468 matches
-
iar surorile mele și cu mine am plecat În New York. M-am Întors ca să supraveghez vînzarea fermei și am sfîrșit prin a fi angajată la departamentul de relații publice al Companiei. Acum sînt șefa departamentului Prelegeri & Evenimente. Mi-ai văzut puștoaica aseară, iubita mea, lumina ochilor mei... Tu? Însurat? — Am fost. Wakefield nu vrea să intre În amănunte. Nu-i place direcția pe care o ia conversația; nu va duce decît la o mulțime de platitudini și preferă să se culce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
să adune cioburile, iar capetele li se atinseră. — Sigur. Nu-mi pot închipui ceva mai plăcut decât să petrec două zile cu tine. Și două nopți, își zise ea, dar nu îndrăzni s-o spună cu voce tare. — Ei bine, puștoaico, dacă nu-ți făceai griji în legătură cu noul proiect al lui Jack Allen, acum ar fi cazul să-ncepi. E o chestie a naibii de deșteaptă! Stevie trânti pe biroul lui Fran un exemplar demonstrativ al noului ziar. — Uite, zise arătându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-l studiază, noi de ce-l mai citim? protestă Festa. — Cine vrea să citească? Îl ignoră Sasha. Dar cum nimeni nu-i veni În ajutor, spuse: — Vii tu, Valentina? Buonocore era preferata lui din toată această teribilă a treia B. O puștoaică inteligentă, receptivă, chiar profundă. Uneori Sasha avea impresia că ține lecțiile doar pentru ea. Dacă n-ar fi existat Valentina, ar fi fost mai bine pentru el să Închidă catalogul, să iasă și să lase totul baltă. Îl chinuia gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
distrată și absentă. Întotdeauna avusese note foarte bune - aproape Întotdeauna optim. Acum, la multe materii abia dacă primea suficient. La tezele din semestrul trecut, celelalte profesoare o cam strânseseră cu ușa - pentru a o stimula. Spuneau că este vina sportului - puștoaica Își băgase În cap că este campioană la volei, și nu mai studia nimic. Lui Însă, În timpul excursiei la Assisi, fata Îi povestise despre divorțul părinților ei. Spunea că nu reușea să adoarmă, căci Îi părea că trebuie să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
O fată ca atâtea alte mii, cu părul strâns În coadă de cal, cu tricoul În dungi colorate, care-i lăsa descoperite clavicula și brațele prea subțiri, cu blugii atât de joși Încât lăsau să se Întrevadă marginea chiloților. O puștoaică nesigură și confuză - o orfană. — Tatăl meu a fost pentru mine asasinul, Începu Valentina. Clasa izbucni În râs. După două ore de ascultat la căști plângerile clienților, capul Îi zumzăia ca și când ar fi fost plin de gândaci. O usturau ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Datorită lor, el reuși să se țină la curent cu ce făcea ea. La rîndul ei, ea n-avu altceva de făcut decît să citească ziarele. La treizeci de ani bătuți pe muchie de la cererea În căsătorie făcută de o puștoaică, Christian Îngenunche În fața ei ca s-o implore pe femeia În care aceasta se transformase să-i devină soție. Îi căzu la piept de parcă nu l-ar fi văzut chiar În ajun și-l trase după ea În cabina mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care logodnicul ei și cu ea Își umpluseră ultimele două ceasuri. Îi văzu Întorcînd capul, stingheriți că sînt martorii involuntari ai intimității surorii lor mai mici, iar ea se simți prinsă pe picior greșit, ca atunci cînd era doar o puștoaică. - Și să știți că avem de gînd s-o luăm de la capăt, lansă ea provocatoare. Foarte des. Christian și Nicolas izbucniră În același rîs sincer În fața mutrelor jalnice ale celor doi frați care se Îmbujorau ca niște fecioare nevinovate. Marie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
mama ei o credea plecată Împreună cu Christian cu bacul de dimineață, și nicidecum pe punctul de a relua oficial ancheta alături de Fersen. Deși era de multă vreme adultă și În pofida anilor petrecuți departe de casă, Marie se simțea ca o puștoaică prinsă În flagrant delict de neascultare. Jeanne Își vedea de treabă pe lîngă frînghia de Întins rufele. CÎnd se Întoarse către fiica ei, privirea cenușie și glacială pe care i-o aruncă Înainte de a-i spune bună dimineața o făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
la naufragiul din 1968. Bărbia femeii căzu moale, iar picioarele n-o mai ținură, așa că se lăsă să cadă pe scaunul pe care-l refuzase la intrarea polițiștilor În vorbitor. - Fiica mea n-a putut mărturisi așa ceva! E cu neputință! - Puștoaica dumitale de zece ani se Întoarce acasă În plină noapte de furtună, șiroind de apă de mare, a doua zi fiul dumitale Pierric, de doar șase ani, e găsit rătăcind pe faleză, neînstare să vorbească, iar dumneata vrei să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
emaciat, ochii adînciți În orbite părerau mai puțin albaștri, o barbă blondă Îi năpădise obrazul și bărbia, dar totuși zîmbea. Cu zîmbetul acela de lup de mare care o făcuse pe Marie să se topească Încă de cînd era o puștoaică. Acum stătea țeapănă Între părinții ei, simțind o dorință violentă de a fugi de mascarada aceea prea bine orchestrată. Cu toatea astea, nu se clinti. Știa că Lucas era undeva, acolo, nu avea decît să Întoarcă spre el capul. Tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
păstrându-și totodată o pecete hedonistă și anarhistă gen „anii 70”, care-i asigura specificul pe piață. După micul dejun, Bruno se Întoarse la cort, se gândi să se masturbeze (amintirea adolescentelor era Încă vie), până la urmă se abținu. Aceste puștoaice ațâțătoare erau pesemne fructul „șaizecioptistelor” pe care, În rânduri tot mai strânse, le Întâlneai În perimetrul campingului. Așadar, unele dintre aceste putori bătrâne reușiseră totuși să se reproducă. Constatarea Îl cufundă pe Bruno În meditații vagi, dar neplăcute. Deschise brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
În geantă cu un gest care-i provocă un râs scurt. De ani de zile purtase la el prezervative În permanență și nu-i serviseră niciodată la nimic; oricum aveau târfele. Plaja era plină de bizoni În șort și de puștoaice În bikini; era foarte liniștitor. Cumpără o pungă cu cartofi prăjiți și se plimbă printre vilegiaturiste până ce ochi o fată de vreo douăzeci de ani, cu sâni superbi, rotunzi, tari, Înalți, cu areole brune, mari. „Bună...”, Îi zise el. Făcu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Zări prosoapele lor, și-l Întinse la câțiva metri pe-al său; ele nu-i dădeau nicio atenție. Își dezbrăcă rapid tricoul, și-l puse peste coapse, se lăsă pe o parte și Își scoase sexul. Cu o grație desăvârșită, puștoaicele Își lăsară jos sutienele ca să-și bronzeze sânii. Fără să mai apuce să se atingă, Bruno ejaculă violent În tricou. Scăpă un oftat, se lăți pe nisip. Isprăvise. Rituri primitive la aperitiv Aperitivul, moment convivial al zilei la Locul Schimbării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
blestemat. Nu că mi-ar fi lipsit „viața de la Paris”, nu asta mă deranja, Întotdeauna fusesem nefericit la Paris. Pur și simplu, doream toate femeile, În afară de-a mea. La Dijon, ca În toate orașele de provincie, sunt multe puștoaice, e mai rău ca la Paris. În anii aceia, moda devenea din ce În ce mai sexy. Era insuportabil, toate fetele alea cu mutrițele, fustițele și chicotelile lor. Ziua le vedeam la lecții, la prânz le vedeam la Penalty, barul de lângă liceu, vorbeau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
-l Într-o stare de ușoară beție narcisistă. Se mai calmă pe drumul de Întoarcere. Philippe Sollers părea să fie un scriitor cunoscut; totuși, lectura din Femmes o arăta clar, nu reușea să frigă decât târfe bătrâne din mediile culturale; puștoaicele, evident, preferau cântăreți. În aceste condiții, la ce bun să publice poeme imbecile Într-o revistă de rahat? — În momentul apariției, continuă Bruno, am cumpărat totuși cinci numere din L’Infini. Din fericire, nu publicaseră textul despre Ioan-Paul al II
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ca divorțul meu să provoace comentarii, nici măcar aprobatoare sau neutre. În vara lui ’89 am plecat la Club Med, a fost ultima noastră vacanță petrecută Împreună. Îmi amintesc jocurile tembele de la aperitiv și orele petrecute pe plajă zgâindu-mă la puștoaice; Anne vorbea cu celelalte matroane. Când se Întorcea pe burtă, i se vedea celulita; când se Întorcea pe spate, i se vedeau vergeturile. Era În Maroc, arabii erau ciufuți și agresivi, soarele prea fierbinte. Nu merita să risc un cancer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
despre ducesa de Guermantes rămânea splendidă, evident. Dar toate astea deveneau cam deprimante și am sfârșit prin a mă orienta spre Baudelaire. Angoasa, moartea, rușinea, beția, nostalgia, copilăria pierdută... numai subiecte beton, teme solide. Era bizar, totuși. Primăvara, căldura, toate puștoaicele acelea excitante; și eu care citeam: Durere, fii cuminte și nu-ți ieși din fire. Doreai să vină seara - privește-o, a venit; În vânătă-nnoptare orașul s-a-nvelit, Dând unora odihnă și altora mâhnire. În vreme ce mulțimea de muritori mișei, Sub bicele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fi Înțeles ceva, să fi surprins o privire de-a mea, pentru că a Început să-și pipăie prietena În timpul orelor. Îi ridica fusta, Îi punea laba pe coapse, cât mai sus; apoi mă privea surâzând, foarte cool. O doream pe puștoaica aceea dureros de mult. Mi-am petrecut weekendul scriind un pamflet rasist, chinuit de o erecție vecină cu priapismul; luni am telefonat la L’Infini. De data asta, Sollers m-a primit În biroul lui. Era jovial, malițios, ca la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
să-l mai intereseze cu adevărat. A Încercat totuși să mă agațe, arătam bine pe-atunci; n-a insistat, cred că Începea să sufere fizic. De douăzeci de ani, juca comedia bătrânului Înțelept, a inițierii spirituale etc., ca să poată regula puștoaice. Trebuie să recunosc, și-a jucat personajul până la capăt. La cincisprezece zile după sosirea mea, a luat otravă, ceva foarte slab, Își făcea efectul după mai multe ore; apoi i-a primit pe toți cei aflați pe domeniu, consacrându-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
ar fi terminat acum nu știu câte luni. Drumul e liber. Am nevoie doar de-o strategie. În timp ce fac duș și mă îmbrac a doua zi dimineață nu mă gândesc decât la Nathaniel. Sunt conștientă de faptul că e un comportament de puștoaică de paisprezece ani ; că nu mai e mult și-o să încep să scriu peste tot „Samantha îl iubește pe Nathaniel” cu inimioare în loc de punctul pe i. Dar nu-mi pasă. N-a fost mare sfârâială nici când am fost o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nu știu ei e că atunci cînd zîmbesc la computer, e din cauză că Jack mi-a trimis alt e-mail mic și haios. Ceea ce nu știu ei e că tipul pentru care lucrează cu toții e Îndrăgostit de mine. De mine. Emma Corrigan. Puștoaica insignifiantă de la marketing. Da, evident, am avut cîteva conversații in-extenso cu Jack Harper asupra subiectului, o aud pe Artemis zicînd la telefon, În timp ce fac curat În dulapul În care ținem șpalturile. Îhîm. Și el a fost de aceeași părere cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
No, apăi am spart ușa, doară mă vedeți că mi-s destul de voinică și ușile astea de bloc îs niște pefeleuri amărâte, ca vai de ele. L-am scăpat, sărăcuțu, da’ ce săpuneală i-am mai tras maică-sii! O puștoaică, nici bărbat n-avea, plecase la o vecină să prindă telenovela, că ei nu-i mergea televizorul, cică. Doamne Maica Domnului, că proaste v-o mai făcut mumă-ta! Dar să știți că s-o-nvățat minte. Și copilașu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
să plângă de-a binelea, hotărât. Căci în orașul nostru sunt destule femei care scriu, plâng, citesc, scriu din nou și așa mai departe. Numai în același cartier, vreo patru sau cinci au deja romane sau plachete publicate, nemaivorbind de puștoaicele care nu știu cum să se mai dea în stambă vorbind de spermă și sânge menstrual și hăul existenței și buruienile din curtea Institutului de Artă. Și de fapt după o noapte în Cuba, când plopii foșnesc, asta vara desigur, le înțelegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
și straturile alea cu flori. Acum doi ani le-au dezvelit. A dat o petrecere atunci... Două camioane de cârnați și bere a-mpărțit. Și muzică, cu luminație! N-o asculta. O urmărea doar, gândindu-se cum o fi arătat atunci, puștoaică, în docar lângă taică-su. O și vedea, slăbuță, firavă, cu ochii ei mari, ochi bouleni cum îi plăcea s-o necăjească, strângându-l speriată de picior pe tatăl ei ridicat, cu biciul în mână. Zâmbi înduioșat. - Am văzut și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
săptămânii. Se învoi pentru depunerea actelor la tribunal iar acesta i-a dat toată ziua liberă. După ce au depus actele, Alexandru o invită la un film. S-a bucurat foarte mult pentru că nu mai fusese la film de când era puștoaică. Au vizionat “Love story” iar când au ieșit de la cinematograf erau triști, mai ales Frusina pentru că acțiunea din film i-a adus aminte de dragostea ei cu George. Nici Alexandru nu era mai vesel pentru că și lui îi murise
Răscrucea destinului by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91692_a_92369]