625 matches
-
lui, un comentator incomod. SCRIERI: Jurnalul unui pseudo-filosof, București, 1992; Privilegiați și năpăstuiți, pref. Mircea Zaciu, Iași, 1992; Cum am devenit creștin, București, 1994; Jurnal în căutarea lui Dumnezeu, Iași, 1994; Despre mirare, București, 1996; Portrete și trei amintiri de pușcăriaș, București, 1996 ; Neliniștile lui Nastratin. Pagini de jurnal (1967-1982), îngr. și pref. Florin Faifer, Iași, 2000; Amintiri despre Nicolae Steinhardt, Cluj-Napoca, 2002; Cioran, Eliade, Ionesco, îngr. Fabian Anton, pref. Mihai Șora, Cluj-Napoca, 2003. Repere bibliografice: Ioana Bot, A citi, a
ACTERIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285158_a_286487]
-
vreme, procedând astfel, textul devine monoton, stufos, previzibil. Geo Bogza (1968, p. 85) nu se sfiește să ignore această interdicție: Cel mai trist moment la Văcărești e acela în care bate clopotul pentru masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
masă. De prin camere, de prin ateliere, pușcăriașii ies în curte și, așezându-se pe două rânduri, așteaptă cu strachina în mână să li se dea mâncarea. Nu pot să spun câtă amară ironie cuprinde cuvântul acesta față de ceea ce capătă pușcăriașii la Văcărești. N-am văzut niciodată ceva mai îngrozitor. Am știut că prin orice împrejurări voi trece, îmi vor fi de folos, și nu m-am dat în lături de la nici una din probele la care te poate supune închisoarea. Am
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
din probele la care te poate supune închisoarea. Am călătorit în dubă, treizeci de oameni într-un spațiu în care oricine ar fi jurat că nu pot încape mai mult de zece. Am dormit la etuvă, pe rogojini putrede, alături de pușcăriași pe care se plimbau ploșnițe enorme, pline de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
de sânge, înaintând pe trupurile omenești asemenea unor tancuri [...] Mărturisesc însă că nu am avut niciodată curajul să gust mâncarea deținuților, deși nici înainte nu fusesem răsfățat de soartă și nici eu nu sunt prea pretențios. Mi-au povestit vechii pușcăriași câte zile au răbdat de foame, dând târcoale cazanului, fără să se poată hotărî să guste din zeama lui neagră și dezgustătoare. Prima zi cu adevărat de închisoare, cumplită în abjecția ei, nu este aceea în care ai fost adus
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse Filip, se referă la ființe private de libertate. într-un mod brutal și total. Acesta este într-adevăr un motiv să-ți dorești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un acoperiș, un culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie mușchii și mintea, într-un efort zilnic, pentru a le soluționa. Apare un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Animalele prinse în capcană își curmă și ele viața. Iar cele capturate de vii și băgate în cuști, prin grădini zoologice sau menajerii, nu se mai înmulțesc, căci instinctul le dictează că a naște în captivitate înseamnă a naște un pușcăriaș pe viață. A nu te înmulți este tot o formă de sinucidere. Nu? Toate exemplele tale, răspunse Filip, se referă la ființe private de libertate. într-un mod brutal și total. Acesta este într-adevăr un motiv să-ți dorești
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
îl păzești. Te-ai gândit bunăoară vreodată că nevoile existențiale ale omului pot fi numărate pe degetele de la o mână?... Ceva hrană, câteva haine, un acoperiș, un culcuș, și... și cam atât. Puține, nu? Dar esențiale și obsedante. Ei bine, pușcăriașul susținea... mă rog, un mare filozof italian ar fi singurul om care are rezolvate aceste grave probleme existențiale. Singurul care nu mai e nevoit să-și chinuie mușchii și mintea, într-un efort zilnic, pentru a le soluționa. Apare un
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
formă de violență. Cu ce este mai bună societatea decât nelegiuitul, când amândoi folosesc violența împotriva celuilalt? Și asta nu-i totul... Fără să aibă din punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
punct de vedere social vreo vină, temnicerul împarte închisoarea și privațiunea de libertate cu pușcăriașul, nebeneficiind însă de avantajele statutului privilegiat ale acestuia. în plus, problemele sale existențiale nu numai că nu sunt rezolvate, dar sunt dublate de cele ale pușcăriașului. Gardianul începe prin a-l disprețui și termină prin a-l invidia. Singura lui șansă rămâne să-i înlesnească evadarea doar pentru a-l vedea și pe el cum se chinuiește în lume, cum își prostituează trupul și mintea pentru
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
pentru a fi omorâți acum ori mai târziu...! Însfârșit, escorta sa Îl dădu În primire gardianului dela o poartă secundară a Închisorii care după ce primi semnătura de predare, plecă. Aici avea să facă cunoștiință cu un alt fel de gardieni. Pușcăriași, cu expierență ce suferiseră În decursul anilor câteva condamnări, ce desigur cunoșteau filiera de-a o duce bine În pușcărie În timp ce execută pedeapsa de libertate, ocupau funcții administrative ajutând gardienii să nu se obosească prea mult, erau duri, loveau cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de libertate, ocupau funcții administrative ajutând gardienii să nu se obosească prea mult, erau duri, loveau cu pumnii și picioarele dacă vre-un deținut deschidea gura să comenteze, urlau de Încețoșa atmosfera timorând la maximum pe noii veniți. Acest „Liber” pușcăriaș, Îl luă În primire pe Tony Pavone, Îi ordonă să-l urmeze arătându-i intrarea unei alte barăci de lemn, făcându-i semn să intre Înăuntru. Câteva momente proaspătul sosit, nu se dumiri unde se află. Îi era teamă să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fi o veșnicie, aproape de zorile dimineții aducerea arestaților dela toate secțiile de miliție din Capitală fiind terminată, urma procesul tehnologic de repartizare a arestaților către secția specială unde urmau să fie ținuți mai mult de trei săptămâni În carantină. Imediat pușcăriașii ce lucrau liber În interiorul Închisorii Îi luă În primire. Dela bun Început cu scopul de a Încinge atmosfera Înfricoșându-i pentru a manipula triajul după bunul lor plac acești gardieni, luară cu asalt deținuții Încăperii Înjurând, mai mult lovind cu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
obligați să răstoarne traistele În mijlocul Încăperii pentru a se verifica conținutul. Într-o hărmălaie și o Înghesuială dincolo de orice imaginație, sărmanii executară ordinul golind traistele cu iluzorii speranțe de a mai căpăta unele alimente Înapoi. Apăru un expert din rândurile pușcăriașilor liberi care cu ochi de cunoscător aduna toate obiectele și alimentele aruncându-le Într-o ladă anume pregătită motivând aberații numai de el Înțelese. Un altul din acești gansteri de profesie, apucă cu violență traista lui Tony Pavone răsturnând’o
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
produsele alimentare compuse mai mult din cutii de conserve, țigările și puțină lengerie de corp se Împrăștiară În toate direcțiile uneori chiar amestecându-se cu bunurile altor deținuți ce terminaseră percheziția dar nu pridideau cu adunatul... O altă jigodie de pușcăriași la liber, dădu la iveală o frumoasă pijama din mătase naturală, o privi cu invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste o altă grămadă de asemenea lucruri confiscate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
naturală, o privi cu invidie de așa fel ca s’o admire și ceilalți gardieni la liber, după care o aruncă neglijent peste o altă grămadă de asemenea lucruri confiscate și care urmau să fie Împărțite Între adevărații gardieni și pușcăriașii liberi...! Opservând privire ucigătoare a lui Tony Pavone, acesta Îi administră câteva bastoane de cauciuc, urlând. „Ce bă, te crezi la măta acasă...?” Tony Pavone simți o durere În capul pieptului În timp ce ochii i se Împăienjeniră de furie. Procedeul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pregătindu-i-se o triumfală Îmbrățișare. Nu putea neglija nici pledoria virulentă a avocaților convinși de nevinovăția sa, În caz contrar riscau ei Însuși să fie cercetați penal pentru favorizarea infractorului...! Dacă se mai adaugă și asigurarea fermă a unor pușcăriași recidiviști care se Înghesuiau să-l felicite, solicitându-i chiar unele comisioane În momentul cănd va fi afară, Tony Pavone se Întreba cum de mai se află Încă În pușcărie...?” Cele două zile până la aflarea pronunțării de punere În libertate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
fuseseră exterminați de Stalin prin execuții, foamete și deportare în Siberia se dorea a fi înăbușită în sânge, de către cei care se opuneau acesteia. Armata a 14-a rusă, hoarde de cazaci aduși cu avioane de pe Don, mercenari și foști pușcăriași de drept comun au fost implicați în dezlănțuirea în Transnistria a unei terori de o cruzime inimaginabilă, atacând sate, școli, grădinițe de copii, instituții, locuințe, omorând la întâmplare civili lipsiți de apărare. Acordul de încetare a focului semnat între autoritățile
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
120 de pagini publicat în România și în reviste din străinătate; acesta era un teren care îmi convenea de minune și în care erau lupte corp la corp (cu întrebări capcană câți gardieni au fost condamnați pentru comportament neadecvat față de pușcăriași? ș.a.). • Nota generală a discuțiilor a fost ca una între specialiști notorii, chiar dacă era dirijată numai de către una dintre părțile la dialog; nu arareori, mă simțeam într-un fel de interogatoriu încrucișat, pentru că nici unul nu-mi dădea răgaz, nici măcar să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
al unui șir de mese galbene, în timp ce micii lor vizitatori - femei, copii, bătrâni - stăteau de cealaltă parte, pe scaune de bucătărie. Nu existau gherete, nici grilaje de metal. Puteai să te ții de mână dacă voiai. Puteai să te săruți. Pușcăriașii mai vechi alcătuiau un lot flegmatic, șmecheros. Unii din ei păreau foarte jenați. Se așezau timizi pe bancă, gesturile lor având ceva resemnat, aducând cu un fel de explicație. Femeile lor stăteau încordate pe locurile lor, gata parcă să pună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
la fel de trist ca el - gospodine burtoase, în jur de treizeci de ani, împinse pe scenă de nevoia de bani. Și-au adus până și copiii care așteaptă pe afară, căscând plictisiți. Copiii mi-au amintit de alți copii - da, plozii pușcăriașilor, în Brixton, micii vizitatori. Nu am vrut să asist la un asemenea spectacol, așa că m-am așezat cu spatele la lumini. — Adu-ți un pahar, John, mi-a spus tatăl meu, cu privirea lui furișată, de datornic. Tu cine ești? Emma? În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
deziluzia cu care îl pocnise revederea cu Ester. Am zâmbit de câteva ori încurajator, „Înghite hapul, n-ai ce-i face, inginere, viața e mult mai înțeleaptă decât noi“. Și m-am lăsat dus pe calea pe care, odinioară, intrau pușcăriașii. Încă erau masive zidurile. Încă înfiorau trecerile dintr-o poartă în alta, pe sub grele bolți, pe lângă muri doar în parte dărâmați. Încă mai păstrau pereții aceia urme de fum, de mucigaiuri, mirosuri grele de jeg și cărămidă spartă, cu damfuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]