamar, multiplu metastazat. Devenind o „curtezană a morții”, pacienta, datorită elevației spirituale pe care i-a provocat-o traversarea acestei „golgote”a suferinței, împreună cu psihoterapeutul ei, doctorul
VIOLENTA, TRAUMA, REZILIENTA by ANA MUNTEANU, ANCA MUNTEANU () [Corola-publishinghouse/Science/804_a_1761]
-
încetează. Atâta timp cât elementele relaționale rămân în primul plan, psihoterapia comportamentală și cognitivă nu poate începe și nu poate continua: rezistența sau reactanța domină cel mai adesea. Definiția raportului colaborativ Un raport colaborativ este o relație dintre unul sau mai mulți psihoterapeuți și unul sau mai mulți pacienți în care un pacient/mai mulți pacienți și un terapeut/mai mulți terapeuți lucrează împreună, într-o manieră activă, pentru a rezolva problemele prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
prezentate în cadrul psihoterapiei. Componentele raportului colaborativ Un terapeut trebuie să fie empatic, autentic și cordial. Aceste criterii, stabilite de către Rogers, sunt valabile și în prezent. Empatia este capacitatea terapeutului de a înțelege realitatea trăită de pacient. Supervizările constată că există psihoterapeuți care sunt adesea mai centrați pe interpretarea lor în legătură cu ceea ce trăiește pacientul decât pe faptele reale observabile. Autenticitatea este aptitudinea terapeutului de a se simți „în voie” în situația terapeutică, inclusiv cu propriile sale emoții, sentimente, gânduri, chiar și cu
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
observă ceea ce se petrece în interiorul său, în relație cu celălalt și în interiorul celuilalt. Figura 2. Metoda integrată de observație denumită „mica bicicletă” Terapeut Terapeut Pacient Relație - Emoții și sentimente - Simetric - Non verbal - Gânduri automate - Complementar - Verbal Auto-observarea terapeutului Profesia de psihoterapeut este o meserie specială, în cadrul căreia persoana, emoțiile sale, sentimentele sale, gândurile sale constituie instrumente terapeutice. Psihoterapeuții sunt implicați în terapie și reacțiile lor, deschise și camuflate, influențează, direct sau indirect, procesul terapeutic. Reacțiile terapeutului pe parcursul terapiei sunt inevitabile; de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
care pacientul privește în mod frecvent terapeutul atunci când componentele non verbale predomină. Atunci când colaborarea se instalează, pacientul îl privește mai puțin pe terapeut: atenția sa se fixează mai mult pe ceea ce povestește. 3. Tehnicile convorbirii în cadrul consultațiilor individuale Meseria de psihoterapeut este una relațională. Un psihoterapeut trebuie, deci, să știe să poarte convorbiri în contexte diferite: consultații individuale, consultații de cuplu, consultații familiale, consultații cu un alt profesionist sau cu o persoană benevolă, animarea grupurilor. Doar două metode, care se referă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
frecvent terapeutul atunci când componentele non verbale predomină. Atunci când colaborarea se instalează, pacientul îl privește mai puțin pe terapeut: atenția sa se fixează mai mult pe ceea ce povestește. 3. Tehnicile convorbirii în cadrul consultațiilor individuale Meseria de psihoterapeut este una relațională. Un psihoterapeut trebuie, deci, să știe să poarte convorbiri în contexte diferite: consultații individuale, consultații de cuplu, consultații familiale, consultații cu un alt profesionist sau cu o persoană benevolă, animarea grupurilor. Doar două metode, care se referă la consultații individuale, sunt prezentate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să-l facem este să explorăm problema. Când a avut loc primul atac? (Explorarea problemei pentru a face analiza funcțională). Metoda celor „4R” și interogarea socratică antrenează pacientul să colaboreze, ceea ce diminuează rezistențele și reactanțele. A merge prea încet Unii psihoterapeuți lucrează prea repede, alții prea încet: această capcană este mai puțin frecventă, dar este reală, mai ales pentru terapeuții care doresc să se asigure că au înțeles bine sau doresc să se asigure că aplică cu precizie metoda potrivită. Insă
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
și a menține în cele mai bune condiții efortul comun. Aceste metode presupun a avea cunoștințe în legătură cu: - autoobservarea terapeutului; - observarea stilului relațional; - utilizarea componentelor non verbale ale comunicării; - tehnicile de desfășurare a convorbirii; - reperarea și dezamorsarea capcanelor relaționale. Specialitatea de psihoterapeut a dat prioritate lui a ști în raport cu a ști să faci! Ca și cum o intervenție chirurgicală ar putea fi încredințată unui excelent teoretician care n-ar fi lucrat decât câteva ore într-un bloc operator! In domeniul terapiei comportamentale și cognitive
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
direcție de urmat Terapia dialectico-comportamentală este eficientă în cazul unor simptome ale personalității bordeline. Mai multe medicamente sunt, de asemenea, eficiente în cazul unor simptome ale acestei tulburări. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: disponibilitatea unui psihoterapeut competent, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ. 4. Dependența de alcool Conform unei cercetări efectuate de către Miller și Wilbourne asupra a 59 de studii controlate și aleatoare, o serie de tratamente psihosociale, dintre care mai multe tehnici utilizate
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
dependenței de alcool. Mai multe medicamente sunt, de asemenea, eficiente în prevenirea recăderilor. Tratamentele combinate care asociază TCC cu unele medicamente sunt, probabil, mai eficiente decât monoterapiile respective. In alegerea tratamentului inițial trebuie să se țină cont de: disponibilitatea unui psihoterapeut competent, preferința și motivația pacientului, efectele secundare, costul relativ. 5. Schizofrenia Farmacoterapia constituie tratamentul de bază al schizofreniei. Diferite tehnici ale TCC au fost dezvoltate ca tratamente complementare, mai ales cu scopul de a întări aderența la tratamentul medicamentos, de
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Si poate că în legătură cu acest aspect, puțin evocat în literatura științifică, referitor la TCC, se poate aduce cel mai frumos omagiu terapeutului. O psihoterapie are nevoie de un cadru precis: un cabinel particular sau o consultație în mediu spitalicesc. Un psihoterapeut care paractică o terapie cognitiv-comportamentală este un medic psihiatru, sau un psiholog, care a urmat o formare specifică și complementară formării sale universitare inițiale. Terapiile de tip TCC sunt terapii validate în plan științific și în ceea ce privește rigurozitatea instrumentelor. Totuși, pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ovide Fontaine Psihiatru, profesor, șef de serviciu onorific, secția de psihologie a sănătății, Universitatea din Liège, fondator al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului) și ex-președinte al Asociației europene de terapii cognitive și comportamentale (EABCT). Philippe Fontaine Psihiatru, psihoterapeut la CHU la Charlroi-Hôpital Vincent-Van-Gogh și în domeniu privat, președinte al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentală). Fontaine și Rognant, 1986. Lindsley, Skinner și Solomon, 1953. Lazarus, 1958. Eysenck, 1959. Breger și McGaugh, 1965. Rachman și Eysenck, 1966
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
de patru ori. In afara acestor consultații, ea poate reveni dacă simte că are nevoie, deoarece mai prezintă încă manifestări anxioase minore care se manifestă prin stări de neliniște în legătură cu copiii săi: ea nu revine. Yehuda, 1998. ∗ Philippe Fontaine Psihiatru, psihoterapeut la CHU a spitalului Charleroi-Hôpital Vincent-Van-Gogh și, în activitatea privată, președinte al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului). Maryse Fontaine-Buffe Psiholog, psihoterapeut în activitatea privată, licențiat al Universității din Louvain-la Neuve și Lyon-I. American Psychiatric Association, 2003
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
manifestă prin stări de neliniște în legătură cu copiii săi: ea nu revine. Yehuda, 1998. ∗ Philippe Fontaine Psihiatru, psihoterapeut la CHU a spitalului Charleroi-Hôpital Vincent-Van-Gogh și, în activitatea privată, președinte al AEMTC (Asociația pentru studiul, modificarea și terapia comportamentului). Maryse Fontaine-Buffe Psiholog, psihoterapeut în activitatea privată, licențiat al Universității din Louvain-la Neuve și Lyon-I. American Psychiatric Association, 2003. Stahl, 2002; Debray și Azais, 2001. Cottraux, 2004. Rush și al., 1977; Beck și al., 1979; Dobson, 1989. Blackburn și Cottraux, 2001. Beck și
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
privind psihologul de familie ne permite să afirmăm că el este așteptat, dorit, un „doctor de suflet”. 3. Consecințe ale activității psihologului de familie susține familia În dezvoltarea optimă; asigură asistență și consiliere În apariția situațiilor de criză (colaborare cu psihoterapeuți, psihiatri); sesizează dificultățile de dezvoltare psihică a copiilor (colaborare cu medicul de familie); previne inadaptarea, eșecul și din pierderea copiilor superior dotați (colaborare cu psihologul școlar); descoperă de timpuriu talentele și le susține, mentorizează orientarea vocațională (colaborare cu psihologul școlar
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
în sănătate mintală; ... c) este un sistem verticalizat, cu un management de caz deficitar și cu experiențe profesionale limitate în cadrul echipelor multidisciplinare. Tratamentul copiilor cu tulburări de sănătate mintală implică intervenții validate științific oferite de către toți profesioniștii: psihiatru, psiholog clinician, psihoterapeut, logoped, educator, asistent medical, asistent medical comunitar, asistent social, profesor și alți specialiști, conform legii; ... d) este un sistem în care colaborarea cu specialiștii din cadrul serviciilor de educație și a celor din asistența socială este deficitară din lipsa unei abordări
EUR-Lex () [Corola-website/Law/277949_a_279278]