441 matches
-
bun. Femeile rezistă și la arșiță, și la ger, pe când bărbații se sting ca muștele... Pentru a ajusta statistica, ar trebui inventat un gen ambivalent... Poate că Oliver nu e chiar atât de nebun cum pare... Vom medita la asta...” Pufăind tacticos din trabuc, inginerul Edward reveni la „Horoscop”, oprindu-se la rubrica dedicată Vărsătorului: „Uranus guvernează zodia dumneavoastră și influența sa asupra celor născuți În Vărsător este mai mare decât a celorlalte planete. Sunteți un om sensibil și original, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Își scutură capul, căutând să scape de aceste imagini ce i se perindau prin fața ochilor, degete amestecate cu costume. Gândul Îl duse la salonul În care se afla Oliver, la piatra kilometrică și șinele de cale ferată pe care Înainta, pufăind din toți rărunchii, vecinul masterandului, omul-locomotivă... Oare unde era Mathilda? Unde era draga lui Lilith? Mâinile lui Noimann se acoperiră de sudoare albă, rece, lipicioasă. Degetele sale galbene, subțiri, se jucau cu pachetul de țigări. Gâtlejul Însă i se uscase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
putea exista...”. Și spunând aceasta, omul-locomotivă fluieră scurt, strigând: Ura! Înșirați cu mic, cu mare În spatele lui, toți Îmbrăcați În halate albe, omul de paie Braic, femeia-capră, femeia-girafă, femeia-pâlnie Olanda, oameni-mâini și oameni-degete, femeia-uter și femeia-capră aplaudară frenetic, strigând, În timp ce pufăiau și scoteau rotocoale de fum pe nări: Ura! Ura! Noimann Încercă să se ridice În picioare, cu gândul de a porni pe urmele lor, dar o durere ascuțită Îi străfulgeră șoldul stâng și medicul Își pierdu din nou cunoștința. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
curge tulbure‑verzuie, locomotiva șuieră și Încetinește, iar la fereastra vagonului de clasa a doua Își face apariția tatăl meu, scrutând În depărtare orașul necunoscut. E o dimineață răcoroasă, ceața se ridică Încet de la orizont, iar din coșul vaporului Smederevo pufăie un fum negru, se aude șuieratul Înăbușit al navei Înaintând spre Novi Sad. Tata și‑a petrecut la Belgrad, cu scurte Întreruperi, cincizeci de ani de viață și suma acelor trăiri, cu un total de optsprezece mii de zile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
plumb și alți slujitori ai democrației populare, venită, năprasnic, ca un crivăț, dinspre Răsărit, luptau, să modifice respectivele datini și năravuri. Nicanor mergea, seară de seară, la căminul cultural, pentru a asculta, în fum rece și rânced de tutun prost, pufăit cu râvnă, cuvântările ținute de tovarășul de la centru. Lui nu-i plăceau conferințele despre agricultură și despre belșugul nemăsurat al țăranilor sovietici, care viețuiau fericiți în Marea vecină și pretenă, undeva, mai la miazănoapte, de Marea Neagră (cum, tămădăii 'mă-sii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
unda creștea spre noi, vălurindu-se și sporind din vale în deal, dacă s-a mai văzut așa ceva Deci, prima dată, puhoiul făcuse cum face normal apa, luând-o spre ieșire, dar la 100 m, mai încolo, se afla locomotiva minieră, pufăind cu câteva vagoane după ea, pentru a le scoate afară, cu ceva încărcătură de minereu în ele Însă când a văzut mecanicul de pe locomotivă, cum apa vine din întunericul străfundurilor minei, către el, cu fruntea încrețită ca un taur și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
degețel pe buze, să nu mai continue, după care i le pecetlui cu un sărut ușor. La început, priponiră, iarăși, Capra, însă ea îl provocă, îndemnându-l să procedeze ca Minotaurul. După episodul cu respectivul animal din mitologie, gâfâind și pufăind, ca o unsuroasă și tuciurie locomotivă cu aburi, folosită odinioară, Vladimir își aminti cu voce tare: Deseară, avionul cu care am de gând să mă întorc acasă pleacă la orele șaptesprezece. Am să cer la recepție să-mi cheme un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de dromader indiferent și dezamăgit a flăcăului gonflabil. -...dealtfel, relatarea mea nu poate nici ea, deocamdată, să se coaguleze din crâmpeie de ipoteze, din debandada de sclipiri, din dezordinea unor păreri neclare și din înlănțuiri de bâiguieli sonore. Tăcu instantaneu, pufăi înciudat din luleaua agitată, își scoase, din buzunarul clasic al pantalonilor, ceasul lui elvețian de aur, mare precum un ou de rață, contemplă, timp de o secundă, poiana animată de grupurile de turiști și, abandonându-l brusc și fără ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
de pildă, o piatră! conține Energie. Respectiva Energie este mai mare sau mai mică, funcție de masa corpului în discuție: ea va fi mai mare într-o ciclopică stâncă și mai mică în cazul unei pietricele... Profesorul se opri în demonstrație, pufăi de mai multe ori din lulea, apoi reluă discursul: Prin acest concept, vă îndemn să identificați atât o punere de problemă, precum și urmarea, soluționarea ei intrinsecă! Aceasta, fiindcă e vorba aici de relația echivalenței Masei și Energiei... În cuptorul lulelei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
declamând precum că: Valoarea Energiei este egală cu valoarea Masei, multiplicată prin viteza Luminii la pătrat. Ca suport pentru o reprezentare... châm, châm! tuși de câteva ori vorbitorul, châm, châm!... Se reculese, pâcâind din luleaua stinsă, pe care o animă pufăind insistent și îndelung, reaprinzându-i jeraticul, sub arabul cu turban de argint, apoi glăsui: Pentru o reprezentare a vitezei Luminii, vă reamintesc că, într-o secundă, o undă luminoasă poate ajunge de la Pământ la Lună! Sau, cum revelează Balada magică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
asta, spuse Tomoe așezându-se lângă Takamori cu un oftat adânc. Odată l-am și întrebat... când am luat masa împreună la restaurantul din Yotsuya, înainte să plece la Yamagata. Și ce-a răspuns? — A dat din cap și a pufăit pur și simplu, fără să scoată o vorbă. Avea gura plină de macaroane și n-a fost capabil să scoată nici măcar un „da“. — În stilul lui. — Oare nu o să ne dăm seama de scopul venirii lui în Japonia dacă deschidem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și demonstrează clar că toată filozofia poate fi aruncată la coș. Încă nu a scris nici un rând, dar are totul în minte, bine așezat, ca o simfonie. Când ajungea în dispoziția necesară, bătea cu pumnul în masă. Și toți tăceau, pufăiau parcă și mai încet din țigări. - Lumea aceasta de fapt nu există... Lumea! a subliniat ideea cu un gest larg. Universul... Lumea... intră-n subiect plin de gravitate. Degeaba te uiți la acest pahar și spui că există... Uitați-vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
Chawla descoperi sticlele goale de rom lângă toaletă, deveni clar că luna plină nu era câtuși de puțin vinovată. — Oh, sunt doar niște maimuțe, se simți Sampath obligat să le apere. Ce să știe ele? Când restul casei doarme, copilul pufăie din pipa tatălui său. — Așa e, spuseră unii, în timp ce alții, rușinați că se descoperise alcool în curte, doar chicotiră. Nu e vina maimuțelor. Oamenii sunt întotdeauna cei degenerați. E foarte trist, dar într-un loc ca ăsta, cu așa mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
cu persoanele din distrugător? - Nu, zise repede detectorul. Adică... Ezită iar și reluă hotărât. - Adică, nu chiar. Excelența Voastră, acest om este Ashargin și totuși nu este. El... Amuți și mai apoi se rugă: - Întrebarea următoare, vă rog. Patricia Hardie pufăi. Părea deplasat. Enro îi aruncă o privire teribilă Spuse furios: - Care-i imbecilul care mi-a adus un detector stricat? Altul, imediat. Al doilea detector, odată instalat, răspunse la întrebarea lui Enro: - Da, este chiar Ashargin. Se opri, reluă: - Adică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
fundalul fantasmelor mele. Se află mai sus decât mine, nemișcată și lucitoare ca o statuie de bronz. Și gândul acela îmi trece prin cap ca și cum ar fi singurul care există. — Să facem un copil. Am luat-o prin surprindere. Zâmbește, pufăie pe nas, își ridică sprâncenele, se scarpină pe picior, o serie de mici manifestări de stânjeneală. — Scoate-ți spirala. — Glumești? — Nu. Și simt că ar vrea să nu fi înțeles. Suntem căsătoriți de doisprezece ani și nu am simțit niciodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
îți stârnește curiozitatea, ba chiar, dacă te gândești bine, preferi să fie așa, să te afli în fața a ceva ce încă nu știi prea bine ce este. Dacă într-o noapte de iarnă un călător Romanul începe într-o gară, pufăie o locomotivă, răsuflarea unui piston acoperă deschiderea capitolului, un nor de fum ascunde o parte din primul alineat. Mirosul de gară e străbătut de o pală de mirosuri de la bufetul gării. Cineva privește prin geamurile opace, deschide ușa cu geamlâc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
să voteze. Ăsta-i modul meu de-a protesta, i-a spus nevestei, dacă vrei să te duci, du-te, ia și tu niște beri de la butic atunci când te-ntorci cu abțibildul pe buletin... Salutări comisiei! Aprinzându-și țigara, Sandu pufăie nemulțumit, parcă i-a trecut și cheful de Tămâioasă. Bă, și credeam În voi cu patimă, mă bazam pe votul vostru, ca să demonstrăm că n-a murit conștiința-n cartierul ăsta. Ce e țara? Un cartier mai mare Într-un
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
fața unuia care dădea de Înțeles - lipsă de respect că nu-i acordă atenția cuvenită, după ce dă Încă un pahar pe gât și - În fine - după ce aprinde Încă o țigară cu o brichetă scoasă chiar din propriul buzunar, Sandu Șpriț pufăie și deschide gura... Bă, m-a pus dracu’ să citesc niște rânduri din Țuțea, că știți că eu sunt cult, nu mă pretind ca alții, am doxă și boxă, aia din care am scos damigeana... Și mi-am și notat
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
școală, a zis ăsta niște chestii de stă mâța patronului În coadă... Sandu Șpriț Își dă șapca pe spate și Îi aruncă lui Gore o privire turnată În plumb. Mijește ochii și râde pe sub mustața pe care n-o are. Pufăie din țigară și Își arată sceptismul prefăcându-se interesat de muzica lăutărească. Apoi, ca și cum l-ar roade oareșce curiozitate, dar numai așa, de dragul discuției, devine nițel interesat... Hai, mă, Gore, ai trecut tu la lecturi dure și profunde numai pentru că
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cum ținea. Ce-am avut și ce-am pierdut. Nu mai ia pistolul foc... Vezi că Dumnezeu a fost lângă tine când nu aveai somn, ți-a dat gândul ăl bun - ne boșorogim. Da, Sandule (Gicu aprinde o țigară și pufăie dându-și importanță), timpul trece, nu poți să-l oprești, e timp, n-are stații ca tramvaiu’. Ne boșorogim. Ies pe stradă, văd numai fătuci, toate frumoase. Că avem femei, orice s-ar spune, nu ca alții... Țâță de mâță
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sticla, eu plec acasă. Nu de alta, dar Îmi faci poftă și nu vreau să mă spurc cu vin. Știi că am o relație specială cu berea. Vin beau numai iarna. Fiert. Sandu pune paharul pe masă. Aprinde țigara și pufăie. Dragilor, ăsta zice că se retrage fiindcă mi-am depus eu carnetul de partid, pe onoarea mea. Nu va suporta durerea. Pedeleul fără Sandu Șpriț e ca parastasul fără colivă, ca Udrea fără vuton, ca Băsescu fără uischi, ca moartea
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
melodia ăluia, na că Îmi scapă numele, să-mi fie iertată amnezia. S-ar putea să fie de la bere, voi ce părere aveți? Sandu scoate un alt pachet de țigări din buzunar, Îl desface, extrage o țigară și o aprinde. Pufăie. Apoi se uită la Gicu. De Gheorghe Gheorghiu e vorba, ăla de-are barbă și plete. Noi vorbim de premonițiile lui Boc și tu ne iei cu dragostea pe strune. Cui Îi mai arde, mă, de dragoste, dacă ne mușcă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
cancer nu mai este nici veselie, nici terasă, nici bere, nici halbă, nici Sandu Șpriț și nici reorganizare teritorială. Aia se face cu sau fără cancerul tău, oricum. Eu atât am avut de spus. Gore aprinde și el o țigară, pufăie grăbit, apoi o scutură În scrumieră. A zis că armata nu vrea. Ce nu vrea? Regiuni. Vrea tot județe, așa cum am Învățat și noi de când am apărut pe lume. Județe. Nici mie nu-mi place cu regiuni. Gore, armata nu
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
sunt atât de parșive câteodată. —O, bună, ăăă... îmi răspunse cu o voce ciudată. Apoi adăugă: Cred că te cheamă cineva, și-mi arătă ghișeul. M-am întors și am văzut-o pe stewardesă uitându-se dezaprobator la mine. —Madame, pufăi înapoindu-mi cardul. Alors, regret, dar nu puteți pleca. Cardul v-a fost respins. Nu puteți încerca din nou? am întrebat-o nerăbdătoare. Non. Următorul, vă rog. Dintr-odată m-a încercat un sentiment de regret, mare regret, pentru supermodelele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
îmi văd de treabă... În clipa în care Trish iese din cameră, trântesc fierul jos cu zgomot și-mi îngrop capul în mâini. Sunt nebună. N-o să meargă niciodată. Nu sunt făcută să fiu menajeră. Aburii fierului de călcat îmi pufăie în față și țip, speriată. Îl scot din priză și mă prăbușesc lângă perete. E abia nouă și douăzeci și deja sunt cu nervii la pământ. Și eu care credeam că e foarte stresant să fii avocat. UNSPREZECE În momentul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]