1,576 matches
-
prin explozia mijloacelor de divertisment de la sfârșitul secolului al XX-lea. Federman îl contrazice pe Barth, spunând că romanul este departe de a fi mort și că viața acestuia rezidă în caracterul protean al textelor care se schimbă, se deplasează, pulsează, se transformă și sunt transformate conform principiului complementarității. Mai mult chiar, în Apusul vagabonzilor (The Twilight of the Bums, 2008), Federman configurează harta a ceea ce numește laughterature, râsoteratura, un termen inventat pentru a denumi un joc al limbajului unde opera
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
iluzii. Intratextualitatea reverberează: "Se schimbă. Totul devine confuz. Este un haos adevărat. Se răspândește. Se întinde la nesfârșit. Cineva, oricine, ar trebui să facă ceva. Se încinge. Se răcește. Se întoarce în cercuri. Dispare și reapare ca din senin. Vibrează. Pulsează. Scoate sunete ciudate. Pare că va face ceva, dar nu face nimic. Uneori aproape că se mișcă, de parcă..." (The Shoechou Manifestation, 1996). Repetată la nesfârșit, aceeași poveste conferă operelor o energie cinetică nelimitată. De aceea Federman implică și cititorul în
Cum să vorbești despre ceea ce nu poți să vorbești? by Pia Brînzeu () [Corola-journal/Journalistic/6720_a_8045]
-
regăsească pe șine, acesta fiind și scopul aplicățiilor practice care vor fi prezentate pe parcurs. Regasirea centrului-Meditație și echilibru Trezirea conștiinței Avem trei sau patru ani când realizăm pentru prima dată faptul că suntem în viață. Simțim cum în noi pulsează viață și că suntem o parte a ceea ce este în jur, mediu care aflăm mai târziu că se cheamă Univers. Timpul trece și mintea noastră se umple cu tot felul de informații care sunt menite să ne creeze șanse mai
Regăsirea centrului-Meditație și echilibru: Trezirea conștiinței () [Corola-journal/Journalistic/65834_a_67159]
-
cu mîinile încleștate pe partea de sus a volanului. Rămase așa aproximativ trei minute. Apoi băgă mașina în viteză și intră iar pe autostradă. Merse pînă la intersecția de la La Pryor și o luă spre nord către Uvalde. Piciorul îi pulsa ca o pompă. Ieși de pe autostradă în fața unei farmacii veterinare Cooperative din afara orașului Uvalde, desfăcu cordonul cu care își legase piciorul și scoase și prosopul. Apoi coborî din mașină și intră șchiopătînd în farmacie. Cumpără o pungă plină cu articole
Cormac McCarthy - Nu există țară pentru bătrîni by Radu Pavel Gheo () [Corola-journal/Journalistic/6316_a_7641]
-
tulpini șerpuitoare", cu crengi ce „scrijeleau albastrul senin". Primordiala vegetație degajă o demență cosmică (Pădurea nebună). Pe un cer „lățit", luna are „un rînjet pompos", „apele bulbucate curg cu un răget puternic la vale", masivele muntoase „ară în cer", oceanele pulsează etc. Avem a face cu un suflet rural ce-și eliberează hiperbolic energiile comprimate, ieșind din secularul tipar folcloric, contactînd instinctualitatea. O agresivitate lăuntrică se întrevede în această ostentativă aglomerare de grandori naturale, o superbie biologică ce dorește a se
O superbie biologică by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/6343_a_7668]
-
anorganice, acestea dobîndesc echivalențe anatomo-fiziologice. Are astfel loc o descindere compasională a ființei în natura lor, asumată printr- o magnanimitate metaforică: „Galbene/ cînd înainte cînd înapoi/ spre nicăieri/ banii intră și ies/ din chimir/ ca o inimă/ evadată prin coaste// pulsează meningele/ ieșit din craniu/ vulva întinsă la geam/ prin ochiurile perdelei/ ca gușa rîioasă în iarbă// spițe și valuri/ se rotesc în calandru” (Taximetre). Apare însă și procesul invers. Ca o revanșă a abstractizării (panașul cerebral al poeziei n-ar
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]
-
cîte un clic la fiecare pîlpîit. De fapt, pe cînd Ozzie trîntea și încuia trapa în nasul rabinului, se prea poate ca acel clinchet tăios al zăvorului tras să se fi confundat cu sunetul cenușiului greu care tocmai începuse să pulseze de-a lungul și de-a latul cerului. Ozzie îngenunche și se lăsă cu toată greutatea pe trapa încuiată. Era convins că umărul rabinului Binder putea s-o deschidă în orice moment cu o izbitură, despicînd lemnul în așchii ca
La revedere, Columbus by Philip Roth () [Corola-journal/Journalistic/4614_a_5939]
-
anumite armonii de nuanțe. Spre sfârșitul carierei, culoarea devine din ce în ce mai importantă pentru Edgar Degas. Lecția lui Ingres rămâne undeva în urmă. Formele se dizolvă într-un univers de hașuri și gesturi executate cu pensula, buretele sau cu degetele goale. Întregul pulsează cu energia născută din suprapuneri îndrăznețe de culori vibrante. Degas și baletul - reprezentând mișcarea de la Academia Regală din Londra n-a fost doar cea mai amplă dintre recentele manifestări dedicate artistului francez dar și cea în care a prilejuit, mai
Edgar Degas și iluzia mișcării by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/4635_a_5960]
-
Rășinari a trecut și a coborât chiar din Sibiul unde, - spre fericirea valahă, se certase cu superiorii săi, Gheorghe Lazăr....”. În conferințele, în lansările de cărți, în articolele publicate în revista „Transilvania” revine obsesia Centrului civilizator sibian: „În Sibiu a pulsat una din arterele românității noastre. De ce nu inima ei? De ce n-ar deveni Sibiul o Florență a culturii românești de mâine, sau o Jena?” (Paginile în limba germană nedescifrate din manuscrisele lui Eminescu. O nobilă inițiativă a revistei „Transilvania”, „Transilvania
Noica și careul M al Sibiului by Cornel Ungureanu () [Corola-journal/Journalistic/4385_a_5710]
-
întîlnirea cu Afrim, dar și cu propriul personaj. Cu o lume nu tocmai la îndemînă, cu un limbaj frust, direct, puternic. Cu realitatea cea mai palpabilă care, la un moment dat zboară. Se topește într-o poezie tulburătoare în care pulsează umanul, umanitatea, grobianismul, visul, amărăciunea, lacrima, durerea, ne-știința de a face cunoștință sau nu cu un înger. Cu ceva ce nu aparține în nici un fel diurnului. Și nici nocturnului. Dar există. Nu-i așa? Asta se simte pe scenă
Ghid de folosire by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5656_a_6981]
-
întinse, are o stranietate în răspăr cu ceea ce știm, noi toți, despre poezie. Dar poezia, putem măcar intui, nu se face din ceea ce se știe. „Stau pe o canapea din piele./ Învelit/ă cu un mare șal./ Ai cărui franjuri pulsează iubitor./ Încălzesc aerul de iarnă./ Și mă păzesc, distrugând, două câte două, pachețelele de infern./ Cele mai umane părți rămase aici, în afară de franjuri, sunt/ cele trei/ citrice, care stau pe o farfurie de porțelan./ Animalele de companie sunt plecate la
Patru debuturi by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5074_a_6399]
-
poeme pentru Anselm Kieffer Valiză fiind mă perind pe-aeroporturi pustii pe benzi rulante ce trosnesc de ruginite. Buruienite resturi omenești oamenii înșiși buruieni uscate sunt dați deoparte Vântul fluieră sânge. Ceva mai încolo un avion muribund - tușește pleavă. Soarele pulsează inimă într-un corp adolescent. Carnea putrezește frunze căzute se întorc în arbori și ca cerceii de diament atârnă de-un capăt de versuri pătrate petrificate ce nu vor fi sculptate niciodată. Buruieni - uscate - ne-au năpădit de pe-acum
Poeți contemporani din Salonic by Victor Ivanovici () [Corola-journal/Journalistic/5085_a_6410]
-
oricând putea fi lovit cu o sticlă de plastic plină pe jumătate cu apă. Prea speriat ca să mai scoată mustățile pe-afară, se adăpostise în cel mai îndepărtat colțișor al clopotniței și se ghemuise, tremurând acolo, în întuneric, cu capul pulsând de durere.” În cele din urmă, moartea Mirunei e una care „nu dovedește nimic”: șeful ei nu reușește să-și schimbe viața, așa cum ar fi dorit fosta soție, skywalker zis Pupucă se lasă de revoluții și se însoară cu o
O poveste a zilelor noastre by Luminița Corneanu () [Corola-journal/Journalistic/5613_a_6938]
-
lui sunt îmbibate de preocupările vremii: de unde venim și încotro ne ducem, ce vrem de la noile formule literare. Ce o să se întâmple când ni se termină muniția, sau când o să dăm, din nou, de cărările altora. În subtext, aceste probleme pulsează, și asta salvează Fuchsiada de la statutul de „găselniță” repetitivă și fără mare miză. Se joacă Urmuz, ca mai toți colegii lui de generație și urmașii, dar se joacă cu focul. Cu propriile obsesii și cu cărțile altora. În momentul în
Hopa-Mitică by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/3699_a_5024]
-
fericire. Părea incredibil că primejdia stă la pândă în dimineața asta limpede, în care păsărelele cântau să-și spargă pieptul, iar vacile pășteau pe pajiști"(p. 180), " Noaptea era liniștită, translucidă, iar liniștea era atât de intensă încât părea să pulseze. Ne-am oprit din dat zăpada și am rămas nemișcați în întunericul fosforescent, pătrunzându-ne de sfințenia stranie a acestui ceas. Era ca și cum toate Crăciunurile din copilăria noastră se treziseră din somnul uitării pentru a ne așeza la picioare un
Zbor spre libertate? by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Memoirs/9752_a_11077]
-
acestui loc, În răstimpuri simțit a fi Însăși România În miniatură: “La noul ctitorit lăcaș divin/ Răsună clopotul În ritmic ton:/ Aici românii grupuri, grupuri vin/ Din Hamilton, Toronto, Burlington...// Se-nalță-n jur, În graiul din străbuni,/ Cuvinte dulci, pulsând de voie bună-/ E Câmpul tot un freamăt de români/ Încinși de dorul de a fi-mpreună... “(Zi de Paște la Câmpul Românesc).și noi ne-am bucurat să fim În miez de vară pentru o săptămână Împreună, Într-o
Radiografia unei săptămâni internaționale de cultură la câmpul românesc Hamilton. In: Editura Destine Literare by Anca Sîrghie () [Corola-journal/Journalistic/99_a_396]
-
țintește, în jubilația galeriei, să-i ia neapărat cuiva capul. Sau măcar scalpul. Da, ne purtăm între noi, scriitorii, între noi, intelectualii, foarte rău mergînd pînă la tentative de asasinat moral. Nu o dată, în textele apărute în presa literară simți pulsînd nu neapărat spirit critic, ci ura, jubilația neagră a comentatorului, care a prins ocazia de-a tropăi o bătută a morții pe cadavrele cărții și autorului.(...) Urîtă țară,urîte moravuri literare, urîți oameni. Urîte vremuri trăim.” Se pot, oare, îndrepta
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/3340_a_4665]
-
semne pe minut într-un ritm de muncă de 14-16 ore pe zi. „Imposibil!”, va exclama acela. Dar, sinologii știu foarte bine că scrierea cursivă, chiar cu pensula, se aseamănă stenografiei, fiind o notare grafică în care mâna și gândul pulsează în același ritm. Categoric, mult mai mult a durat transpunerea în format digital și pregătirea materialului pentru tipărire. Iar despre timpul necesar traducerii... nu mai e cazul să discutăm. De altfel, după opinia noastră, motivul principal al numărului redus de
Anul Mo Yan by Tatiana Segal () [Corola-journal/Journalistic/3191_a_4516]
-
sale lirice, în ce măsură ni s-ar putea justifica impresia. Departe de-a fi un exaltat, un tumultuos, un exhibiționist al afectelor, poetul le zăgăzuiește, le filtrează printr-o disciplină care le aduce în situația unei așteptări, a unei tînjiri. Ele pulsează doar în subtext. Nu proclamația constituie modul manifestării lor, ci visul transcris ca atare. Nu strigătul pornește din gura autorului, ci aburul respirației. Avem a face, în textele cele mai relevante, cu o elegie a sfielii, a unei candori melancolice
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
multe alte nimicuri 5. treceam prin oraș cum aș trece printre propriile mele amintiri lepădate constructe ciudate de plasme și vis eu treceam printr-un oraș ce n-a fost nicicînd un oraș născut mort ce îl purtam sub piele pulsînd veninos un oraș de amintiri deșucheate treceam cu pasul ușor poate căutam benzinăria poate el mă aștepta acolo în salopeta lui spălăcită așa cum l-am zărit odată într-o poză decupată din news poate intram și eu printre rînduri
Poem de Judith Meszáros by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Imaginative/15294_a_16619]
-
unde se deschid guri întunecate neon în aripile coapte ale fluturilor licurici levitînd în lămpi vechi sîngele își ridică turnurile își coboară parașute prin vene timpanul vibrează ca un aeroport zgomot arhitectural durere de cercuri se ridică aripă cu diamante pulsînd în pupilă baioneta osului patrulează în reflexul străzilor zincul la întretăiere cu marile reculegeri corpuri înroșite în așteptare le vezi prin lentile prin valul călător al pereților suprapuse dansurilor cu muchii negre minuscule regimente prin oglinzi retine scufundate și steaguri
dincolo de porii hârtiei by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/15536_a_16861]
-
vedea toți care se va scurge pe bulevardul Victoriei, pe strada Pușkin și Lăpușneanu, pe stradela Baudelaire prin clădirea televiziunii centrale prin piețe cluburi de zi și de noapte o rană urâtă ca o lipicioasă meduză ca o inimă însângerată pulsând în dezordine ca un monstru uriaș. Iar oamenii zice-vor: ce despărțire urâtă ca un mușuroi ca un oraș oceanic după apocalipticul tzunami! Fă ceva - îmi spune noua iubită - și pune capăt acestei ambiguități! Dar eu continui să mor vizibil
Topirea (Începusem să mor prea devreme) by Daniel Corbu () [Corola-journal/Imaginative/2959_a_4284]
-
bucuriile cărnii se amestecă în cele ale scriiturii. La cei doi maeștri, proza respiră erotic și atracția sexuală împinge lumea înainte. Universul cărții e organic la propriu și la figurat, membrele anatomice realizând o dublă copulație, stilistică și biologică. Romanele pulsează după ritmul interior al personajelor, inspiră și expiră aerul acestora, devin febrile odată cu ele. La studentele noastre conștiincioase, sexul - ca și drogul - reprezintă o temă pentru acasă, executată cu râvnă școlărească. Scenele ,încinse", lungi și redundante, aproape plicticoase prin mecanica
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
Nocturnă. Dar pasul decisiv către o poezie cu majusculă, Claudiu Komartin nu l-a făcut încă. Autocontrol, cenzură, semnificare dirijată, stil: versul mai trebuie lăsat și ,singur", să scadă și să crească în ritmul propriu, scos din plasa lucidității și pulsând ca un organism viu.
În oglindă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11183_a_12508]
-
semne și simboluri care ascundeau Realitatea, și chiar să producă singuri acel Mister, dacă Realitatea ceda prea ușor. Statornicia dă roade. A devenit clar, după izbucnirea inițială de optimism provocat de progresul științific, că mare parte din ceea ce face să pulseze rațiunea universală rămâne un mister, și că limbajul poeziei sau artei e la fel de exact în a-l înțelege ca și cele mai bine programate instrumente ale oamenilor de știință. Spre deosebire de Baudelaire, aparent, cel puțin, Salvador Dalí era un ascet, declarat
Andrei Codrescu - Scandalul de a fi geniu by Rodica Grigore () [Corola-journal/Journalistic/11148_a_12473]