914 matches
-
la gât , care arată înspre ce lucruri și culori îți îndrepți ochii , și strigă în gura mare ce fel de om ești . 68 . Oamenii mari își găsesc plăcerea în lucrurile pe care le săvârșesc , dar oamenii mici se aruncă în puhoiul de plăceri a acestui veac ,călcându-și în picioare propria lor conștiință . 69 . Unii se bucură și simt satisfacție în plăcerile acestui veac, dar alții se bucură de rodul minții și al inimii lor , când au săvârșit ceva bun și
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
o ascultă . 81 . Celor smeriți și credincioși , Dumnezeu le dă viața , dar pe cei mândri și trufași îi așteaptă judecata . 82 . Marea majoritate a omenirii nu știe nici de unde vine și nici unde merge , pentru că-i interesată mai mult de puhoaiele de plăceri și distracții , și nu de viața în sine . 83 . Îngrijește-ți sufletul mai mult ca orice , pentru că din el curg izvoarele veșniciei , și la sfârșit să ai o plată bună . 84 . Credința e calea ce ni s-a
PILDE 01 de IOAN DANIEL în ediţia nr. 2014 din 06 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375820_a_377149]
-
Habar n-aveți cu ce se mănâncă reanimarea !.... Vă distrug! Cel mai prost moment să te disculpi era acela, acela în care luptam pentru o viață, o viață de doar 19 ani. Pe holuri, plânsetele și țipetele familiei năvăleau ca puhoaiele greu de stăvilit. Cum să-i dai afară, cum să le spui plecați că ne încurcați ?! Cum să te ocupi cu grijă de durerea lor, când groaza noastră se năștea dintr-o altă durere, aceea că un doctor cardiolog nu
CERASELA NICOLETA SLĂVULETE de CERASELA NICOLETA SLĂVULETE în ediţia nr. 1951 din 04 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/376545_a_377874]
-
toate pădurile și casele au fost acoperite de ape cât munții de înalți! Și, în timp ce Ionuț încă mai admira curcubeul, bunicul era atras de altă priveliște, neplăcută de data aceasta. În pârâul din vale, se auzeau mugete de ape. Acolo puhoiul de ape negre era mare. Iar alte mugete se auzeau pe țarina de dincolo de pârâu. O parte din deal s-a desprins și-a luat-o la vale, amestecând țărână cu multe ape galbene tulburi. Era o alunecare de teren
FURTUNĂ CU FULGERE ȘI TUNETE de VIOREL DARIE în ediţia nr. 2328 din 16 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/376624_a_377953]
-
trebuia să merg iarăși la dânsul, poate surprins de terifianta imagine care mi se deschisese pe neaștepte în față, aceea a Timișului umflat peste măsură, cum nu țineam minte să-l fi văzut vreodată. Prin fața mea trecea la vale un puhoi de apă groasă, tulbure, acoperită cu pete de spumă gălbuie, ca balele unui uriaș animal care s-ar fi adăpat mai sus, către Șlais, din scursoarea enormă duhnind a putregai. Podul de fier era deja imposibil de trecut, deoarece apa
STATUIA SFÂNTULUI NEPOMUK de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2351 din 08 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/376618_a_377947]
-
importați. Se scot cizmulițe în fața ușii, se agață șosete la gura căminului, se cântă colinde în coruri, se merge la restaurant cu colegii de serviciu. Unii se bucură și de-o jordiță, alții vor vin fiert și gâscă împănată. În puhoiul de obiceiuri exuberante, spaniolii trec aproape neobservați în propria lor țară. Dar nu și la ei acasă, aici e chițibușul. La loc de cinste, în fiecare cameră de zi, se amenajează ieslea, înfățișând nașterea Mântuitorului. Noi, când eram mici, ne
MAGII CUM SOSIRA de GABRIELA CĂLUŢIU-SONNENBERG în ediţia nr. 304 din 31 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/375133_a_376462]
-
Istoria poporului român”: Când o deschid, țâșnește-un roșu râu de sânge, Ies tunete și flăcări pe unde calc, stăpân, Din veacuri până azi, aud cum Țara plânge... Văd șoimi și vulturi sfâșiind năpârci, Din vârfuri carpatine, ei au țâșnit puhoaie; Când noi am vrut, pieiră gepizi, avari și turci, Căci Dumnezeu ne-a fost Strategul din războaie ! Demult știam că suntem viteji și neschimbați, Doresc să fim și azi precum odinioară; De-aceea strig: Străinii ne vor iar divizați, Deșteaptă
TROIENE DE SPERANŢĂ (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 1911 din 25 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375181_a_376510]
-
daci și traco-geți, Și-atâta cât a soarelui lumină Ne-o lumina cu-a razelor săgeți O vom vorbi, ca sfântă și curată, Ce-a viețuit în secole prin noi, Ca rădăcina de stejar ’cercată, De vânturi și torente în puhoi. Și ar mai fi o sfântă rădăcină, Credința în Zamolxe-al nostru zeu, Care-a bătătorit ce-avea să vină - Credința în Iisus și Dumnezeu. Referință Bibliografică: Rădăcini / Nelu Preda : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1996, Anul VI, 18 iunie
RĂDĂCINI de NELU PREDA în ediţia nr. 1996 din 18 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375258_a_376587]
-
mai supunea nici unor legi, era ca și cum Dumnezeu părăsise intenționat acele locuri sporind și mai mult amărăciunea oamenilor, neputincioși și temători ca nici o altă dată mai apropiată de care să-și aducă aminte. Cam pe vremea când asupra văii se abătuseră puhoaiele tulburi de noroi și potop, coliba de bârne din Luncă adăpostea întâmplător pe „moș” Dâră și nepotu-su Damas care nu mai pridideau să se baricadeze pentru a găsi scăpare - pentru ei și lucrușoarele de trebuință și legumă pe care tot
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
adâncului învolburat și negru al apei amestecate cu nămol, un fel de ritual care nu-și găsea corespondențe în nici un cotlon al minții lor de dinaintea acestor fantasme și pe care magnifica „pasăre de pe altă lume” îl urma pentru a abate puhoaiele din calea zburătoarelor sinucigașe, a le stăvili pentru a încerca să-și salveze suratele ... Era acesta semnul sigur că peisajul stihiei dezlănțuite, aproape diluvian și apocaliptic care-i înconjura, le slăbise concentrarea și limpezimea privirii, ochii li se împăienjeniseră cât
BASTARDUL de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 172 din 21 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/372100_a_373429]
-
admirase ceva, întâia oară când a mers la mătușa, cu siguranță a fost vorba despre locuința ei: o vilă cochetă, înconjurată de flori și străjuită de un tei secular, situată pe o străduță îngustă, undeva în zona Operei, departe de puhoiul de pietoni sau convoiul de mașini ce reprezentau factori de stres, în opinia lui. ( va urma) Referință Bibliografică: WEEKEND GRATIS - ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 / Dorina Georgescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2219, Anul VII, 27 ianuarie 2017
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 5 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371671_a_373000]
-
nu uita, copile,că astăzi ești dator Pe umeri-ți puternici să ei povara lor Și cu o voce fermă să-nfrunți pe venetici, Că n-am plecat vreodată, c-am fost mereu aici. Când din pustiu, sălbateci au năvălit puhoi Pe mândrele meleaguri, ei ne-au găsit pe noi. Să-nveți, copile, fii, de-asemeni, pe nepoți, Că ei sunt fiii țării, că sunt români cu toți. Tradiții vechi,moșie și limba românească, Învață-i să păstreze,învață-i să
IUBIREA DE PĂMÂNT de EMIL ŞUŞNEA în ediţia nr. 2161 din 30 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379276_a_380605]
-
sub munți de nenoroc. AM OBOSIT Am obosit de-atâta suferință. Umblăm năuci prin tristele ei ploi mâhniți că n-avem nicio biruință. Am obosit de-atâta suferință ce a ajuns de-o vreme-obișnuință și vine peste noi ca un puhoi. Am obosit de-atâta suferință, care nicicând n-a fost mai multă-n noi. STĂPÂNII RÂD Stăpânii râd de noi și nu le pasă, își fac palate, huzuresc din plin și-al remușcarii zbucium nu-i apasă. Stăpânii râd de
TRIOLETE de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2059 din 20 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379279_a_380608]
-
că notele muzicale reprezenta un limbaj universal; dar mie, nu-mi spuneau nimic. Ascultam melodiile de tânguire, sau poate de jale și bucurie ale greierilor și priveam cerul înstelat. Vedeam luna de culoarea vaniliei necoapte ce urca încet, încet printre puhoiul de stele. Mi se părea că luna dansează desculță printre ele; numără până la zece: se oprește și iarăși repornește dansul împletit cu murmurul astrelor. Acest mare spectacol de la miezul nopții, reprezenta pentru ochii mei un amestec de religie și simboluri
AMINTIRI DIN VERILE COPILĂRIEI de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1271 din 24 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374245_a_375574]
-
nu-i menamorat, Ce nu-și amintește ochii de iubită, Și tot ce moare ca într-o clipită... Să uităm de lâncezeala din noi, Voioșia să curgă-n amitiri șuvoi, Vitregia bucuriei aruncată-n gunoi, Amintirea ei venind în mări puhoi. De ce-și amintea bucuria îmcunună, Veselia mereu îi tresare-n urmă, Deșteptând tot ce are omul mai bun, Chiar clipitele deștepte din străbuni. De-ai uita și ce nu s-a trezit cumva, Te-ar uita și amintirea ce
DE NE-AM AMINTI CE NU PUTEM UITA .. de VALERIAN MIHOC în ediţia nr. 1346 din 07 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362233_a_363562]
-
interviuri prezicând ploaie cu pietre și flăcări zicea el: că sunt trimise să împiedice invazia pe pământ a îngerilor căzuți iarba dracului îi atârna pe-o ureche -zi-mi Papeso: de iubre fluviul de sânge gemetele sufocate ale inocenților și despre puhoaie umflate ce se băjenesc! -se revarsă apusul își dau mâna-n levant soarele justiția și luna prin mlaștina destinelor damnate cu cei doi raci casa Domului cade cu fața-n țărână răpusă de fulgere îndoliate și de caii stelelor scăpați
GHIOCUL DE CRISTAL de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377716_a_379045]
-
ireproșabilul venețian. 29 iunie Spiritul gregar are oricît ar părea de riscată observația și ceva fascinant în actele lui demonstrativ-vizibile. Au, și numărul, și cantitatea, și suma grandoarea lor. Am dat curs, cu oarecare savoare, impulsului de a ieși, o dată cu puhoiul nocturn în Piața Unirii, de cîte ori naționala de fotbal a României a cîștigat partide importante și de prestigiu. Acum cîțiva ani, cu mult titrata Argentină, foarte curînd cu nu mai puțin titrata Anglie. Pînă ce Piața să se umple
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Nebunia lumii! Bine, veți spune, și ce-i cu asta? Vedeți, poate și faptul că ne aflăm într-un an electoral mă face să corelez situații care, altfel, nu ar fi de corelat. Aflîndu-mă, deci, în miez de noapte în mijlocul puhoaielor exaltate, nu mi-am putut reprima tentația de a relaționa ce se întîmpla pe străzile Iașilor, pe străzile tuturor marilor orașe ale țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
țării, cu scrutinul care deja s-a consumat, cu cel care se va consuma în toamnă, pe cale, amîndouă, să așeze iar țara într-o matcă extrem de periculoasă. Cu voluptatea constatării, făceam, din cînd în cînd, stînga-mprejur și mergeam contra impresionantului puhoi. Să-l văd, cu alte cuvinte, din față. Ei bine, o senzație de tonică plenitudine mă domina în timp ce vedeam această vietate numerică în mișcare alegră. O forță pe cît de subînțeleasă de noi în clipele de meditație asupra noastră, ca
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
neiertătoarelor anticipate, aduce pesedismului o nesperată calmă plutire pe aceleași năclăite ape ale postcomunismului. Se înșală însă, același pesedism, dacă își imaginează descurajarea (chiar și temporară) a premierului liberal. Nimic din casantul scenariu al înlăturării ticăloșiților nu se diluează în puhoaiele care acum îndurerează țara. Doar cîteva luni sînt necesare pentru a seca jubilația de moment a faunei de stînga și a repune pe tapet aceleași, consecvente, comandamente ale liberalismului renăscut (și) prin stilul răspicat al lui Călin Popescu Tăriceanu. A
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
locale și centrale. Ca-n celelalte indigeste seriale t.v. sport, cu ceilalți Becali, ai Stelei. Disconfort total. Meciul? Cu un uns cu toate alifiile (albastre) Salomir, la centru, cine putea cîștiga decît Dinamo? A și cîștigat. Acum, momentul doi. Puhoiul de lume ce se scurge dinspre stadion e răvășit brusc de o coloană urlătoare de microbuze cu, se-nțelege, batalionul dinamovist. Ce tocmai ofensase un Iași nu oarecare. Ei, bine, ieșiți de pe terasa unui birt din Sărărie, și spurcîndu-i, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Acestfel vorbi Urizen, în sine strîns, grozav de mîndru. 335 Zece mii de mii erau oștirile-i de spirite pe vînt, Zece mii de mii de scînteietoare care strălucind în cer. Și pește țărmul cel de aur de lîngă-oceanul liniștit ele-n puhoaie vin, Si de Izbîndă bucurîndu-se; cu sînge fost-au copleșite cerurile. Pămîntul își întinse masă larg; Noaptea, o cupă de argint 340 Umpluta cu vinul suferinței, veghé la sărbătoarea cea de aur, Dar Soarele cel luminos nu era încă; el
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
505 În cortul sau pe-ntunecatul adormit lovi-l-voi, apoi puterea cerca-mi-o-voi cu tine". În vreme ce astfél vorbea văpăile-i se-mpurpurară peste sfîntul cort. Întunecime-adîncă aruncắ Urizen în juru-i, tăcută tristă moarte, Veșnică moarte pentru Lúvah; furibund, Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din carele de luptă în jurul cortului cel sfînt. 510 Începu vrajba, si țipete și strigate cutremurară vastul firmament. Urthona-ntunecatul statu lîngă nicovala-i; morman de fier Cu furie pe nicovala scînteiá pregătit pentru brăzdare și lopeți. Toți
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Abis, 40 Ale adîncului îngrozitoare trîmbiți mugiră cu amărăciune. Enormii Demoni se treziră și-n jurul Regelui cel nou-născut răcnit-au, Strigînd, "Lúvah, Rege-al Iubirii, esti Regele turbării și al morții". Urizen adîncă beznă aruncắ în juru-i; Luváh zvîrli-n puhoaie Sulițele lui Urizen din Carele din jurul cortului de Veci. 45 Discordie-ncepu, țipete-apoi și strigate cutremurară-ntinsul firmament: Unde e dulcea Vala, beznatice profet? unde încîntătorul chip Care-a tras trupul Omului din cer în Hău-acesta-ntunecat? Duioase lacrimi și suspine
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
în veci căzînd. 70 Mă urmări-vei, zadarnic însă, pînă ce, flămînzit, pește neant Vei atîrnă, uscată piele, strînsă, lin căinîndu-te în vînt". Astfel vorbi Tharmas, dar nu răspunse Urizen. Porni 159 Pe drumu-i, sărind nalt peste colníce și pustiuri, puhoaie, groaznice prăpastii. Nemărginită-i era truda, fără sfîrșit călătoria; se străduia 75 În van, căci iezme-ngrozitoare ale-adîncurilor cumplit îl tulburau Cu șolzi și-arípi de fier și-aramă, cărarea dinaintea-i devorînd-o. Neîncetata era lupta. Nainte pașii istoviți și-i
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]