478 matches
-
și coteț unui godac negru. în jurul ogrăzii au împletit din nuiele tari gard cu cunună și-au sădit roată împrejur răchiți. Către iarnă holteiul nu întârzie să se însoare cu o vădană care îi aduse drept zestre doi băieți și puțintel pământ. Locul s-a dovedit cu vad. Ploile încă nu înnegriseră acoperișul casei când, pe gârlă, așeză moară un gospodar, care mai apoi veni cu toate acareturile, durând și pod peste apă, crâșmă și piuă de bătut sumani. Cum lumea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
stăruința cu care femeia rămânea în odaie, Zalomir se încăpățâna să tacă. Așa jumătate de om cum era, cu capul mare și ochelarii bulbucați care- i făceau pupila ciudată, de sticlă, ura femeile. Se temea de limbuția lor și, râzând puțintel netot, când vorbea despre ele, dădea drumul la glas pe nas. într-un târziu o privi prin ochelari. Surprinsă, nevasta își lăsă luminile verzi în jos. Avea chipul rotund și îndrăzneț. în tindă se auziră pași. Grăbită, gazda luă cana
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
ulcica cu vinars. Nu c- ar fi pus ceva în gură (cuviosul păstra cu cinste pravila), dar îndemnul la vorbă îi creștea deopotrivă cu veselia celorlalți. în copilărie părintele fusese cioban. Orânduindu-i turmă, câini și asin, baciul la învățat puțintică slovă. De la știința asta i s-a tras călugăria. Prea cinstitul și-aducea bine aminte de nopțile cu tăria încremenită când, dinspre munții profilați în aer, se răsfira un abur străveziu. Baciul mocnea lângă jar în timp ce băiețandrii dormeau între câini
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
am mai visat nimica. - Eu câte două nopți nu dorm ! zise deodată o femeie care tăcuse într-un colț. Clipi cu sfială din ochii galbeni și-ntoarse spre adunare capul mic. Torc la buci, iar a treia noapte mă las puțintel pe laviță ș-ațipesc. Așa-ntr-o noapte, zise femeia cu gura ei largă și uscată, m-am întins oleacă. Și cum m-am întins, s-a făcut că strigă factorița la geam să ies până în drum. Dar factorița, Dumnezeu
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
lovitură ușoară, ușoară! Acolo! Lângă tâmplă. Așa. Ia jos un strat, așa, nu mai gros ca o coajă de ou. Ajunge. Bun! Acum ia dalta cea mai mică. Așa. Aceea. Cioplește sub gene, așa! Încă puțin. Încet! Cu grijă. Încă puțintel. Lasă acum, fă în partea cealaltă. Așa, bine! Trebuie să fie preciși, simetrici. Și acum, fă-i gurița. Bagă de seamă! Observă modelul când stă serios. Vezi? Are forma unui arc. Așa! Cu multă grijă, dă-i grație și expresie
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2190_a_3515]
-
tumultuoase, să fie aflați și pedepsiți cei care au făcut toate câte le-au făcut. Liniște mare s-a lăsat pe când el cu voce tare tocmai a izbucnit în recitarea versurilor, toți îl ascultă, primar, prefect, parlamentari care cordial și (puțintel) electoral se întrețin cu lumea, toți se opresc din vorbele lor, din discuții, din observații, din replici cam mondene și politicoase, toți ascultă izbiți de vocea lui stridentă, de acutele lui prea peste poate, ascultăm ușor vinovați și pe urmă
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
un bar, mă apucă deodată grija că rămân de căruță și că, nespunând eu nimic referitor la problemele fundamentale ale țării, uitat fi-voi "Orânduiaște", zice beiul de Moldova, "casa ta că vei să mori". "Asta cam așa-i", zic, puțintel intimidat, în timp ce, pe micul ecran, din nou se aud scrîșnetele năpraznice ale pneurilor de la mașini. Starea politică a națiunii Căldura cea mare, la vreme de amiază, singur în curte, pisoiul pe nume Mazarin stă tolănit în iarbă, cățelușa Daisy, la
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
cățărați voi când gura vi-i uscată ca iasca? Ia poftiți la apă frumoșilor!” Când a terminat treaba, și-a îndreptat privirea spre mine. Te pomenești că ai făcut ochi. Cum ai dormit? Am dormit dus, părinte. Acum să ai puțintică răbdare, să mă ghilosesc și să mă schimb, apoi sunt al tău... În scurtă vreme, a venit lângă mine: Hai să ne așezăm colea pe iarbă verde și să ne continuăm vorba pornită dimineață. Ne-am așezat. Prima mea grijă
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
om fericit, golful Îl transforma văzînd cu ochii, Îl Întinerea. Juan Lucas și prietenii lui Îl porecliseră zidul, fiindcă Își umfla mereu pieptul cînd Își punea costumul de baie și ieșea imaculat și rotofei din cabină pentru a se muia puțintel În bazin. RÎdeau de el cînd Înota pentru a-și menține tinerețea și Susan Îl compătimea În englezește, Îl ruga să n-o mai facă să rîdă și-i spunea lui Julius să nu cumva să repeți those horrible things
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
creștet cu dragoste, bieții de ei se pregăteau sufletește să se ia de mînă și să urce la cer Împreună. Apariția lui Morales cu un ibric uriaș din care Începu să le toarne cacao fierbinte Îi făcu să se Întoarcă puțintel pe pămînt. Se auzi apoi și zarva lumii, pe măsură ce intrau părinții În sala de mese. Dar momentul culminant a fost cînd Juan Lucas și-a aprins o țigară; Julius s-a gîndit de Îndată la infern. Nimeni nu mai fuma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
bine cînd fuseseră la Londra. Baby sosi tocmai la ora ceaiului și Susan Îl sună pe Celso să aducă tava și măsuța pentru bolnavi. Majordomul-casier apăru numaidecît cu tot ce trebuia pentru ca serviciul să fie impecabil. Bietul de el era puțintel intimidat Întotdeauna cînd intra În dormitorul doamnei, pășea În vîrful picioarelor și părea neîndemînatic. Dar Baby Richardson consideră că era un competent butler și Întrebă dacă era un indigen pur. Apoi aprecie Îndată că pîinea era foarte bine prăjită și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
corridelor, de spectator competent și rafinat care va stîrni senzație printre femeile de la tribuna oficială, plasată la umbră. Susan nu se atinge de nici un fir din părul lui, pe care Însă vîntul și soarele vor avea grijă să-l răvășească puțintel, fără să-i strice farmecul, fiindcă și cu părul ciufulit Îi vine bine și știe să fie elegant Întotdeauna, e foarte șic, are un aer viril și de aceea Susan Îl preferă toreadorilor, care, la urma urmei, toți au pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mine, domnule, Îi spuse: o să ne ajutați la colecta de dimineață“. Juan Lucas ar fi vrut să-i spună, ușurel părinte, cum a-i Încerca să potolești un bețiv, dar Susan, Bobby și Julius, surprinși și totodată Încîntați și puțintel batjocoritori, se trăgeau Înapoi lipindu-se de speteaza băncii și-i făceau loc să poată ieși. Și preoțelul Își rotunjea buzele Într-un cerc asemeni tonsurii și-i zîmbea recunoscător, făcîndu-i semn să-l urmeze pînă la măsuța pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să-și lase copilul Înfășat pe bancă, pentru a-și deschide o legătură murdară pe care o scosese din buzunar, o batistă, ce naiba face? uite de unde e În stare să scoată banii... „Mulțumesc, mulțumesc“, spuse de cîteva ori Juan Lucas, puțintel cam grăbit fiindcă sugarul Începuse să scîncească și cerea să fie luat În brațe, iar maică-sa nu mai reușea odată să-și lege la loc batista aia scîrboasă. Acum trebuia să se Întoarcă spre prima bancă pe partea cealaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cu mîna ridicată pe cunoscuții aflați În alte sectoare și cere de băut. Toți beau În primele rînduri. Beau fie bere, fie vin din burdufuri și le Întind să guste unul de la altul, se invită reciproc, Încep să se Îmbete puțintel, numai bine ca să poată striga cum se cuvine la luptele eu tauri cînd cred că a sosit momentul potrivit. Se bea și În rîndurile din spate, unde o lume pestriță, de toate vîrstele și toate păturile sociale, se uită cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
strigau. Julius se uită pe unde urcase și acum trebuia să coboare și se simți din nou cuprins de panică. I se părea mult mai primejdios să coboare; abisul Îl atrăgea ca un magnet și cînd voia să se miște puțintel constata că se deplasase prea mult și ajunsese la un pas de margine. „Julio e un campion!“, strigă Albinețu, apucînd amîndouă gălețile și azvîrlindu-le În sus În semn de triumf. „Trebuie purtat pe umeri!“, adăugă și, fără să-l mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
nici măcar să se apropie. Doar Julius rămăsese Încremenit locului și putea să vadă că străinul nici nu se lovise cu capul de dalele din fundul bazinului, nici nu-și spărsese capul și nici nu pățise nimic. La Început se speriase puțintel văzînd că se oprește În partea cu apa cea mai adîncă și rămîne acolo parcă meditînd, pînă cînd păru că a luat o hotărîre și Începu să Înoate pe la fund spre partea cu apă mai mică, unde Carmincha părea că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și cunoștea regulile fotbalului. Măicuța urmărea toate antrenamentele. După-amiezele, de Îndată ce Morales ducea la gură fluierul său de arbitru-antrenor-director tehnic, măicuța apărea zîmbitoare, binecuvînta jocul cu bunătatea ei, Îl silea pe Morales să-și pună frîu la gură și-și sufleca puțintel mînecile rasei, fiindcă era o călugăriță sportivă și-i plăcea grozav de mult fotbalul. Trei săptămîni mai tîrzîu, Sánchez Concha l-a bătut din nou pe Del Castillo și a adăugat la lista celor cotonogiți de el pe Zapatero, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
funduri de sticlă și Julius trecu Încercînd să facă cît mai puțin zgomot, dar bătrînelul Își ridică fața și se uită pe deasupra ochelarilor. Întotdeauna Îl privea și-i zîmbea, dar de data asta dădu să se ridice, asta-l sperie puțintel, Nilda spunea că nu trebuie să ai Încredere În nimeni și el grăbi pasul văzînd că bătrînelul Înțelept Îi făcea semn cu mîna, de parcă i-ar fi spus la revedere, cu brațul ridicat, dar fără vlagă și abia putînd să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
a stat pînă acum În Argentina, tatăl lui a fost ambasador acolo și acum s-a Întors În Peru și ni l-a trimis pe băiatul lui, trebuie să vă Împrieteniți cu el, trebuie să-l ajutați, fiindcă a venit puțintel cam tîrziu, dar, desigur, cum e foarte inteligent, o să recupereze repede timpul pierdut, trebuie să-i Împrumutați caietele, ca să se pună la punct și tu, Fernandito, o să fii prieten bun cu toți, nu-i așa? Fernandito nu scoase o vorbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
cialetul 1 dumneavoastră, doamnă, permiteți-mi să vă felicit. De Îndată ce voi avea plăcerea să-l cunosc pe domnul voi face la fel. E foarte frumos cialetul dumneavoastră, doamnă. Care-i numele dumneavoastră, vă rog? — Susan, răspunse ea, fermecătoare dar și puțintel Îngrozită, era gata să adauge: la dispoziția dumneavoastră, dar Îl și văzu pe Juan Lucas rîzÎnd cu hohote când o să-i povestească totul și preferă să se Întoarcă spre Celso, care urmărea scena perplex. Adu-mi o cafea, Celso, te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
se Întîlnească tot timpul cu ziduri, dar niciodată nu se făcea țăndări; micuțul animal justițiar Învățase bine lecția asta și nu greșea niciodată, dar ce să fac eu Închis aici În baie și năpădit de tristețe... Lui Julius Îi fu puțintel rușine, se sperie de acest fel de singurătate Într-o baie imensă și foarte elegantă; ieși de acolo, fugind de acele borcănașe de porțelan cu etichete scrise În latinește care stăteau pe marginea căzii-piscină pentru Susan. Noaptea nu-i venea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
și nici nu ținea În mînă o crenguță. „Somn lung, profund și odihnitor“, se gîndi, coborînd din Mercury. Îi veni din nou să caște. Din fericire soneria bătută În peretele galben și rece, mîncat de igrasie, reuși să-l sperie puțintel. Se uită cu luare-aminte, apasă pe buton și se convinse că vizita Începuse și că soneria lui Cano mergea. Nu trebuia să adoarmă sprijinit de catul ușii fiindcă ar fi putut veni bunicuța să deschidă și ar crede că sînt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
să facă stînga-mprejur și să se apropie de ușa Academiei de muzică, foarte ciudat: Frau Proserpina stinsese becurile care luminau cele două piane. Julius Își consultă sufletul. Pedeapsa Încă-l durea. Nu i-a fost prea greu să tușească subțire, puțintel răgușit, destul de tare Însă pentru ca nepoatei lui Beethoven să-i cadă șalurile de pe umeri cînd se repezi să aprindă lumina. Dar el o zbughise de mult. Se ciocni de rîsul ascuțit al Înțeleptului. „Imposibil, se gîndi văzînd că bătrînelul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
taburet. După ce-și redobîndi strălucirea, simțindu-se din nou impunător, Al Capone Îi făcu un compliment grozav În stil vechi bietei Susan, țintuind-o cu privirea În clipa În care ea voia să-i arate afecțiune, Susan se intimidă puțintel, fiindcă Al Capone vorbise și o privise cu subînțeles: era un compliment, desigur, dar mai era și un trecut de succese la femei, de priviri irezistibile, iubiri fără drame și o capacitate rară de a da gata orice femeie, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]