470 matches
-
duce pe drum, îl pusesă într-o sanie cu doi cai, unul albu și unul negru, și cu hamuri de teiu, ca vai de dânsul. Ocări, și sudălmi, de audze cu urechile. Ș-agiungându la Suceavă, la un sat... au poftit puțintel lapte să mănânci. Iar femeia gazda i-au răspuns că <n-avem lapte să-ți dăm, c-au mâncat Duca-Vodă vacile din țară de-l va mânca viermii iadului cei neadormiți>. Că nu știe femeia acia că este singur Duca-Vodă
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
ani de Geografie și cred că era șeful, pe hârtie, pentru că stația o conducea de fapt celălalt, nea Brașov îl strigam, că așa îi spuneau și ceilalți. Nu știi încă de ce-ți povestesc toate chestiile astea, dar dacă ai puțintică răbdare o să vezi unde bat, pentru că în seara asta mi-am adus aminte de lucruri și întîmplări pe care le credeam șterse din memoria mea. Când mă chinuiam să traversez nămeții ăia, ți-am povestit de Valeria, de care a
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
de acvariu, așa că dacă poți să stai departe de el o vreme... — ... puțoiu o să uite complet de tine! rânjește Ray. Ray Lennox e un tânăr mișto. Înalt cam de unu optzeci, păr castaniu cu cărare Într-o parte, o mustață puțintel prea lungă și neîngrijită, care Îl face să pară un picuț cam prost, un nas mare, coroiat și ochi alunecoși. Un polițai get-beget șabia a Început să joaciun rol mai activ la masoni. Asta era de fapt o treabă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
pare să-și facă griji din cauza prespapierului și poate e puțin nesigură pe ce s-a furat de fapt În timpul spargerii. — Da... Adică... se bâlbâie ea. Pare să creadă că a dispărut În timpul investigației noastre, spun eu cu un ton puțintel mâhnit. Ray rămâne impasibil. — N-am spus... scâncește vaca bătrână. Cred că cel mai bine ar fi să ne Întoarcem buzunarele pe dos, D.S. Robertson, râde Ray cam nerăbdător. — Nu! N-am vrut... N-am crezut nici o secundă că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
notează asta, Clell spune: — Poasă nu fie conflict. Poasă fie armonie. Gillman Îl ignoră. Gus Bain zice: — Te gândești la fixativul de păr. Mă bag și eu și zic: — Fata aia nu s-a dat cu fixativ Armonie. Toată lumea râde puțintel de asta, ei bine, băieții cares destul de mari ca să-și aducă aminte de reclamă. Chiar și Dougie Gillman zâmbește. Pipița gălbejită ridică vocea și spune: — Cred... Andy cumva? Clelland Încuviințează din cap. — Cred că Andy are dreptate. Noi, polițiștii, avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
la desăvârșire teoria perisabilității acestei opere, aduce printre primii explicații valabile privind perenitatea tipurilor caragialiene: "Prin generalizarea procedeului simplificării psihologice, nu există așadar, oameni cu pasiuni contradictorii, cu o viață complexă, ci păpuși reduse la o singură formulă energică: "Aveți puțintică răbdare", "Eu cu cine votez?", "Curat așa, coane Fănică.", "Rezon!", "Eu, familia mea de la patruzopt". Atât. Poți învârti manivela, dar e fără rezultat. Formulele sunt totuși puternice și, prin simplitate energică, prin repetiție sistematică, se întipăresc ca medalii imperiale; de
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
fi oameni adevărați, eroii săi ar fi mai insesizabili; nereprezentând decât o singură atitudine, o reprezintă cu o energie ce o delimitează cu preciziune și o izolează de restul lumii. Iată de ce întâlnim pretutindeni eroii lui Caragiale, pe Trahanache cerând puțintică răbdare sau pe Ipingescu mârâind mereu "Rezon""19. Departe de a fi considerate carențe, mecanismul de marionetă, schematismul psihologic și chiar nongândirea, repetițiile gestuale, situaționale și de limbaj, uniformizarea sau gruparea în cupluri siameze, degradarea fizică și/sau morală, precum și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
privește zâmbind. Cu siguranță, nicăieri n-am putea găsi un loc unde jocul cu moartea să fie amestecat cu atâta soare și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
găsi un loc unde jocul cu moartea să fie amestecat cu atâta soare și unde chiar fluturii de piatră fac, parcă, zgomot din pricina acusticii speciale. Nu suntem pentru totdeauna pe pămînt: doar puțintel aici", zice un cântec vechi, dar acest "puțintel aici" este singura bogăție de care dispunem. Întreaga amiază e acum o vâlvătaie. Soarele arde atât de intens încît întunecă, parcă, ruinele. Mă pomenesc asemuind viața cu un joc de pelotă și-mi las fantezia să se "joace" între cele
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
Ciudad de Mexico. Erau galbene ți mai mici decât cele pe care le țin în mâini femeile pictate de Gauguin. Și dacă ai ascultat/ Un cîntec/ Ca o voce de femeie, / Caminante, / Caminante... " Nu suntem pentru totdeauna pe pământ; doar puțintel aici", suna cântecul. Și eu am ascultat cîntecul/Sărmanul de mine, / Caminante, / Caminante... Cine a spus oare că înțelepciunea vine cu anii? Și eu pe drumurile mele/ Norul alb l-am văzut... Recapitulez în gând... indieni pregătindu-și obișnuitele tortillas
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
ne gândim că autorul jurnalului are În jur de douăzeci de ani și că, În general, la vârsta respectivă, orice tânăr urmărește a lăsa despre el o imagine avantajoasă. Abia la maturitate (și nici atunci, uneori!) descoperim În introspecție voluptatea puțintel masochistă a adevărului. Sinceritățile la care se dedă autorul jurnalului sunt neverosimile, „adulte“ și mai ales demonstrative artistic. N-aș vrea să se deducă de aici că neg posibilitatea ca, În anumite cazuri, un adolescent să fie perfect sincer cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
Mama. Înțeleg perfect. — Fiindcă nu creezi un precedent prea grozav traversând toată țara să te întâlnești cu un bărbat, spuse doamna de Souza. Mama! Era timpul. El m-a vizita de patru ori la New York deja. Ei, poate că exagera puțintel, dar maică-sa nu trebuia să știe. — Și sper că vei sta la hotel. — Firește. Deși ar fi mult mai ieftin să stau la el... Doar auzind aceasta idee și maică-sa se alarmă. — Adriana! Știi bine ce ai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
un pepene mi-a venit În minte, dar am ignorat-o cu desăvârșire și m-am străduit să Îi dau Înainte, În pofida umilinței: Zău că mi-ar plăcea să vin - da, tâmpito, ai mai spus asta o dată, Încearcă să progresezi puțintel -, dar nu pot. Eu, ăă, am deja planuri pentru sâmbătă. Un răspuns destul de bun, ținând cont de Împrejurări, am gândit eu. Țipam ca să acopăr sunetul sirenei, dar am reușit să păstrez anume demnitate. În fond, nu era nevoie să fiu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
se Întâlnea pe furiș În primul an de liceu. „Iar eu nu Înțeleg cum poți tu să trăiești după atâtea reguli“, replicase ea instantaneu. „Cum poți să te distrezi când ai viața perfect planificată, trasată și regularizată? Trăiește și tu puțintel, Andy! Simte și tu ceva! E atât de bine să trăiești!“ Poate că În ultimul timp Începuse, Într-adevăr, să bea ceva mai mult ca de obicei, dar știam că acest prim an din programul ei postuniversitar era deosebit stresant
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
să vină la petrecere, dar numai după ce Daphne l-a sunat personal și i-a spus că vor veni o grămadă de mahări de la Hollywood care au colecții „impresionante“ de fotografii. P-ș vă spun, cred că Daphne a exagerat puțintel. Nu are decât un singur prieten care colecționează fotografii. În același timp, însă, Daphne exagerează totul, mai ales când vine vorba de vârsta ei. Susține că ar avea douăzeci și nouă de ani, dar se apropie mai degrabă de treizeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
ceilalți - menajera și nepoata. Era și un secretar? — Roger Sansom, da. Un ins cumsecade, lucra cu ei de niște ani - le era aproape ca un fiu. Unde au fost găsiți? — La etajul Întîi. Fiecare În dormitorul lui. — Și nu-i puțintel cam ciudat? Incendiul s-a declanșat la parter. Te-ai fi așteptat din partea lor să sară pe ferestre. Nu-i așa mare Înălțime. — Ferestrele erau Închise. Era aer condiționat În toată casa. (Hennessy Încercă să mă conducă de-a lungul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
profesioniști care-și făceau treaba În Borneo, undeva prin nord, executau niște așa-ziși bandiți. Nasol de tot, dar Într-un fel eu... — ...Știi cum e? Nu prea. (Încetini ca să-și ofere timp să mă privească.) Cabrera avea dreptate - ești puțintel euforic. Ești destul de tare ca să vizitezi casa Hollinger? — Paula, nu te mai juca de-a șefa clasei. Cazul ăsta e pe cale să se rezolve, simt eu asta. Și cred că simte și Cabrera. Simte c-o s-ajungi să fii omorît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
caracterul eclectic al peisajului, care, probabil, îl împresura de jur împrejur. Acaparat de o senzație de neînțeles, părându-i-se că fusese introdus pe de-a întregul într-un bloc de marmură, nu reuși altă tresărire decât să-și rotească puțintel ochii în cap... Ansamblul ființei sale rămânea încremenit. Pe deplin încremenit de ger! Din această ipostază, în raza lui vizuală, reuși să enumere pietre tombale vechi și foarte vechi, cu elemente în relief ce, probabil, erau Maghen David (Scutul sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
a cuvintelor: "N-o mai maltrata domnule, măcar cu o vorbă bună”, "m-a insultat cu palme” și altele. Ticurile verbale reprezintă o manifestare la nivelul limbajului a contrastului dintre viu și mecanic, a automatismului teoretizat de H. Bergson. "Ai puțintică răbdare” al lui Trahanache, "curat” al lui Pristanda constituie astfel de automatisme. Comicul de moravuri este în strânsă legătură cu o anumită realitate socială și istorică. Astfel, comicul de moravuri satirizează viciile societății burgheze prin opera lui I. L. Caragiale. Jovialitatea
NOŢIUNI DE TEORIE LITERARĂ by LUCICA RAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/1771_a_92267]
-
P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de caracter național, ați căutat să ajungeți la o Românie unită. Ați ajuns, dar pentru aceasta istoria a trebuit să fie forțată și puțintel falsificată. Acum noi avem România aceasta deplină: nu mai este nevoie să falsificăm și să mințim. De acum înainte, noi trebuie să fim obiectivi, să spunem lucrurile bune și lucrurile rele din trecutul nostru, să le spunem așa cum au fost
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
citește. Ori n-ai știut? Bine, o să afli, precis o să ți le arate. Nu pot crede așa ceva! strigă prințul. — Eh! Păi tu, Lev Nikolaici, după cum văd, încă n-ai înaintat mult pe drumul ăsta, de-abia ești la început. Ai puțintică răbdare: curând o să-ți angajezi cu bani propria ta poliție, o să stai la pândă zi și noapte și-o să afli fiecare pas pe care-l face ea, numai dacă... — Taci și nu-mi mai vorbi de asta niciodată! strigă prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2007_a_3332]
-
adică nevastă-mea, Joițica), la cocoșelul tău (adică tu) care te adoră, ca totdeauna, și te sărută de o mie de ori, Fănică..." (privește lung pe Tipătescu, care e în culmea agitației)[...] TIPĂTESCU (același joc): Mizerabilul! TRAHANACHE: Măi omule, ai puțintică răbdare, zi-i ce i-am zis eu: „Ești tare, stimabile, la machiaverlicuri tare, n-am ce să zic; dar nu ți-ai găsit omul...” Ei, dacă a văzut că nu i se trece cu mine, știi la ce-a
LIMBA ?I LITERATURA ROM?N? ?N 100 DE TESTE DE EVALUARE PENTRU LICEUP by Pavel TOMA ,Lorena Teodora TOMA () [Corola-publishinghouse/Science/83870_a_85195]
-
În românește, adaptând textele românești - dintre care unele traduse de el - la melodiile tradiționale bizantine. El a adaptat textul poetic la cel muzical: „Pentru aceasta și eu văzând cum că În fieștecare zi se cântă catavasiile... iar să Înțeleg foarte puțintei, cât numai viersul sunt ascultând iar nu și Înțelesul celor ce se cântă, tălmăcit-am pre a noastră de țară și de obște limbă toate catavasiile cu troparele“. Pe verso-ul foii de titlu se află portretul lui Constantin Brâncoveanu
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Liviu Botezatu () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92312]
-
merge la băiat, dar, în fine, am trecut peste canoanele tradiției, m-am gândit că veacul a înaintat, ai mei au făcut și ei aceeași concesie și m-am dus. Mama lui e o femeie la vreo 53 de ani, puțintică, dar vioaie. Mi a dat de toate, până și pachete acasă. L-am văzut și pe fratele lui, student în anul V la medicină. Pare un băiat foarte deștept, fiind la facultate nu știu prin ce posturi UASCR. M-am
Alexandru Mănăstireanu : corespondenţă by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/629_a_1301]
-
P.P. Panaitescu lui N. Iorga, liderului incontestabil al "școlii vechi": "domnule profesor, dv. ați purtat o luptă de caracter național, ați căutat să ajungeți la o Românie unită. Ați ajuns, dar pentru aceasta istoria a trebuit să fie forțată și puțintel falsificată. Acum noi avem România aceasta deplină: nu mai este nevoie să falsificăm și să mințim. De acum înainte, noi trebuie să fim obiectivi, să spunem lucrurile bune și lucrurile rele din trecutul nostru, să le spunem așa cum au fost
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]