1,107 matches
-
Liviu Pirtac Publicat în: Ediția nr. 1551 din 31 martie 2015 Toate Articolele Autorului Plouă azi, a plouat și ieri, Plouă mărunt, plouă mișel În sufletul meu pierdut în nicăieri, Iar gândurile-mi curg ușor rebel Prin creierul bolnav de pudoare; Revin mereu în miros de bălegar Și-n chinuri drastice pline de culoare, Rupte parcă dintr-un banal și vechi ziar. Plouă azi, va ploua și mâine, Plouă încet, plouă murdar, O ploaie ca un schelălăit de câine; În dureri
DESTINE LACUSTRE de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1551 din 31 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382662_a_383991]
-
Nu! minți Angela. Am simțit că-ți place de el de mai mult timp și am observat cum îl sorbeai din ochi când se plimba pe lângă noi. Ori s-a dat la tine când ați fost singuri? A atentat la pudoarea ta? - De când ai tu grija subită pentru onoarea mea? Crezi că nu sunt capabilă să mi-o apăr singură? - Ba da, dar... vezi tu... în fine, recunosc, eram curioasă să descopăr de unde aveai atâta interes despre ce-am făcu noi
ROMAN , CAP.OPTSPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1867 din 10 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/384044_a_385373]
-
lumii, într-un firesc care azi ne poate mira, relația lor rămâne, până la sfârșit, la fel de discretă ca întreaga lor existență. Despre ea Cioran nu vorbește și nu scrie niciodată. Băiatul de popă din Rășinari trebuie să fi moștenit ceva din pudoarea părinților săi. O prezintă simplu: „Simone, prietena mea”.
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/92448_a_93740]
-
Acasa > Poezie > Imagini > CANDOARE Autor: Ovidiu Oana Pârâu Publicat în: Ediția nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 Toate Articolele Autorului Adorm iar câmpurile goale-n Pudoarea lor încremenită, Din ceața deasă, troienită, Doar vântul rupe rotocoale. Se rușinează când străpunge Voalul, în zori, raza de soare Și-ar vrea cu falsă supărare, Cumva, cumva, să o alunge. Știa că de-ar primi căldura, Golașă ar putea
CANDOARE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1795 din 30 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383222_a_384551]
-
să mă abțin În speranța că, pe parcurs, ordinea Întâmplărilor se va reface de la sine, În virtutea logicii povestirii? Observasem după ambele incidente, cum le numise el autoprotector, că se simțea stingherit și Încerca din răsputeri să le facă uitate - din pudoare, din orgoliul de bărbat care nu admite că ar fi bolnav, nu știu. Mi-am zis că, În Împrejurări de-astea, un compromis dulceag cu adevărul nu poate pune În pericol echilibrul universului, așa că m-am decis s-o scald
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
cum am putut să-mi Închipui că...? A surâs strâmb, forțat, plină de dispreț la adresa propriei naivități și a tăcut din nou. Crezusem până atunci că doar copiii sunt capabili să-și exteriorizeze decepțiile cu o asemenea Înduioșătoare lipsă de pudoare. De felul meu, nu cred că sunt un tip foarte impresionabil, Însă mărturisesc că mi s-a făcut milă de ea. - Ce s-a Întâmplat? am Întrebat-o punându-i camaraderește și ocrotitor mâna pe braț. - Ceea ce trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
prefăcîndu-se că citește ziarul, ori Bernarda se materializa foindu-se prin preajmă și aruncîndu-mi priviri cu coada ochiului. Alteori, compania venea sub forma uneia sau a mai multor prietene ale Clarei. Eu le numeam Surorile Anisete, mereu atinse de o pudoare și de o Înfățișare feciorelnică, patrulînd prin jurul Clarei cu un liturghier În mînă și cu o privire polițienească prin care arătau pe șleau că eu eram În plus, că prezența mea o stînjenea pe Clara și pe toată lumea Întreagă. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
ipocrizie, frazele lui alambicate sunt etichetate fără cruțare drept minciuni, iar tăcerea lui este insultată cu termenul de înșelăciune. Și pe baza micilor păcate condamnabile la un autor, dar scuzabile la un fiu, istoricul german acuza întreaga rasă anglo-saxonă de pudoare exagerată de mironosiță, de înșelătorie, pretenții exagerate, necinste, viclenie și slabă pricepere culinară. Personal, mie mi se pare că dl Strickland a fost nechibzuit respingând relatarea destul de curentă și acceptată a unor oarecare „neplăceri“ între tatăl și mama sa, afirmând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de transpirat eram, mi-a zis: „Stai puțin! E doar o casetă demo, Înainte de faza finală, să știi“ și mi-a dat o casetă cu ultimul lui album. Gestul său a fost extrem de natural, exprimând În același timp o oarecare pudoare, de parcă considera ceva normal să-i mulțumească cuiva care a făcut ceva pentru el. Și apoi, un zâmbet perfect Îi lumina fața. N-am mai văzut de-atunci un asemenea zâmbet, care părea să dea de Înțeles că Încă de când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
plătească. — Evreu tipic, zise Lobbes. Se auziră câteva râsete. — Se întâmplă ca acest Kahn să aibă asupra lui un cuțit, unul foarte ascuțit, și să aibă chiar și un cazier judiciar nu foarte grav, pentru mici furturi și atacuri la pudoare. Foarte convenabil. Așa că ofițerul care l-a arestat la secția de poliție Grolmanstrasse, un anume inspector pe nume Willi Oehme, hotărăște să tragă câteva cărți ca să vadă dacă nu poate să facă 21 de puncte. A stat un pic la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult decât niște prostituate ordinare. Le prezintă oamenilor drept actrițe, dar sunt prostituate. Streicher se află în spatele celei mai mari părți din prostituția organizată din acest oraș. Deschise dosarul și începu să frunzărească prin formularele de plângere: — Atac la pudoare, distrugere, sute de acuzații de corupție - Streicher conduce orașul ăsta ca pe regatul său personal și scapă cu fața curată. — Acuzațiile de viol sună interesant, i-am zis. Ce s-a întâmplat? — Nu există dovezi. Victimele au fost fie speriate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
loc argumentației, el impune luarea unei anumite poziții, alegerea. Cum stau lucrurile cu cele două femei presupuse a încarna niște idei-forță? Una, Virtutea, are o alură semeață: ținută nobilă, o reală grație, ten de o mare puritate, privire plină de pudoare, atitudine rezervată și veșminte albe, bineînțeles... Cealaltă, Fericirea, nu reușește să-și ascundă natura: îmbibată de plăceri trupești, senzuală, voluptoasă și marcată de moliciune, machiată ca să pară mai albă, mai trandafirie, ea își forțează atitudinea ca să dea impresia unei rezistențe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
savuros fruct, așa că îi putem înțelege pe zei când apar cuprinși de frenezie erotică. În tablourile inspirate din narațiuni mitologice, pictorii Renașterii au găsit calea convenabilă de a putea înfățișa sentimente și pasiuni omenești, desigur într-o regie în care pudoarea impune, totuși, destule limite. Există un tablou pictat de Bartholomeus Spranger și intitulat Vulcan și Maia, c. 1575-1580, aflat la Muzeul de istoria artei din Viena, unde zeul atinge cu dosul palmei obrazul tinerei spre refuzul vizibil al acesteia de
CUPLU ŞI SPECTATOR de DAN CARAGEA în ediţia nr. 961 din 18 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364422_a_365751]
-
O fi semn sau o-ntâmplare?” „Tu ce-ai vrea, iubita mea? Psărea mi-a dat ceva... ” Și-i pune sfios inelul, Fredonându-i cântecelul: „Vrei să fii soția mea?” „Da! Da! Da!voi fi a ta!” Și oglinda, cu pudoare, Reflectă o-mbrățișare... Referință Bibliografică: OGLINDA / Cârdei Mariana : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 380, Anul II, 15 ianuarie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Cârdei Mariana : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
OGLINDA de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 380 din 15 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361314_a_362643]
-
propria lor uitătură? Cu ochi exoftalmici, ele par, mai curând, naturi umane emoționale decât reflexive. Sunt speriate, mirate, tulburate, îngrijorate, triste, singuratice?... Nu știm. Ele, „petele”, nu par a suferi de groaza revelării nudității ca bărbatul care se ferește, cu pudoare exacerbată, de o altă privire, acela din tabloul așezat în colț, într-un soi de firidă, deasupra unei biblioteci negre, cu geamurile acoperite de pânze roșii, și care „susține” atât de bine cromatismul tabloului, nici nu te privesc terifiați, ca
PATA UMANĂ de DAN CARAGEA în ediţia nr. 914 din 02 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363967_a_365296]
-
provocator, în loc ca părinții lor să le învețe să fie decente, deoarece acest lucru poate avea repercursiuni grave asupra viitorului lor, influențându-le destinul. Poate ar fi bine să stârnim curiozitatea prin felul nostru sensibil, gingaș, decent, prin amabilitatea și pudoarea unor suflete incandeșcente, indiferent de vârstă. Chiar Biblia spune: „Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniți, nu treziți dragostea, până nu vine ea" (Cântarea Cântărilor capitolul 8 cu versetul 4). Toate la vremea și la momentul lor, fără să
BĂRBAŢI, FEMEI, ŢINUTĂ, SEXUALITATE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362867_a_364196]
-
aceea, aceste jocuri ale dezvăluirii pielii pot fi transformate de artist în afrodiziace, pot incita și excita spectatorul mai mult decât expunerea complet nudă. Care să fie secretul? Frumusețea și seducția trebuie să gliseze abil peste psihologia îndrăznelii și a pudorii, a obscenității și rușinii de a dezvălui pielea secretă, semn că mitul ascunderii face parte din strategia abilă și voluntară a cuceririi Celuilalt. La fel și tatuajul care, în locuri intime și doar în dragoste arătate, conferă pielii nevăzute ceva
PIELEA ŞI SEMNELE de DAN CARAGEA în ediţia nr. 966 din 23 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/362868_a_364197]
-
a revoltat: nu mă arunca pe mine în culegerea de înțelepciune populară, frate! Termină povestea cu Flora. O fecioară acvilină, deocamdată fără țîțe, o să facă piept peste vreo doi ani, ugere incitante, pizdoacă grăsulie, excitantă, retro - țărăncile nu se rad; pudoarea, denaturînd imaginea, o amplifică!; un fel de reflectare a cerului în apa rîului, cu cosițele ei aurii, risipite pe umerii ei fragili, de porțelan de Meissen, luată de Mancuse, cu tot cu fulgi, pe neașteptate, pe la spate, pe înserat, pe malul apei
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN (ROMAN) de IOAN LILĂ în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361106_a_362435]
-
ceva specific minunatei meserii de topograf, măsurător al terenului, printre puținii, modest spunând, din lume care scrie cu atâta naturalețe și sinceritate despre topografi, situații, oameni, locuri, obiceiuri, proverbe, întâmplări, într-o limbă și un stil propriu, lipsit de falsa pudoare afișată de mulți alții, descrieri autentice, uneori dureroase, alteori hazlii, la fel cum și-au cules alți scriitori, subiectele din domeniul lor de activitate. Întrebare: Planuri? Răspuns: Numeroase, totul depinzând de „Foaia de drum” dată de bunul Dumnezeu. Întrebare: Cine
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
și «Cărți-amante». Primele sunt recunoscute în public ca o lectură obligatorie și de la sine înțeleasă pentru intrarea în societatea neprimitoare, enciclopedică a intelectualilor cultivați adică, în vreme ce în categoria doua intră lecturile «nepermise», făptuite pe sub masa oficială, conținând, chipurile, atentate la pudoare intelectuală, dar pline de adevăruri și emoții nefalsificate. Ca în viața de toate zilele, prima categorie devine plictisitoare după o vreme, neschimbându-se de decenii, în vreme ce a doua, mereu nouă și îmbogățită în sensuri, rămâne plăcere ascunsă”. Am optat pentru
INTERVIU CU MINE ÎNSUMI de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1075 din 10 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361094_a_362423]
-
mistere. Așa cum în copilărie, îți alegi un personaj imaginar cu care te întreții și te joci nestingherit, Alejandra devine imediat aliata noastră, ba chiar prietenă, pentru că ne dezvăluie secretele autoarei și ne răspunde la întrebări pe care, din decență și pudoare, nu i le-am putea pune. Ea este martorul din umbră, cel care le știe pe toate și ne informează despre starea lucrurilor în orice moment. Încă de la primele versuri, ori chiar din motto-ul scris chiar de Alejandra, ai
RECENZIE LA CARTEA ROSEI LENTINI TSUNAMI ŞI ALTE POEME . TRADUCERE: EUGEN DORCESCU de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361115_a_362444]
-
rugi ne pot izvorî gândul, pentru a înmuguri cugetul să plesnească rațiunea până polenul din ea să însămânțeze germenii culturii pentru a înfrânge neantul, dacă între inima și gândul meu se întind deșerturile unei lumi întregi?! Câtă explozie și câtă pudoare cosmică! Ce conștiințe pot scoate întunecimile prezentului pentru a face loc culturii sub țărâna sfărmată de spaime și într-o explozie cosmică să faci acoperișul acestei lumi târâtoare prin retorica culturii. Strigi fără să strigi și mori fără să mori
ÎNCOTRO ROMÂNIA? ÎNCOTRO CULTURA EI! de MARIA COZMA în ediţia nr. 230 din 18 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361217_a_362546]
-
care să dea cinste, cui a scris-o. Cinste și demnitate, spre aducere aminte. Chiar dacă autorul nu a dorit să le facă publice, în mod manifest, pentru că mentalitatea vremii era că orice poet „se cam ține de istorii”. Responsabilitățile majore, pudoarea, modestia, l-au oprit să-și scoată la lumină gândurile și trăirile, pasiunea pentru cuvântul scris, mai ales în versuri. Dintr-un oarecare simț de răspundere și din bunul simț ancestral al țăranului care nu dorește „să se fălească” atunci când
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
chiar din prima poezie, autorul își expune Crezul poetic: „Să-i fiu cuvântului, tălmaci și faur”. Ce poate fi mai edificator? Să făurești poezia, s-o tălmăcești pentru cei ce nu i-au aflat bogăția și tainele! Chiar dacă, autorul, din pudoare, crede că scrierile lui vor fi socotite „istorii”, după mentalitatea vremii. Parcurgând paginile, din respect față de autor, n-am vrut să schimb nimic, decât am reactualizat grafia care nu mai este actuală. Autorul are un deosebit simț al umorului pe
VOLUM ÎN CURS DE APARIŢIE de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1051 din 16 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363154_a_364483]
-
cei trei ultimi prieteni întru Poezie sub unicul vișin(care refuza să devină...livadă!) la cinele sale...lirice, în care ne povestea de întâmplările marca Nichita, de cât de bine se plăteau pe vremuri poeziile patriotice (pe care el din pudoare, le refuza, lăsându-le altora să-și cumpere câte două costume de gabardin din două-trei poezii...compromițătoare, având indispensabila rimă „zid/partid”), de chefurile de la madame Candrea și coniacul de la „Albina”, de nonconformismul șocant al lui Mazilescu, de nebuniile întâmplate
CONSTANTIN ARDELEANU DESPRE MIRCEA BRĂILIŢA de BAKI YMERI în ediţia nr. 1333 din 25 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/368267_a_369596]