437 matches
-
groasă... un tren negru și lung, lung fără capăt, cu șirul fără număr de vagoane, de la fiecare fereastră Vasilica îi făcea semne disperate cu mâna, strigând: ”Go-guu... Go-guu... ”. Prin dreptul acelor, roțile vagoanelor ticăiau ascuțit... ”Go-gu... Go-gu... ”, locomotiva alerga năpraznic pufăind apocaliptic... ”Go-gu... Go- gu...”. Tot din jurul lui se învârtea, ca la ”zidul morții”, capul îi huruia... ”Go-gu... Go-gu... ”, Vasilica îi făcea semne cu mâna tot mai disperate... Vru să oprească trenul, care venea spre el cu toată viteza. In ultima
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
De ce mai vii aici, numai să mă enervezi? Îmi stă pe limbă un raspuns dur, dar prefer să plec. Mă arunc în pat și simt pleoapele pline de lacrimi. „Ce e rău, Potaie?”, mângâi pisică ce mi s-a încolăcit, pufăind, în brațe. „Tu de ce nu zici ceva?” Probabil nici ea nu știe... <sima35>: bună, vick <victor45>: bună. Te știu? <sima35>: sidonia <victor45>: sidonia? Oh, sidonia... <sima35>: nu mi-ai răspuns <victor45>: ce să răspund? La nimic nu poți răspunde decît
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
pune un Vivaldi și începe să se radă. La ora opt și jumătate trebuie să fie la birou. X își pregătește o cafea. Deschide frigiderul. scoate untul și două felii de șuncă. închide frigiderul. taie o felie de pîine. Cafetiera pufăie ca o locomotivă. Ceașca plină de lichid negru, în momentul cînd o reașază pe farfurioară, face clang. Zgomotele casnice îi fac nespus de bine lui X. X își mănîncă sandvișul. X își bea cafeaua. X se gîndește la vocea din
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
făcînd parte din dosare clasate VerY ImPortant. ajuns în dreptul biroului său, X are o ezitare, ca și cum s-ar teme să nu se descopere pe el însuși înăuntru. nu știe de ce, dar îi vine să bată politicos la ușă. Vocea îi pufăie, nemulțumită, în creier. X intră. închide imediat ușa în spatele lui. își scoate pardesiul și pălăria, le agață în cuier. se șterge de sudoare, își schimbă cămașa. ezită să se apropie de fereastră. De la etajul șase se vede o prea mare
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
ri, vă rog să mă credeți, nu este vorba de o nouă strategie de seducție, ceea ce vă spun este adevărat, în fața librăriei noastre s-a făcut coadă, indivizi suspecți așteaptă să intre unul cîte unul ca să audă cum cărțile noastre pufăie, murmură, gînguresc, cîntă și chiar se stropșesc uneori unele la altele... explicația mea venea însă prea tîrziu, Domnișoara ri dori să fie iubită, palpată, strînsă în brațe, acoperită cu vorbe, mușcată, sărutată minuțios și pătrunsă pe acel fond muzical imperceptibil
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
singurul locuitor al regatului este regele. articolul 3 numai regele are dreptul să decreteze legi. numai el are dreptul să nu le respecte. artICoLUL 4 regele nu este niciodată singur. articolul 5 numai regele are voie să producă zgomote, să pufăie, să tușească, să tropăie și să spună cuvinte. orice sunet organic sau anorganic și orice cuvînt care nu vine de la rege sunt imposibile. Și prin urmare suspecte. articolul 6 regele abolește zilnic pedeapsa cu moartea. artICoLUL 7 regele are în
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
inepțiile... S-au aprins țigările scuturate de Carpați fără filtru. S-au aprins și cele dotate cu cîte-un mic filtru dezgustător, de cîlț sau de hârtie igienică, și numite inept: Snagov, Timiș, Litoral, Hora. În diagonală de noi, o liftă pufăia o mahorcă Lijeros, cu adevărat cubaneză. Din țigările chinezești, anevoios de procurat, norocoșii se alăptau două fumuri. Apoi, le puneau dop, azvârlindu- le jarul, cu un bobârnac, în scrumierele manufacturate prin îndoirea repetată a unei foi de hârtie. Degustările de
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
erau la loc (atîta doar că amorțite), abia atunci taximetristul săltîndu-se într-un cot, o identifică pe gazda sa, Maria C. Nicolici, întinsă de-a curmezișul patului. Dormind cu fața în sus, răsturnată peste jumătatea de jos a trupului lui. Pufăind și horcăind, ca o chiuvetă care se golește. Trăgând, în nări, mirosul de balegă emanat de la subțiorile babei, Țaca trecu prin spaima că fermecătoarea putrezise. Amănuntul că și horcăia, așa putrezită, nu i se păru decât unul din obișnuitele și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-și mirosurile de bătrân cotoi stătut și bolnav, lua un scaun și-și lipea tâmpla melancolizată de geam. Afară, răsfirați în jurul clădirii, fiecare ținând deasupra creștetului crengi, frunze uscate, nuielușe, mături, bidinele, pacienții începeau să alerge în cerc mai întîi, pufăind. Apoi din ce în ce mai iute, din răsputeri, până când sculele din mâinile lor începeau, cumva, să dea impresia că s-ar uni. Ochii lui Mandravela, întredeschiși, căpătau senzația că înaintea lor, se desfășurau, în viteză, codri imenși, luminișuri și, din nou, codri imenși
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
balerină care nu-i dădea atenție. În timp ce se plângea de dragostea lui neîmpărtășită, a vrut să impresioneze publicul, de fapt numai pe Doina, aprinzându-și pipa. A încercat amabil să îi ofere o priză dar neconvingând-o a continuat conversația pufăind! Ținea o disertație despre amor, teatru și soartă! Lumina slabă a felinarelor abia ajungea în jurul stâlpilor și o siluetă îi urmărea îndeaproape. Era diriginta fetei care a fost neplăcut surprinsă de întâlnire. Oricum ce a văzut nu i-a plăcut
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
iar când va întâlni o constănțeancă va evita să se mai vadă, aceasta era hotărârea lui nestrămutată. Războiul permanent ce îl ducea cu timpul lui, se fluidiza până la iluzoriu ducând realitatea mai departe în necunoscut. Laur urmărea atent cum locomotiva, pufăind întruna, încetinea trăgând lin vagoanele, trecând pestemacazurile de la Podul Saligni, de peste Dunăre și apropiindu-se în gara Cernavodă. Acceleratul opri întro curbă largă, lăsând să se zărească tot trenul asemănător unui șarpe albastru de metal, care se odihnea zgomotos printre
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
dulap hainele noi, merse la capătul celălalt al Străzii Mari, unde era șoseaua, și făcu semn unei mașini. Ajunse în capitală. Își luă bilet și așteptă, cu inima cât un purice. Trenul de argint trase încet la peron. Astfel oprit, pufăind și scârțâind din încheieturi, nu mai părea deloc de argint. Îmbulzindu-se, îndemnându-se și strigându-se unii pe alții, pasagerii urcară. Cât pe ce să piardă trenul, atât de mirat era. Nu avu răbdare să se așeze. Trecu pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Noi stăm pe loc, doar trenul pleacă. Ion Minulescu Glasul roților de tren stârnește nostalgii indicibile. Cântecul intitulat astfel devine șlagăr, apoi se întoarce În gările cu firme albastre, cântate de Minulescu, prin megafoane, în calitate de semnal al plecării. Trenul intră pufăind spectaculos nu numai în Gara Saint-Lazaire a impresioniștilor francezi, ci și în literatură. Chiar și într-a noastră. Trenurile lui Caragiale merg încet și poposesc îndelung în gări. E timp de taclale și de acțiuni previzibile. Trenul regal stă 25
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
asalt foarte curând. Câți primari sau activiști mai au, după fețuiala recentă ? Cred că se vor situa pe locul II cu vreo 20% pentru că Primăvara Rămân Muncitori iar toamna bichineștenii numără bobocii. PNL adică Pufuleț Năruie Libertatea în partid. Pufuleț pufăie poruncitor preferând potârnichile plimbându-se prin praful pornit de prepelicari sau de prăpădiții puși pe pradă. Profunzimea conceptuală demnă de fostul președinte "universitar", fără liceu, cu ciraci fără nume dar cu avere și poziții, cu "gânduri curate" care-și recită
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
este perfect legal, de altfel: nu ești competent, nu ești competitiv, nu ești la fel de rentabil ca un muncitor din China, Thailanda sau Vietnam! Unde mai pui, că te lasă și vederea, nu mai ești în pas cu tehnica, la efort pufăi ca locomotiva, bașca ai probleme și cu ținerea de minte! Și spune- mi, te rog, român din stat social, unde te mai angajezi matale la neguroasa vârstă de 58 de ani, când singurele cadre considerate „cu experiență" și acceptate ușor
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
verde ieșind la peron pentru defilarea trecerii. Ieșit în aerul parcă puțin rarefiat al toamnei, se înfioră ușor, apoi privind în direcția trenului simți că e ceva în neregulă. Monstrul mare și negru cu ochi de foc se apropia încet pufăind rar, apoi scrâșnind ascuțit din frâne se opri. Din marchiza înaltă a locomotivei cu abur, mecanicul a cărui față strălucea în lumina focarului încins îi făcu semn că vrea să-i spună ceva. Impiegatul se apropie precaut, ferind țeava de
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
apă, totul însumând cincisprezece douăzeci de minute cel mult, timp în care s-a stabilit și un echilibru relativ între călătorii care au urcat recent și cei cu vechime mai mare, după toate acestea, locomotiva a început să se miște pufăind și șuierând, bucuroasă că a lăsat în urmă mahalalele nu prea arătoase ale Râmnicului. Pe măsură ce aceasta înainta, optimismul călătorilor creștea, iar cunoscătorii priveau prin ferestre, făceau pronosticuri și comentau diferitele aspecte ale agriculturii. Bidaru însă, contrar așteptărilor, amintindu-și cum
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
Cornel i-a zîmbit, neștiind ce altceva să facă sau să zică. Radu și-a fumat restul țigării în tăcere. Încerca să-i imite pe cei mari chiar la modul în care ținea țigara sau scruma. Era ceva artificial și pufăia mai degrabă decît trăgea în plămîni. Și-a aruncat mucul încă aprins și i-a urmărit cu interes traseul descendent, aplecat peste balustradă. N-am nimerit, a spus după un timp. Nașpa. Apoi i-a venit o idee: Vrei să
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
planurile lui Radu de-a petrece săptămîna cu băieții. Dacă era condus de bătrîn pînă la locul de întîlnire, nu mai avea cum să nu plece în excursia aia. 5 Autocarul s-a oprit brusc, curmîndu-le cîntecul. Ușile n-au pufăit deschizîndu-se, ceea ce însemna că nu ajunseseră la popas. De altfel, nu se vedea nicio clădire, restaurant, mese, mașini parcate, o firmă luminoasă sau poate doar metalică. Nici măcar mașinile de pe contrasens. Doar cîmp. Nu știa nimeni de ce s-au oprit sau
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
fumători este o plăcere ritualul deschiderii unui pachet de Ńigări sau al aprinderii acestora. Dumneavoastră ce simŃiŃi în acest sens? 94 c. Răsplata simŃurilor. MulŃi fumători simt o plăcere în a Ńine o Ńigară între degete sau în a o “pufăi”. Cum vi se pare acest lucru? d. Imaginea. MulŃi fumători se identifică cu un model al oamenilor care fumează o anumită marcă de Ńigări. Ce fel de oameni sunt cei care fumează aceeași marcă de Ńigări cu a dumneavoastră? Este
Mic ghid al practicianului FUMATUL by Florin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/1684_a_2997]
-
rîde-n nas și-ți va răspunde: dar voi chiar nu vă uitați la televizor? chiar nu vedeți că războaiele încep acum în bucătărie și tot acolo sfîrșesc, bieți neghiobi? lui emil brumaru du-te în afumătoare, printre cărnuri desfrînate, care pufăie ca niște beizadele la taifas. trage de șoric slănina cu pulpanele ei late și trezește caltaboșul pus la adormit de-un ceas. nu te da însă la mațul încă roșu de plăceri, nici la gureșa bășică atîrnată abia ieri, treci
Poezii by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/8860_a_10185]
-
când m-apuca dorul ăsta amețitor să rămân eu doar cu mine, mă duceam cu deosebire în două locuri. La gară: m-așezam pe o bancă, pe peron și așteptam trenurile să vină, să plece. Era capăt de linie. Locomotivele pufăiau puternice, își mișcau pistoanele argintii, șuierau și scoteau fum, persoane necunoscute sau oameni din oraș coborau din vagoane sau urcau în vagoane, îi priveam cu atenție, toți erau misterioși, cine știe unde fuseseră, cine știe unde se duceau, poate la doctor, poate la școli
Fragmente din năstrușnica istorie a lumii de către gabriel chifu trăită și tot de el povestită by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/8582_a_9907]
-
curs. Lista trece de la birou la planșetă, pe la fiecare. Solicitanții își trec numele, menționează categoria și numărul, patru cutii, asta e rația. În mijlocul sălii, un nou duet. Domnul cu maniere interbelice explică potolit, reaprinzându-și deseori pipa din care uită să pufăie la timp, de ce consideră o datorie morală să insiste asupra punctului său de vedere. Enumeră, citind de pe o îngustă bandă de hârtie, cazurile în care orice infiltrație și surpare întâmplătoare ar putea antrena... Se apleacă, agitat, spre doamna cu bonetă
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de zăpadă. Soarele începutului de primăvară presăra pulbere de argint în văzduh. Pădurile și poienele tresăreau sub mângâierea razelor fierbinți. Viața nouă, tânără, vijelioasă înviora năvalnic înfățișarea pământului. Numai trenul, încărcat de oameni și materiale de război, lung, scârțâind și pufăind, părea un monstru din altă lume, pornit să înfrunte tinerețea firii. Locomotiva se târa încet, așteptîndu-se parcă să-i iasă în cale vreun dușman, se strecura ca o șopârlă uriașă pe sub coastele și râpele nepăsătoare, ferindu-se de amenințări închipuite
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
așteaptă cineva. Din depărtare descoperi cireșul bătrân care, în cinstea sosirii lui, se împodobise cu o minunată cunună de flori albe în locul coroanei de muguri plăpânzi de acum o lună... În gară pâlcuri de soldați se năpustiră asupra trenului ce pufăia și se smucea cu înverșunare înainte de a se opri. Ochii lui Apostol însă alergau nerăbdători printre oameni, mereu de ici-colo, cercetând aproape cu frică până ce, cu o lucire de fericire nestăpânită, se poticniră. Pe peron, în același loc unde rămăsese
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]