2,234 matches
-
Acasa > Stihuri > Momente > GHIOCELUL IMPERFECT Autor: Aurel Avram Stănescu Publicat în: Ediția nr. 790 din 28 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Un clopoțel...scund, plăpând și zgribulit Sfidând norii și-a lui soartă Vrea s-ofere caraghios din puținul ce îl are o aromă caldă, un miros amețitor de verdeață și candoare albă, ca și gândul păcătos remarcându-ți piciorușele înalte ce pășesc victorios prin zăpada afânată peste noapte. Astea-s vorbe azvârlite-n astre Șoapte stârnite din lună
GHIOCELUL IMPERFECT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 790 din 28 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351992_a_353321]
-
Autorului De ce să despic firul? zic. Oare nu-i el, și-așa, un biet nimic din multul de prisos? Și-apoi, în patru să-l despic e și mai mic folos... Deci... mă dezic! * Ba nu! Că firul poate fi puținul ce dă pe-afară din prinos - cum spumă e... preaplinul din vasul burduhos. * Nu! Eu constat că firul, comparând, ar fi... un os cu ceva carne, doar un pic, dar musai... bun de ros. Și-acuma, oare ce să fac
GÂLCEAVA OMULUI CU EL ÎNSUŞI de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352471_a_353800]
-
Acesta este marele mister al iubirii creștine, în Iisus Hristos. “Adevăratele temeiuri ale concepției creștine sunt: absurdul și paradoxul”, ne destăinue Părintele nostru Nicolae Steinhardt. Nu trebuie să ai bogății ca să fii generos. Tocmai, Dumnezeu ne îndeamnă să dăruim din puținul nostru, din ceea ce avem și din ceea ce nu avem. De pildă, vrei să înaintezi pe calea cunoașterii, dăruiește o carte, vrei să primești lumină, dăruiește o candelă unui creștin, vrei să ai libertate, cumpără un porumbel din piață și dă
EŞTI CREŞTIN, EŞTI FERICIT! de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1240 din 24 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350539_a_351868]
-
care au cunoscut, atât urcușuri, cât și coborâșuri, ale vieții, deveniseră un chin. Cred că ne îndrăgostisem amândoi de imaginea de pe ecranul monitorului, mereu alta, zi de zi. Eram preocupați amândoi, chiar dacă nu mai eram la vârsta adolescenței, nici cel puțin a tinereții, să avem grijă de ținuta noastră, mereu să fim proaspeți, mereu alții, cel puțin în înfățișarea de pe monitoare. Aceste mici amănunte, care ne făceau plăcere la amândoi, ne aduseseră cu cel puțin zece ani mai aproape de tinerețe și
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350561_a_351890]
-
i-au putut ameți cu promisiuni și funții. Pentru că lucrurile s-au făcut astfel, înțelegem că indivizii care s-au înrolat în noul sistem politic, imediat după Decembrie 1989, deși ne vorbeau românește, nu erau români, ci trădători și cel puțin asemănători celor care au înființat comunismul în anii 1921 și care au preluat conducerea în anii 1947, tot așa, adică cu înșelătorie, dezinformare în mase și forța armelor. S-au grăbit să-i înlăture repede și pe cei câțiva români
POETUL ADRIAN PĂUNESCU de ALEXANDRU ŞI MARICUŢA MANCIUC TOMA în ediţia nr. 676 din 06 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351283_a_352612]
-
te vede cu plasele grele de cumpărături și te ajută! Moș Crăciun e trecătorul de pe stradă, care atunci când te oprești să-ți tragi sufletul, te întreabă daca ai nevoie să te ajute cu ceva! Moș Crăciun e cel care din puținul lui adunat cu trudă, oferă și altora ceva! Moș Crăciun e cel care nu lasă pe nimeni să înghețe în frig! Moș Crăciun este cel care ți-a răspuns la mesajul tău sincer. Încercați să fiți și voi cât de
CINE E MOŞ CRĂCIUN? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 723 din 23 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351585_a_352914]
-
cu rușine - // Pe Eminescu, singur, lângă mare, / Lasați-l doar nemuritor, să plece - / Și încălziți-l numai, fiecare, / Pe cel mai singur degerat, din zece- // Lui Eminescu, lângă codrul, linul, / Lăsați-i somnul liber, și aproape - / Și dăruiți în orice zi, puținul, / La omul din cuvântul searbăd: “frate” - // Lui Eminescu, cum pribeag nu este, / Doar legănat de codri, și luceferi - / Cu viața voastră, scrieți-i, poveste, / Să-i fie frații mici, cu toții, teferi - // Va geme lumea-n patimile, toate, / Și în cuvinte
POEZIA CA EXERCIŢIU DE SUPRAVIEŢUIRE. CRONICĂ LA CARTEA LUI JIANU LIVIU-FLORIAN ALTER IUDA , SEMĂNĂTORUL, 2011 de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 330 din 26 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351525_a_352854]
-
posibilitatea să le primească, nu se ostenește să le primească?", se întreabă Nicolae Cabasila. Și totuși, în pofida acestor atât de limpezi mărturii, această idee ciudată și eronată, a rămas și rămâne în continuare o parte, dacă nu a învățăturii, cel puțin a evlaviei liturgice în Biserica noastră. Adevărata biruință a acestei atitudini asupra Sfintei Împărtășanii a venit atunci când, după sfârșitul perioadei patristice și după căderea spațiului bizantin, teologia ortodoxă a intrat în lunga perioadă a "captivității scolastice și apusene" (George Florovsky
SFÂNTA EUHARISTIE – TAINA NEMURIRII. ROLUL EI ÎN CREŞTEREA DUHOVNICEASCĂ A CREDINCIOŞILOR... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1105 din 09 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/346511_a_347840]
-
ologilor, dar nu dau poeților și filozofilor?“ „Probabil, se gândesc că ar putea deveni și ei cerșetori, orbi, dar niciodată poeți sau filozofi.“ M-a amuzat! Am să vorbesc despre cerșetori, despre acei oameni care se umilesc pentru a obține puținul care li se poate da, oameni cărora noi le oferim, așa zisa milostenie. Începând cu Noul Testament, cerșetorul a devenit personajul unei sărăcii care nu poate fi condamnată; pe vremea creștinismului medieval el a fost privit ca un potențial Hristos revenit
MAI SUNT CERŞETORI ÎN LUMEA ASTA! de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 404 din 08 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346708_a_348037]
-
te vede cu plasele grele de cumpărături și te ajută! Moș Crăciun e trecătorul de pe stradă, care atunci când te oprești să-ți tragi sufletul, te întreabă daca ai nevoie să te ajute cu ceva! Moș Crăciun e cel care din puținul lui adunat cu trudă, oferă și altora ceva! Moș Crăciun e cel care nu lasă pe nimeni să înghețe în frig! Moș Crăciun este cel care ți-a răspuns la mesajul tău sincer. Încercați să fiți și voi cât de
CINE E MOŞ CRĂCIUN? de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351031_a_352360]
-
datoria buzunarelor sfârtecate cu refuzul de a crede pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din celălalt până la inconștiență deși singura realitate palpabilă sunt femeile din puținul oglinzii unde îmi ascund orele mele de singurătate acum nu am timp de citit la dracu dar nu am timp nici de marșul prin câmpul cu noduri înflorite până în buzele ferestrelor unde îți locuiești trupul sărbătorile astea nenorocite îmi obosesc
CÂMPUL CU NODURI de DANIEL DĂIAN în ediţia nr. 362 din 28 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351150_a_352479]
-
sunt la rând. Lemne se-aud în ager foc troznind E vreme de cântat și voie bună, Colindele la număr se adună Și-n glasul lor copiii adormim. De dimineață toți în jur da brad Cătându-ne cu foame fiecare darul, Puținul, ce l-a strâns trudind plugarul, La bucuria noastră lacrimile-i cad. Și ziua se va cerne-n sărbătoare La slujba în biserică-i tot satul Și-apoi amiază, cănd truda e mâncatul Cu-atâtea bunătătț făcute cu sudoare. Fugim
ANTOLOGIA REVISTEI DOR DE DOR, VALERIA TAMAS de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352133_a_353462]
-
sine a creștinului este că omul religios ce privat de smerenie (și deci de o cunoaștere de sine autentică), tinde stabil la aspirația virtuții exterioare, întrucât virtutea este de obicei vizibilă, sau la o certificare exterioară a desăvârșirii sau cel puțin a înaintării spre desăvârșire. Însă întrebarea pe care cineva simte nevoia să o pună în acest punct este următoarea: de ce omul religios urmărește scoaterea exterioară a virtuții lui? Cunoștințe contemporane despre modul în care funcționează psihicul uman îtr-un astfel de
PARTEA A IV A... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356194_a_357523]
-
fie bine și cald din nou. Pentru că așa este inima mea.Schimbatoare.Cand incandescenta ,când de gheață. Așa că mai bine obisnuieste-te cu statutul de prizonier în inima mea:) Deși ,trebuie să recunosc ,inima mea ar trebui să fie cteodata puțin mai selectivă:) Să controleze actele înainte ,să cerceteze cine știe ce cazier de ticălos,mincinos,frângător de inimi,să se gândească de două ori înainte de a acorda statutul de rezident permanent. Ieri am fost la biserica.Nu mă duc prea des deși
PRIZONIER de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 263 din 20 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356435_a_357764]
-
că primăvara se lăsa rugată, așteptată. Frig! Același îngheț si în sufletul și buzunarele oamenilor. Puțini își mai permiteau să cumpere flori. Vântul sărăciei zburda prin buzunarele românașilor. Asta nu e criză, e mama crizei! Sunt în șomaj tehnic. Din puținul avut, am dat bani copiilor să ducă flori profesoarelor. Frumos mai era în vremurile bune! În departamentul nostru, lucram trei băieți, femei vreo treisprezece. Le ofeream mărțișoare și flori, iar ele câte o cafea, fursecuri și sucuri. La cafea, fumam
PRIMĂVARA, TINEREŢEA VIEŢII de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 434 din 09 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354785_a_356114]
-
datoria buzunarelor sfârtecate cu refuzul de a crede pur și simplu câmpiile unde îmi alerg eu nebunia au crescut păduri de picioare zvelte în ultima vreme deja înnodate unul din celălalt până la inconștiență deși singura realitate palpabilă sunt femeile din puținul oglinzii unde îmi ascund orele mele de singurătate ... Citește mai mult sunt vinovat pentru nașterea dintr-un singur saltdacă ar fi contat vreodată de unde îmi trag linișteatoată lumea mi-ar fi stat în vârful frunții urlând cu pieile goalechemarea sinelui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
un cârd de cuvinte înglodate-n datoria buzunarelor sfârtecatecu refuzul de a crede pur și simplucâmpiile unde îmi alerg eu nebuniaau crescut păduri de picioare zvelte în ultima vremedeja înnodate unul din celălalt până la inconștiențădeșisingura realitate palpabilă sunt femeile din puținul oglinziiunde îmi ascund orele mele de singurătate... XIV. PĂDUREA MEA DE LUNĂ PLINĂ, de Daniel Dăian , publicat în Ediția nr. 362 din 28 decembrie 2011. coborând azi dimineață dintre sânii tăi doldora de prea dorință în mijlocul celui mai mare ger
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/356833_a_358162]
-
Ediția nr. 312 din 08 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Memento mori... Și lacrimi pe sub ochi pornesc Iar gândurile-s și mai grele Și cred și văd... îmbătrânesc, Memento mori ! Mă opresc... Nihil novi sub sole. Doar amintirea mai păstrează Puținul din puțin, prin ani, Și doar credința te așează Deasupra. Dar astazi... Egoism, răutate, bunuri, bani. Iubirea dăinuie în spirit, Printr-un frumos ca adevăr. Ea se revarsă ca un merit Peste un gând de muritor. Nihil sine Deo, Dictum
MEMENTO MORI de PETRU JIPA în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357026_a_358355]
-
învinuitului, adusă cu mare întârziere și i‑a cerut să‑i facă o scurtă prezentare a ca-zu-lui. Nu a avut răbdare s‑o asculte până la sfârșit, dar nici nu și‑a făcut timp să studieze dosarul. S‑a mulțumit cu puținul oferit de procuror și l‑a luat de bun. Drept urmare, s‑a pronunțat cu vocea ei rece, fără inflexiuni: „În baza art... din Codul de Procedură Penală... raportat la... se admite cererea de arestare preventivă a numitului... învinuit de comiterea
CHEMAREA DESTINULUI (18) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 296 din 23 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356976_a_358305]
-
vrut să dau cu mâinile mele alcool nimănui. Mă simțeam vinovată de acel alcool pe care îl dădeam altora și m-am hotărât FERM să nu mai particip la distrugerea altor vieți. Mi-am căutat alt serviciu. Dumnezeu a binecuvântat puținul pe care l-am câștigat și am putut după aceea să progresez în mod cinstit. Dumnezeu a binecuvântat într-un mod deosebit viața noastră și casa noastră. El a făcut mari minuni după aceea și mi-a binecuvântat familia. Aș
VIETI TRANSFORMATE de IOAN CIOBOTA în ediţia nr. 322 din 18 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356592_a_357921]
-
conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia să fie tot atât de puternică ca și bogăția”, iar Socrate: „Nu a trăi este de mare preț, ci a trăi cinstit”. „Atenieni, striga acesta, nu este atât de greu să
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
conștiință, omenie? Păduri cu prea multe uscături! Iar arbori verzi, cu trunchiuri falnice sunt umbrite de uscăturile din jurul lor ... Filozofi ai timpurilor de demult (presocraticii) s-au ocupat de aceste probleme ale omenirii. Parmenide spunea: „Dacă nu dorești multe, și puținul îți va părea mult, căci o dorință modestă face ca sărăcia să fie tot atât de puternică ca și bogăția”, iar Socrate: „Nu a trăi este de mare preț, ci a trăi cinstit”. „Atenieni, striga acesta, nu este atât de greu să
LĂCOMIA FĂRĂ DE SFIALĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 299 din 26 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356623_a_357952]
-
În acele vremuri, Venezuela deținea un rol-cheie în opoziția antiamericană, pentru că tocmai ieșise învingător în alegeri un președinte dispus să împartă avuția națională cu poporul. Cam prea dispus, ziceau unii, care ajunseseră să se teamă că-și vor pierde și puținul pe care îl agonisiseră. Mă uit acum la mișcările tinerilor din lumea arabă și din fostele republici sovietice și mi se strânge inima când îi văd trecând prin aceleași experiențe dure, prin care am trecut și noi: sunt asupriți, nemulțumiți
AMADEO de GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355099_a_356428]
-
sunt bun de nimic... Începusem să am încredere în ea și să țin, parcă, mai mult decât la proasta aia de Dana. Da, o proastă a fost. Dacă avea încredere în mine eram și acum împreună și eram fericiți cu puținul nostru doar... Acu ce să fac? Ce e mai bine de făcut? Încotro să mă îndrept? Amalia nu se va mai întoarce. Poate doar să‑și ia lucrușoarele... Să‑mi văd de serviciu, bun sau rău, așa cum e el, să
CHEMAREA DESTINULUI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 279 din 06 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355599_a_356928]
-
omul, așadar, pios sau filosof ateu? De regulă-i încrucișarea dintre un demon și un zeu, el, singura ființă care, deși de moarte-ncătușată, distinge între rău și bine ca justul din păcat să-l scoată... Credeam că-n crezuri cel puțin - religii și mitologii - el liniștea și-o va găsi după atâtea nerozii în transă parcă săvârșite. Dar răstignirea lui Hristos l-a-nfățișat ca pe-un colos al faptelor nelegiuite. (Cum, Doamne, altfel să-ți explici decât prin doaga ce-i lipsește
LUCIFER (PANORAMA DEZILUZIILOR) de GEORGE PETROVAI în ediţia nr. 902 din 20 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346104_a_347433]